Dumnezeu nu ne lasă când avem credinţă şi nădejde.
 

[COLOR=darkred]Vi s-a întâmplat să fiţi într-o situaţie limită şi să credeţi că de nicăieri nu va veni nici un ajutor şi aşa,deodată când nu mai aveaţi nici o speranţă să vă iasă în cale o persoană care să vă ajute?[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
[COLOR=black]Mie mi s-a întâmplat adeseori şi mi s-a întâmplat chiar astăzi:Mulţumesc lui Dumnezeu că îşi revarsă mila şi ajutorul său prin oameni credincioşi.[/COLOR]

Da, mi s-a intamplat adesea , cand in momente de grea cumpana s-a ivit in cale cineva care si-a oferit sprijinul neconditionat,de a ma ajuta se trec de acel impas.DUMNEZEU FACE MINUNI PRIN OAMENI !
MARE ESTI DOAMNE, SI MINUNATE SUNT LUCRURILE MAINILOR TALE!
Nu sunt vrednica de a-I multumi pe masura ajutorului primit de la El.

Mi se intimpla si mie tot mereu...atunci realizez ca sint oameni pe care poti conta, si oameni pe care nu poti conta, dar ca ajutorul vine doar de la Domnul!

De multe ori ma vad ca intr-un cerc fara iesire...nu vad lumina intr-un tunel intunecos... cei din jurul meu sin ocupati cu ale lor, deci ma vad si simt singura uneori...dar apoi, dintr-o data, cu o scurta rugaciune...
se schimba situatia, desi niciodata pe loc...dupa o perioada.

Apoi uneori am incercat sa inteleg de ce se intimpla sa simt asa?
Mi-am dat si niste raspunsuri: poate am slabit in rugaciune, poate am slabit in post, poate am uitat sa fac milostenie, poate am pacatuit si nu m-am spovedit...:6:

Imi place, Nina, cum te cercetezi in asemena situatii. Asa e corect, sa cautam vina in primul rand la noi, nu in afara de noi.
Dumnezeu ne ajuta; noi trebuie doar sa observa si sa credem ca El e Cel Care ne ajuta prin om. Dar cumpatul nu mi-l mai pierd in asemenea situatii... M-am stresat inutil o viata intreaga.

Adesea am simtit ajutorul bunului Dumnezeu!
 

Fiecare om, are viata sa, plina de peripetii. Fiecare crede ca are cele mai multe si grele necazuri. Daca totusi, am asculta pe fiecare ce marturiseste, ne-am da seama, ca parca durerea noastra nu mai este asa mare ca aceluia care ne-o impartaseste pe-a sa.
Am trecut prin multe in viata. In tinerete nu constientizam ca tot ce mi se intampla, bune sau rele, era cu voia bunului Dumnezeu.
In ultima vreme insa realizez ca atunci cand am senzatia ca totul e pierdut, ca n-am nici un sorti de izbanda, cand aproape fara sa vreau as cadea in deznadejde, simt cum ma prabusesc si in acelasi moment simt ca cineva ma prinde de mana, ma trage in sus, ma intareste si parca-mi spune: " hai fii tare, ca poti sa realizezi acest lucru, nu te lasa, zbate-te, roaga-te, pune-ti nadejdea-n Dumnezeu si vei reusi ! "
Nu stiu cum sa va spun, dar am ajuns sa-i multumesc lui Dumnezeu,( sau Sfantului Grigorie Decapolitul la care ma rog neincetat, orice problema am de rezolvat in ziua respectiva ) si pentru un loc de parcare in centru cand merg pe la banci. Fiecare implinire o consider o minune. Ma bucur pentru cel mai neinsemnat lucru aparent si multumesc pentru fiecare realizare.
Mai nou, am probleme cu masina, mi se opreste in timp ce merg, cei din spate nu-si dau seama ca m-as putea opri, dar pun rapid pe avarii si trag cat pot de tare pe dreapta. Dau la cheie si nu mai vrea sa porneasca. Pana a venit ginerica sau cumnatul meu sa ma ajute, am sunat maicutele mele de la manastiri, povestindu-le ca am probleme cu masina. Am dat din nou la cheie, si masina a pornit. Sant convinsa ca le-au fost ascultate rugaciunile si rugandu-ma cu credinta, Dumnezeu nu m-a parasit.
Exemple as putea sa dau nenumarate dar in esenta, simt in toata fiinta mea, ajutorul bunului Dumnezeu, in fiecare clipa, in fiecare ceas si-i multumesc. Doamne ajuta-ne!

Frumos subiect Dorina! :8:
As avea multe de povestit la acest subiect..insa ma rezum la a spune simplu. DA! Mereu! Poate ca cel mai greu moment a fost cand fetita mea (de 3 anisori pe atunci) si-a rupt clavicula. A cazut pe o numaratoare..am alergat la spital. In urma radiografiei mi-au spus imi pare rau e "incalecata" trebuie operata si pusa tija, nu e suficient ghipsul. Eram disperati.. Am luat-o si am mers la Episcopie (Husi) si acolo cu ajutorul Maicii Domnului a Sf. Muc. Chiriachi si cu rugaciunile parintilor, am primit un dar. A doua zi inainte de operatie la o noua radiografie, s-a constatat ca osul de reasezase si a necesitat doar corset ghipsat timp de 3 saptamani. Nici in ziua de azi nu o mai doare umarul. Si are 12 ani. In fiecare clipa a vietii noastre Dorina, simtitm ajutorul Maicii domnului asa cum sunt convinsa ca fiecare dintre voi il simtiti. Slava Domnului si Maicii Domnului pentru toate cate au fost si vor mai fi!

Necazurile şi lipsurile pe care le avem la un momentdat în viaţa noastră aşa cum spunea şu Nina sunt urmare a greşalelor noastra,sunt lecţii pe cae ni la dă Dumnezeu pentru a ne corecta şi a face din noi oameni cumpătaţi şi cu dreptă socoteală.
Deşi am venituri mai mult decât modeste de multe ori fac cheltuieli inutile risipind sau dând (atunci când se întâmplă să am ) mult mai mult decât îmi perminte"punga"drept pentru care într-o zi am rămas fără nici un ban.Până să iau alţii mai era mult şi neavând obişnuinţa de a împrumuta nu ştiam încotro să o iau.
Am plecat în oraş cu inima grea gândindu-mă că voi găsi o soluţie.Era sărbătoarea şi străzile pustii (nu am întâlnit nici o cunoştinţă).Am pornit spre casă cu un fel de deznădejde în suflet pe care numai acei care au trecut prin astfel de situaţii o pot înţelege.Am întrat într-un magazin unde cunoşteam patroana şi am rugat-o cu vocea în plâns să-mi dea pe datorie deşi nu mai făcusem niciodată aceasta.
Tocmai atunci a intrat o creştină pe care o cunoşteam de pe la mănăstiri care,la ieşirea mea din magazin a venit după mine şi mi-a oferit câteva tichete şi bani cu împrumut.Nici nu mă cunoştea prea bine.Cu plânsul în gât am ajuns acasă unde am mulţumit lui Dumnezeu că nu m-a lăsat şi m-am convins încă odată că întodeauna Dumnezeu ne trimite soluţia la problemele noastre iar dacă acestea nu au un final pe măsura aşteptărilor noastre înseamnă cu nu ne este de folos acea lipsă.

Eu Dorina mea draga, nu le vad ca pe niste pedepse mereu. Le vad mai mult asa cum spunea Anca. ca pe un imbold de a ne cerceta mai bine. Avea un parinte o vorba, Dumnezeu iti da la inceput o plamuta daca nu te redresezi iti da un mai mare. dar acestea toate le face din IUBIRE. Prin aceste mici necazuri de aici avem posibilitatea sa ne indreptam comportamntul (daca dorim binenteles). M-a impresionat povestea ta. Multumim ca ne-ai impartasit-o.:6:

Neincetat avem raspuns de la Dumnezeu, fie direct, fie prin semeni. Din cauza caderilor noastre, nu mai vedem in toate un raspuns al lui Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa vedem doar anumite probleme si sa primim un anumit tip de raspuns. De multe ori ceea ce noi numim problema, nu-i problema pentru Dumnezeu. Si de aceea nici nu ne ofera raspuns. El nu este nici surd si nici orb la neputintele noastre. Sa ne invrednicesaca Dumnezeu sa cerem ce trebuie si cum trebuie.

"In acea furtuna pe care ai trait-o,multe ai invatat;vor fi si alte furtuni,dar cine a fost ispitit,acela poate si pe cel ispitit sa ajute.
In toate acestea nu este nimic,ca sa zicem asa,neoranduit.

Mie insumi de multe ori mi s-a intamplat sa trec prin asemenea furtuni-ispite.
...de fiecare data mergeam cu incredere oriunde ma duceam,muncit de setea adevaratei fiintari.Cate n-am avut de suferit de-a lungul a zece ani din viata mea! (Ba si acum sufar,dar deja in alt fel.)
Insa Domnului celui milosard i-a fost mila de mine,si cand ma intristam pana la moarte mi-a cercetat ticalosul suflet care cu atata inversunare fugea de Dansul,bineinteles din necunoastere,si m-a izbavit de cautari neroditoare.

Dupa acestea,duhul dragostei a tabarat asupra mea si sufletul mi s-a aprins de dorirea,de ravna pentru mantuirea fratilor mei.Nu propovaduiam,nu povatuiam,nicaieri nu mergeam in astfel de scopuri,adica pentru a intoarce pe oameni la adevar,ci doar ma rugam,staruiam catre Domnul ca si altora sa li se descopere."
(Arhim.Sofronie-"Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu" / scrisori de la Athos catre D.Balfour )

Trebuie sa o luam ca pe o palma ,nu crezi ,gata esti ravasit si crezi ca nu mai ai scapare si deodata vine ajutorul.Eu zic ca e o mustrare de la Dumnezeu .Si eu din pacate nu am mai avut speranta de multe ori dar uite ca traiesc si sunt sanatos.Doamne ajuta!

Cred ca nu exista om
 

Care sa nu fii fost intr-o astefel de situatie,dar atata timp cat credem si ne rugam lui Dumnezeu sincer intotdeauna in ultima clipa se va gasi o rezolvare,cum poate nici nu sperai.
Spun asta si totusi sant multe care cu credinta si rugaciune tre sa treaca poate si ani pana sa se rezolve,dar El stie cand e timpu pentru fiecare.
Doamne ajuta!

Doamne ajuta!
 

[quote=mara2008;132916]Spun asta si totusi sant multe care cu credinta si rugaciune tre sa treaca poate si ani pana sa se rezolve,dar El stie cand e timpu pentru fiecare!

Draga Mara, am mai scris si ma iertati ca ma repet, insa din cei zece ani de cand mi-am indreptat pasii spre credinta, va marturisesc ca m-am rugat cu multa infrigurare Sfantului Grigorie Decapolitul si nu numai, viata mea s-a schimbat cu 360 de grade si doar de trei ani, cand merg la racla Sfantului Grigorie, am ajuns doar sa-i multumesc pentru binefacerile care le-a revarsat asupra mea si a familiei mele, in rest doar am cerut, am cerut cu multa credinta, sa ma ierte bunul Dumnezeu pentru tot ce am gresit in viata, m-am cait si-mi pare rau si acum pentru unele pacate pe care le-am spovedit dar care inca imi apasa sufletul si am senzatia ca nu voi fi iertata inca multa vreme. Imi port crucea si nadajduiesc ca prin tot ce mi dat sa trec, voi dobandi, incet, incet pacea sufleteasca si iertarea divina.
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare in gandurile noastre, in problemele de zi cu zi care ne apasa tot mai greu pe umeri. Doamne ajuta-ne !

[quote=mara2008;132916]Spun asta si totusi sant multe care cu credinta si rugaciune tre sa treaca poate si ani pana sa se rezolve,dar El stie cand e timpu pentru fiecare!

Draga Mara, asa este, cind nu speram, nici nu ne asteptam cum soseste ajutorul...asa cum zici, cel nesperat!

Ica draga, orica pacat spovedit, si dupa ce ai luat cuminecatura, vine iertat, daca ti s-a dat dezlegare. In caz contrar, apare ideea ca nu am avea credinta ca in Taina Spovedaniei si a Cuminecaturii.

Trebuie sa mai spovedesti odata, in acest caz, indoiala pe care ai avut- o, deci spovedit, pleci mai departe in viata.

Doamne ajuta!

[quote=patinina34;133052]... orice pacat spovedit, si dupa ce ai luat cuminecatura, vine iertat, daca ti s-a dat dezlegare.

Draga Nina, m-am spovedit dar nu am primit Sfanta cuminecatura, mai am pana la vara, cu ajutorul bunului Dumnezeu in Postul Adormirii Maicii Domnului imi termin canonul pe care in ultimul an nu am mai reusit sa-l tin asa cum zice Pravila, de aceea sunt necajita, speriata ca nereusind sa tin asa cum trebuie, normal nu voi merita sa fiu iertata, sa primesc Sfanta Impartasanie pe care mi-o doresc insa, din tot sufletul. Iarta-ma Doamne si ajuta-ma !

[quote=icamilin;133057]Bunul Dumnezeu iti vede bine neputinta si stadania.
Nu trebuie sa crezi ca nu reusesti, ci cu ajutorul Domnului vei putea si tu sa iesi din canonul primit cu multi ani inainte.

Doamne ajuta!

De ce?
 

Daca poate cineva sa-mi raspunda,am o nelamurire.Daca Dumnezeu permite necazurile ca urmare a greselilor noastre,ce poate gresi asa de mult un copil incat viata lui sa fie un iad?Eu imi amintesc de copilarie ca pe o grea incercare.Parintii mei se certau mereu,eu trebuia sa ma bag intre ei sa ii despart.Imaginati-va cum e pentru un copil de 13 ani sa isi tina tatal sa nu isi loveasca mama.Sau cum e pentru un copil de 9 ani sa stie ca in ziua aniversarii lui tatal sau e luat in camasa de fortza si dus la spital fiind bolnav psihic.Sau cum e pentru un copil de 10 -11 ani sa fie tare sa nu isi permita sa planga desi are nevoie ,dar trebuie sa isi ajute mama care are o boala psihica,si plange in majoritatea timpului.Eu nu aveam voie sa plang in fatza mamei mele pentru ca trebuia sa o ajut pe ea sa depaseasca acele momente de criza.Si imaginati-va totul la o varsta atat de frageda.Si stau si ma intreb cu ce gresisem.Iar acum cand am ajuns la adolescenta m-am indragostit dar baiatul pe care il iubesc nu ma iubeste asa cum il iubesc eu.Am fost impreuna,dar m-a parasit.M-am rugat la Dumnezeu sa ma salveze.Baiatul asta ma mai cauta,si de fiecare data am impresia ca de data asta Dumnezeu si-a intors fatza si spre mine dar mereu sunt dezamagita si lucrurile nu sunt cum spre.Si stau si ma gandesc,cat de multe pacate am facut eu de cand eram mica si pana acum in 16 ani de zile de Dumnezeu ma pedepseste asa,si nu poate sa imi dezvaluie si mie ce inseamna fericirea.

Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Daca nu ai avut pana acum raspuns bun la probleme vietii, nu inseamna ca Dumnezeu doarme sau ca te pedepseste. Tu sa crezi in El, sa-I ceri ajutorul fara indoieli de genul "daca poti" si vei vedea cat de mult te iubeste. Numai crezand in El ai toate sansele sa gasesti un raspuns bun in toate.

Nu exista nici o corelatie intre credinta in vreo divinitate si modul in care viata se desfasoara. Recompensele sau pedepsele au fost transferate deci catre viata de dupa moarte ;)

Acum am descoperit acest thread... N-o sa ma leg de ideea de inceput fiindca m-as lungi prea mult... E inutil sa spun de cate ori Dumnezeu oranduieste in viata fiecaruia si astfel de minuni pe langa toate celelalte!... Acum, aici, mi-a sarit in ochi acest: Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. E drept, a trecut ceva vreme de cand a fost postat si e posibil ca pana acum sa se mai fi schimbat cate ceva in viata fiecaruia, cum e si firesc. Oricum, indiferent de unde-am lua-o - de la protoparintii nostri: "Si intru pacate m-a nascut maica mea!", ca si moartea tuturor copiilor lui David, dupa savarsirea pacatului, (Solomon a venit ceva mai tarziu, dupa ce s-a pocait) - dar si in viata de zi cu zi (numai la stiri cate exemple vedem zilnic cu nenorociri si suferinte foarte mari ale unor copii nevinovati), sau "transfer de povara", atunci cand cei plecati n-au reusit definitiv sa-si achite "nota de plata", ramanand asupra neamului (daca Dumnezeu ii mai ingaduie totusi sa mai aiba un neam, fiindca uneori la pacate grele, nici macar neamului nu-i mai este ingaduit sa ramana in viata, iar asta tot Parintele David ne-o spune in cativa psalmi), toate deci, duc catre aceiasi concluzie: "Parintii au mancat agurida, iar copiilor li se sterpezesc dintii!" (VT)
Probabil vor spune multi ca prin botez, acest pacat este sters definitiv... E doar o parere. Priviti in jur si convingeti-va singuri. Stiu multe cazuri cand, ca sa scape de povara unor blesteme, si-au dat copii peste geam, "de pomana", desi in fapt, ei au ramas in mijlocul aceleiasi familii, doar "parintii adoptivi" erau altii, care insa nu aveau absolut nici o obligatie in plus fata de copilul acceptat. Si cate multe alte forme de "pedeapsa" de care nu se poate sa fim straini.
Descoperind astfel de lucruri destul de devreme in viata, am multumit intotdeauna parintilor mei pentru viata pe care Dumnezeu imi ingaduie s-o traiesc, si ma simt obligat la randul meu sa fac tot ce-mi sta in putere pentru ca fii mei sa nu duca povara pacatelor noastre in vietile lor. Nu stiu cat de mult reusesc acest lucru, dar nadajduiesc ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi platesc singur datoriile mele pe pamant si eventualele mici restante ale parintilor mei, in cazul in care o mai fi ramas ceva "maruntis" de achitat!...

Da,Dumnezeu m-a ajutat si pe mine in acest fel si nici eu nu am cuvinte sa-i multumesc.Insa cred ca nu o singura data am fost precum acel etiopian cu Filip,pe moment nu am realizat cine l-a trimis pe acel om si cu ce scop.Abia apoi, privind retrospectiv, lucrurile au inceput sa se limpezeasca si abia atunci am inteles o frantura din mila si indurarea Lui.Dorina imi pare tare rau ca nu mai esti pe acest forum,mereu aveai o vorba buna si aduceai liniste si pace in jurul tau,oriundei ai fi Domnul sa vegheze asupra ta.

Lectie de viata
 

I.

Azi, in a II-a Duminica din Postul Mare (Vindecarea slabanogului din Capernaum), am primit o lectie de viata.
Am sa va istorisesc si dumneavoastra.

Cand am iesit de la Biserica mergand spre statia de tramvai am zarit un om fara adapost care statea culcat pe o banca.
Aveam in geanta 4 placinte cu mere. Mi le adusese sora mea.

Am luat un un pachetel cu 2 placinte (am facut juma/juma) si niste bani.
M-am dus la omul de pe banca si l-am rugat sa ma scuze; l-am rugat sa primeasca pachetelul si banii. Mi-a spus:
- Doamna, va multumesc frumos. Dar eu am mancat azi.
- Dar poate luati banii?
- Nu, va multumesc si nu va suparati. Am mai capatat niste bani azi. Daca mergeti spre Biserica sigur veti gasi oameni care acum au mai mare nevoie de mancare sau un ban decat mine. Va rog sa nu va suparati si sa ma iertati.
- N-am de ce sa va iert domnule. Sunteti un om cinstit; eu va multumesc; mi-ati dat o lectie de viata.
- Stiti doamna, de cand stau pe unde dă Dumnezeu, am invatat ca nu trebuie sa fii lacom. Cateodata mai muncesc prin piata; atunci pot sa dau si eu altcuiva. Stiti abia acum am inteles niste vorbe ale lui Dumnezeu, mai citeam si eu cand aveam casa: Dumnezeu are grija si de pasarile cerului. Are grija si de mine.

Am plecat inapoi spre Biserica aproape plangand. Am intalnit o doamna, parea mai in varsta. Era slaba de o batea vantul. Nu parea sa cerseasca si parca nu aveam curaj sa o intreb. Dar m-am inchinat in gand si am spus:
- Buna ziua doamna, va rog frumos puteti sa primiti.....?
- Va multumesc mult, bogdaproste. Stau intr-o garsoniera. Intretinerea ma costa mult. Sunt pensionata medical de 5 ani. Medicamentele sunt scumpe. Orice primesc de mancare ma ajuta mult. Dumnezeu sa va ajute.
- Dumnezeu sa ne ajute pe noi toti.
Am plecat spre statia de tramvai. M-am gandit la omul care in nevoie fiind, s-a gandit si la altii.
De multe ori gasesti bunatatea, intelegerea si... de ce nu CRESTINUL, acolo unde poate??nu te astepti.


II.
Acum vreo doi-trei ani, cand inca mai mergeam la serviciu, intr-o dimineata cand m-am urcat in autobuz mai multi oameni erau in jurul unui tanar care facuse o criza de epilepsie. Tanarul era cazut pe jos. M-am apropiat de el si i-am dat primul ajutor care se da in astfel de crize.
Cand si-a revenit l-am asezat pe un scaun. Ne-a spus ca nu-i ajung banii sa-si cumpere toate medicamentele de care are nevoie. Era curat, ingrijit; se ducea la medic.

Trebuia sa cobor. L-am rugat sa nu se supere si sa primeasca niste bani. Nu erau multi. Doar cat puteam sa-mi permit sa dau.
Mi-a spus:
- Doamna cred ca sunteti pensionara; pensionarii au bani putini.
- Da, dar macar atat pot sa fac si eu pentru dumneavoastra.
- Bine, primesc; va multumesc mult. Dar va rog si eu ceva: sa va rugati si pentru mine.
Sa stiti ca nu din cauza pacatelor mele m-am imbolnavit. Va rog sa va rugati si pentru mine.
- Am sa ma rog. Dumnezeu sa ne ajute sa trecem toate necazurile si greutatile.

De atunci in ficare dimineata si in fiecare seara, cand ma rog lui Dumnezeu, sau peste zi cand am ragaz, ma rog si pentru tanarul acela.
Nu stiu cum il cheama . Dar Dumnezeu stie pentru cine ma rog. Cand incep rugaciunea pentru altii decat pentru cei din familia mea, spun asa:
Doamne Dumnezeule, te rog sa fii milostiv cu tanarul bolnav de epilepsie...si pe urma ma rog pentru altii pe care-i stiu in nevoie.

Parintele meu duhovnic ne-a invatat sa ne rugam lui Dumnezeu sa fie milostiv cu noi: pentru ca milostivirea lui Dumnezeu inseamna tot.
Si Dumnezeu stie ce avem nevoie.


III.

Cu ceva vreme in urma, in zona in care locuiesc ma intalneam cu un om; un om fara adapost. Nu l-am vazut niciodata cerand, dar daca-i ofereai ceva, primea si multumea. Se vedea pe fata lui durerea si suferinta si parca se jena de situatia in care se afla.

Intr-o zi l-am zarit. Am verifcat in geanta daca pot sa-i dau ceva. Era destul de departe de mine. L-am strigat de cateva ori: domnule, domnule...

La un moment dat s-a oprit. Cand m-am apropiat de dansul m-a intrebat putin jenat si cred ca surprins:
- Pe mine m-ati strigat?
- Da. Azi fratele meu ar fi implinit ....As vrea sa va rog sa primiti....
- Doamna, va multumesc mult. Dumnezeu sa va ajute. Sa ma scuzati ca n-am raspuns; a trecut multa vreme de cand nimeni nu mi-a mai spus: Domnule!

Mi-a fost rusine. Mi-a fost rusine ca noi oamenii, nu-l respectam pe om pentru ca e om si e fratele nostru. Mi-a fost rusine ca respectam – de cele mai multe ori – haina, pozitia sociala etc.

Parintele meu duhovnic ne invata, cu diverse prilejuri, sa daruim, daca putem. Cat putem; chiar si numai o bucata din painea pe care am cumparat-o. Sa nu ne gandim ca: poate el – cel care cere - castiga bani multi, ca poate minte, ca poate da banii pe bautura.....
„Mana intinsa nu se respinge nici cand ofera, nici cand cere.” (Cred ca a spus Parintele Arsenie Papacioc).
Si parintele nostru spune: „nu uitati, dumneavoastra dati Mantuitorului Iisus Hristos.
Fiti buni; daca spui om bun, nu trebuie sa mai adaugi nimic altceva.” Asa ne invata parintele nostru. Dumnezeu sa-l ajute.

Minunate ganduri, Nastya. Multumim!
De fapt ai subliniat diferenta dintre un crestin si un crestin practicant.