Ce inseamna sa nu iti gasesti menirea
 

Buna ziua, am si eu o mica-mare problema, pentru mine este mare poate pentru voi este mica. Nu pot sa-mi gasesc menirea, simt ca ceea ce fac nu fac cu placere, iar atunci cand nu faci ceva cu placere nu iti reuseste.
Am terminat Liceul CFR, am terminat Postliceala de Informatica, am terminat Colegiul Forestier, daca stau bine sa ma gandesc nu este nimic in comun cu ele, liceul este cu transporturile, postliceala este cu informatica, iar colegiul este cu padurile deci.......... iar acum lucrez la o institutie in cadrul serviciului Licitatii.
Totusi simt ca parca altceva este pentru mine, mi-as fi dorit sa fiu preot, poate mai am timp (am 25 de ani).

Doresc din partea voastra un singur lucru, sa va exprimati parearea cu privire la acest subiect si daca se poate sa da-ti exemple. Va multumesc tuturor de intelegere.

DUMNEZEU si MAICA SFANTA sa ne ajute pe toti.

Buna ziua de asemeni iti urez si tie draga Daniel,
Menirea fiecaruia in primul rand este in a asculta si a pazi poruncile Domnului ,cea mai de capatai fiind sa iti iubesti aproapele ca pe tine insusi sau chiar mai mult de atat,asta e important sa faci binele si din asta vei afla multumire sufleteasca.Unora dintre noi,multora as zice eu,datorita zbuciumului vietii cotidiene de zi cu zi,au impresia ca nu isi gasesc locul sau ca nu fac indeajuns.Multumirea suflteasca vine atunci cand reusesti sa te afli in comuniune cu Dumnezeu,prin rugaciune si ascultare.Mare bucurie avem atunci cand ne bucuram de cele daruite noua de Dumnezeu,ma refer aici de a merge la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie,de a contempla natura etc.Pentru a ne bucura sufletul putem sa pictam,sa scriem o poezie,sa mergem in calatorii,sa citim,sa ascultam muzica si exemplele pot continua asta ne vom bucura si vom simtit in sufletele noastre ca intr-adevar viata este frumoasa,este o binecuvantare.De ne aflam in oarecare suferinta trupeasca sau sufleteasca,avand ganduri bune si curate vom depasi greutatile si vom cunoaste ajutorul Lui Dumnezeu.In toate fapturile si lucrurile se afla voia Domnului,insa sub aspectul liberului arbitru putem face ce dorim,de aici rezulta ca putem lua decizii,insa din felul in care le luam si le punem in practica poate rezulta menirea noastra a fiecaruia,ne putem face utili si iubiti decatre Dumnezeu si cei din jur prin insa natura faptelor noastre.Multumirea vine din faptele bune.
Dorinta de a sluji Lui Dumnezeu ca preot,vine din chemarea ce o are cel ce doreste asta pentru cele sfinte.Insa aceasta simtire trebuie sa izvorasca in inimile noastre din dragoste de Dumnezeu.Nu din simplul motiv ,ca atunci cand urmam acest pas avem menire si suntem folositori.Fara indoiala a fi preot este o cale drepta,insa se cer multe calitati pentru a putea duce la bun sfarsit aceasta misiune duhovniceasca.
Astfel,ca si tine am urmat cursurile unui liceu cu specialitatea medicina veterinara,nu am ajuns sa profesez in acest domeniu decat in mod particular si in prezent,asta datorita dragostei pentru natura si animale.Am efectuat stagiul militar unde am avut rezultate foarte bune si cu aceasta ocazie mi sa propus sa raman in cadrul armatei,insa m-am multumit cu respectul aratat de camarazi si de superiori.Am lucrat in diverse domenii:confectii, constructii si comert.In prezent urmez cursurile Facultatii Stiinta si Ingineria Materialelor din cadrul Universitatii "Gheorghe Asachi" din Iasi,anul 3.Sunt casatorit in Judetul Vaslui,am o sotie iubitoare si un baietel foarte scumpel.Asadar am urmat cursurile firesti ale vietii,insa trebuie sa iti uremezi inima sa iti asculti constiinta.Constiinta se naste din ratiune cu care am fost inzestrati de Dumnezeu spre a face deosebire intre bine si rau.In tot cea ce facem si realizam in decursul vietii noastre,pe masura faptelor noastre,putem insemna ceva si colo sus la Dumnezeu si pentru cei din jur.Doamne ajuta!

Buna dimineata!!!!....adica,bine ai venit la realitatea zilelor noastre in Romania.Cred ca 80% dintre romani trec prin aceasta dilema,adica suporta aceasta dilema de atatia ani,acest procent se regaseste,asemenea tie,in locul nepotrivit,la munca nedorita.Nu este nici o noutate,am inceput sa facem,pur si simplu,ce putem,numai sa ne incadram cumva intr-un loc de munca,care,nu de fiecare data ne caracterizeaza,insa trebuie sa ne platim facturile.
Si nu este vorba doar de neinsemnati ca noi,uitat-va la aproape toti ministrii astia care,cu indolenta ne conduc,ei nu au calificare in domeniul in care ar trebui,de fapt,sa exceleze ca si ministri,si cu toate acestea ne conduc...spre haos,bine-nteles!Doar ca ei nu sunt la locul nedorit,ci doar la locul nepotrivit.
De comentat ar fi multe,dar mai bine sa-l ascultam pe Mircea Badea,ca el exprima cel mai bine ceea ce traim in Romania,inclusiv despre dilema ta,veche,de altfel.

Nu cred ca daca ai face ceea ce-ti place ai reusi. Ce sa reusesti? Satisfactia vine din alta directie, din a trai în Dumnezeu. Fara El, nimic nu are savoare.

Multumesc pentru mesajele pe care voi mi le-ati adresat, ma bucur ca nu vb. si imi raspund singur.
Vreau doar sa spun ca lucrurile pe care le fac nu imi vin ca o manusa, si sa stitii ca cateodata imi dau silinta sa iasa bine, dar nu prea iese si asta din cauza ca sunt un mare pacatos.
Sunt un mare lenes, un mare gurmand si ma complac in chestia asta.
Cu toate ca sunt un mare pacatos, MARELE DUMNEZEU caci nu stiu cum sa spun altfel, si MAICUTA LUI si a noastra PURUREA FECIOARA MARIA, fac MINUNI si nu stiu dece.
Doar nu merit nimic bun de pe aceasta planeta, nici macar aer sa respir caci sunt un om fara egal in ceea ce priveste pacatele.

As vrea sa spun mai multe, am multe idei sar nu pot sa le exprim sau mai bine spus nu pot sa le dau inteles.

Oricum poate nu ma intelegeti, nici ce spun si poate nici ce simt.
Va multumesc inca odata din suflet pentru lucrurile frumoase pe care le-am vazut si citit prin intermediul vostru.

Doamne ajuta si ne iarta
Mantuiestene si ne bucura
Indurate si de noi PACATOSII
Caci si noi suntem copii TAI.

si Valoare !

monahism si mirenism
 

Parintelui Rafail Noica

[COLOR=red]Monahism si mirenism[/COLOR] -[COLOR=red] Video ![/COLOR]

Conferinta de la Manastirea Ramet, din cadrul Sinodului Mitropolitan si primei sinaxe a exarhilor, staretilor, staretelor si duhovnicilor de la manastirile de pe cuprinsul Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, petrecuta la data de 9 noiembrie 2006. Au participat 97 de stareti si 47 de duhovnici.

Postarea ta imi aminteste de vorba unui parinte. Jenica, toate ale tale sunt egale cu O. Dar...daca la acest O.. ii pui cifra 1 in fata..valoreaza MULT nu multe... Acest 1 este Hristos frate Daniel. Cauta sa Il dobandesti pe El si astfel vei afla pace si multumire orinde ai fi si cu oricine ai fi. Pentru ca iubirea si pacea ce ti-o va sadi Domnul in inima, va umple viata ta de Bucurie. Post cu ACEASTA Bucurie iti doresc. :6:

ma bucur mult ca imi scrii pe aceasta cale si incerci sa ma ajuti chiar si macar cu o vorba.
Doamne ajuta

Si uite asa, inca un tanar habar nu are ce vrea de la viata, si ce vrea viata de la acesta.
Unde sunt cursurile de 'arta succesului' din scoli? Cum sa fie, daca nu se vrea acest lucru, ci doar un exemplar robotizat, piesa pentru un angrenaj mare. Inca o hiba a sistemului de invatamant.

Nu te amagi Daniel..ceea ce iti scriu eu aici e egal cu acel O..de care iti spuneam ....cel ce te poate ajuta este Hristos. Pe acela cauta-L. Sunt sigura ca e chiar in inima ta.. ai fost poate nitel "ocupat" sau poate prins cu probleme vietii...si nu L-ai gasit pana acum. Sa-L strigam impreuna..poate va veni.. Post cu Bucurie!

Te contrazic...Tocmai faptul ca SIMTE ca ii lipseste ceva...arata ca nu e nicidecum robotizat. Alx, framatarea lui Daniel arata ca ARE inima, ba mai mult ea e inca [COLOR=Red]VIE[/COLOR]! Sa nu mai dam vina pe societate, scoala, etc.. acestea au fost si vor fi la fel..pacate strigatoare la cer , hoti, desfranati, bogati, saraci au fost si vor fi, important este ce faci TU intre ei...ori, Daniel VREA sa faca altceva..de aceea isi pune intrebari..nicidecum ca e dezorientat.

Intreba-l ce vrea in urmatorul an, urmatorii 5 ani, urmatorii 10 ani, urmatorii 20 de ani, .. si tot asa, pana la 120-140 de ani. Multi au planuri pe cateva zile, luni, cel mult ani. Si ... cam atat. Ba este dezorientat, pentru ca altfel, nici nu deschidea acest topic. Acum, sa vedem cum isi scrie poezia vietii; poate revine, si ne mai spune cateva strofe din ea, sa ne bucuram de rime.

Alx, noi vorbim din "pozitii" diferite asta e clar. De aceea oricate mesaje sau raspunsuri ti-as oferi NU iti vor folosi..stii de ce? ....e ca si cum as cere unui copil de 1 an sa scrie....Iertata-mi fie comparatia, poate suna oarecum de sus..dar crede-ma NU e.. Viata alx, o intelegi doar cand ii gasesti "menirea". Fara ea..ramai la acel plan despre care tu pomeneai.. Cat despre deschiderea topicului, tu nu ai fost niciodata "obosit" sufleteste? Eu una DA, chiar de multe ori..dar asta NU m-a impiedicat sa ma trezesc si sa caut chiar cu mai multa ravna cararea..Numai [COLOR=Red]de jos[/COLOR] intelegi insemnatatea/maretia vietii. Acum depinde ce inseamna pentru tine viata..
Scuze daniel de offtopic :1:

eu sunt tot timpul cu ochii pe voi, ma uit pe topic, citesc, ma gandesc si sper ca pot pune in practica ceea ce gandesc.
Le multumesc celor care ma critica, le urez ce este mai bun in viata celor care ma sprijina.

Eu sunt un om care vreau ceva dar nu stiu ce, vreau sa fac ceva dar nu stiu ce, vreau sa ma implic in ceva dar nu stiu cum, simt ca pot, stiu ca pot dar.......inca nu stiu ce vreau.

Anul acesta am sa ma casatoresc cu fata pe care eu o iubesc, ea este medic rezident pe specialitatea medicina interna. In timpul facultatii ea isi dorea tare mult sa ajunga chirurg, dar a ajuns medic internist. La inceput a zis ca nu-i place, acum primeste numai laude din partea pacientilor, acum ea rade si imi spune ce bine este.

In comparatie cu mine, ea este un inger, un om extraordinar, un om care chiar daca de la inceput nu a stiut ce vrea, acum este pe o cale dreapta. Sper din tot sufletul sa-mi gasesc si eu o cale dreapta, sa depun un efort ( sa depun o munca) pe care l-as face cu dragoste.

Si acum sa va spun ceva interesant, DUMNEZEU a fost, este si va fi tot timpul alaturi de mine, stiu asta, simt asta, dar cateodata mi-e frica sa-i cer ajutorul pentru ca la cat de pacatos sunt, si credeti-ma pe cuvant nu cred ca mi-ar da o mana de ajutor.

Dar stiu ca daca l-as ruga, asa cum numai inima infranta si smerita o poate face, sunt sigur ca m-ar ajuta.

Spre final va rog sa va rugati si pentru mine, macar atat sa spune-ti in rugaciunea voastra spre final: ajuta-l doamne pe pacatos (DANIEL) sa se ridice de jos.

Va multumesc din suflet, Doamne ajuta.

Astazi vorbim de globalizare, de mult prea putin timp personal, ... de griji. Un om care nu este "framantat" in mana lui Hristos, nu are cum sa "creasca". Este in viata asemeni unui produs pus la cuptor, fara sa fie crescut aluatul. Stim cu totii ce iese in astfel de cazuri.

Ne gandim prea mult la cum sa reusim noi in viata. Si de multe ori gandim stramb. Apucam pe niste cai ce nu-s facute pentru noi. Sa ne fie clar, nu avem toti acelasi mers. Mai bine zis, aceleasi daruri. Daca unul a reusit intr-un domeniu si are succes, nu inseamna ca acelasi lucru se va intampla si cu mine.

Poate ca voi fi criticat, ca mi se va reprosa ca a cere lui Hristos sa faca ce trebuie cu tine, seamna a poezie. Dar nu este asa. El stie cel mai bine pe ce drum trebuie sa apuci. Trebuie doar sa crezi si sa-ti doresti sa mergi pe drumul indicat de El. Eu am facut acest lucru si ma bucur ca simt ca nu ratacesc prin viata.

Daniel, eu muncesc de peste 30 de ani dar, cu exceptia catorva ani in care am fost lector universitar, niciodata nu mi-a placut ce fac. Cu toate acestea am continuat sa muncesc, iar preocuparile constante pe care le-am avut pentru a face performanta, pentru a fi inovativ, pentru a avea tot timpul initiative care sa duca la rezolvari de suuces, mi-au dat multe satisfactii profesionale care au "indulcit" greata pe care o simteam fata de munca pe care o faceam. Din experienta multor contacte cu oamenii pe care le-am avut dealungul timpului am constatat ca majoritatea sunt in aceasta situatie, adica nu le place ce fac si totusi fac pentru ca, in ultima instanta, putini sunt cei care se duc la serciviu fiind ca se plictisesc acasa. Majoritatea muncesc pentru a asigura o viata cel putin decenta pentru ei si pentru famile. Asta-i viata. Toate cautarile, investigatiile, experimentarile duc, in final, la o anumita munca. Ceea ce facem inseamna ca asta trebuie sa facem. Nimeni nu banuieste cum va fi purtat de Dumnezeu prin lume. Daca gasesti sa faci ce-ti place, e bine. Daca nu, tot bine. Important este sa fii corect, sa fii moral sa fii responsabil in tot ce faci.