De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?
 

Nu inteleg de ce unii forumisti sunt indignati de dorinta de a vedea un pusnic in carne si oase?..Ce este absurd in aceasta intrebare?

Un prieten imi spunea ca, pentru intarirea credintei celor tineri, o misiune ortodoxa din Toronto chiar organizeaza din cind in cind vizite la doi calugari sihastri care locuiesc singuri intr-o padure, undeva spre Montreal precum cei din trecut, intr-o casuta din lemn si la fel ca cei din pustie se hranesc din ce le da Dumnezeu, prin donatii si de la localnicii din jurul padurii.
Ei sunt chiar foarte bucurosi de tinerii care-i viziteaza si le pun intrebari.

Nu toti pustnicii fug de oameni, si au ales pustia pentru a se feri de ei.

Daca foarte multi apreciem Dialogurile lui Platon, in care se fundamenteaza relatia dintre ucenic si maestru-extrem de necesara pentru individualizmul mediocru al omului contemporan- de ce sa nu ne imbogatim de raspunsurile practice ale unui pustnic?

Invataturile de la pustnici sunt bune, fara discutie. Dar oare pustnicul nu are voie sa stea insinguratate? Trebuie sa dam noi buzna peste el? Asta era tot.

Nici vorba de asa ceva.
Ei sunt pentru:...
"Lasati copiii sa vina la mine"
Ei stiu ca acestia vin, si ii asteapta cu nerabdare...

De aceea este bine sa cunoastem direct...nu numai din lecturi.

Tineretul mai ales este rebel, ca Toma, si pe buna dreptate,... vrea sa vada, sa intrebe, sa ATINGA, si sa inteleaga mai mult,multidimensional, refuza sa creada orbeste...

Andrei, ne-am obisnuit sa stam de vorba cu oameni care nu prea au multe de spus. Iar cand suntem fata in fata cu un pustnic nu stim ce sa-l intrebam. Si asta nu pentru ca nu am avea cu noi cuvintele, ci pentru ca traim fara sens, iar pustnicul nu raspunde decat in termeni de sens.

Si eu sunt de parere ca un pustinic nu ne va refuza niciodata. Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu, cu atat ai mai multa putere de a darui.

Un pustnic e in primul rand un bun crestin. Cum sa refuze? Nici eunu cred ca ar refuza.
Dar dupa ce am citit viata Sf. Serafi de Sarov am inteles ca noi totusi ii deranjam in linistea lor. De multe ori venea duminica la biserica sise ascundea dupa un stalp; apoi isi lua cuminecatura si pleca repede la linistea lui din padure. Credeti ca pustnicii nostri sunt mai dornici de a fi deranjati?
Poate Emanuel, cand va ajunge in varf de munte, sa fie dornic sa schimbe o vorba cu forumistii... dar in rest...

Intreaba-i pe forumisti mai intii daca vor sa schimbe o vorba cu el.

Fereasca Dumnezeu sa ajunga ca un vecin de-al meu care umbla pe strada si se cearta cu "forumisti" imaginari gesticulind si tipind in toate directiile.

Andrei, sa nu anticipam ce nu stim inca... Eu sper din tot sufletul sa ajunga la singuratate atunci cand va fi pregatit pentru ea.

Daca as avea ocazia as vizita un pustnic. De ce nu? Consider ca un adevarat pustnic se intalneste cu vizitatorii numai cu ingaduinta lui Dumnezeu, caci altfel nu mai e pustnic. Adica dupa ce sta cativa ani in pustie si are ce sa-mi spuna, nu imediat ce a parasit lumea si cand el insusi poate ca se mai lupta cu patimile.

In trecut, cand nu erau atatea carti, se punea mare accent pe discutiile cu persoane induhovnicite. As merge impreuna cu o persoana, maximum doua. Grupurile mari deja inseamna turism. Nu te alegi cu mare lucru. Faci o fotografie, esti atent la elemente de decor si uiti de aspectele esentiale. Daca ar zice ca nu poate sa ma primeasca, i-as respecta dorinta.

Frumos spus, Costel. Gura unui pustnic intotdeuna rosteste cele ale inimii. Noi, de cele mai multe ori, nu reusim asta. De aceea numai de la pustnici sau de la parinti imbunatatiti putem deprinde aceasta. Sunt de parere ca un pustnic nu va vedea niciodata viata sihastreasca drept un scop in sine.

poate gresesc , dar consider ca acestia retraganduse din lume poarta in spate intreaga lume...aparent un paradox as spune.Oare prin rugaciunile lor nu se roaga pentru lume? Ca doar nu se roaga pentru si numai pentru el , ca individ.

si prin intalnirea cu cineva din lume nu se umple oare de bucurie facand cunostinta cu unul dintre cei pentru care se roaga?.....asta o spun dintr-o experienta dea mea: dupa un concert de muzica corala ,in care am cantat si eu, un fost coleg de scoala generala mi'a spus k i-a placut foarte mult cum am cantat si asa a inceput sa vina pe la biserica.chiar m'am bucurat k noi am reusit sa transmitem ceva si am realizat ceva.

de aceasta consider ca nu este o aberatie sa vizitezi un pustnic...chiar daca il intrerupi de la rugaciune , aceasta intrerupere ii este de folos si lui si tie , care te duci la el, daca conversatia are un rost bun...si chiar in timp ce discuta cu tine el e poate ruga...spre exemplu pentru ca Dmnezeu sa il lumineze si sa nu greseasca in ceea ce iti spune...

as vrea sa petrec cateva zile ca ucenic al unui pustnic , insa nu vreau sa il distrag de la rugaciune...

calugarii invrednicinduse de chipul ingeresc, sunt ingeri in trup. Parca am citit undeva ca Dumnezeu lucreaza cu oamenii prin ingeri , deci apropiindune de acestia ne apropiem de Dumnezeu. Insa aceeasi putere o au si clericii casatoriti , de a ne apropia de Dumnezeu.

.............................
daca gresesc undeva va rog sa ma corectati

Daca vom avea bucuria sa intalnim un pustinc, sa nu ne temem ca il tulburam. E un om imbunatatit, nu se tulbura. El are intalniri zilnice cu demonul (dupa cum spune parintele Cleopa - ca in pustie il intalnesti pe diavol personal) si nu se tulbura. Si nu cred ca este omul mai presus de demon.

Si Stefan cel Mare il vizita pe Daniil Sihastrul pentru sfaturi .

Sa fim sinceri, noi invocam tot mai des ca nu mai avem timp sa mergem la Biserica din cartier. Cu atat mai mult ne spunem ca nu avem timp pentru a intalni un pustnic. Pe multi cred ca i-ar plictisi o astfel de intalnire, caci nu le-ar vorbi despre importanta publicitatii, despre cel mai nou model de telefon,... Of, Doamne cat am saracit. Si ce bogat e pustnicul -se roaga pentru toti.

despre pustnici
 

pustnicii au ales aceasta forma de slavire a lui dumnezeu tocmai pentru ca nu-si gaseau linistea si comunicarea necesara in lume. modelele occidentale sunt comerciale nu confundati ortodoxia cu alte forme de cult. cei mai multi se hranesc o data in zi dupa apusul soarelui cu sfanta anafora in rest zi si noapte dau slava lui dumnezeu si se roaga pt. sanatate ,pace, in intreaga lume .de aceea nu-si are rostul ca sa se arate . ei traiesc in lumina lui dumnezeu cu dumnezeu ,E greu ca noi sa intelegem . dar este drestineste sa le respectam intimitatea ceea ce ei isi doresc Doamne ajuta

Un alt mod de a gandi!
 

Cautarea de pustinici e o parte din vietuirea crestina- daca aduce un plus cunoasterii lui Dumnezeu. Daca e facuta din falsa smerenie, din mandrie, din lipsa de cunoastere a vietii manastiresti, din curiozitate lumeasca, din rautate, din cine stie ce motiv- fara sfat duhovnicesc si fara rugaciune- atunci sunt sanse minime sa gasesti un sihastru in duh deplin ortodocsi. In conditiile amintite gasesti fie inselati (pustinici obositi de asceza si departe de Adevar cu idei derutante), fie sihastri falsi (cu reclama de sihastri pentru oamenii din lume si cu imagine de impatimiti pentru cei ce intra in ”universul” lor).

Vizitarea unui pustnic nu este o aberatie in sine ci este un deranj pe care il faci cu buna stiinta unui om care, in urma unei mari experiente duhovnicesti a ales sa se dedice intru totul lui Dumnezeu, iar pentru a face asta a trebuit sa renunte la tot si sa fuga de lume luand calea pustiului, adica a locurilor neumblate sau mai putin umblate de picior omenesc.

Intrebarea mea este: de ce trebuie sa "vizitam" un pustnic? Este cumva o piesa de muzeu? E atat de greu sa-i respectam alegerea, mai ales ca alegerea lui a fost facuta tot pentru binele lumii?
Cine nu gaseste raspuns la problemele lui prin spovedanie sau printr-o discutie cu preotii si calugarii imbunatatiti duhovniceste dar care traiesc si sunt accesibili lumii, in nici un caz nu-si va rezolva problemele daca va "vizita" pustnicul. Ba din contra vizitatorul e posibil sa se si sminteasca intalnind un pustnic care il va repezi si-l va alunga (asta pentru ca Dumnezeu ingaduie). Pustnicii aceia despre care spuneti ca sunt bucurosi la vederea unui om si-i primesc cu dragoste, o fac tocmai pentru ca il slujesc neconditionat pe Dumnezeu si nu pot respinge creatia Lui...dar nu pentru ca isi doresc sa intalneasca oamenii ca sa ii primeasca cu bucurie...mai ales ca omului daca ii intinzi un deget te ia cu totul.

Eu cred ca ar trebui sa gandim mult inainte de a face un gest, sa avem dreapta socoteala si atunci totul vine de la sine...Dumnezeu face cu noi minuni la tot pasul, noi doar trebuie sa deschidem ochii si nu sa orbecaim cautand minunile altora.

M-ai bucurat cu aceasta opinie a ta, caci si eu consider ca ii deranjam.
Cu toate astea, am citit in Pateric despre oameni credinciosi, care auzind de existenta unor pustnici, si aflandu-se in apropiere, mergeau la usa lor si preferau sa doarma pe prag, decat sa plece, in speranta unei binecuvantari de la pustnic.
Daca Dumnezeu ne poarta pasii prin apropierea locului, in care este un pustnic mai batran, care este cunoscut ca fiind induhovnicit, sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne deschida drumul pentru a fi binecuvantati si a primi o vorba de folos.

Daca pui problema patericului hai sa ne gandim in ce vremuri se petreceau lucrurile si cate biserici si manastiri erau in acele vremuri? cati crestini erau si care le era mijlocul de deplasare pana la un duhovnic?
Eu zic ca era normal un credincios sa stea sa doarma la usa unui pustnic in conditiile in care nu era biserici la tot pasul si preoti duhovnici de la care sa iei un sfat, o binecuvantare, un cuvant de folos...si nici mijloace de deplasare nu existau ca in ziua de azi.

Deci, concluzia este ca raman la parerea mea si ma bucur ca esti in acelasi asentiment.

Eu nu cred ca cineva este atat de tampit incat sa se duca la un pustnic si sa il intrebe asa ceva.
E ca si cum eu m-as duce la un cercetator, care practic locuieste la el, la laboratoare, pentru ca experimentul la care lucreaza de 10 ani de zile ii ocupa tot timpul si l-as intreba despre fotbal.

Si eu iti impartasesc punctul de vedere "Iubirea". Nu doar pustinicii au raspuns pentru cele necesare noua ca sa ne lepadam de pacate si sa punem inceput bun.

Partea rea e ca noi ii cautam asa cum cautam ineditul in lumea asta, doar din curiozitate - sa vadem unde stau, cu ce se hranesc .... Si din acest motiv nu ne imbogatim.

Asa ca este foarte important cu ce gand te apropii de el. Nu de alta, dar am fost creati nu sa pierdem timpul, ci sa-l castigam.

Vizitarea unui pustnic este o binecuvantare si nu o aberatie. Nu sunt multi cei care au aceasta ocazie. Intalnirea cu un pustnic te marcheaza profund. Te pune in fata unor realitati duhovnicesti pe care nu le-ai mai trait pana atunci. Una este sa citesti vietile sfintilor si altceva sa intalnesti sfintenia intrupata.

Mi-a fost dat sa vad multe persoane care nu stiau sa se bucure de intalnirea cu oameni de acest gen. De ce? Pentru ca inca nu constientizau ca se afla intr-o alta lume.

Avem multe de invatat de la acestia. Nu neaparat sa le urmam exemplul. Dar putem sa invatam despre puterea lor de a se desprinde de materialismul din jur. Noi nu putem renunta la telefon sau calculator si credem ca astea ar fi sacrificii supreme.

Si apoi, nu trebuie sa copiezi tot ce vezi. Prin faptul ca refuzam sa cunoastem ceva, pentru ca nu ni se pare util, devenim noi pustnici si inchistati. Ne ingustam singuri orizontul si apoi traim din clisee. Orice experienta care nu iti dauneaza (ca doar nu iti dai foc, sa cunosti mai bine efectele focului, sau bei benzina), este cu adevarat folositoare, macar pentru faptul ca iti pastreaza neuronii agili...

Pustnicii nu-s cautati din curiozitate sau pt vorbe intelepte. Avem 2000 de ani de pustnici, cu scrieri lasate, unde gasim raspunsuri la toate intrebarile. Crestinii ii cauta pe pustnici pt rugaciune..Acestia obtin in cateva secunde cu rugaciunea cat ne-am stradui noi cativa ani...

Am avut ocazia sa vorbesc cu un pustnic. Niciodata nu am stiut cum il cheama.

Era undeva in jud. Prahova spre in niste dealuri de pe langa Slon.
Stiu ca am mers foarte mult pana acolo. Era impresionant ce am gasit. Un izvor care iesea de sub radacina unui copac... o gradina mica cu 2 randuri de diverse legume si 2 meri.

Aveam vreo 14 ani. Nu prea mai tin minte ce am vorbit, dar stiu sigur ca acel batran era foarte primitor si nu a parut deranjat.

Am auzit anul trecut ca ajuns la Sfantul Munte al Atho-ului... in ciuda faptului ca NU AVEA FAMILIE si NICIUN BAN.

Deci nu vad nimic rau in vizitarea pustnicilor, daca acestia binevoiesc sa te primeasca in chilia lor.

Asa este. Tot in noi sta caderea.. nu mai stim sa traim cu adevarat.
Inima ar trebui sa ne arda la intalnirea cu un pustnic, ori la auzirea despre unul.

Noi nu avem putere nici macar sa inchidem televizorul, sa mancam mai putin gustos, sa ne imbracam mai simplu, etc.
Cat despre pustnici.. aceia nu au mai pastrat nimic pentru ei din cele ale lumii.

Cand un pustnic nu fuge de cei care'l cauta cu dragoste, se cade... sa'l cautam.

ce parere aveti despre pt Costel in principal, dar nu numai...
 

PUSTNICI CU VIEŢUIRE ÎNGEREASCĂ DIN MUNŢII RARĂU ŞI GIUMALĂU - JUD. SUCEAVA

"Munţii Rarău şi Giumalău (vârful Muntelui Rarău are o înălţime de 1651m, iar vârful Muntelui Giumalăul, de I857m) au fost, din străvechi timpuri, aleşi de pustnici, pentru sihăstrie şi desăvârşire, fiind mai îndepărtaţi de lume.

PUSTNICUL N.

Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalău. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevăzut. În anul 2001, i-a spus fratelui I.:

Peste două săptămâni, o să fie un eveniment important [Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor două blocuri turn gemene din New Vork, oare, după cum spunea preşedintele Bush, au schimbat soarta lumii (în mai rău pentru creştinii ortodocşi)] într-o ţară îndepărtată. Efectul dăunător în România va fi în anul 2011. Ai să fii în Iaşi, să nu te sperii... Roagă-te lui Dumnezeu să nu te prindă anul 2011 în oraş, pentru că va fi mare vărsare de sânge. O să rânduiască Dumnezeu şi o să stai pe Muntele Rarău, în 2011.

Fratele I. avea 60 de ani şi a întrebat:

- Mai este mult până în 2011. O să trăiesc până atunci?
- O să trăieşti. O să mă rog, ca să locuieşti pe Muntele Rarău.

Cu un an mai înainte de a se muta la viaţa cea veşnică (Pustnicul N. s-a mutat la viaţa cea veşnică in anul 2002, fiind in vârstă de 105 ani), pustnicul N. i-a spus fratelui I. ziua în care să vină
şi cum să-l înmormânteze. În ziua pe care o prorocise, a fost găsit adormit întru Domnul şi îngropat de fratele I. şi maica T., după obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalău, în locaşul pe care şi l-a săpat singur. Pustnicul N. nu a vrut să i să pună cruce pe mormânt, ca să nu ştie nimeni locul unde este îngropat şi i-a dat canon fratelui I., să nu-i spună nimănui numele.

PUSTNICUL ZOSIMA

Despre pustnicul Zosima, am aflat că a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor - Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 - 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.

Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
- Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
- O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
- Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
- O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.

Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.

* Este canonul românilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi şi alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case şi a multor maşini achiziţionate în leasing, fără a li se restitui banii plătiţi; patimile şi păcatele, vor scoate milioane de români în stradă, avănd loc acest mare măcel în Rornănia. Indrumăm pe creştini noştri, să meargă la Biserică şi la Sfintele Mănăstiri, să se roage pentru pace şi mântuire, să postească, să se spovedească şi Împărtăşcască şi să nu participe la aceste revolte. Sunt Părinţi care spun că Romănia va fi atăt de distrusă, încăt nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenată de marile puteri, care se vor confrunta după puțin timp timp în cel de al III-lea Război Mondial, care va începe prin atacul armatei ruse asupra Turciei şi strâmtorilor Dardanele şi Bosfor.

CONCLUZIE:

Totul pare fără scăpare dar ultima frază îngroșată mi-a dat încredere și consider că este binele din tot acest rău, din toată această pedeapsă bine-meritată. Voi reveni cu alte citate din carte, citate de întărire pentru vremurile de pe urmă pe care, cu voia Domnului, se pare că le vom prinde."

http://blog.pustniculdigital.info/articole/228/

calatorule
 

Deviem de la subiect numai ca ma iau fiorii de prevestirile astea.Pai prin toate legile si masurile cam asta urmaresc guvernantii sa iasa lumea in strada sa se omoare unii cu altii in timp ce ei raman la adapost.Ne mai servesc cate una ca aia cu vamesii -nu ca ar fi nevinovati-dara ca sa sarim unii pe altii si sa ne vindem si sufletul prin ucidere si macel ca oricum viitorul ne e amanetat de ei de mult.Mai bine ne rugam si ne intoarcem catre Biserica acum in ultimul ceas ca numai Domnul ne poate feri si apara de rau.

Imi vine in minte intamplarea din vremea Sfantului Ioan Gura de Aur, cand antiohienii au distrus statuile imperiale. Pentru a salva orasul de la pieire, Sfantul Ioan a chemat in Antiohia toti pustnicii din imprejurimi, in vederea "imblanzirii" politistilor si judecatorilor. Acestia le-au cerut trimisilor imperiali sa plece la Constantinopol si sa-i transmita imparatului ca nu avea dreptul sa ucida nici macar un singur om pentru ca nu mai putea construi altul, precum in cazul statuilor.

Putstnicii aveau sa-i uimeasca pe tortionari prin demnitatea si credinta lor, oferindu-se sa fie executati in locul antiohienilor. Ancheta a fost apoi suspendata in asteptarea deciziei imperiale. Ordinul de gratiere a orasului, a ajuns in Saptamana Patimilor. Antiohia a sarbatorit in acelasi timp Invierea Domnului si propria ei inviere din morti.

Eu nu va nimic aberant in a vorbi cu un pustnic.
Ideea este, ca atat timp cat el nu vrea sa se intalneasca cu nimeni, Dumnezeu il ajuta. Am citit ca exista foarte multi pustnici care au murit si nimeni nu stie de ei.
Totul se intampla cu voia lui Dumnezeu.

"Atatia sfinti cunoscuti ...si cati inca ...nestiuti..."
In fiecare pustnic poate , se "ascunde" un sfant....:53:

Să vizitezi un pustnic este de mare folos, însă devine aberație când oamenii cred că numai pustnicii îi pot mântui, preoții normali nu pot face nimic.

Camy_d

"Să vizitezi un pustnic este de mare folos, însă devine aberație când oamenii cred că numai pustnicii îi pot mântui, preoții normali nu pot face nimic."

Camy ...pustnicii si preotii pot doar ajuta un suflet, cred insa ca rolul primordial revine celui pacatos, care se increde in Dumnezeu si cauta sa se schimbe. Cel putin asa cred eu!:53:

Pustnicii nu sunt obiective turistice
 

Nu știu cât sunt pustnicii de încântați de vizite și pelerinaje, e cert că cel care-i va căuta va avea și un folos duhovnicesc. Dar folosul pustnicului? Nu și-a decis el cândva o altă soartă? Credeți că își doresc vizitele? Majopritatea nu refuză aceste întâlniri, pentru ei, și aceste vizite sunt un soi de încercări. Au dorit, probabil, să se distanțeze de problemele acestei lumi. Și sunt vreo doi hotărâți să le aducă aminte. Și mă duc și eu, hop-țop, eu, cel cu multe probleme (și în ochii mei cele mai importante probleme) incapabil să-mi pun ordine între ele, să le aduc aminte și lor, tocmai, de ceea ce au ales să scape și să se apropie cât mai mult de veșnicie. Cred că până la urmă e dovadă de bun simț creștin să mi le rezolv cu preotul meu de mir sau prin alte mijloace. Cred că Iisus Hristos ne-a oferit destule resurse duhovnicești spre mântuire sau dacă nu ne ajung, n-avem decât să ne facem ... pustnici. Dacă nu vrem să devenim pustnici sau cel puțin monahi, atunci să facem ascultare aici în lume.

Să ne ajute Dumnezeu!

P.S. Și să nu uit, pustnicii nu sunt obiective turistice.

cheia problemelor noastre
 

se afla la noi,si acestea trebuie rezolvate de noi cu ajutorul parintelui duhovnic,daca facem vizita unui pustnic ar fi recomandat sa o facem nu mai repede, de a ne fi ridicat din punct de vedere spiritual[inlaturarea patimilor]altfel riscam sa nu pricepem nimic din acea vizita adica nu ne zideste.pustnicul va vorbii in cuvinte atit de simple incit mintea omului ce gindeste complicat, risca sa nu inteleaga nimic[desi-ti vorbesc pe inteles tu nu ma poti pricepe]cam asa se intimpla.vizita e indicat sa o faci, cum se facea in Pteric, pentru un cuvint de mintuire pt.implinirea duhovniceasca.

Așa e și nu contrazice ce-am spus eu.

Un pustnic poate fi "documentul" care atesta prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in natura umana. M-as bucura nespus sa am ocazia de a intalni un pustnic, o persoana care-L traieste cu adevarat pe Dumnezeu Cel Viu, un martor al Celui ce este, un om care poate spune "am vazut lumina cea adevarata" in mod firesc, fara falsitate.

Intalnirea cu un pustnic produce o schimbare existentiala. Numai asa putem intelege cum foarte multi pustnici au castigat in jurul lor o serie de ucenici nu printr-o ideologie ci printr-un mod de viata.

Daca il cauti sa faci o poza cu el nu-ti foloseste la nimic, dar daca il cercetezi ca sa vezi prin el cat de departe esti de Dumnezeu, mult folos iti va aduce intalnirea cu el.