Cand facem milostenie...
 

Aud pe tot mai multi:
a. -Eu cand fac milostenie, nu dau la tigani.
b. -Eu cand dau de pomana, nu dau la cei care sunt buni de munca.
c. -Cand ajut pe cineva, ma uit sa fie curat.
d. -Cand fac un bine, astept si eu la randul meu sa-mi faca si altcineva un bine.
e. s.a

Sfanta Scriptura in Evanghelia dupa Matei, la Predica de pe Munte, cap. 6 ne spune:

1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

Plecand de la acest text, cand, unde, cum, la cine si in ce rationamente trebuie sa savarsim milostenia? Astept parerile dvs ... si alte citate din Cuvantul lui Dumnezeu.

Ma uit la intrebare si-mi aduc aminte cuvintele parintelui Arsenie Papacioc : "Cand un sarac iti intinde mana, nu ti-o intinde sa-ti ceara, ci ca sa-ti dea Imparatia lui Dumnezeu; si tu ii dai cea mai mica moneda?"

eu sunt de parere ca milostenia se cuvine oricui.Datoria ta este sa faci milostenie nu conteaza cui si ce face mai apoi acela cu banii imbracamintea sau mancarea pe care io dai.

problema vine atunci cand un alcoolic sau unul care fumeaza iti cere bani urmand sa isi cumpere bautura respectiv tigari.Datoria ta este sa ii dai dar odata ce banii aceia sunt folositi spre adancirea sa in patima care il incearca nu esti si tu partas la pacatul sau ?
(aceasta intrebare mio pus deseori, va rog luminatima si pe mine)

Doamne ajuta!

Dumnezeu stie ce e in sufletul omului care iti cere. Noi ne speriem de unii care profita, insa probabil vor da ei socoteala!
Uneori ma intreb ce ar ajuta cu adevarat pe omul respectiv, de ce ar avea nevoie ca sa se ridice din starea in care se afla. Grea intrebare. Nu pot sa nu ma intreb: oare chiar il ajut daca-i dau 1 leu?
Mai am o idee fixa: exista oameni care au cu adevarat nevoie de ajutor, dar nu stiu sa-l ceara. Acestia pot fi oamenii de langa noi, prieteni sau cunostinte.
Saracia, decaderea, probleme sociale, viata dezorganizata - sunt factori de risc pentru consumul de alcool, fumatul - nu mai discut, dar chiar droguri. Poate banutul acela ii ajuta pe moment, sa supravietuiasca, totusi, insa e greu de spus ce ii poate scoate din cercul vicios. Dumnezeu, timpul, si hotararea lor insisi, poate.

Tin minte ca am citit odata: "Sa asude banul in mana ta, pana ce vei sti cui il dai." (Didahia, daca nu ma insel.)

Experienta duhovniceasca ne indeamna sa dam celui care ne cere. Din pacate insa, cersetoria a fost si ramane o adevarata meserie, pentru cei care o practica. Cuvintele de mai sus sunt reluate si de altii: "Sa asude banul in mana ta inainte de a-l da."

Trebuie mult discernamant, deoarece banii pentru milostenie nu sunt "fara numar", spre a da tuturor. Iar daca dam cui nu trebuie, unui prefacut, ce vom mai face celui suferind si cu adevarat lipsit?

milostenie
 

Milostenia nu consta numai in acordarea de bani... Un "Doamne, mangaie-l in nevoie!", o rugaciune pentru cel aflat in nevoie ajuta incredibil de mult! De asemenea, alimente, haine, orice stim ca-i poate fi de folos. Daca avem cu noi o paine, un covrig cand intalnim un cersetor, mult face sa renuntam la ele... Milostenia are multe aspecte, infinite!
De obicei simturile sunt treze intr-o inima crestina si intelegem cu sufletul nevoia celuilat. Domnul ne invata tainic intelegerea unor astfel de momente.

"Nu aruncati margaritare in calea porcilor!", ne invata Mantutorul... Si sufletul nostru intelege distinctia intre unul din acestia si un om in reala nevoie.

Doamne, spre lumina tine sufletul nostru indreptat!

Sa dam si la viciosi?
 

Totusi unii Sfinti Parinti, Parinti si Invatatori Bisericesti ne indemna sa dam si la viciosi, pentru ca nu trebuie sa ne intereseze ce face cu banul, pur si simplu noi ne-am facut datoria .....

Pana unde putem merge cu aceasta explicatie? Unde e granita?

Har si Pace de la Domnul!

Milostenia este o arma duhovniceasca, alaturi de post si rugaciune. Prin milostenie, luptam impotriva zgarceniei noastre, impotriva lacomiei noastre, impotriva iubirii de arginti care este o patima considerabila. Cred ca atat pentru post, cat si pentru rugaciune si milostenie ne manifestam ravna in grade diferite.

Cred ca milostenia porneste din interiorul sufletului ca expresie a iubirii aproapelui. Dau milostenie atunci cand simt ca pot sa fac acest lucru cu toata inima.

Putem face milostenie pentru cei adormiti, milostenie pentru cei vii, milostenie pentru biserica, milostenie pentru saraci etc. Daca facem Parastas, dam si celor bogati si celor saraci. Daca scopul nostru este de a ajuta saraci, atunci ne orientam spre cei care ni se par saraci. Daca se poate sa fie crestini, e mai bine.

Am citit cum in trecut, cu prilejul praznuirii unui sfant, oamenii dadeau milostenie in cinstea sfantului respectiv. In zilele noastre serbarea zilei onomastice se indeparteaza uneori prea mult de ceea ce le-ar face placere sfintilor.

In Numele Domnului nostru Iisus Hristos spre Slava Lui Dumnezeu Tatal. Amin.
 

Fratilor, nevrednic sunt a va scrie acestea insa nadajduiesc sa ma invredniceasca si pe mine Preablandul si Iubitorul de oameni Dumnezeu alaturi de voi cei ce cititi: voia Domnului nostru Iisus Hristos este clara in aceasta privinta: sa dam ORICUI ne cere mai mult decat ne cere pentru ca, lovit fiind de valul neasteptat de bunatate, si acest oarecare impreuna cu noi sa laude Numele Domnului Caruia I Se cuvine Slava in veci. Amin.
Luati aminte, insa, fratilor ca Mantuitorul zice: nimic bun nu putem savarsi fara Dansul.
...ca a Sa este Imparatia si Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Mi-a placut raspunsul tau , Adi si este foarte adevarat.

Savatie Bastovoi-Duhovniceşti şi neduhovniceşti
 

Ortodocşii se împart în două categorii: duhovniceşti şi neduhovniceşti. A fi duhovnicesc este bine, iar a fi neduhovnicesc este rău. Există lucrări care te situează în categoria celor dintîi, precum şi fapte care te situează în categoria celor din urmă. Cei dintîi se roagă mult, postesc mult, tac mult. Într-un cuvînt, pe toate le fac cu prisosinţă. Cei din urmă se roagă puţin sau deloc, mănîncă de toate şi nu ştiu să-şi ţină gura.
[COLOR=#0b6d90][/COLOR]
Rari sînt oamenii Bisericii care vorbesc despre milostenie, dreptate, compătimire. Acestea, chipurile, le au şi alte religii şi, de aceea, nu sînt neapărat „duhovniceşti”.
Orice s-ar întîmpla în lume, ortodocşii ştiu că doar prin rugăciune se rezolvă totul. De pildă, acum 20 de ani, comuniştii au deschis foc asupra mulţimii aflate în piaţa din faţa catedralei din Timişoara. Atunci cînd oamenii înfricoşaţi au alergat să se ascundă în catedrală (cea mai mare catedrală din România!), uşile bisericii au fost închise şi ei au fost împuşcaţi pe trepte. Acum în aceeaşi catedrală mitropolitul şi preoţii se roagă pentru odihna sufletelor celor pe care i-ar fi putut salva printr-un simplu şi cu totul uman gest: să le deschidă uşa atunci cînd au bătut în ea.
Luna trecută în Chişinău erau mii de tineri care se ascundeau de securitatea comunistă care îi căuta pentru a-i tortura şi chiar ucide. Au fost zile în care oamenii se temeau să iasă în stradă, pentru că securiştii îi atacau prin parcuri şi-i tîrau în beciuri de unde nu se ştie cîţi au ieşit ci cîţi au dispărut. Cu toate acestea, nu a ieşit nici un ierarh, nici de la Chişinău, nici de aiurea care să ceară încetarea torturii şi a uciderii în numele regimului.
Eu mă întreb dacă ortodocşii chiar au devenit „duhovniceşti” într-un procent atît de zdrobitor, încît nimeni nu mai aude şi nu mai vede din cauza extazului pricinuit de rugăciune? Totuşi a te îndurera cu durerea aproapelui nu este mai puţin duhovnicesc decît a vedea îngeri.
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tîlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsîndu-l aproape mort. Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzîndu-l, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să se roage). De asemenea şi un levit, ajungînd în acel loc şi văzînd, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să pregătească cele de trebuinţă pentru slujba templului). Iar un samarinean (care era socotit necurat de către preot şi levit), mergînd pe cale, a venit la el şi, văzîndu-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn şi vin, şi, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îţi voi da.
Care din aceşti trei vi se pare că a procedat mai duhovniceşte?
Şi a mai zis Hristos: Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă cuvintele “milă voiesc şi nu jertfă!”

Imi aduc aminte de o intamplare, (am citit-o intr-o carte), in care se spunea ca un calugar s-a intalnit cu un cersetor care i-a cerut bani. Si parintele, mahnit, i-a raspuns ca nu are nici un ban. Dar, gandindu-se un pic, i-a spus:" eu nu am sa-ti dau bani, dar am sa-ti ofer altceva: prietenia mea." Si i-a intins mana sa.
Mi-a placut mult intamplarea aceasta si de cate ori aveam ocazia le-o spuneam copiilor la scoala.
Un alt parinte imi spunea ca nu trebuie sa analizam persoana respectiva, ca trebuie sa o ajutam, sa facem milostenie cu ea, pur si simplu. Nu trebuie sa alegem persoanele pe care le ajutam, ci daca simtim imboldul acela de a ajuta, sa o facem, indiferent daca e betiv, tigan, sau altceva.

Eu am vazut pe cineva facand asa. Era un copil care cersea pe la Mitropolie si omul, neavand bani, a schimbat cateva vorbe cu acel copil, a zambit, l-a facut sa se simta bine. Comparativ cu asta, gestul meu de a-i intinde un banut mi s-a parut rece, fad, aiurea... Am invatat ca pot sa completez milostenia "trupeasca" cu cea sufleteasca - atat cat permit imprejurarile.

Ai mare dreptate, dar parca asa m-a luat melancolia citindu-l .... e dureros ....

Har si Pace de la Domnul!

__________________________________________________ __________________________

Lumea in care traim e astfel alcatuita. Fiecare e cu gandul numai la sine insusi. Din pacate!
E greu sa intelegem cu mintea. Sa facem ce ne spune inima spre mantuirea proprie! Fiecare isi zideste singur calea spre mantuire. Lumea nu o putem schimba.

Slava lui Dumnezeu, pe pamant pace si intru oameni bunavoire!

Cind cineva este suparat, are nevoie de mangaiere, si daca cineva se va milostivi sa-i spuna o vorba buna, incurajatoare, mare milostenie si-a facut, ca omul a ramas fericit.

Daca cineva este dezbracat, si poti sa-l imbraci cu ceva, mare milostenie ai facut.

Daca cineva e insetat, si i-ai dat apa, mare milostenie ai facut.

Daca cineva iti cere ajutorul, si-ti cere sa te rogi pentru el/ea, si tu o faci, sau dai la slujba, mare milostenie ai facut.( cu ocazia aceasta multumesc tuturor care m-au trecut pe la Sfantul Maslu, pe la slujbe diferite. Dumnezeu Bunul sa va insuteasca osteneala).


Daca cineva nu are adapost, si poti sa-i oferi sau sa-l indrumi, mare milostenie ai facut.

Situatii din astea sint cu miile.

A face milostenie, nu inseamna doar a oferi bani.
De multe ori milostenia, nu are nimic cu o oferta de bani.

Ce se intimpla daca cineva da oferta de bani si persoana respectiva, va merge sa dea banii pe tigari/alcool etc?
Milostenia este a ta, a celui care a facut-o.
Pacatul este al celui ce a intrebuintat banii in mod gresit, deoarece a mintit, a inselat, insa pentru sufletul celui/celei care a dat, tot milostenie ramine.

Da, Nina, asa e. Sa dam ce are omul nevoie. Cateodata insa ne e mai comod sa dam bani; nu e rau nici asa. Important e sa nu fim indiferenti la suferinta aproapelui.

Daca am purta mereu in inimi acest cuvant al Mantuitorului, "oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere", cu siguranta am fi "mai cu dare de mana". E valabil atat sub aspect duhovnicesc, cat si material.

Scuza nu avem. Trebuie numai sa fim sinceri. Fiecaruia dintre noi "ni s-a dat mult", "ni s-a incredintat mult", de vreme ce intalnim la tot pasul oameni care au mai putin decat noi.

Intalnesc in jurul meu multe maini intinse, multe inimi deschise, dar ma izbesc in sinea mea, din nefericire aproape de tot atatea ori, de uitare si de o inima nesimtitoare. Atunci, desi mi s-a dat mult, nu pot plini "putinul" celuilat din cauza "putinului" meu interior.

Daca Dumnezeu nu ar vrea sa facem milostenie, nu ne-ar mai trimite oameni nevoiasi inainte.

Nu dati cu pietre in mine....
 

....sunt o femeie fericita,am tiganca mea si locuiesc a patra casa de la piata de zarzavaturi .Vine o data pe saptamana,insa uneori saptamana la ea are patru zile,nu-i dau bani,in schimb,ii pun in plasa cam tot ce trebuie pt mancare intr-o zi(sunt 12 persoane in familie)+ceea ce mai cere,sapun,detergenti,medicamente si mai rar haine.In zona pietei sunt multi cersetori iar in zilele friguroase sau ploioase cand nu este lume sau cand politia ii mai alunga,incep sa umble din casa in casa...sunt in permanenta supravegheati de cei care sunt sefi(isi fac veacul in barul pietei de unde vad tot).Locurile de cersit sunt inpartite intre cei care aduna banii de la cersetori iar acestia,cersetorii,raman doar cu ceea ce primesc de mancare,poate o cafea,daca au avut o zi mai norocoasa............ .In urma cu ceva ani am ajutat o cantina a saracilor,o data pe luna duceam cam ce era necesar pt mancare,i-am ajutat pana cand s-a desfintat.Mama mea locuieste la sat si am rugat-o sa-mi gaseasca pe cineva batran si nevoias fara posibilitati pe care sa-l ajut.Mi-a gasit o femeie in varsta pe care am ajutat-o in fiecare luna cu un pachet cu ce am crezut eu ca e necesar,paine,ulei,zahar,faina,margarina,paste si multe altele.Dupa mult timp m-a sunat mama foarte suparata ca a fost batrana pe la ea si a certat-o ,a facut-o hoata...cica din pachetul din luna aceea lipsea sticla cu ulei.Sincer,nu-mi mai aduceam aminte daca am pus sau n-am pus ulei...si mai spun...chiar daca mama mea ar fi luat uleiul si l-ar fi folosit era atat de grav?....era mama mea....nu?Ulterior am aflat ca majoritatea lucrurilor duse de mine le vindea in vecini,care sunt si vecinii mamei mele.Aceasta intamplare m-a necajit putin,am dat si mi-am facut pacate,nu dau ,imi fac pacate....

Nu "dam cu pietre"...insa ,incearca sa nu o judeci prea aspru pe batrana respectiva.Cine stie ,ce este in sufletul ei??numai Dumnezeu. Poate avea nevoie de bani si de aia a vandut din produsele date de tine.Iar daca a certat-o pe mama ta...nu te-ai gandit ca se poate sa fie si putin "senila"....(e normal la o anumita varsta)..Ii luam pe oameni asa cum sunt,cu bune cu rele ,vorba bunului parinte Arsenie Papacioc....sa-i cautam pe saraci si cersetori,ptr.ca ei sunt personaje biblibice,prin ei noi ne mantuim in acesta viata "Nu lasa mana intinsa ,nici cind dai,nici cind primesti"...Doamne Ajuta!!!!

si eu am problema
 

De cand sunt asa de multi chiar si la biserica cand merg nu stiu cui sa dau si cui nu.Cred ca gresesc pentru ca ma uit la ei si parca incerc sa le ghicesc povestea si care cred eu ca e mai necajit la ala ii dau.Nu am pentru toti asta e problema totusi ma inteb daca nu cumva am dat la cine nu trebuia si am trecut peste cel care avea cea mai mare nevoie.Ma rog Domnului sa ma lumineze.

Incearca sa treci de sentimentul de vinovatie!
Considera ca ce a tinut de datoria ta,ai indeplinit...ca doar nu ai sa faci un interogatoriu al tuturor cersetorilor,sau un dosar.
Stiu ca nu ai pt toti,insa daca ALTCINEVA vine din urma,si iti urmeaza exemplul de a darui ceva,atunci cel caruia tu nu i-ai dat(ca nu ai avut)a prins si el ceva de la alta donatie.

Nu-i chiar aşa ! Trebuie să ne pese de cel de lângă noi, neâncurajând păcatul, patima prin gestul nostru ! De ştim că banul dat , e folosit în alte scopuri mai puţin "ortodoxe", milostenia să fie , o pâine, o haină , chiar şi un medicament la nevoie . Scriptura şi Sfinţii Părinţi ne îndeamnă a nu căuta la faţa omului când facem milostenie, dar asta nu înseamnă a fi indiferenţi de cât de util şi folositor este gestul nostru .

Pai am judecat dupa mintea mea pe cine sa aleg ca sa dau si asta nu e bine.Acum nici nu ma mai uit la fetele lor.Data viitoare am sa dau in ordine pe cine intalnesc primii si cand se termina banii...gata ma opresc.

Da,asa faceam si eu,cand se terminau,spuneam"imi pare rau,atata am avut azi,mai vin si data viitoare".
Pai ce poti sa faci altceva?

nu stiu
 

Ma gandesc uneori ca poate ar fi mai bine sa ajut pe cineva din vecini o famillie nevoiasa sau un copil cunoscut despre care stiu mai multe si as avea o oarecare incredere ca ajutorul va fi cu folos.Sa ma ierte Dumnezeu pentru gandurile astea ca nu am apucat sa pe implinesc si acuma numai ma laud si mai e teama ca as avea responsabilitate pentru cei care imi sunt cunoscuti si i-as ajuta pe cand cu strainii dai banul si ai scapat.