Necredinta lui Toma-necredinta cea buna
 

Sfantul Apostol Toma prin necredinta cea buna ajunge sa marturiseasca atat dumnezeirea cat si omenitatea lui Hristos- Domnul meu si Dumnezeul meu. Aceasta marturisire de credinta va fi aprofundata si formulata de catre Biserica la sinodul IV ecumenic- Calcedon-451.

"Necrezand Invierii Tale din morti
Si cercetand coasta Ta cea dumnezeieasca
Cu credinta a strigat Toma Geamanul:
"Stapane, iarta-ma pe mine, cel ce cu indrazneala am atins coasta Ta
Si primeste-ma, Iubitorule de oameni,
Pe mine, cel ce nu ma indoiesc nicicum,
Ci strig cu credinta: "Tu esti Domnul si Dumnezeul meu!"

Sfantul Roman Melodul

Omul de astazi doreste sa-l atinga pe Dumnezeu si asa sa spuna: Dumnezeu exista. Dar pierdem din vedere ca Dumnezeu nu e obiect. De aceea la El nu ajungem pe baza ratiunii, a definitiilor, ci pe baza credintei. Dumnezeu nu incape intr-o formula. De aceea credinta e mai presus de ratiune. Ratiunea duce la simple argumente: poti spune ca Dumnezeu este dreptate, iubire, etc Dar daca ramanem doar la ratiune, toate aceste atribute dumnezeiesti ne raman exterioare. Daca vom crede, vom primi putere sa iubim dumnezeieste, adica sa ne iubim dusmanii. Daca vom ramane doar la ratiune, niciodata nu ne vom iubi vrasmasii.

Ce minunat ai spus george: necredinta cea buna. La Toma nu e vorba de necredinta, ci cel mult de indoiala.

Domnul si Dumnezeul meu !
 

Intr-o lume data- asa cum ne-am dorit-o de la caderea in pacat a protoparintilor nostri- si nu ideala,noi insine, uneori in plin extaz, care ne stapaneste adesea sufletul , daca suntem loviti, injurati, tradati, nu se poate sa nu iasa la iveala din firea noastra revolta, dorinta, daca nu de razbunare, cel putin de mobilizare a raului ce ne-ar ameninta existenta.Atunci pierdem legatura cu Dumnezeu.Cum putem iesi din asemenea impas?Prin iubirea fata de cel ce "ataca"?

cred ca acest episod din viata inca paminteasca a domnului IISUS HRISTOS ,inainte de inaltarea la ceruri este anume pentru zilele noastre cind inselarile vor fi foarte mari cu false minuni!Adica ne spune episodul lui TOMA ,noua celor de azi sa nu credem orice pina nu pipaim cele ce se dau drept minuni duhovnicesti si nu vor fi ,ci inselari satanice!

[COLOR=green]Titlu de tot râsu', titlu în bătaie de joc. Cum e posibilă o asemenea exprimare? Un titlu trebuie să transmită o idee ori ce-ar trebui să înţeleg eu din titlul de mai sus? E absurd şi nimeni nu se sesizează...[/COLOR] :5:

Hristos se arata Apostolilor dupa Inviere, dar acestia nu au crezut. Evanghelistul Luca spune: "Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra? Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti, ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. Si zicand acestea le-a aratat mainile si picioarele Sale" (24, 38).

As indrazni sa spun ca Toma este superior celorlalti Apostoli. Caci acestia nici dupa ce vad mainile Lui nu-i dau crezare, caci se spune in continuare: "Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? Iar ei I-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere. Si luand, a mancat inaintea lor. (Luca 24, 41) Pe cand Toma, atunci cand vede trupul lui Hristos, spune "Domnul meu si Dumnezeu meu”. Prin el si ceilalti apostoli sunt luminati.

Probabil nu-i intamplator ca erau si apostolii adunati, cand Hristos i s-a aratat lui Toma.

Acum exista doua posibilitati:
cea normala in care omul intreaba ce are de intrebat sincer interesat de raspuns
cea anormala cind pune intrebari retorice, el sugerind direct sau indirect din intrebare ca nu-l intereseaza de loc o alta parere decit a lui. Cazul de mai sus.
Reactiile sint si ele de doua feluri
cea normala cind il lasi pe om in "lumea" lui
cea anormala cind incerci sa-i explici stiind dintr-un bun inceput ca-i pierdere de vreme

Eu fiind anormal si in concediu medical (deci cu timp) risc totusi.
Exista o tendinta de a inghitii anumite lucruri in virtutea inertiei, pentru ca asa se asteapta de la noi, .....si multe alte motive tendinta care a generat acel "crede si nu cerceta" pe care-l acceptam in sinea noastra dar il combatem verbal. Sincer eu sint un Toma care trebuie sa ajunga la convingeri. Presupun ca f. multi sint ca mine (poate este numai speranta, cine stie?) pentru ca sint departe de credinta Apostolilor carora li s-au adus maruria ranilor chiar neceruta. Toma nu a fost acolo si a cerut-o!
Dar de ce este "Necredinta cea buna" ? Pentru ca prin ea s-a reconfimat faptul ca cel care a "trecut prin usile incuiate" era Iisus cel care murise pe cruce! El si nu altul semanind cu EL! Juritic exista 2 marturii independente (a apostolilor si a lui Toma). Daca Toma ar fi crezut pur si simplu se putea spune ca apostolii s-au convins doar unul pe altul ca a fost Iisus, a fost o psihoza de grup..... Prin "necredinta" lui Toma aduce o marurie independenta de grup si de momentul primei aratari.
Desigur Iisus a laudat pe cei care cred fara dovezi dar asta a spus-o pentru generatiile urmatoare. Atunci era important si necesar sa ramina dovezi si marurii pentru veacurile ce vor venii. Era necesara "necredinta" lui Toma. Si a fost bine pentru noi ca ea a existat.

Incerc destul de timid sa le iau apararea celorlalti apostoli:

"
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intiia a saptaminii (duminica), Si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicind acestea, le-a aratat miinile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazind pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicind acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfint;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cind a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in miinile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mina mea in coasta Lui, nu voi crede.
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc Si a zis: Pace voua!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi miinile Mele si adu mina ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!

Sfinta Evanghelie dupa Ioan ( cap 20 )

Nu ma pricep,...dar trupul Domnului era deja induhovnicit,indumnezeit,intra prin usi si prin ziduri,iar in curind se va inalta la cer ( imaginati-va un om care urca cu trupul in sus prin vazduh,pina ce trece de nori si nu se mai vede )...deci nu mai semana cu cel de dinainte ( cum nici noi la invierea trupurilor noastre,nu o sa mai aratam ca atunci cind am murit trupeste,unii la 90 de ani,altii stilciti,altii zdrobiti,innecati,arsi...toti vom fi frumosi si tineri fara virsta...)...deci e de inteles tulburarea apostolilor.Dar atunci cind Domnul le arata miinile si coasta Sa ( se subintelege ca semnul cuielor si impunsatura de lance )....toti apostolii au devenit apostolul Toma.

Nu e primul moment cand Hristos biruieste legile firii. Sa ne aducem aminte ca merge pe apa, ca pe muntele Tabor prin umanitatea Sa a descoperit dumnezeirea, ... Asa ca Apostolii nu ar fi trebuit sa fie cuprinsi de indoiala, mai ales ca El le vestise ca va invia.

Asa cum a precizat si Marius, a fost bine ca Hristos S-a aratat din nou, ca in Apostoli sa nu existe nici o urma de indoiala. Nu puteau sa iasa la propovaduire decat cu o convingere deplina, ca Hristos a inviat cu trupul pe care l-a asumat.

[COLOR=red]Eu[/COLOR] [COLOR=red]fiind[/COLOR] in[COLOR=red] concediu medical[/COLOR] (bmb)
Sanatate Marius , :6:, si refacere grabnica -banuiesc ca ai o problema de sanatate ,de aceea esti in concediu medical .
Am si eu o ,,slabiciune ,, pentru Apostolul Toma ...cand am citit prima data despre atitudinea lui , m-am pus in locul lui ..si ,
Doamne iarta-ma ,
l-am inteles si l-am simtit aproape si tare mi-era teama ca as fi facut la fel, in locul lui .
Asa -s unii oameni cand au posibilitatea sa verifice ceva ,..o fac ! Totul a fost cu voia Tatalui ..pana si ,,necredinta ,, lui Toma ...
Si-apoi nu Toma e problema ca [COLOR=purple]a vazut si a crezut[/COLOR] mai rau de cei
ce-au vazut si ...n-au crezut.

Multumesc. Asa se intampla cu cei care nu sunt acomodati cu antinomia sau paradoxul. Ratiunea ta autonoma n este departe de taina- acolo unde nu exista contrarii.

Cu voinţa ne atingem de Domnul prin săvârşirea faptelor bune, în dragoste şi smerenie. Iar cu sufletul şi cu trupul ne hrănim şi ne unim mistic cu Hristos Mântuitorul prin Sfânta Împărtăşanie, care este cea mai înaltă cale de unire a noastră cu Hristos, fără de "Care nu ne putem mântui".
Să ne bucurăm pentru Înviere, să ne bucurăm pentru mărturisirea de credinţă a lui Toma şi " să ne rugăm lui Dumnezeu ca şi ceilalţi îndoielnici în credinţă şi doritori de semne şi minuni, să mărturisească şi ei pe Hristos împreună cu Apostolul Toma".

Vrednic esti tu, Cristiane, de fapte bune.Cu dragoste si cu smerenie ai pus punct multor discutii pe tema data, care nu au lamurit lucrurile ci au intunecat putin zilele ce au urmat saptamanii luminate.

Vrednică eşti mai mult decât mine, de mă judeci. Eu ăsta sunt , în vrednicia ta, te rog să te rogi pentru mine, sau să arunci piatra prima.

Să ne bucurăm că pentru noi a venit Iisus , iar îndreptarea va fi şi-n ceasul al 13-lea, El ne va ierta pe toţi .

Vorba lui Marius, cine a apucat să-L iubească pe Dumnezeu, nu va da înapoi, cu toate păcatele şi greşelile făcute cu gândul, cu vorba sau cu fapta, pentru că El ne ştie neputinţa noastră, şi nu ne cere mai mult decât putem duce. Cea mai lină şi monotonă viaţă , o au ateii şi hulitorii, dar aici şi nu sunt de invidiat , ci dinpotrivă.

Imi pare rau , te rog sa ma ierti daca te-am suparat.Folosind cuvantul "vrednic" nu am vrut decat sa apreciez raspunsul tau la care m-am referit.Iarta-ma , te rog!Varsta isi spune cuvantul!

[COLOR=DarkOrange]Dar, nu m-am suparat, dar nu sunt Vrednic, ci ma lupt pentru speranta in a atinge,Vrednicia ,dar din pacate-i cale lunga pana acolo. Forte lunga.:18: [/COLOR]

Mantuitorul Hristos primeste credinta si marturisirea lui Toma, spunandu-i: "Pentru ca M-ai vazut, Tomo, ai crezut; fericiti cei ce n-au vazut si au crezut". Prin aceste cuvinte, Mantuitorul Hristos ne arata tuturor intaietatea credintei in actul mantuirii, de care depinde fericirea noastra vesnica. Cu aceasta, El a fericit pe cei care, ca si noi, peste veacuri si milenii, vor crede fara sa-L vada in trup si fara sa puna mana in semnele ranilor Lui. in adevar, cum a spus mai tarziu Sfantul Apostol Pavel: "Credinta este adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute"(Evrei 11, 1), ea este, cu alte cuvinte, o nazuinta spre obiectul descoperirii tuturor functiilor noastre sufletesti, activate sau actionate de Harul Dumnezeiesc.

"Acest Toma indoielnic si greoi in a crede, care cerea sa pipaie pentru a crede, e protoparintele celor din zilele noastre, cari fiind educati dupa cum am vazut in spiritul pozitivist, nu vor sa creada pana nu li se da o dovada faptica a credintei. Si daca in numarul celor unsprezece apostoli s-a gasit numai un Toma, care sa ceara o astfel de dovada, apoi, astazi, in numarul cel mare al crestinilor avem mii si zeci de mii de alde Toma, care nu vor sa creada, pana nu-i vom convinge prin fapte evidente, prin aratarea realitatii aproape fara nici o explicare. Celelalte dovezi ei le socotesc visari si umbre ale faptelor.

Oare, fratilor, se poate crede ca Domnul nostru Iisus Hristos, care n-a lasat sa piara sufletul unui om - al lui Toma - care prin dovezi l-a salvat din necredinta, zic, se poate crede ca pe acesti mii de Toma din zilele noastre sa-i dea pieirii, fara a le da dovada ceruta de ei? Cum, daca El a trait, a murit si a inviat, acum aproape XX de veacuri in urma, oare sa nu mai fie printre noi, pentru a ne fundamenta temeinic credinta noastra in El?"
Protos. Dr. Vasile Vasilache (din volumul „Dumnezeu este Lumina” – Predici rostite la Iasi intre anii 1935-1939)

E o diferenta intre Apostolul Toma si cei necredinciosi din zilele noastre. Apostolul Toma nu s-a indoit de existenta si lucrarea lui Dumnezeu, cei din zilele noastre da. Astazi multi spun ca Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu, Toma nu a spus niciodata acest lucru. Asa ca mi se pare nu doar fortat, dar si gresit sa vedem in necredinciosii de azi chipul lui Toma.