Tacerea
 

Va propun acest subiect din motive prea bine stiute crestinilor nevoitori. Tainele se desavarsesc in tacere, suferintele se consuma in tacere, Mantuitorul insusi a cerut tacere din partea celor pe care i-a vindecat. Intaiul limbaj al faptelor cu adevarat importante este tacerea.

Doamne tine-ne mintea in lumina!

"Inteleptul graieste tacerea."

Tacere a cerut Domnul caci nu venise timpul, dar si ca nu facea ce facea pentru a primi faima si multumire de la oameni,
dar nici marturisirea lor nu a lepadat-o si nu a osindit-o

sa folosim toate cu dreapta masura, sa nu tacem cind e vorba sa marturisim despre Domnul, despre darurile pimite, despre ajutorul din incercari,
sa nu tacem si sa nu ne rusinam a marturisi,
sa nu tacem cind putem sa ajutam pe cineva cu speranta, cu o vorba buna, cu intarirea in credinta, marturisind si pe ale noastre ajutoare primite de la Domnul

dar nici sa vorbim fara rost cind e cazul sa tacem si sa ne rugam,
se cere dreapta masura, dreapta socotinta

Greu subiect .[COLOR=purple]Intaiul limbaj al faptelor cu adevarat importante este tacerea.[/COLOR]
primul gand care s-a trezit in mintea mea citind postarea ta ,m-a trimis la tacerea lui Iisus .

[COLOR=black]..Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?[/COLOR]
[COLOR=purple]Dar Iisus tăcea.([COLOR=black]Matei[/COLOR] )[/COLOR]

[COLOR=purple][COLOR=purple][COLOR=black]Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar[/COLOR] El nu i-a răspuns nimic. (Luca[/COLOR] )
[/COLOR]

[COLOR=black][SIZE=2][COLOR=purple][COLOR=black]Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni[/COLOR], nu răspundea nimic. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=2][COLOR=purple][COLOR=black]Atunci[/COLOR] [COLOR=black]I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?[/COLOR] [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=purple]Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt[/COLOR], încât dregătorul se mira foarte.(Matei ) [/COLOR]


[COLOR=black][COLOR=black][SIZE=2][COLOR=black][SIZE=2]Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=2][COLOR=purple]Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns.[/COLOR] [/SIZE]
[SIZE=2]Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc?[/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=purple]Iisus a răspuns[/COLOR]: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.(Ioan )[/SIZE]


Avem noi puterea sa facem precum Domnul Iisus atunci cand suntem acuzati pe nedrept ...cam nu . Ne strigam adevarul nostru
si-ncercam cu orice pret sa-l impunem si celor de langa noi .
Se spune ca adevarul e doar UNUL. Dar noi tragem de el si-l rupem in mii de bucatele ,pe care le fluturam ca pe un steag avand impresia ca al nostru-i mai adevarat decat Adevarul insusi..In fata adevarului n-ar mai fi nimic de zis se impune Tacerea .
[COLOR=purple]Iisus[/COLOR] [COLOR=purple]tacea[/COLOR] ... pentru ca EL stia Adevarul Absolut ...
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/COLOR]

Tacerea,aceasta aparenta tacere poate forma o lume interioara mult mai complexa si mai zgomotoasa decat posibilitatea hazardului exterior prin cuvant.Tacerea poate sa omoare regulile,doar prin simtire...simtirea nu poate fi contestata si poate sa creeze o lume plina,plina de inteles.
Tacerea poate fi dovada unei firi "sarace cu duhul",sau a unei firi prea intelepte,dar in acelasi timp poate fi reprezentat de zgomotul asurzitor din interior captat de neputinta de-al mai exterioriza.
In esenta,tacerea poate fi tot atat de lipsita de etica,ca si vorba prea multa si zadarnica,tacerea poate salva,dar poate si surpa o situatie.Astfel,tot ajungem la cea mai benefica cale...calea de mijloc.Sa vorbim atunci cand este nevoie,sa tacem atunci cand se presupune aceasta ca pe o intelepciune,dar niciodata sa nu procedam invers,altfel cadem in tacerea si dizgratia zgomotului laolalta.

In perceptia colectiva tacerea este priviata in general ca virtute, iar vorbirea multa ca avand un caracter negativ. Insa raportate la Dumnezeu atat tacerea cat si vorbirea multa sunt egale. Nu trebuie decat sa invatam cand sa tacem pentru El si cand sa vorbim pentru El.

[COLOR=navy]"3.Pune Doamne,[COLOR=darkred] strajă gurii mele şi uşă de îngrădire imprejurul buzelor mele.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=navy]4.Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug,ca să-mi dzvinovăţesc păcatele mele;iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.[/COLOR]
[COLOR=navy]5.Certa-mă-va dreptul cu milă ,şi mă va mustra iar untuldelemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor"[/COLOR]
[COLOR=navy]9.Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.[/COLOR]
[COLOR=navy]1o.Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii,ferit sunt eu până ce voi trece"(ps 140)[/COLOR]

Tacerea celor intelepti este pentru mine o taina (inca) nedeslusita. Nu stiu cum e sa odihnesti pe altul prin tacerea ta..nu stiu poti sa sezi langa un om si sa il "umpli" de tacerea ta..nu stiu cum e sa taci din smerenie..si sa vorbesti din iubire.. Acestea toata sunt pentru mine taine..si nu e smerita smerenie.. Eu nu am invatat sa tac fratilor, nici macar cand cineva ma dojeneste, nu stiu sa rabd cand sunt nedreptatita, nu stiu sa intorc capul cand unul scuipa in urma mea. Poate pe moment tac, dar mai apoi, ma revolt (in inima sau cu voce tare).. ca imi pare rau ca nu am rabdat pana la sfarsit?...oare mai conteaza??... ce folos ca apoi imi ceri iertare?..sau poate e..nu mai stiu nici eu..inca nu am ajuns sfant..ma zbat vesnic, intre trup si suflet:2: ... Ceea ce stiu insa, e ca as vrea sa invat intai tacerea aceasta "umana". Am nadejde ca dobandinu-o pe aceasta..voi invata in timp, sa tac frumos..

Cred ca tacerea e un mod de comunicare ca nu degeaba se spune si [COLOR=purple]tacerea[/COLOR][COLOR=purple]-i[/COLOR] [COLOR=purple]un[/COLOR] [COLOR=purple]raspuns[/COLOR] ...uneori [COLOR=purple][COLOR=black]tacerea[/COLOR]-i [COLOR=black]de [/COLOR][/COLOR][COLOR=black]aur[/COLOR] , alteori [COLOR=purple][COLOR=black]daca[/COLOR] [COLOR=black]taceam[/COLOR] [COLOR=black]filosof[/COLOR] [/COLOR][COLOR=black]ramaneam[/COLOR] ..altul [COLOR=purple][COLOR=black]tace [/COLOR][COLOR=black]si [/COLOR][COLOR=black]face[/COLOR] .[/COLOR]
Ca orice pe lumea asta si tacerea-i de doua feluri folositoare si pagubitoare ( pozitiva si negativa.)
Decat vorbire desearta mai de folos este tacerea. Tacerea in cazul acesta e roditoare ea izvoraste din intelepciune si aduce armonie si liniste.Tacerea adica infranarea limbii .. off, limba asta neinfranata poate duce la discutii neconstructive, mai rau la cearta ..cearta duce la ura ..e clar, duce la rau .
Uneori tacerea e ostentativa si duce la incrancenare .Atunci tacerea e un fel de ,,a pedepsi ,, un fel de ..,, lasa ca vezi tu ,, un fel de a inchide caile de comunicare si nu-i buna pentru nimeni ..


Tacerea nu-i intotdeauna apanajul celor intelepti .. dovada ca nu tac.

Doamne ,inca mai am de invatat cum si cand sa tac !
Deci mai bine tac sa nu ma trezesc ca-mi spune cineva ,, daca taceai mai bine faceai ,, .:6:

Ce spune Folocalia despre tacere?
http://www.filocalia.ro/referat/15/V...arta_-_Tacerea

"La inceput era Cuvantul" ..... nu tacerea. Cuvantul este creator, nu tacerea. Tacerea poate conserva unele valori dar nu este ziditoare. Cuvantul este ziditor.

Părintele Iuatin Pârvu spunea
[SIZE=3]"[COLOR=darkred]Trebuie să ştii când să taci şi când să vorbeşti"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]"Dacă nu ai trăire ortodoxă nici să nu îndrăzneşti să spui ceva[/SIZE].Dar chiar şi atunci când ai mai puţin şi te temi să nu pierzi dreapta credinţă,îţi dă Dumnezeu şi putere şi înţelepciune să mărturiseşti şi curaj şi spirit de jertfă,cel mai important este să fii acolo,pe calea cea strâmtă"

Din tacere se naste linistea, iar din liniste rugaciunea.
 

Sa paziti TACEREA cat puteti de mult. Dar cand sunteti intrebati, chiar si in biserica, sa raspundeti fara sa va intaratati sau sa va posomorati.
Celui care flecareste nu-i este cu putinta sa traiasca in trezvie. Acesta va avea in permanenta imprastierea mintii. Din tacere se naste linistea, iar din liniste rugaciunea. Este cu putinta sa se roage omul care are mintea imprastiata? Ia aminte! Viata cu trezvie si atentie inlesneste rugaciunea si ne duce aproape de Dumnezeu. Ia aminte la tine insuti! Tacerea este o nevointa! Cel ce se da pe sine acestei nevointe sa se pregateasca de mahniri, pentru ca tacerea nu se dobandeste nici repede, nici usor.
Staretul Varsanufie de la Optina, “Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”

Tacerea e un raspuns.

Tacerea este un dar de la Dumnezeu, care vine castigat foarte greu, cu mult post si rugaciune.

Este o mare diferenta intre cuvant si rostire. Tacerea nu presupune absenta cuvantului, ci dimpotriva.

Nu tot cel ce este tacut, linistit din fire, are tacerea ca virtute. De fapt tacerea nu exista de la sine, ea trebuie sa aiba un fundament, o baza. In multe cazuri tacerea are la baza nestiinta, egoismul, lasitatea etc. Adoptarea tacerii in situatia in care se impune sa marturisim Adevarul/adevarul este de fapt osanda.

Tacerea cea buna este cea fundamentata pe smerenie. Mai este insa tacerea izvorata din contemplarea Tainelor lui Dumnezeu, ce exprima acel caracter apofatic al cunoasterii lui Dumnezeu. Aceasta mai reveleaza un fapt, si anume conditia limitata a limbajului de care dispunem, caci cel creat nu va putea talmaci niciodata, in mod deplin, in cuvinte, cele ale necreatului. In acest caz, necuvantul sau negraitul nu este lipsa de sens, ci este neputinta cuvintelor de a exprima impartasirea de Cuvantul Insusi.

Referitor la tacere un ganditor indian spunea: Daca ai sa intelegi sensul cuvintelor, aceasta este o comunicare. Dar daca ai sa intelegi si sensul tacerilor, aceasta este o comuniune.

Interesant aspect. Sa luam aminte, daca tacem, cum o facem. Decat sa tacem inchizandu'ne in noi si lovind pe cel de langa noi cu mutenia buzelor si nelumina ochilor, mai bine sa zicem ceea ce gandim. Iar comunicarea poate duce, mai apoi, la destindere si pace. Cu toate ca este o metoda mai mult psihologica decat duhovniceasca, este bine uneori a vorbi decat a tacea, asta atunci cand nu stiu "sa tacem frumos".

Imi vine in minte cuvantul Scripturii, care zice, atunci cand Pilat il intreaba pe Hristos de cele care se aduceau asupra Lui: "Iar El tacea si nu raspundea nimic." (Marcu 14,61)

Minunat cuvant Marius! Pur si simplu, m-i-n-u-n-a-t!!! Mi-a bucurat inima, multumesc! :6:

Cel care tace este pentru omul de azi expresia omului lipsit de raspuns. Mai indraznet spus, e chipul omului prost, neinformat.

Se spune ca e indicat sa tipi, sa argumentezi, sa te justifici, ... ca sa reusesti, sa ai rezolvari.

Cred ca atunci cand va invata omul sa asculte, sa faca ascultare, va cunoaste si importanta tacerii.

Cuvintele parintelui sunt adevarate. Dupa marimea scrisului inteleg ca nu esti de acord cu ce am spus eu. Nici nu am aceasta pretentie. Am exprimat doar convingerea mea. Eu m-am referit la cuvant, nu la clevetire.

Este adevarat dar tacerea poate fi asimilata si locului unde si-a ascuns slujitorul banutul primit de la stapan si pe care i l-a dat intact la intoarcere, drept pentru care a fost numit "sluga netregnica". Nu sint adeptul clevetirii dar nici al tacerii. Trebuie sa existe un echilibru. Tacerea poate sa presupna prezenta cuvantului dar poate sa ascunda si absenta cuvantului.

Nicidecum Adrian! Este doar un alt punct de vedere.Am scris ceva mai mare căci m-am regăsit în aceste cuvine şi poate...pentrucă în acele zile ar fi trebuit să dau nişte replici la o provocare şi am ales să tac.
Îţi citesc cu interes postările.:6:

Ma bucur si iti multumesc, Dorina :6: :6: :6:

Tacerea are rostul ei la momentul ei.
Dar cum s-ar fi raspandit invatatura in lume doar prin tacere?
Adrian010155,ai spus ceva intelept: trebuie sa existe echilibru!

-perfect de acord!

- e valabil si in acest caz.

Rugaciuni pe malul lacului, Sf Nicolae Velimirovici
 

Un cuvant minunat!

XII
[...]
"Ah, daca macar ati sti cat e de mare dulceata si largimea si taria cand ajungi la capatul tuturor povestirilor, acolo unde incep istorisirile si acolo unde ele se sfarsesc. Acolo unde limba tace si unde totul se spune dintr-o suflare!
Cat de plictisitoare devin atunci toate indelungile si obositoarele povestiri ale creaturilor! Cu adevarat ele sunt tot atat de plictisitoare ca pentru cel obisnuit sa vada fulgerul si caruia ii spui povestiri despre fulger.
Primeste-ma in Tine, o Unule Nascut Fiule, asa incat sa pot fi unul cu Tine asa precum am fost inainte de creatie si de Cadere.
Fie ca lunga si plictisitoarea mea poveste despre Tine sa se sfarseasca cu vederea Ta, fie si de o clipa. Fie sa moara inselarea mea in privinta Ta, care m-ar putea face sa cred ca sunt ceva fara de Tine, ca sunt altceva inafara Ta.
Urechile-mi sunt pline de povesti. Ochii mei nu mai cauta sa vada nimic inafara de Tine, esenta mea, Cel plin de povestiri. "

Asocierea mi se pare nepotrivită. Ceea ce a făcut slujitorul cu talantul este ignoranță, lipsă de credință, de nădejde, de pricepere spirituală. Nu văd nicio legătură cu tăcerea.

La mulți ani !
 

La mulți ani, Costel! Sfinții Împărați să vă apere toate cele duhovnicești !

Tacerea omului lipsit de lumina Duhului Sfant, este de aur, dar tacerea omului fatarnic, ii va aduce mai multa osanda decat inteleptire. Omul trebuie sa aiba mult discernamant, sa stie cand sa taca, cand sa vorbeasca si cand sa asculte. Si Sfantul Serafim de Sarov a pastrat tacerea multi ani, si a intrerupt-o abia dupa ce a fost sfatuit sa vorbeasca din nou.
Eu consider ca tacerea omului chibzuit e o virtute! Ce-as vrea sa nu mai am nici eu atata logoree :29:

Este posibil ca interpretarea ta sa fie corecta. In intelesul meu, talantul este Cuvantul Adevarului pe care Dumnezeu, l-a scris in inimile celor care L-au primit, este Cuvantul vietii celei vii. Dumnezeu i-a trimis in lume pe apostoli tocmai ca sa marturiseasca Adevarul, adica sa inmulteasca talantul dar prin Cuvant, draga LapetiteMoc, nu prin tacere. Urmasii acestora au continuat sa marturiseasca Adevarul si multi dintre cei care l-au auzit l-au primit inmultind ceata fericitilor traitori intru Hristos. Astfel s-a inmultit talantul. Altii au tacut. Au pastrat doar pentru ei Cuvantul Adevarului. Nu au inmultit talantul. Din aceasta perspectiva am facut asocierea cu care tu nu esti de acord. Tacerea este folositoare in multe situatii, spre exemplu pentru a nu participa la o discutie care infrunta pe Dumnezeu, pentru a nu-L marturisi in vant atunci cand interlocutorul sau auditoriul se manifesta impotriva lui Dumnezeu (stii invatatura cu margaritarele), pentru a nu face prozelitism, pentru a nu rataci pe altii atunci cand simti ca s-ar putea sa le dai invataturi gresite, pentru a nu-i pune in inferioritate pe altii dar si pentru a nu te amesteca intr-o discutie neintrebat etc. Aceasta si multe asemenea ar putea fi tacerea inteleptului. Desigur problema s-a pus in general, asupra conceptului de tacere, iar eu m-am axat mai mult asupra tacerii ca stavila impotriva cuvantului aducator de buna invatatura. Bineinteles ca exsista si tacerea care ascunde un gol interior, care nu are ce transmite. Aceasta este tacerea tampa. Problema este ca, de regula, acolo unde este mult gol nu prea exista tacere. Iarta-ma ca m-am intins atat de mult cu explicatiile dar, probabil, nu am abilitatea de a ma face inteles prin cuvinte mai putine. Iata, in felul acesta am aratat cat de mult gol am inlauntru din moment ce am vorbit atat de mult.

Când am deschis acest topic mă refeream, după cum scrie și acolo, la tăcerea creștinilor nevoitori.

Despre tacerea monahilor:
"Odata, cativa preoti din tinut au venit la manastirea unde traia avva Pimen. Avva Anub a intrat si-i zice: "Sa-i chemam azi pe preoti la noi". El a stat mult timp pe ganduri, dar nu i-a dat nici un raspuns. Atunci avva Anub s-a suparat si a plecat. Fratii care stateau langa avva Pimen il intreaba: "Avva, de ce nu i-ai raspuns?". Avva Pimen zice: "Fiindca nu e treaba mea. Eu am murit si un mort nu vorbeste“. (Pateric, editia Polirom, 2005)

Un frumos tablou care are ca temă tăcerea...

Tacerea este si ea o limba, ba chiar una mai presus decat cea intemeiata pe cuvinte rostite. Nu intamplator ne indeamna sa o deprindem, Parintii Bisericii.

Asta pentru ca toate cuvintele sunt limitate la conceptele sau realitatile pe care le exprima. Cuvantul cuprinde in parte, pe cand tacerea e atitudinea in fata necuprinsului.

Mai departe de tot ceea ce ne depaseste, de tot ceea ce nu putem cuprinde in definitii, se asterne tacerea. Ea este singura capabila sa exprime tainicul din univers, din zidire si din noi. Nu cred ca gresim spunand ca tacerea este "limba lumii nevazute".

Mi-a placut aceasta marturisire despre parintele Sofian Boghiu: "Avand chipul radiind de lumina harica, marele duhovnic iti transmitea, fara sa scoata o vorba, bucuria vietii chiar si in suferinta, bucuria de a te regasi in Biserica - Trupul lui Hristos -, dorinta si hotararea de a te ridica atunci cand cazi si de a urca pe treptele desavarsirii". Iata ca tacerea poate vorbi.