Pacatul
 

Sfântul Pavel expune una dintre cele mai tulburătoare experienţe ce le poate trăi omul : nu fac binele pe care il doresc, ci răul pe care nu-l voiesc , il savârsesc. Prin acest cuvânt , apostolul dovedeşte realism si discernământ, este războiul duhovnicesc pe care nu l-a abandonat niciodată. Ideal ar fi să nu păcătuim . De putut numai Dumnezeu ştie ce poate fiecare. Dacă păcatul este atât de perfid, hai sa-i spun mai elegant , subtil, incât se furiseaza si in faptele noastre bune, aceasta poate fi spre invaţare , că nimic bun din ce facem nu facem spre slava noastra, spre meritul nostru. Exista o aparenţa a binelui savârsit de noi si spun asta acum când mai avem atât de putin pâna la Postul Mare, pentru ca de multe ori, păcatul este infăşurat in haina dreptătii. Cea mai eficientă armă impotriva acestei aparente a binelui, impotriva păcatului infăsurat in haina dreptătii este smerenia de care tot vorbim mai pe toate topicele , cu precădere pe acesta. Avva Sisoie din "Pateric" , la moartea sa, văzând pe ingeri ca il luau in cer, incă se mai ruga de ei sa-l mai lase, că nici nu a apucat să se pocăiască. Mai bine sa uităm faptele noastre bune si sa-L lasăm pe Dumnezeu sa si le aminteasca la vremea cuvenită. Ce facem noi ? Apostolul ne indeamnă să fim atenti la fiecare gest, cuvânt si fapta, pentru ca in ele se poate ascunde pacatul, răul. Până la urmă păcatul nu este ceva izolat ci se amesteca in toate motivatiile si actiunile noastre. Sfântul Pavel ne spune că păcatul se află in noi. Nu poţi trage o linie si spune ca uite aici se termină dreptatea mea si de aici incepe păcatul, păcătosenia mea. Păcatul incolteste chiar si in cele mai bune intentii sau fapte considerate de noi vrednice. "Căci ştim că Legea e duhovniceasca ; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este buna. " ( Romani 7, 14-25 )

Păcătuim mulţi dintre noi exact prin felul de a ne exprima, in libertate. Tocmai asta este ceea ce a adus diavolul nou pe pământ. Dar cum a putut el să introducă această ispită in lume ? Părându-ni - se toate sau aproape toate ca fireşti.
Starea noastra de veghe trebuie să fie continuă, o stare permanentă, exagerat de permanentă , caci m-ai bine să spun că am greşit atunci când nu am greşit, decât să spun câ nu am gresit, atunci când am păcătuit cu adevărat. Personal de când procedez astfel controlul asupra celor greşite este mult mai eficace. Am spus controlul, nu vindecarea totala, pentru-ca cel mai periculos este pierderea controlului si constientizării cu adevărat, a celor greşite cu voie sau fără voie.

Ce este pacatul si de ce atrage dupa sine mania lui Dumnezeu in veacul de acum si in
 

Dupa invatatura Sfintei Scripturi, pacatul este calcarea cu buna stiinta si de bunavoie a voii lui Dumnezeu. El se mai numeste si faradelege ( Invatatura de Credinta Ortodoxa, pag. 426; Romani 5, 13; Iacob 2, 9; Isaia 49, 12-13). Radacina pacatului este pofta care ispiteste pe om (Iacob 1, 13-15). Pacatul atrage mania lui Dumnezeu asupra omului fiindca " pacatul este uraciune inaintea lui Dumnezeu " (Deuteronom 17, 25; Pilde 3, 32). Pacatul atrage mania lui Dumnezeu asupra omului, deoarece " pacatosii sunt vrajmasi ai lui Dumnezeu " (Iov 21,17; Ieremia 21,14; Psalm 20, 8-10; 78, 6; Isaia 10, 6)

In cate feluri se impart pacatele si care sunt pacatele mai greu de vindecat?
 

Sfantul Ioan Evanghelistul imparte pacatele in doua: pacate de moarte si pacate care nu sunt de moarte (1 Ioan 5, 16-17). Tot el imparte pacatele de moarte in trei mari grupe: pofta trupului, pofta ochiului si trufia viietii (1 Ioan 2, 16). Sfintii Parinti impart pacatele de moarte in trei mari grupe:

a. pacatele capitale, in numar de sapte;
b. pacate strigatoare la cer, care sunt mult mai grave precum: uciderea, pruncuciderea, asuprirea saracilor, rapirea avutului altora, uciderea aproapelui, etc;
c. pacate impotriva Duhului Sfant. Acestea sunt cele mai grave pacate facute de oameni pe pamant pentru ca hulesc pe Dumnezeu si alunga harul Duhului Sfant de la om. Dintre acestea amintim: necredinta in Dumnezeu, apostazia (lepadarea de credinta), eresul, secta, deznadejdea, sinuciderea, ura de om pana la moarte, prea marea incredere in Dumnezeu, injuraturile etc. Cele dintai se numesc " pacate capitale ", pentru ca sunt cele mai numeroase si stapanesc pe cei mai multi oameni. Cele de-al doilea se numesc " strigatoare la cer ", pentru ca striga si cer de la Dumnezeu pedeapsa omului inca in viata. Pacatele cele mai mari si mai greu de vindecat sunt pacatele impotriva Duhului Sfant si pacatele de moarte care stapanesc pe om de mai multa vreme, adica patimile.

Care este cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu?
 

Cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu este pacatul mandriei, caci acesta a facut pe ingeri diavoli, dupa cum si smerenia " poate face din diavoli ingeri " (Scara, Cuvantul 25).

Care sunt imprejurarile pacatului si cate sunt acestea?
 

Imprejurarile pacatelor sunt in numar de sapte si anume: Cine a facut pacatul? Ce fel de pacat a facut? Din ce motiv si pentru ce l-a facut? Prin ce mijloc l-a facut? In ce vreme l-a facut (in tinerete, la batranete, ziua, noaptea etc.)? In ce loc l-a facut? De cate ori l-a facut? (A se vedea pe larg invatatura catre duhovnic de Sfantul Nicodim Aghioritul, pag. 26-27, ed. 1928).

Care si cate sunt treptele pacatului?
 

Treptele pacatului sunt in numar de douasprezece, dupa Sfantul Nicodim Aghioritul si anume: Prima treapta, cand face cineva fapta buna cu scop rau pentru bani, pentru lauda, pentru cinste, adica cand amesteca binele cu raul. A doua treapta este implinirea faptei bune pe jumatate, necompleta. A treia treapta este ispita, momeala, adica ispitirea ce vine asupra omului de la diavol, de la lume si de la trup si-l ispiteste pe om prin cele cinci simturi numite de Sfintii Parinti " ferestrele sufletului ". A patra treapta este unirea, adica amestecarea mintii cu ispita. A cincea treapta a pacatului este lupta miniti, adica a sufletului cu ispita. Pana aici nu este pacatul zamislit. De aici insa incepe a zamisli pacatul care aduce osanda asupra omului. A sasea treapta a pacatului este invoirea mintii cu pacatul, adica indulcirea mintii de ispita, de pofta. Din clipa aceasta se zamisleste pacatul in mintea si inima omului si-l face pe om vrednic de osanda, precum spune Sfantul Apostol Iacob: " Pofta zamislind, naste pacatul, iar pacatul savarsindu-se, naste moarte " ( Iacob 1, 13-15).

A saptea treapta a pacatului este pacatul facut cu mintea prin imaginatie. Ca dupa ce omul se invoieste sa faca pacatul, el se sileste, din indemnul diavolului, sa intipareasca acel pacat in mintea sa ca si cum l-ar fi facut cu lucrul. Prin imaginatie pacatul creste si se inradacineaza in inima omului. A opta treapta a pacatului este hotararea vointei de a face pacatul si insasi savarsirea lui cu fapta. A noua treapta este obiceiul pacatului, adica savarsirea lui de mai multe ori. A zacea treapta a pacatului este patima, deprinderea, adica savarsirea permanenta cu voia si fara voia omului. A unsprezecea treapa a pacatului este deznadejdea, cand omul isi pierde nadejdea iertarii prin pocainta, prin harul si mila lui Dumnezeu. A douasprezecea treapta a pacatului este sinuciderea, adica uciderea omului deznadajduit din cauza pacatelor sale cu voia sa libera. Aceasta este cea mai grea treapta a pacatului, de care sa ne fereasca Dumnezeu pe toti. Cel care se sinucide nu mai are iertare in veci, iar Biserica nu are voie sa se roage pentru el. (Dupa Invatatura catre duhovnic, pag. 15).

Sfintii Parinti ne invata sa ne luptam cu pacatul cat este mic, in clipa zamislirii, iar nu cand se face mare si se inradacineaza prin patima in inima noastra. Sa-l ucidem, cand este furnica, iar nu leu, caci altfel " furnicoleul " ne ucide el pe noi. La fel si psalmistul David, insuflat de Duhul Sfant, zice: " Fericit este cel ce va lua si va lovi pruncii tai de piatra " (Psalm 136, 9), adica, feririt este acel crestin care isi va zdrobi pacatele sale de piatra-Hristos cat sunt inca mici ca niste prunci, ca de vor creste mari ne vor robi in Babilonul patimilor si ne vor ucide ele pe noi.

Care este baia duhovniceasca care spala, dezleaga si scoate din radacina pacatele omu
 

ntai este baia sfantului si dumnezeiescului Botez care spala pacatul stramosesc si toate pacatele facute pana la Botez (Fapte 2, 38; Ioan3, 3-5). A doua baie, deopotriva cu Botezul, este Taina Sfintei Spovedanii. care spala si curata pacatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfantul Isaac Sirul: " Dar dupa dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor dupa Botez, Taina Pocaintei, ca pocainta este numita si a doua nastere " (Filocalia, vol. X, Cuvantul 72). Iar dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul a indraznit sa zica: " Mai mare decat Botezul, dupa Botez, este izvorul lacrimilor " (Cuvantul al 7-lea, Pentru plans, Filocalia, vol. IX).

Cand raman pacatele nedezlegate la Sfanta Spovedanie?
 

Cand crestinul nu-si marturiseste toate pacatele asemenea lui Iuda si cand duhovnicul nu le dezleaga. El nu are voie sa le dezlege pana ce crestinul nu primeste canonul randuit. Daca duhovnicul dezleaga pe cineva " mai inainte de a face acela canonul, sau mai inainte de a marturisi (de a se fagadui)ca il va face, unul ca acela se face vinovat de toate pacatele celui pe care l-a dezlegat " (A se vedea Carte folositoare de suflet si Invatatura catre duhovnic, de Sfantul Nicodim Aghioritul).

Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant (hulele)de care zice Domnul " ca nu se iarta nici in veacul de acum, nici in cel viitor "? Daca sunt marturisite si se face canon pentru ele sunt iertate?


Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acestea: necredinta si impotrivirea adevarului dovedit al credintei crestine; increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu; deznadejdea fata de indurarea lui Dumnezeu, pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a dat, pentru sporirea lui in fapte bune. precum si neindrumarea celor gresiti pe calea mantuirii; ura de moarte, nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; lepadarea de credinta, eresul, secta, sinuciderea etc.

Pricina pentru care aceste pacate nu se iarta de catre Dumnezeu nici in veacul de acum nici in cel viitor este " indaratnicia omului de a nu se pocai de aceste pacate in toata viata si impietrirea inimii lui ". Cel ce savarseste astfel de pacate, nu primeste iertare de la Dumnezeu pentru ca nu voieste sa fie iertat si sa asculte poruncile lui Dumnezeu. Daca un astfel de vinovat se caieste din adancul sufletului, se marturiseste si se hotaraste sa nu mai pacatuiasca si cere indurare lui Dumnezeu cu staruinta si cu lacrimi, atunci prin Taina Pocaintei el va putea primi iertare, caci " nu este pacat oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu " (Invatatura de Credinta Ortodoxa, ed. 1953).

sa nu incepem a clasifica patimile si virtutile
 

Care este cel mai mare pacat ?

"Cel mai mare pacat este pacatul de care esti tinut."

Care pacat este in stare sa impiedice mantuirea ?

"Orice pacat alunga pe Duhul Sfant din trupul, inima si sufletul nostru."

Sa ne ferim de clasificari prea stricte ale pacatelor, deoarece, usor se poate ajunge la o gandire (in cazul celor incepatori sau neravnitori) de genul: "Lasa, ca asta nu e pacat mare, sa ma feresc eu de altele mai mari." Si astfel, se zace intr-o patima numita "mica", care va da nastere, in timp, altora.

Cel tinut de un pacat este tinut de toate, caci in orice pacat sta diavolul.
Cel ce a dobandit o virtute le-a dobandit pe toate, caci orice virtute poata cu sine pe Duhul Sfant.

Păcatul este o încălcare a voii lui Dumnezeu
 

Păcatul este definit ca o încălcare cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu conţin voia Lui , de aceea, păcatul, care apare în urma nerespectării poruncilor divine, mai este numit şi FARADELEGE. Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-L doreşte, dar îl îngăduie, pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. Originea păcatului nu este de la Dumnezeu, iar la om a apărut în urma relei întrebuinţări a libertăţii cu care a fost înzestrat. << RAUL NICIDECUM NU ESTE PRICINUIT DE DUMNEZEU, CI PRIN ALEGEREA CEA DE BUNA VOIE S-AU FACUT DRACII RAI , PRECUM ŞI CEI MAI MULŢI DINTRE OAMENI. . . NU CELE CE SE FAC SUNT PACATE , CI CELE RELE , DUPA ALEGEREA CU VOIE. . . ŞI AŞA FIECARE DIN MADULARELE NOASTRE PACATUIEŞTE CAND DIN SLOBODA ALEGERE LUCREAZA CELE RELE ÎN LOC DE CELE BUNE, IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU >> . ( Sfântul Antonie cel Mare ) .

Cristi, cum crezi tu ca s-a savirsit primul si dintii pacat? Sub ce imbold? Cum a aparut reaua intrebuintare a libertatii daca inainte nu a existat raul?

Păcatul a apărut ca urmare a căderii protopărinţilor Adam şi Eva, cuprinse în Epistola către Romani : < Precum printr un om ( Adam ) a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el >.

Am inteles asta, dar nu cred ca mi-ai raspuns la intrebare

Înţelegând asta şi cele scrise mai înainte , unde aminteam de libertatea omului cu care l-a înzestrat Dumnezeu, vei înţelege cine este "creatorul" păcatului prin reaua întrebuinţare a libertăţii date. Da, Cătălin, mintea noastră liberă a "născocit", a ales şi calea nedreaptă. Imboldul mintea l-a dat şi precum a spus Sf. Antonie cel Mare <alegerea cea de bună voie s-au făcut dracii răi, precum şi cei mai mulţi dintre oameni. . .>

Călin :)
Cristi, pentru ca cineva sa foloseasca ceva RAU trebuia ca raul sa existe, macar ca si concept, nu crezi? Raul a aparut din senin? Nu cumva libertatea lui Adam are intrinsec intrinsa raul si binele?

A apărut prin voia noastră şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu . Creaţia nu a avut în construcţia ei răul, dar a avut un mare Dar, folosit greşit de către noi . Aici este MAREŢIA CREATIEI ! Dumnezeu nu a creat Dumnezei , ci după chipul şi înfăţişarea Lui , dar cu voie liberă deplină. Este o mare Taină în MARETIA EI !

Eu zic sa te mai gindesti, la cum ar putea sa apara un PRIM gind rau, daca ceva poate fi creat fara sa fi existat inainte.
Ma mir totusi ca omul ar fi putut crea ceva fara ca Dzeu sa stie ce e ala, sa nu fi auzit niciodata de el, sa fie strain cu totul de el.

Dumnezeu l-a avertizat pe om , l-a îndrumat ( precum şi pe Adam şi Eva ) , dar nu a impus cu forţa ceva anume, pentru că altfel libertatea dată era încălcată, îngrădită şi fără rost. Dumnezeu nu a creat roboţi , Cătălin ! Gândul tău merge foarte mult spre SF , dar te rog să mă crezi că eşti pe pistă greşită. Mintea noastră este o minte îndumnezeită, dar una căzută, prin însăşi decizia noastră . Precum şti sunt mulţi ce ajung la desăvârşire , precum şi foarte mulţi ajung mai prejos de animale . Nu ? Nu suntem un tren, tramvai, sau mai ştiu eu ce, ce circulăm pe o linie bine stabilită, ci avem liberă circulaţie oriunde şi oricât, dar până într un final. . .

Călin :)
Cristi, eu nu spun ca nu e asa cum spui tu, spun doar ca nu poti spune ca raul a fost creat de om. O fi fost ales de om, dar era creat dinainte. Deci nu pacatul a aparut odata cu alegerea lui Adam ci alegerea insasi.

Măi Cătălin, acum sincer te cunosc cât de cât şi îmi eşti chiar simpatic, şi ştiu că o vei ţine până la nesfârşit cu părerea ta. Aşa că, având voie liberă la fel ca tot omul, nu mă pot împotrivi părerii tale, dar nu ai dreptate. Să aşteptăm şi pe alţi forumişti să-şi expună părerea şi nu numai. Toate bune ţie !

Călin :) Tu chiar vrei neaparat sa dai mielul :)

Păi de o fi , să fie ! da, ai dreptate CALIN ! ! !

Vai, Topcat, nu esti consecvent in gandirea ta! Deci accepti, pana la urma, creationismul, daca iti inchipui ca pana si pacatul trebuie sa aiba un creator! :)

In teoria creationista, da :)
In teoria mea nu exista pacat ;)

Ai primit o grea lovitura , trebuie sa recunosti !:41:

De ce, Cristi?
Daca iti construiesti o teorie pe o ipoteza eronata ajungi la un moment dat la niste contradictii, cum e cea cu pacatul, care in cea creationista apare din senin, nu e creat de acelasi creator benevolent.

Mda... Asta se numeste reducere la absurd. Dar de ce crezi tu ca, daca Dumnezeu e creatorul lumii, trebuie sa fie si al pacatului? Dumnezeu le-a creat pe toate bune si frumoase, numai ca omul, care nu a stiut sa discearna, a adus in lume pacatul.
Multumesc ca esti o prezenta atat de activa, Topcat! Fara interventia ta de acum, nu mi-ar fi dat prin cap ca ar trebui sa citesc teologia dogmatica a parintelui Staniloae! :)

Raul nu are fiinta,nu este precum cartoful,oceanul pacific,gindacul de colorado,pietrele de riu,atomii,virusii,planetele,ingerii,oamenii....et c.Raul inseamna o actiune ( pe care Dumnezeu nu o poate crea ) a unei fiinte libere,care duce la indepartarea de Dumnezeu,la alterare,stricare,denaturare,imbolnavire,...si in final moarte ( duhovniceasca si trupeasca )

Dumnezeu nu a creat gindul lui lucifer de a se mindri,al evei de a nu asculta,al lui adam de a se dezvinovati pe sine si a-L invinui pe Dumnezeu si pe eva,al tau de a nu crede,ale mele cit cuprinde,al lui cain de a-l omori pe Abel...si asa mai departe.

Unul taie piinea cu cutitul,altul il implinta in spatele cuiva,unul se roaga,altul injura,unul munceste,altul bea la birt,una face copii,alta ii avorteaza,unul spune adevarul,altul minte....unde in toate aceste exemple a creat Dumnezeu raul si care este acesta ?

Raul nu are fiinta insa creierul care il gindeste si il infaptuieste are fiinta. Sau spui ca altceva genereaza raul?
Cum s-a nascut primul gind rau in Adam si Eva?

Se considera, nu, nimic nu poate lua nastere fara Dzeu. Daca exista un lucru care ia nastere fara ca Dzeu sa stie se poate crea o bresa pentru aparitia universului sau al vietii fara Dzeu.
Sa-mi spui si mie daca ajungi la o concluzie

Ce concluzie, Topcat? Eu una nu trebuie sa ajung la nicio concluzie, ci la traire! Dumnezeu le stie si le ingaduie pe toate :)

Ziceam de vreo concluzie dupa ce ai citit ce spuneai

Ce-mi plac mie oamenii care vor sa cunoasca! Dar sa nu mai pui uratenii de catei, ca ma sperii! ;)

Banuiesc ca te referi la aia chei, sper ca nu te iei de blanosii mei :)

Primul pacat s-a savarsit prin neascultare. Omului i s-a dat libertatea sa faca ascultare sau sa refuze dialogul cu El. Neascultarea implica o rupere a impartasirii omului de Dumnezeu. El nu rupere relatia cu Dumnezeu pentru ca asa si-a dorit intr-o zi, ci in urma ispitirii aduse de diavol. Asa ca dorinta de a cadea nu sta in firea sa - ea a fost creata buna, nu rea - ci in libertate.

Sa retinem: omul nu a fost creat desavarsit. El putea ajunge la desavarsire numai prin unirea cu Dumnezeu, nu in afara relatiei cu El.

In concluzie, pacatul este tot ceea ce-l desparte pe om de Dumnezeu.

Omul nu a fost creat desavirsit? Ce ii lipsea?

Bine, sa inteleg ca doresti sa duci aparitia pacatului de pe umerii omului pe umerii diavolului.
Ai putea sa imi spui cum s-a nascut primul gind rau in diavol?

Pacatul este forma de autonomie, autosuficienta care rupe comuniunea cu Dumnezeu- trebuie inteles ontologic nu juridic. Prin pacat eu aleg un alt mod de existenta, fara Dumnezeu.

Era vorba in discutie daca pacatul a existat inainte de aparitia diavolului si a omului, daca poate exista ceva in afara lui Dzeu.