De cite feluri sint lacrimile?
 

DESPRE FELUL LACRIMILOR

Diavolul se amesteca in toata fapta buna. Ai vazut buruiana aceea numita hamei ? Ea se prinde de orice gaseste in cale : de gard, de stalp, de poarta, de copac, de par. Numai vezi ca se ridica. Asa face si diavolul cu toata fapta buna. Se incolaceste in jurul ei pentru a o face zadarnica, sa nu mai fie buna.
Cat de mare este darul lacrimilor ! Dar si aici diavolul aduce ispita. Si in felurile lacrimilor se baga vrajmasul, ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, sa nu fie primita la Dumnezeu.
Lacrimile cele adevarate, care izvorasc din dragostea de Dumnezeu, atata putere au - spune Sfantul Grigorie de Nazianz - incat, izvorul lacrimilor de dupa Botez este mai mare decat insusi Botezul. El zice : " Stiu si al cincilea botez, care se naste din lacrimi, din pocainta cu lacrimi, si atata putere are botezul acela, incat este mai mare decat cel dintai. Pentru ca Botezul cel dintai ne sterge pacatele, dar nu ne da putere de a nu mai pacatui.
Daca am vrea noi se poate, dar vointa omului este lasata libera dupa Botez sa aleaga : sa pacatuiasca sau nu. Iar lacrimile de dupa Botez sterg si pacatele pe care le facem. Lacrimile de umilinta sunt mai bune decat Botezul, pentru ca sterg toate pacatele care s-au facut de la Botez pana atunci si te lasa curat.
Sunt mai multe feluri de lacrimi. Daca ai lacrimi. sa iei aminte care sunt bune, care sunt mijlocii si care sunt de la satana.
Lacrimile cele bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. Acestea ingrasa pe om, dau bucurii mari sufletului - ori de mananca, ori de nu mananca -, daca plange, el este satul. Aceste lacrimi tin si de foame si de sete, si omul nu are suparare pe nimeni. Sufletul lui pururea se bucura, pentru ca are dragoste de Dumnezeu; acela ce are lacrimi din dragostea lui Dumnezeu.
Auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel : Bucurati-va, fratilor, si iarasi zic, bucurati-va !
Al doilea fel de lacrimi bune sunt cele care vin din frica lui Dumnezeu, dar acestea usuca pe om,. Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu ingrasa, ci usuca pe om. Deci lacrimile cele mai bune sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu.
Omul plange si tot slabeste pentru ca lacrimile de acest fel se nasc din frica. El se teme de muncile iadului, se teme de Dumnezeu si din aceasta cauza plange mereu, si se usuca trupul lui chiar daca ar manca sau n-ar manca, de ar dormi sau de n-ar dormi. Aceste lacrimi au putere sa usuce firea omeneasca, din cauza scarbei pentru pacat, cum se usuca lemnul la foc.
Al treilea fel de lacrimi bune sunt cele ce se nasc din frica mortii si din frica judecatii. Cugetand omul cum va fi la moarte, cum are sa se chinuiasca, cat de greu are sa se desparta de trup, cat de greu va fi in ziua judecatii, cand va sta in fata a milioane de ingeri sa primeasca raspunsul hotararii, unde sa mearga, la bine ori la rau si, Doamne fereste, sa primeasca osanda vesnica. Deci si aceste lacrimi sunt bune.
Mai sunt lacrimi mijlocii, adica firesti, care nu-s nici bune, nici rele. Vezi ca mama plange dupa copil, copilul plange dupa mama, tata plange dupa baieti; sau plange unul dupa prietenul lui, ori plange sotia dupa sot. Lacrimi firesti sunt si cele din boala, din suferinta si din tristete.
Sunt si lacrimi care se nasc din slava desarta. Acestea sunt lacrimi rele.
Unul are darul umilintei, dar plange pentru ca-i place sa-l vada altul. Mai bine n-ar mai plange, ca satana i-a furat aceste lacrimi.
Este bine ca omul sa ascunda darul umilintei, daca-l are de la Dumnezeu. Dar si diavolul pune pe om sa planga, cand il vad altii. Daca nu poti opri aceste lacrimi, nu esti vinovat.
Daca omul plange cu scop sa-l vada cineva sau ii place sa stie cineva ca-i plangaret, aceste lacrimi sunt din slava desarta si sunt rele si chiar pagubitoare.
Mai sunt lacrimi venite din manie. Ai vazut om, cand nu se poate razbuna pe altul, plange de ciuda. Atata ii este de necaz, ca nu poate sa se razbune pe celalalt, si plange de amaraciune. Acestea sunt si mai rele ca cele din slava desarta. Acestea sunt lacrimi ucigase si rele, pentru ca el plange si inima-i stoarsa de satana, incat izvoraste lacrimi de ura. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte pacatoase, satanicesti.
Altul plange din dezmierdare. A avut prietenie cu o femeie sau cu altcineva si, cand isi aduce aminte de dansa, plange. Acestea sunt aduse de dracul desfranarii.
Mai sunt lacrimi rele, care se nasc din pagube. A pierdut omul bani sau casa; i-a luat pamantul si plange dupa avere. Aceste lacrimi sunt tot de la vrajmasul, pentru ca omul crede ca Dumnezeu nu are sa aiba grija de el.
Deci, iata de cate feluri sunt lacrimile si nu toate sunt bune. Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau firesti sau lacrimi rele si osanditoare.
Sfantul Dionisie Areopagitul spune ca raul adus de satana in aceasta consta : in pofta fara de minte, manie fara judecata si inchipuire sau nalucire pripita. Ai vazut care-i raul din satana si din toate slugile lui ? Pofta fara de minte, ca au poftit sa fie asemenea lui Dumnezeu; manie fara de judecata, caci se pornesc fara ratiune sa omoare pe oricine, sa se razbune, sa faca rau oricarei zidiri a lui Dumnezeu si nalucire pripita ca isi inchipuiesc sa fie intocmai cu Dumnezeu, uitand ca sunt facuti de Dumnezeu.
Daca ai lua de la diavoli aceste trei patimi, ei s-ar face inapoi ingeri. dar aceste rtei rautati ii fac pe ei draci. iar, daca ai scoate din firea lor acestea, ei ar ramane curati ca ingerii, cum au fost intai.

despre lacrimi
 

Despre lacrimi Parintele Paisie spunea: “Exista multe feluri de lacrimi, dar cele de pocainta sunt cele de la Dumnezeu, deoarece curata pacatele si au rasplata duhovniceasca, dar istovesc trupul. Exista si lacrimi tainice, care nu se vad. De multe ori un suspin valoreaza mai mult decat o cana sau o galeata de lacrimi“.
Candva a venit la Staret un monah batran din pustie ca sa vada daca cele pe care le auzea despre el erau adevarate. Prin intrebarile pe care i le punea incerca sa afle la ce masura duhovniceasca ajunsese Staretul. “Trei ore mi-a tinut teorie. Citise despre rugaciunea mintii tot ce aparuse. Spunea:
- In aceasta stare se intampla aceasta, la aceasta masura duhovniceasca vine aceasta. Tu in ce stare (duhovniceasca) te afli?
- In ce stare? In niciuna.
- Si ce faci acolo, la coliba?
- Ce fac acolo? Cer de la Dumnezeu sa ma cunosc pe mine insumi. Daca ma cunosc pe mine insumi, voi avea pocainta. Daca vine pocainta, vine smerenia, iar apoi harul. De aceea cer pocainta, pocainta, pocainta. Apoi Dumnezeu trimite harul Sau“.

[COLOR=#2982b6]http://www.crestinortodox.ro/editori...despre-lacrimi[/COLOR]

Da, Carmina, asa este!

[COLOR=#008000]Cele mai amare şi mai dureroase sunt lacrimile care nu vor să curgă deşi durerea este terifiantă.[/COLOR]

Cata dreptate ai silverstar!

Lacrimi ce zac in inima ...arzand-o...
 

[SIZE=3]"Sunt lacrimi atat de grele si fierbinti, incat ochii nu le pot plange; ele zac in inima arzand-o." (N. Iorga) [/SIZE]
[SIZE=3] Iata, draga Silvia, un "copy /paste" ce ti se potriveste...:2:[/SIZE]

[COLOR=green]Te rog, nu mă înţelege greşit şi nu-mi răstălmăci cuvintele... Şi eu folosesc copy/paste. E vizibil, doar. Mă refeream la subiectele puse în discuţie, cum este acesta ori acela despre suflet, unde fiecare, în felul lui, ar avea câte ceva de spus din auzite sau din experienţa personală. Dacă am fi mai deschişi dialogului, am avea multe de învăţat unii de la alţii... Nu crezi? :6:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Îmi place citatul, o să-l postez la rubrica de citate. Sper să nu te superi.[/COLOR]
[COLOR=green]Mulţumesc![/COLOR] :79:

Sînt lacrimi duhovnicești acelea de la Dumnezeu din dragoste pt Dumnezeu ,pt semenii noștri,de milă compasiune ce-i plac Domnului . Lacrimi de pocăință,de bucurie acelea vin din suflet dar sînt și cele pătimașe lacrimi de amărăciune cînd pierzi pe cineva sau cînd cineva te rănește și te doare și simți revoltă reproș măcar

Lacrimi de multe feluri, da, insa care sint cele sanatoase pentru suflet, asta este important.
Cnd sufletul este bine, si corpul este bine.
Ai plans bine, te-ai usurat, apoi te simti bine.
Ca si dupa ploaie: apare curcubeul si soarele.
Valabil banuiesc, pentru fiecare.

Cum sa ma supar?
 

[SIZE=3]Cum sa ma supar, draga Silvia? :6: Ma bucur tare ca ti-a placut citatul.. Si sunt deschisa dialogului...si o sa povestesc si din experienta personala (de altfel, am mai facut-o si alta data)...Doar ca... nu e timp intotdeauna si atunci postez doar firimituri...franturi din ce -as fi vrut sa spun...[/SIZE]
[SIZE=3]Asadar..pentru tine, si nu numai...a cup of tears...:57: (my tears)...Sa-mi spui ce gust ti-au lasat...Tu ai vrut sa gusti... (urmeaza...sunt calde inca...)[/SIZE]

Lacrimi...
 

[COLOR=black]Părin[/COLOR][COLOR=black]ț[/COLOR][COLOR=black]ii Bisericii vorbesc despre lacrimi, de la treapta lor cea mai de jos – naturale, trupe[/COLOR][COLOR=black]ș[/COLOR][COLOR=black]ti[/COLOR][COLOR=black][/COLOR][COLOR=black]ș[/COLOR][COLOR=black]i până la lacrimile spirituale duhovnice[/COLOR][COLOR=black]ș[/COLOR][COLOR=black]ti[/COLOR][COLOR=black]. Părin[/COLOR][COLOR=black]ț[/COLOR][COLOR=black]ii filocalici vorbesc despre plânsul duhovnicesc [/COLOR][COLOR=black]ș[/COLOR][COLOR=black]i despre lacrimile harismatice ca fiind roade ale rugăciunii mai presus de rugăciune, ale rugăciunii neîncetate, în care mintea este răpită de Dumnezeu în adâncul Său de taine. Ei ne înva[/COLOR][COLOR=black]ț[/COLOR][COLOR=black]ă că lacrimile izvorăsc din căldura suprafirească a rugăciunii, roadă a intensită[/COLOR][COLOR=black]ț[/COLOR][COLOR=black]ii lucrării Duhului Sfânt asupra sufletului celui ce se roagă...[/COLOR]

[SIZE="2"][COLOR="Green"]Eu nu cred ca ea contine lacrimi, sau daca da, poate de crocodil![/COLOR][/SIZE]


[COLOR="Red"][SIZE="3"]"Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor."[/SIZE][/COLOR]

(Matei 16:23)

[COLOR="Red"][SIZE="2"]Eu nu cred ca ea contine lacrimi, sau daca da, poate de crocodil![/SIZE][/COLOR]


[SIZE="3"][COLOR="DarkGreen"]"Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor."[/COLOR][/SIZE]

(Matei 16:23)

[SIZE="2"]Ba nu am vrut si nici nu vreau sa gust vreodata!

Doamne apara-ne de Satana![/SIZE]

Lacrimile vazute. lacrimi simtite...lacrimi inghitite..
 

[COLOR=black]Eu am sa va vorbesc despre lacrimile vazute , traite, simtite… sau cele inghitite…ale mele…Sunt mult mai multe decat am sa va povestesc…[/COLOR]
[COLOR=black]Lacrimile copilariei, [/COLOR][COLOR=black]… lacrimi de spaima si singuratate , nu s-au topit niciodata in imbratisarea mamei , mereu absenta…si nici tatal…nicicand stiut …n-a sters cu-n zambet vreo lacrima de pe obraz…[/COLOR]
[COLOR=black]Lacrimile adolescentei[/COLOR][COLOR=black] au fost multe…grele si amare…Plangeam pentru ca ma durea cumplit rautatea altora…nedreptatea… nebunia… pustietatea…mizeria sufleteasca in care se balaceau…cei dragi ai mei…[/COLOR]
[COLOR=black]Tot atunci am vazut in ochii lor lacrimi ...lacrimi de invidie…lacrimi ce incretesc si schimonosesc nu doar fata ci si sufletul celui care plange…O, Doamne ce forfota trebuie sa fie in sufletul celui care le varsa…Apara-ne , Doamne, sa nu le simtim vreodata gustul!…[/COLOR]

Lacrimi traite..lacrimi inghitite...
 

[COLOR=black]Lacrimile sotiei[/COLOR][COLOR=black]…care se revarsa din suflet la rugaciune …ca el sa vada…sa inteleaga…cat intuneric e fara Dumnezeu…cat pustiu fara dragostea Lui…[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Lacrimile mamei[/COLOR][COLOR=black]…lacrimi de fericire si multumire …pentru minunea de a da viata….; lacrimi de bucurie pentru zambetul , intelepciunea si cumintenia pruncilor de care te-a invrednicit Dumnezeu; … lacrimi sfasietoare cand iti vezi copilul la un pas de moarte…si totusi iti soptesti in suflet…Doamne fie voia TA…(pentru ca stiiiiiiii..ca mama ..stiiiiii ca pruncul tau nu e al tau…ca noi toti suntem ai Lui….)[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Lacrimi mangaietoare[/COLOR][COLOR=black]….pe care le poti simti DOAR la rugaciune…care nu se compara cu nimic din ceea ce ai revarsat pe obraz, din adancurile sufletului tau..insetat de Dumnezeu…sunt lacrimi care te fac sa uiti de tine…sa gusti o fericire stranie…plina de iubire tainica…si o cadura ce invaluie nu doar sufletul ci si tot trupul tau…si daca le inghiti…ele nu au gust de sare…dimpotriva lacrimile sunt dulci ca mierea…O, cat dooorrrr imi e sa le mai gust…dar ele nu vin cand vrem noi…ci doar atunci cand suntem plini de ravna …si mai presus de toate…de smerenie…Ma dispretuiesc pentru toate patimile care ma departeaza de Tine…de dragostea Ta…de lacrimile Tale mangaietoare…Smereste-ne Doamne, nu ne lasa in ratacire![/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Lacrimile de neputinta [/COLOR][COLOR=black]DOR si ARD cumplit cand stii ca n-ai cum sa-l ajuti pe cel drag de langa tine, ca oricum cancerul ii va manca trupul si deznadejdea ii va sfasia sufletul!!! Si atunci plangi mult cu lacrimi de neputinta, mila si dragoste si te rogi fierbinte…caci e cumplita durerea celui ce sufera de cancer si de deznadejde!!![/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=red](Rugati-va pentru George…din suflet va rog…pentru sanatatea lui sufleteasca si trupeasca…va rog…)[/COLOR]
[COLOR=red][/COLOR]
[COLOR=black]Am plans si plang mult si greu …si din pricina neputintei mele …Sunt lacrimi ce ma biciuiesc cu durere si rusine …Da..lacrimi de rusine ce se intind ca o alifie pe obraz…Sunt lacrimi de cainta…si stiu, simt…ca acestea sunt un dar pe care ti-l face Dumnezeu cand cazi, gresesti …si-ti pare rau…Multumesc Tie Doamne ca pot sa-mi plang bucuria , pacatul, …caderea…neputinta… Cred ca as innebuni de durere de n-as putea sa plang… [/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]„Lacrimile sunt gheata sufletului care se topeste” (Hermann Hesse)[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]

In scrierile Parintilor nu e vorba de apa care curge din ochi ci de durerea inimii.

Cele mai multe lacrimi sunt expresia inselarii, inchipuirii si aprecierii sau compatimirii de sine, deci sunt lucrari ale patimilor.

Iarta-ma, draga Silvia…
 

[COLOR=black]Trebuie sa fac o precizare pe care am omis-o aseara. „My cup of tears”… nu-ti era oferita din rautate…(Doamne fereste!!!) Doar pentru a gusta putin , pentru a vedea , Silvia draga, ca si eu am durerea mea, lacrimile mele…asa cum fiecare este garbovit de ele…Iata ca am fost deschisa dialogului…[/COLOR][COLOR=black]J[/COLOR][COLOR=black] (si pentru asta „CorydinCorint” ??? m-a numit „Satana”…Apara-ma Doamne!!!) [/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black] Lacrimile insa le-am varsat in camaruta mea, durerea mea doar Bunul Dumnezeu o stie…si Maicuta Sfanta care mult m-a mangaiat…In vazul lumii, lacrimile mele au fost si sunt launtrice si strigatul meu interior catre Dumnezeu nu inceteaza nicicand…De mila nu mi-am plans niciodata! (Da-ne Doamne ce stii TU …si cum stii TU…numai sa ne mantuiesti!...) Insa durerea celorlalti ma sfasie….[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]In viata de zi cu zi sunt o persoana extrem de vesela si optimista, mereu cu zambetul pe buze chiar daca sufletul meu plange cu lacrimi amare…cu lacrimi ce ma biciuiesc…cu lacrimi grele de neputinta…cu lacrimi fierbinti de cainta…[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa ne putem vedea si plange pacatul si nimicnicia prin plans curatitor…[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Doamne ajuta….si iertare…tuturor celor pe care i-am suparat cu postarile mele...[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black](Tare greu mai e pe forumul acesta...:18:daca dai copy /paste..nu esti original...daca vorbesti sincer despre tine..esti imediat judecat...:39: Da-ne Doamne iubire...si simplifica-ne pana la a fi OAMENI!...CRESTINI ...se pare ca e tare greu...:46:)[/COLOR]

Avva Arsenie despre lacrimi:
 

Sfantul Teofan Zavoratul
 

"Lacrimile sunt o mare mila a lui Dumnezeu.Printre rugaciunile scurte ale Sfantului Ioan Gura de Aur este si aceasta: "Doamne daruieste-mi mie lacrimi , pomenirea mortii si induiosare."
Lacrimile in timpul rugaciunii -si in biserica , si acasa- sunt binefacatoare ,dar nu trebuie sa le aratam. Ele sunt margaritare duhovnicesti, dar, daca sunt aratate , se intuneca si isi pierd stralucirea si valoarea. Este mai bine sa varsam lacrimi acasa , iar la biserica sa le ascundem, lasand in inima starea plangatoare.... sau duhul umilit si inima infranta si smerita.
Lacrimile sunt plansul ptr pacate.Cand va vine slava desarta din pricina lacrimilor, mutati-va privirea asupra pacatelor si spuneti-i sufletului vostru:"Uite ce prostii ai facut !Exista ceva aici prin care sa te maresti?"Daca ve-ti face acest lucru cu sinceritate , in locul slavei desarte va veti insusi cainta amarnica, pe care intotdeauna sa va straduiti s-o aveti in lacrimi."

Avva Pimen despre lacrimi...
 

Felurile lacrimilor
 

[SIZE=2]Trebuie stiut ca lacrimile sunt un bun medicament pentru toate bolile sufletului nostru. Ele sunt de trei feluri : a) lacrimile firesti ; b) lacrimile tristetii sfinte ; c) lacrimile bucuriei lumesti sau duhovnicesti.[/SIZE]

[SIZE=2]Faptul ca sunt mai multe feluri de lacrimi este explicat de catre Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie prin faptul ca fiind acest dar foarte mare, diavolul intervine ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, ca aceasta din urma sa nu mai fie primita de Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimile cele adevarate, care izvorasc din dragostea de Dumnezeu, atata putere au - spune Sf. Grigorie de Nazianz - incat izvorul lacrimilor de dupa Botez este mai mare decat insusi Botezul.[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimile firesti. Omul plange cu lacrimi firesti atunci cand o ruda sau vreun prieten trece catre Domnul, sau cand patesc orice fel de nenorocire. Pentru ca sunt rodul unei tristeti irationale, ele sunt cu totul nefolositoare si nu aduc roade.[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimile tristetii sfinte. Cu lacrimile tristetii sfinte plang oamenii pacatosi atunci cand se pocaiesc. Aceste lacrimi sunt foarte folositoare, pentru ca spala omul de orice necuratie care ii murdarea trupul si sufletul, aducandu-i iertarea pacatelor si atragand spre el mila lui Dumnezeu, caci il fac vrednic de curatia raiului.[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimile bucuriei lumesti. Cu lacrimile bucuriei lumesti plang cei fara minte, care dobandesc dintr-o data si fara sa fi nadajduit vreun lucru de pret, dar vremelnic.[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimile bucuriei duhovnicesti. Cu lacrimile bucuriei duhovnicesti plang cei care, prin puterea lui Dumnezeu, simt inlauntrul lor harul prealuminos si preadulce al Duhului Sfant.[/SIZE]

[SIZE=2]Plansul duhovnicesc este dovada a tariei noastre in lupta impotriva pacatelor si a patimilor. Cel care a dobandit plansul duhovnicesc, aflam de la Sfantul Petru Damaschinul ca se face intarit ca o stanca si nu mai e clintit de nici un vant sau val al vietii, ci e pururea la fel, in prisosinta si in lipsa, in bunastare, in cinste si in ocara... El cunoaste cu buna patrundere ca toate trec si cele dulci si cele dureroase si ca viata aceasta este cale spre veacul viitor si chiar daca nu vrem noi se fac cele ce se fac si in zadar ne tulburam si ne pagubim de cununa rabdarii si ne aratam potrivnici voii lui Dumnezeu, fiindca toate cate le face Dumnezeu sunt foarte bune si noi suntem nestiutori.[/SIZE]

[SIZE=2]Tipologia prezentata anterior nu este singura de acest fel. In general, in spiritualitatea filocalica aflam referiri la numeroase categorii de lacrimi, care se reduc la trei feluri : dracesti sau demonice, trupesti, naturale sau senzuale si duhovnicesti sau, in limbaj filocalic : diavolesti, firesti sau naturale si duhovnicesti sau harismatice. [/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Ioan Scararul vorbeste, mai intai despre plansul si lacrima firii necuvantatoare. Astfel, el delimiteaza "lacrima fara inteles ", care este proprie firii necuvantatoare si nu celei cuvantatoare, dar de care, din nefericire, se apropie de multe ori omul, prin obisnuinta patimii, care, datorita irationalitatii ei si a intunecarii fiintei noastre, pe care o produce, are ceva animalic in ea, antinatural, ilogic.[/SIZE]

[SIZE=2]Total diferite de primele doua categorii ( cele diavolesti - izvorate din viclesugul diavolesc si cele ale firii ) sunt lacrimile duhovnicesti. Aceste lacrimi se dobandesc pe masura curatirii si spiritualizarii firii noastre si sunt un semn al prezentei si lucrarii dumnezeiesti in inima noastra. Aceste lacrimi, ca de altfel si pocainta si plansul duhovnicesc din care izvorasc, au doua directii : o privire spre un trecut pacatos, patimas si o intoarcere catre un viitor plin de nadejdea iertarii si dobandirii mangaierii si fericirii vesnice. De aceea ele sunt la inceput amare, iar pe masura pocaintei si dobandirea iertarii, devin tot mai dulci. Inmultirea si indulcirea lor constituie "un aspect al transfigurarii totale a persoanei umane prin harul indumnezeitor".[/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Isaac Sirul vorbeste despre "lacrimi care ard" si despre "lacrimi care ingrasa". Cele care ard sunt lacrimi de pocainta, de strapungere adevarata a sufletului nostru. Aceste lacrimi izvorasc, pe o prima treapta, din frica de Dumnezeu si de pedepsele pentru pacatele noastre, din frica de moarte si de judecata la care vom fi supusi dupa moarte. Ele usuca si ard trupul, slabindu-i partea poftitoare si irascibila sau, cum se exprima Evagrie Ponticul, ele inmoaie salbaticia sufletului si conduc spre pocainta si iertare.[/SIZE]

[SIZE=2]Cele care ingrasa curg nesilit, de la sine; ele infrumuseteaza si ingrasa sufletul si duc la tara bucuriei. Ele nu mai sunt lacrimi de teama, de frica, lacrimi izvorate din frica de pedeapsa, lacrimi de robi, ci lacrimi de alesi ai lui Dumnezeu, lacrimi de bucurie, care hranesc si inmiresmeaza viata duhovniceasca a credinciosului. [/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimile de pocainta, curatitoare, devin, astfel, pe treptele superioare ale rugaciunii, lacrimi de bucurie, de coplesire, de smerenie in fata maretiei si bunatatii divine. Lacrimile din rugaciune sunt un semn al milei lui Dumnezeu, ca pocainta noastra a fost primita.[/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Isaac Sirul vorbeste despre un anume progres sau urcus duhovnicesc real, prin lacrimi, catre patimirea indumnezeirii. Initial, expresie a pocaintei sufletesti, lacrimile devin apoi lacrimi de multumire, de recunostinta si smerenie si se prelungesc in cei daruiti de Dumnezeu cu acest dar, in lacrimi duhovnicesti, harismatice. Acest progres este abia sesizabil la inceput si dureros, pentru ca apoi sa se ajunga la lacrimile sufletesti neincetate, dulci, premergatoare ale vederii tainelor lui Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=2].................................................. .................................................. ..........................[/SIZE]

[SIZE=2]La cei incepatori, lacrimile sunt ascetice, curatitoare, purificatoare, lacrimi de pocainta. Pe masura inaintarii in lucrarea virtutilor, acestea se spiritualizeaza tot mai mult, devenind lacrimi mistice, contemplative, harismatice, lacrimi ce exprima bucuria desavarsita a unirii cu Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=2]In general, trecerea de la cele dintai lacrimi la cele de al doilea fel este considerat a fi semnul trecerii de la starea trupeasca la cea duhovniceasca, de la omul cel vechi si exterior al pacatului, la omul launtric cel nou, duhovnicesc.[/SIZE]

[SIZE=2]La inceput, lacrimile vin rar, greu si sunt putine, pentru ca inima din care pornesc ele este asemenea unui pamant arid, nedestelenit si parasit, din care nu rasar decat spinii si buruienile pacatelor si patimilor. Precum dintr-un astfel de pamant nu pot rasari flori frumos pastelate si mirositoare pentru ca spinii patimilor le inabusa, tot astfel dintr-un suflet patimas nu pot izvori fapte virtuoase si chiar si putinele fapte bune sunt facute intr-un scop patimas si spre slava desarta. Doar pe masura curatirii pamantului sufletului de spinii si palamida patimilor, pe acest pamant curatit si ingrijit se pot cultiva florile frumoase ale virtutilor, udate de roua duhovniceasca a lacrimilor. De aceea, la inceput, lacrimile vin rar si greu, pentru ca in dobandirea lor, sufletul are de luptat cu pamantul neingrijit, paraginit de pacatele personale, de dupa Botez, si devenit loc al taberei celei rele. In lupta de purificare a sa, omul trebuie sa lupte, in mod paradoxal, cu el insusi, cu omul cel trupesc si vechi al pacatului, catre statura sfantului crestin si tot in mod paradoxal, trebuie sa se biruie pe sine. Cand va reusi sa-si curete inima de pacate, vor rasari florile virtutilor, sub roua dulce, ocrotitoare si mangaietoare a lacrimilor duhovnicesti.[/SIZE]

[SIZE=2].................................................. .................................................. .........................[/SIZE]

[SIZE=2]Adevaratele lacrimi duhovnicesti sunt asemenea lacrimilor Mantuitorului si conduc catre indumnezeirea fiintei umane. Ele sunt nedespartite de rugaciune si duc spre unirea cu Dumnezeu. Plansul si lacrimile celor desavarsiti sunt sfinte, ca oricare lucrare a lor. Acestora, plansul si lacrimile le devin daruri cu care Dumnezeu a binevoit sa le impodobeasca viata, spre o mai buna cunoastere acestei vieti, a persoanei lor si a vocatiei sfinte a fapturii umane.[/SIZE]

(Magdalena Dobra- www.crestinortodox.ro - doar pentru aceea care intra direct pe forum fara a mai citi foarte folositoarele materiale prezentate pe site.):6:

Lacrimile sunt de opt feluri dupa Sfintii Parinti.
 

[SIZE=2](continuare...)[/SIZE]

[SIZE=2]Parintele Cleopa propune urmatoarea clasificare pentru lacrimi, orientandu-se dupa invatatura Sfintilor Parinti:[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimi din dragoste de Dumnezeu, cand omul se gandeste la frumusetea creatiei dumnezeiesti. Acestea formeaza cel mai inalt plans, numit plans de bucurie si de dor dumnezeiesc. Lacrimile dragostei ingrasa pe om.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Lacrimi din frica de Dumnezeu. Acestea au mai mica putere decat cele dintai, pentru ca plansul din dragoste de Dumnezeu este plansul fiului catre Tatal, iar plansul din frica este al slugii care mereu se teme sa nu supere pe Stapanul sau. Plansul din frica mijloceste la Dumnezeu iertarea pacatelor si este inaintemergator al celui dintai. Plansul din frica usuca pe om, asemenea clestelui care se arde in foc.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Lacrimi din mila si dragoste pentru aproapele, pentru cei bolnavi din spitale, pentru saraci, vaduve, copii orfani, pentru cei flamanzi, goi si straini, pentru toti oamenii din suferinta. Aceste lacrimi sunt sfinte si mantuitoare asemenea celor dintai.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Lacrimi din frica mortii si a muncilor iadului. Acestea sunt lacrimi bune, mantuitoare ca si cele dintai si aduc roada de pocainta. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Lacrimi din fire sau firesti, adica ale sotilor, ale rudelor, ale parintilor pentru fii si ale fiilor pentru parinti. Acestea nu sunt nici bune nici rele. Ele se pot vedea uneori si la animale.[/SIZE]

[SIZE=2]Lacrimi din slava desarta. Acestea sunt foarte periculoase, pentru ca pe langa lacrimile cele bune, mantuitoare si smerite, pune diavolul lacrimi de slava, spre a fi vazuti si laudati de oameni. Or, plansul cel duhovnicesc trebuie sa fie totdeaun ascuns si nestiut de nimeni, afara de Dumnezeu si de duhovnic.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Lacrimi de dezmierdare, care izvorasc din pofta, din betie, din manie, din aducere aminte a celor rele, etc.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Al optulea fel sunt lacrimi pentru pagube, din saracie, din durerea ranelor, pentru tot felul de boli.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Primele patru feluri de lacrimi sunt mantuitoare ; cele firesti nu sunt nici bune nici rele ; iar ultimele trei feluri de lacrimi sunt nefolositoare si aducatoare de osanda.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Ioan Scararul vorbeste in Scara sa despre doua feluri de strapungere ale inimii : una mincinoasa, draceasca si una adevarata, duhovniceasca. Exista, de asemenea, si lacrimi care in aparenta sunt bune, insa ele sunt inselatoare, dracesti. Despre acestea, izvorate chiar si in timpul rugaciunii vorbeste Sfantul Ignatie Briancianinov in Despre inselare astfel :[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]"Pocainta, duhul infrant, plansul, sunt semne care dau marturie despre nevointa cu bunacuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn al abaterii spre o directie gresita, semn al amagirii sau al sterpiciunii. Una sau cealalta, adica inselarea sau sterpiciunea (lipsa de roade), alcatuiesc o urmare cu neputinta de ocolit a indeletnicirii cu rugaciunea intr-un chip nepotrivit, iar indeletnicirea cu rugaciunea in chip nepotrivit este nedespartita de amagirea de sine.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Cel mai primejdios dintre felurile de rugaciune nepotrivita este atunci cand cel ce se roaga alcatuieste prin puterea inchipuirii sale nazariri sau himere, luandu-le, la aratare din Sfanta Scriptura, iar de fapt - din propria lui stare, din caderea sa, din pacatosenia sa; prin aceste inchipuiri isi maguleste parerea de sine, slava desarta, cugetarea semeata, trufia, se amageste pe sine insusi. Se poate vedea lesne ca toate alcatuirile inchipuirii firii noastre cazute, schimonosite de cadere, nu sunt adevarate - ele sunt nascocire si minciuna (...) . Visatorul, odata cu primul pas facut pe calea rugaciunii, iese din taramul adevarului, paseste pe tarimul minciunii, pe taramul satanei, se supune de bunavoie inrauririi satanei. Sfantul Simeon Noul Teolog zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei: "El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeieasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnezeu ca sa-l invrednicesca a petrece pururea in aceasta lucrare. Acesta este semnul inselarii". [/SIZE]

:11:Buna dimineata , silverstar...Stii ca mi-esti draga???:6: Asteptam intepatura ta... (si vezi ca am facut acolo o mentiune...:3: DOAR PENTRU ACEIA CARE NU AU CITIT!!!! Fii convinsa ca sunt destui...)

Dar oare de ce nu am primit nimic de la tine...cand ti-am vorbit despre lacrimile mele...??? (ca atunci am fost deschisa dialogului... asa cum mi-ai cerut...:5: Sau si atunci te-am suparat? Iertare...)

uitasem...
 

A...si o mentiune...ACESTA E PRIMUL MEU COPY/PASTE !!!:4: nu te oftica prea tare...ca nu era pentru tine :p

Am plans de multe ori plecarea celor dragi, insa am plans foarte putin caderea mea. Probabil ca atunci cand voi intemeia cu mine o relatie, precum a fost cea cu cei dragi, voi avea mai multa putere de a plange. Nu caut plansul, caut curatirea de pacat. Dar cand incepi sa faci curatenie in tine, inima iti daruieste plansul.

Lacrimile.
 

Dreptul sfant al suferintei, limbajul mut al durerii, dorul dupa Dumnezeu ,tot ce infloreste mai frumos in singuratate-definitii date de sfintii parinti ai pustiei.

Bine ai spus Costel.Suntem departe de a avea o relaţie adevărată cu Dumnezeu de aceia de multe ori ne plângem de milă,plângem de neputinţă,de durerea de a ne fi fost rănită mândria (bat-o focul),plângem din invidie,de pierderea unor bunuri materiale, de suferinţe de tot soiul şi mai plângem şi pentru că avem niscai probleme psihice! Eu de acestea plâng.
Ştiu că nu sunt bune aceste lacrimi,că nu aduc folos duhovnicesc dar ele vin degrabă în sufletul meu căci sufletul doreşte să fie curat de patimile cu care eu l-am întinat.
Să ne rugăm la fiecare îngenunchere să ne dea Dumnezeu lacrimi de umilinţă lacrimi duhovniceşti care spală întinăciunea patimilor.
Să ne dea şi lacrimi curate de bucurie pentru preaplinul harului revărsat asupra noastră.

Dorina, pentru ca Il pretuim putin pe Dumnezeu, plangem putin despartirea noastra de El.

Lacrimile sunt de doua feluri:lacrimi din corp
lacrimi din suflet

Interesanta optica, insa adevarate, Aline.

Anne, multumim din suflet pentru articol :53:
Lacrimile sunt un izvor nesecat de cunoastere, pentru ca prin ele omul poate afla starea decazuta in care se afla.. iar acestea aduc cu sine multa smerenie daca sunt stoarse din inima.
Sa ne dea Dumnezeu cat mai multe lacrimi sincere ca astfel sa ne putem curati de pacate....

LACRIMILE

Când izgonit din cuibul veşniciei,
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau, mustrându-l,
lumina, zarea,norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul.
Si omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.
Odată,
istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil, întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii,
cu-n giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici norii,
căci vezi - lumina lor mă doare."

Şi-atuncea Milostivul, într-o clipă de-ndurare,
îi dete... lacrimile.

Lucian Blaga

Frumoase vorbe silverstar
 

[COLOR=#008000] Dacă am fi mai deschişi dialogului, am avea multe de învăţat unii de la alţii... Nu crezi? [/COLOR]:6:
Intrebare,tu esti deschisa acestui dialog sincer?Poate atunci ar putea si lacrimile ce nu vor sa curga ,sa curga totusi ,si sufletului i-ar fi mai usor,ar putea din nou sa se bucure,sa curga si altfel de lacrimi ,nu crezi?

Lacrimile sunt vazute si nevazute-curatitoare, iertatoare, luminatoare, desavarsitoare si pazitoare.