Cu cine s-a luptat Iacov si de ce?
 

Geneza, Cap 32
Deci, cu cine s-a luptat Iacov? Inteleg ca e vorba de Dumnezeu, dar daca intr-adevar e vorba de Dumnezeu, ce motiv ar avea El sa se lupte cu Iacov? Si, chiar de ar avea un motiv, cum se face ca Dumnezeu nu a reusit sa il rapuna?

E posibil cumva sa fie o traducere gresita? Sau poate sa fie un fragment adaugat mai tarziu?

Foarte interesant.
Iacov s-a luptat cu Dumnezeu.
Intrebarea este ce facea Iacov pe munte?
Noapte ? singur?

@Agkelos, daca te apuci sa interpretezi de unul singur Biblia, poti sa ajungi pe cai gresite. Crezi ca toti suntem in stare sa o dezlegam? Nu! Citeste din Sfintii Parinti cate putin, si te vei lumina. Nu degeaba se numeste Biblia cartea de capatai, fiind voia lui Dumnezeu scrisa cu cuvinte omenesti.
Deja cand pui la indoiala, te incearca pacatul mandriei, cum ca mintea ta e asa ascutita, incat poate patrunde prin aceste scrieri, si fara greseala.

Este datoria fiecarui crestin sa citeasca biblia. Nu spunea Iisus "Va rataciti nestiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22:29)?

Toti trebuie sa studiem Biblia pentru a putea intelege clar mesajul transmis de Iisus. Un studiu superficial al cartii consider ca nu ajuta cu nimic. Sa studiezi superficial e doar ipocrizie si poate duce pe cai gresite. Orice carte care a fost scrisa inspre folosul nostru trebuie sa o citim si sa o intelegem, pentru ca doar asa cartea isi poate atinge scopul.

Si eu sunt curioasa! De ce s-a luptat Dumnezeu cu Iacov? :13:

Cu Domnul Oshtirilor se luptase Iacov (asha imi pare), caci Iacov (devenit Israil candva) a vazut toate cetele ingereshti ce stateau gata de lupta, erau pregatite ca sa-l pazeasca pe Iacov, pe Cel binecuvantat, dar Iacov a preferat ca mai bine sa se lase batut decat sa cheme in ajutor pe Dumnezeu ca sa lupte shi sa biruie impotriva fratelui sau Esau rabdandu-shi astfel frica pentru el shi pentru ai lui, devenind doua tabere, caci Iacov devenise doua tabere... ca daca Esau se napustea asupra uneia sa scape cealalta... shi pentru ca nu de frica facuse asta demonstrase Cel Minunat care se luptase cu el toata noaptea shi nu-l biruise ci il lovise in shold ca sa nu poata umbla shi fugi caci din pricna aia shchiopata Iacov... dar totushi Iacov pana la urma se aratase a fi fost intzelept inr-adevar in felul de a se intalni cu cel caruia ii furase dreptul de prim nascut shi binecuvantarea caci recashtigase un frate prin calea sa smerita. Deci s+a luptat cu Domnul caci nu voise sa stapaneasca peste fratele Sau deshi Oshtile Cerului erau pregatite sa-l spulbere pe Esau daca s-ar fi apropiat de el (caci a zis Domnul catre Laban sa nu se atinga de Iacov deci fie Laban cu oastea lui fie Esau cu oastea lui puteau fi spulberatzi de catre Dumnezeul lui Avraam, Isaac shi Iacov)... dar Israel n+a vrut sa stapaneasca peste fratzii sai in felul acesta sau peste parintzii nevestelor sale ci s+a smerit deshi era puternic asemenea Voievodului Oshtirilor... caci cu Dumnezeu luptase el... dar s+a smerit ca shi cum ar fi fost vinovat deci s-a smerit cu frica pentru frica... shi aici este intrebarea... de ce shi de cine shi pentru ce s+a temut el? caci se pare ca totushi el nu se temea pentru viatza lui caci cu voievodul oshtirilor s-a luptat toata noaptea shi n-a reushit sa-l biruiasca... deci pentru ce anume s-a luptat el cu Dumnezeu?.

In literatura patristica (Origen, Fer. Ieronim, Sf Ioan Hrisostom) lupta lui Iacob cu Dumnezeu este un simbol al luptei duhovnicesti si al puterii pe care o poate avea rugaciunea staruitoare. Intr-un plan duhovnicesc mai adanc, Dumnezeu accepta bucuros sa fie constrans de staruinta si lupta omului care vrea sa faca din El un prizonier, asa cum Iacob l-a silit sa-i dea binecuvantarea. Imparatia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc. (Mt, 11,12).
(Pr. I S Usca, Vechiul Testament in talcuirea Sf Parinti)

Da, dar talmacirea ei trebuie cu grija, smerenie si povatuire, ca multi s-au ratacit incercand sa stie scripturile dar neavand smerenie le-au talcuit gresit.

Sunt de acord cu explicatia si banuiesc ca e singura valabila, dar presupun ca asta s-a intamplat cu adevarat si ca nu e doar o parabola, nu?
Iar daca s-a intamplat cu adevarat, tot nu inteleg motivul luptei...

Bine da de ce a disparut cine s-a luptat cu Iacov inainte de ziua?
Sau de cand are Dumnezeu obiceiul de a se arata noaptea...sau de cand il deranjeaza pe Dumnezeu ziua?
:)) :)) :))

Dom-le acum probabil de la Sfanta Scriptura se pastreaza Vechiul Testament pentru proorocile mesianice care sunt acolo dar si pentru semnificatii teologice adanci si Dumnezeu stie pentru ce alte motive.


Zice ca a zis Dumnezeu:
"Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"
Da mai apoi aflam ca Sfantul prooroc Noe a trait cu totul 950 de ani.
Si fiul Sfantului prooroc Sem a trait 600 de ani.
Asta dupa ce zisese Dumnezeu sa fie zilele oamenilor o suta douazeci de ani.
Aparent e o contradictie dar pentru cine ii va deschide Duhul Sfant mintea inteleaga nu e nicio contradictie.


Deci sa nu ne mai apucam ca sectarii sa citim de la Vechiul Testament in litera ci mai bine sa mergem la Sfanta Liturghie,la Sfantul Maslu,la Sfanta Spovedanie,la Sfanta Impartasanie etc.
Si normal interpretarile duhovnicesti ale Sfintilor Parinti la Noul
Testament; sau cele ale Sfantului Maxim Marturisitorul la Vechiul Testament.

Pai Dumnezeu mai avea si alte treburi,nu doar sa se lupte cu Iacov...dupa ce l-a binecuvintat si l-a numit Israel...end mission!

Pai lui Avraam,Moise,Noe,Iov si nenumaratilor prooroci li S-a aratat si ziua...dupa cum si noaptea,oamenii sint mai linistiti,mai fara griji si-l pot primi mai usor pe Dumnezeu....desi,banuiesc,atunci cind il vezi pe Dumnezeu nu mai exista nici zi nici noapte...ci o vesnica Lumina,in afara timpului.

Zi si noapte este pentru noi,ashtilalti,care nu-L vedem...mai mult noapte,de fapt.

Ca sa intareasc ce a zis monica,am gasit un link:

http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...ui-cu-dumnezeu

E o intrebare foarte interesanta pusa de Angkelos. Cu cine s-a luptat Iacov si de ce ?
As vrea sa prezint un pic firul evenimentelor premergatoare luptei. Iacov se intorcea de la Laban (socrul lui) in casa tatalui sau. Esau (fratele lui), in acest timp, cauta sa-l omoare ca sa-si razbune dreptul de intai nascut, furat de Iacov prin inselaciune. Sa ne gandim un pic. Deci Iacov cu familia lui, se apropia de Esau si oastea lui. Ne sunt prezentate mai pe larg lucrurile in Scriptura.
Ajungand la raul Iaboc, intrucat noaptea se lasase, Iacov si-a trimis familia dincolo de rau, in timp ce el a ramas singur dincoace de rau. Se hotarase sa petreaca noapte a in rugaciune si dorea sa fie singur cu Dumnezeu. Dumnezeu putea sa "inmoaie" inima lui Esau. In El era toata nadejdea patriarhului. Cu strigate de disperare si lacrimi, el si-a inaltat rugaciunea inaintea lui Dumnezeu. Deodata, o mana puternica s-a lasat asupra sa. El a crezut ca un vrajmas cauta sa-i ia viata si a facut eforturi ca sa scape din stransoarea celui care l-a atacat. In intunericul noptii, cei doi se luptau pentru biruinta. Nu s-a rostit nici un cuvant, dar Iacov si-a pus toata puterea si n-a slabit eforturile sale nici chiar pentru un moment. In timp ce se lupta astfel pe viata si pe moarte, sentimentul vinovatiei apasa asupra sufletului sau; pacatele sale s-au ridicat in fata sa, despartindu-l de Dumnezeu. Dar in teribila sa disperare si-a amintit de fagaduintele lui Dumnezeu si inima sa intreaga s-a indreptat catre El, cerand mila Sa. Lupta a continuat pana aproape de ziua, cand strainul si-a pus degetul pe coapsa lui Iacov si imediat acesta a ceput sa schiopateze. Patriarhul si-a dat seama cine era Cel cu care se luptase. El a vazut ca fusese in lupta cu un sol ceresc si, din cauza aceasta, cu tot efortul sau aproape supraomenesc, nu putuse castiga biruinta. Era Hristos, care se descoperise pe Sine lui Iacov. Patriarhul era acum neputincios, avand dureri puternice, dar, cu toate acestea, nu-l slabea din stransoare pe Cel prins. Pocait cu totul si zdrobit, el se agata de inger: "a plans si s-a rugat de el" (Osea 12,4), cerand sa fie binecuvantat. El trebuia sa aiba asigurarea ca pacatul sau a fost iertat. Durerea fizica nu era suficienta ca sa abata mintea sa de la acest tel. Hotararea sa devenea tot mai puternica, credinta tot mai vie si mai staruitoare, pana la capat.
Greseala care il facuse pe Iacov sa pacatuiasca, obtinand prin inselaciune dreptul de intai nascut, statea acum in mod clar inaintea sa. El nu avusese incredere in fagaduintele lui Dumnezeu, ci cautase ca, prin propriile sale eforturi sa realizeze ceea ce Dumnezeu ar fi implinit la timpul sau si pe caile Sale. Ca o dovada ca fusese iertat, numele sau a fost schimbat din unul care ii reamintea de pacatul sau, in altul carecomemora biruinta sa.
In timp ce Iacov se lupta cu ingerul, un alt sol ceresc a fost trimis la Esau. Intr-un vis, Esau l-a vazut pe fratele sau, care, timp de douazeci de ani, a fost departe de casa tatalui sau; el a inteles durerea lui Iacov, cand a aflat ca mama sa murise; a vazut tabara sa inconjurata de ostile lui Dumnezeu. Visul acesta a fost povestit de Esau ostasilor sai, cu porunca sa nu-i faca nici un rau lui Iacov, caci Dumnezeul tatalui sau era cu el.