O lume pe cale de disparitie
 

"Taranii gandeau altfel decat noi. Lucruri pe langa care trecem nepasatori aveau, pentru ei, o semnificatie deosebita. De exemplu, ei imparteau lucrurile in "curate" si "necurate". Si locul unde construiau casa trebuia sa fie "curat" si se sfintea inainte de constructie. Fatada casei era orientata mereu spre sud sau est, adica spre rasarit. Faceau ferestre mai ales spre sud sau est, niciodata spre nord, aflat mereu in umbra.

Casa avea o camera si o tinda sau doua camere cu tinda. Locuiau intr-o singura incapere, parinti si copii laolalta. In a doua camera, "casa frumoasa" sau "casa mare", se pastrau obiectele de valoare si zestrea fetelor. Tot aici aveau loc marile evenimente din familie: sarbatoarea Pastelui si a Craciunului, petirea fetelor, nunta, inmormantarea. Unii pastrau acolo alimentele. Casele nu aveau bai. Casa trebuia sa fie "curata", de aceea au izgonit toaleta in fundul curtii. Taranul se spala mai rar decat noi, dar cu mai multa evlavie. Se spala sambata seara, ca sa se duca curat si primenit la biserica a doua zi dimineata. Cati dintre noi ne mai spalam cu o asemenea evlavie? Noi, cei de azi, suntem comozi: dormim, gatim, mancam si ne spalam in acelasi loc. De aceea s-au inventat apa curenta si canalizarea." Ana Pascu

Si tiganii traditionali impart lucrurile in "curate" si "necurate". Asta nu inseamna ca stilul traditional de viata este cel mai bun pentru oamenii de astazi. Suntem prea multi ca sa mai putem locui cu totii intr-o casa situata intr-un peisaj idilic la tara.

Si ar fi bine daca am vedea si partea proasta a traiului traditional, sunt destule dezavantaje, asa cum si traiul modern la oras are dezavantaje.

Nostalgia nu este buna, deoarece pe masura ce trece timpul uitam lucrurile care sunt mai putin placute si tinem minte doar ce ne-a facut sa ne simtim bine. Pur si simplu asa functioneaza mintea umana, este selectiva din cauza mecanismului de auto-protectie emotionala.

Cineva plictisit si nemultumit de viata la oras, care nu a incercat pe propria piele o viata intreaga la tara, isi poate inchipui ca viata traditionala este "mai buna", in virtutea faptului ca este diferita. Dar diferit nu inseamna neaparat mai bun.

Scrabble, multi din cei de la orase au ajuns niste masini. Sunt lipsiti de frumusetea vietii si bucuria de a trai. Taranului i-au lipsit multe, dar nu si pofta de viata sanatoasa.

Si la oras am intalnit destui oameni cu pofta de viata, pentru ca oamenii sunt oameni in interior si nu se pot schimba chiar atat de repede pe cat se schimba mediul in care traiesc.

Cred ca dezacordul aici sta in definitiile sintagmelor "frumusetea vietii" si "bucuria de a trai". Eu sunt de parere ca aceste lucruri exista in continuare si la oras, pentru cine are rabdare si chef sa le caute. Daca dumneavoastra considerati ca numai la tara se poate asa ceva, atunci concluzia dumneavoastra este corecta, dar problema in esenta este de ordin subiectiv.

E adevarat ca si in oras sunt oameni minunati, dar parca orasului ii lipseste esenta satului. Daca ar fi sa dau un exepmplu in acest sens, m-as exprima astfel: are si orasul florile de altadata de la tara, dar le are fara parfumul lor. Degeaba incerci sa le mirosi, nu au parfum.

Ancorarea in trecut, lipsa deschiderii mintii catre noi idei, pareri, necernerea lucrurilor vechi si noi poate cauza instabilitati psihice grave, care atrag si concecinte dintre cele mai dezastruoase si variate. Omul e perfectibil, e dinamic, iar o ancorare in idei fixe (idei tot umane, de viata, perceptie a lumii) inseamna univers ingust, subiectiv, limitat. Un om cu viziune limitata a Universului, e un om care sufera, de cele mai multe ori, in multe planuri.

Am inteles alx punctul tau de vedere. Dar eu ravnesc in a da mana nu cu roboti, ci cu oameni.

Inseamna ca ai inteles total opusul. :)
Scopul e sa fii Om, nu persoana, cetatean.

Am admirat intotdeauna la taranul autentic, buna cuviinta si buna randuiala ce il caracterizeaza.

Exact aceste caracteristici il fac sa para rigid, conservator si naiv si din cauza lor iese in evidenta la oras.

Habar nu aveti cat de rea poate sa fie lumea satului. Daca la oras macar poti sa iti construiesti viata cum vrei fara ca sa te vorbeasca satul pe la spate, la sat barfa si lipsa de toleranta sunt in floare.

DA, este frumos sa mergi la tara din cand in cand ca sa te mai deconectezi, dar eu una nu m-as muta in la sat nici nu stiu ce sa se intample.

Poti sa fii om si la oras fara nici o problema. Cine te opreste sa observi venirea primaverii si pe cei din jur la oras? NImeni. Si sunt sigura ca cei care sunt roboti la oras nu vor fi altceva nici la sat.

Eu asi reformula. Pare rigid, conservator si naiv, poate, doar in fata celor care sunt straini de buna cuviinta si buna randuiala. Si multi dintre cei ce traiesc astazi la oras fac parte din aceasta categorie.

Dar iese in evidenta si in fata celor care nu recunosc caracteristicile in ei insisi, dar le observa si le apreciaza in celalat. In fata acestora taranul pare doar firesc.

Eu am zis ca pare, nu ca este. Chiar am subliniat cu litere italice cuvantul "pare".

Cat timp viziunea "limitata" a Universului ne ajuta sa ramanem romani si ortodocsi, totul este in ordine, caci am vazut deja ce inseamna sa fii deschis la orice. primele semne se vad: amestecarea religiilor, tatuaje, piercing, prostitutie; lipsa cununiei, copii in afara casatoriei, si altele asemanatoare.
Dar sigur, ALX, asa gandesc si vorbesc copiii de varsta ta...

Cei care traiesc la tara sunt indiscutabil mai buni ,viata modesta si fara aspiratii materiale nu i-a inrait.
Ei au o credinta si o smerenie native.
Am cunoscut femei care nu stiau de Paraclisul Maicii Domnului dar duceau o viata crestina si erau smerite ,ele isi vedeau lungul nasului cum se spune in popor.Le-am vazut inaltate duhovniceste cu toate ca nu aveau lecturi duhovnicesti , erau modeste , se vedeau pe ele,le-am cunoscut la o manastire.
Apoi am fost de curand in Moldova ,la o inmormantare.Casele erau acoperite cu stuf ,dar foarte curate.Oamenii mi s-au parut blanzi.
La tara omul nu aspira la acumularea de bunuri materiale si e mai aproape de natura.Noi ne intinam cu multele griji de zi cu zi.

Taranii nu mai sunt nici ei ce erau candva! Oamenii puri si credinciosi legati de biserica din satul lor!
Astazi tot mai multi tarani lucreaza peste hotare, si-au facut vile pompoase, pretentiile au crescut si in parte au uitat si de biserica! Cunosc tarani batrani care duminica nu numai ca nu merg la biserica, ci muncesc cu mare "spor" la camp! Dupa care se mira de ce recolta lor nu mai este ce era odinioara?
Nu zic ca nu sunt si exceptii dar vreau sa subliniez ca nu mai este taranul de odinioara, a evoluat mult si mai ales in rau departe de Dumnezeu!

@Anca-Miha:
In loc sa va concentrati asupra unui atac direct catre persoana mea, care va consuma inutil resursele psihice, ati putea incerca sa reanalizati ce am scris. Daca ideile mele sunt contrare a ceea ce credeti, asta pur si simplu denoda o alta persoana, cu alta perceptie; daca o persoana ar fi afectata de faptul ca sunt oameni cu pareri contrare, atunci nu ar avea liniste deloc. Cum nimeni nu detine adevarul absolut, sa nu ne grabim sa aruncam cu pietre.
A avea o vedere larga asupra fenomenelor din jur, a fi deschis, NU presupune acceptarea a multor lucruri care se ingramadesc intr-un sac; inseamna o triere dura a informatiilor.
Argumentul varstei care ne separa, e "darul" timpului, nu o realizare proprie.

Pe cale de disparitie este omul bun....omul care nu ezita sa spuna iarta-ma ptr jumatatea lui de vina....fara sa-i pese de ce vor spune ceilalti....fie ca traieste la sat sau la oras omul bun se vede , se simte.....are acel zambet linistit pe chip....zambet pe care-l daruieste tuturor....are intotdeauna o vorba buna la indemana ......are rugaciunea in minte si multa iubire in inima....

Indiscutabil? Ba chiar foarte discutabil. Tocmai spuneam ca viata nu e impartita in alb si negru, ca oamenii sunt cu bune si cu rele peste tot si ca ar fi o prostie sa ii impartim pe criteriul provenientei (sat/oras). Este evident pentru cine a trait in ambele medii ca fiecare vine cu avantaje si dezavantaje, oamenii sunt statistic omogeni indiferent de zona in care traiesc.

Aceasta este o impresie, nu un fapt.

Acestea se numesc dovezi anecdotice, si doar pentru ca dumneavoastra ati intalnit cateva persoane cu a ceste caracteristici nu inseamna ca ele exista la intreaga populatie.

Poate ca pentru multi tarani moneda de larga circulatie a ramas pamantul, iar nu leii sau valuta, desi am dubii ca globalizarea inca nu a patruns la sate. Dar a spune ca taranii nu au griji la fel ca toti oamenii mi se pare absurd. Cu ce sunt ei mai presus de oraseni de nu au grija zilei de maine, in special cand ne gandim la satul romanesc de azi?

Sa terminam cu imaginile astea idilice si sa acceptam realitatea asa cum este ea. Nu sunt supraoameni. Ar fi excelent daca taranii ar fi precum ne spuneti dumneavoastra, dar din pacate nu este asa. Sunt la fel de pacatosi si de falimentari moral ca si orasenii, difera doar contextul in care asezam cele doua grupuri.

Cultura betoanelor
 

Doamne-ajuta!

Poate ca e mai bine sa spunem ca unii dintre noi se regasesc mai usor in lumea de la sat - satul romanesc traditional - iar altii se simt mai aproape de zona urbana. Eu, de exemplu, ma vad in cele spuse de Costel, Anita, Theo si Marius. Asta, nu inseamna, ca in dialogul de pe acest topic, ceilalti gresesc. Este doar o problema de relationare. De exemplu, Brancusi si Bach imi sunt mai aproape de suflet decat Michelangelo si Gershwin. Dar imi place si Gaudi. De ce spun asta? Pentru ca in general nu se discuta in contradictoriu in lumea lui "imi place". Aici doar se afirma, si doar vis-a-vis de idee.

Satul de azi eu il vad ajuns de iluziile urbanului. Este un dopaj in sens unic cu oarece valoare si multa non valoare.

Taranul frumos era omul bun a carui imagine la oras o mai regasim in tatii si bunicii nostri, sau la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman. Era fiinta cu bratele larg deschise la nivelul caruia, ca intr-o cruce milenara, se intersectau verticala cer-pamant si orizontala comunitara in casa Sfintei Treimi, in inima. Aici era comuniune, era impacare si participare. Era tihna.

Intr-un sat de munte, unde merg de mai multi ani, sat aflat acolo unde se termina soseaua, am fost martorul degenerarii sale. In numai 20 de ani au aparut bunatatile urbane: hotii, defrisarea, maneaua, nunta pentru bani, pornografia, lipsa de respect, Valentine's Day, horror-ul, divertiementul cu fite. Biserica e tot acolo, saptamana are tot sapte zile, dar niste oameni s-au schimbat.

Noi, la oras il cautam pe Dumnezeu, pe undeva, pe sus. Pentru ca la nivelul nostru vibreaza betoanele de besmetica agitatie a culturii facturilor, a lui "vreau si eu"... De noi nu mai avem timp azi. De altii, nici atat. Poate, maine. Parintii, daca nu suna, inseamna ca sunt bine. Copiii sunt cuminti. Sunt in camera lor. Fiecare in camera lui cu usa inchisa.

Zilele trecute mi-am dat seama ca nu am mai auzit de ani buni cocosii cantand in zori. In schimb, a cantat Sting ireal de frumos si am vazut filmul "Nunta muta", al lui Malaele. Nu-i inca insuportabil la oras, dar mie, dupa cele ce-am vazut in aceasta viata, imi ajung cocosii in zori si o inregistrare cu concertul lui Sting.

Noapte buna!

Doamne-ajuta!

Foarte frumos ce spui Laurentiu si foarte adevarat,eu personal m-am nascut la oras am crescut la oras dar nu ma mandresc cu asta ci din contra iubesc taranii si satele si imi doresc sa traiesc toata viata acolo,in ziua de azi poti avea orice la tara ba chiar mai mult de cat comfort,aer curat verdeata munti campii flori etc pe care nu cred ca le ai la oras!Oamenii oricum s-au schimbat atat la oras cat si la tara dar natura de ce sa o stricam pt placerile noastre de a construi atatea cladiri unii oameni nu au frumusetea asta in suflet de a iubi natura de a o proteja vrem sa fim mai moderni ok si eu vreau dar nu sa generalizam totul in acest modern care ne fura ce avem mai frumos!Orasul e placut ai de toate in el dar fiti sinceri nu ati avut vreodata dorinta de a fugi din el pt linistire?

[COLOR=black]Ai drepatate laurschepsis, e vorba de relationare. Neputinta de patrundere in fiinta celuilalt, neintelegerea intre om si om face ca fiecare dintre noi sa traim intocmai ca intr-un univers inchis. Zadarnic asteptam sa cada o raza de lumina din ochii celor cu care convietuim, pentru ca fiecare din ei duc poveri fara numar, inchisi in orizontul lor. [/COLOR]

O spuneti de parca acestea sunt obiceiuri sau deprinderi care se raspandesc singure, ca o plaga la care nu exista antidot. Bine ca macar ati adaugat la sfarsit ca oamenii sunt cei care s-au schimbat.

Nu pornografia, maneaua si dragostea de bani sunt problema, ci faptul ca oamenii au supt toate astea ca un burete uscat. Nu exista pornografie, exista oameni care se uita la pornografie.

Oamenii despre care vorbiti, de la tara sau de aiurea, poarta raspunderea pentru actiunile lor. Iar daca Valentine's Day si filmele horror au prins la tara, asta spune ceva despre satul romanesc, despre calitatea oamenilor in sine.

Nu i-a corupt nimic din afara, au ales de capul lor sa mearga pe drumul asta. Ei au intreaga vina.

De ce incerci frate sa-mi schimbi vorbele?
 

Doamne-ajuta!

Frate draga, te contarzici cu cine nu trebuie. Ai rupt din context un fragment si l-ai prezentat tendentios. Ce am spus e, zic eu, destul de clar. Am scris ca acele obiceiuri sunt raspandite dinspre oras spre sat, de oameni, si sunt asimilate rapid si tragic de lumea de la sat. Lume in care taranul frumos devine o raritate.

Trebuie neaparat sa te contrazici cu mine pentru ca in final sa spui acelasi lucru, doar asa, pentru ca iti pare ca "o spun ca si cum"? Nu inseamna ca, daca eu optez pentru viata la sat, sunt contra celor care se simt mai bine la oras.

Doamne-ajuta!

Atunci imi pare rau pentru confuzie. Asa intelesesem eu ce-ati scris.

Doamne-ajuta!

Nu-i bai, cum ar spune ardeleanul. Oricum, completarea fratiei tale este, dupa parerea mea, utila si adevarata.

Doamne-ajuta!

Pare ciudat, insa, mi-ar placea sa am o camara taraneasca si nu un frigider, niste galosi si nu pantofi, sa pun la copt paine si nu sa o cumpar, sa miros florile si nu fumul de tutun al vecinului, sa merg pe un drum nepietruit si nu sa urc cu liftul, sa vad multi copii prin curtile oamenilor decat sa aud la tot pasul de dragoste protejata, si cate altele

Mi-e teama ca daca voi continua cu o astfel de marturisire, vor veni multi si vor spune ca nu am dormit cat trebuie. Asa ca m-am oprit.

Costel inteleg ce vrei sa zici, oarecum sa te intorci la radacini. Dar cum ramane cu dragostea protejata care te apara de atatea boli venerice, cosmetice care iti trateaza tenul, masinile scumpe care ne permit locomotia si usurarea sarcinilor zilnice?

Si acum ce-ai vrea? Se ne intoarcem in timp? In loc sa evoluam sa traim mai rau?

Variantele corecte, de fapt, sunt acestea: sa ne intoarcem in timp sau sa traim din ce in ce mai prost, in pofida tuturor asa'ziselor evolutii. Daca astea doua sunt singurele variante, o aleg cu toata inima pe prima !

Este minunata varianta in care discernamantul se imbina armonios cu ultimele tehnologii, insa nu avem marime de suflet spre a le vedea curat, prin urmare, numitele "evolutii" aduc mai mult rau decat bine.

Sa fim sinceri, firescul nostru este si va ramane intotdeauna viata in mijlocul naturii. De aceea, unii dintre noi vom ramane cu nostalgia trecutului, a copilariei la tara, atat timp cat modul nostru de viata prezent, este unul ce nu se mai intemeiaza pe aceleasi valori. Mai mult, mediul in care traim, din ce in ce mai tehnologizat, mai poluat si depersonalizat, isi pune amprenta asupra noastra. Desigur, toti preferam confortul, dar, cu trecerea anilor, vom observa ca suntem mai bolnavi, mai depresivi si mai nefericiti.

a evolua este bine ,insa este bine si sa te opresti atunci cand trebuie ! tehnologia a avansat atat de mult incat noi am ajuns sa muncim pentru a avea cea mai tare masina ,sau cel mai performant telefon etc Tehnologia este buna ,dar din punctul meu de vedere trebuia sa se opreasca acum vreo 5 ani.adica am ajuns pana aici avem ce trebuie hai sa ne oprim !
am fost in maroc in 2007 si am ramas impresionata de aerul curat ,de bunatatea fructelor legumelor,carnii etc si am observat cum tehnologia ajunsa si la ei incepe sa ii modifice: au sosele mai bune ca in spania ,dar ce pret vor plati pentru ele ? nu am vazut fabrici mai deloc ,insa cand vor incepe sa construiasca ce se va intampla ?
mancarea lor e atat de gustoasa ...imi amintea de gustul mancarii de acasa ...iar cand am ajuns acasa definitiv am fost dezamagita sa vad ca in Ro nimic nu mai e la fel ca acum 9 ani ,ca totul s-a schimbat in rau ! mi-au murit bunicii tatalui unde am niste amintiri ... ca ale lui nica ...mai am bunicii din partea mamei si imi dau seama ca tot ceea ce insemna traditie se duce cu ei ! painea facuta in casa era atat de BUNA ,acum mananc paine de la super plina de conservanti ! s-au pierdut multe si nu pot fi recuperate .....

Exista o binecuvantare pe care Biserica o da in cadrul fiecarei Liturghii: "Pace voua". Pace care a inceput sa lipseasca si in lumea satului.

Am plecat sa vad locul in care a vietuit bunica mea si am ramas cu o imagine pe care nu credeam, pe cand eram copil, ca o voi intalni acolo - multe case parasite (plecati in strainatate la lucru); aveau la sfarsitul saptamanii o petrecere sateasca, acum muzica la maxim, stiau si respectau hotarele locului, acum se praduiesc sau chiar se omoara unii pe altii pentru o palma in plus de teren, ... incepe sa dispara pacea pe care o stiam la sat. Poate nu este peste tot asa, dar o atentie sporita la binecuvantarea Bisericii: "pace vou", cred ca nu ne strica.

eu as prefera viata la tara, in simplitatea ei.
se poate trai linistit si fara televizor, calculator.
Copiii ar trebui sa invete sa creasca in prejma animalelor,nu in a calculatorului si a televizorului.
Copiii ar trebui sa creasca si sa se joace in mijlocul naturii, nu in mijlocul betoanelor.
Viata la tara are avantajele ei, dar si dezavantaje. Dar daca dezavantajele mediului rural(caldura pe lemn, apa in curte, toaleta in gradina-cu toate ca acum si la sat exista incalzire centrala, baie incasa) implica o osteneala in plus in viata omului, dezavantajele orasului sunt mult mai mari(copii incercanati, care pierd noptile la jocuri, sau stau ore in sir hipnotizati in fata televizorului, copii care nu mai stiu sa se joace ,sa socializeze, copii care devin tot mai agresivi si mai razvratiti, soti care nu mai au timp sa poarte discutii deoarece sotul e mult prea pasionat de urmarirea meciului).

Eu prefer viata la tara, cu toate neajunsurile ei. In simplitatea ei. Cu sudoarea care iti curge ope obraji la sfarsitul unei zile de munca. Cu "ceasornicul" natural. Cu framantarea animalelor care iti cer de mancare. Cu soarele care rasare matinal si iti insenineaza dimineata, in timp ce esti deja in curte. Cu mirosul de fan cosit si cantecul greierilor. Cu muscaturile de insecte in timp ce strangi fanul. Cu gustul proaspat si natural al mamaligii cu lapte si branza.Cu camerele impodobite cu icoane la care pui stergare tesute.

Iar daca Domnul va randui, ma voi reintoarce la tara. Atunci cand va considera El ca e momentul potrivit.

Dacă ai nostalgia vieţii de la ţară şi doreşti să duci un trai liniştit undeva într-un loc uitat de lume, rupt de tot ce înseamnă civilizaţie caută o casă la ţară şi o cumpără. Dar nu pe lângă oraşele mari că este scump.
Vei fi uimit cât de ieftine sunt astfel de case prin cătunele uitate de lume. Cu mâinile tale îţi poţi face tot ce visezi. Lutul şi paiele se găsesc din belşug şi nu costă bani. Aşa cum spunea un filosof (îmi scapă acum numele) "omul este măsura tuturor lucrurilor." Acolo te poţi retrage când ai concediu sau când vei fi la pensie.
Şi în oraş poţi fi liniştit iar florile pot mirosi la fel de bine ca la sat. Şi stelele se văd la fel de bine şi dintr-o curte de la marginea oraşului, de pe banca din faţa blocului (dacă e liberă) sau de pe banca din parc.

Ieri citeam un articol despre diferenta intre viata la tara si ce de la bloc. Redau cateva randuri: "intr-o dimineata, nenea Costica - o ruda din vecinatate - a vazut poarta intredeschisa. A legat-o cu o sarma si si-a vazut de drum. Spre seara a remarcat ca e tot asa cum o lasase el, asa ca a intrat si l-a gasit pe Gheorghe mort si senin, cu fata in sus, in bucataria de iarna, cu un porumb pe jumatate dezghiocat in mana. Cand mori la bloc, se sesizeaza lumea dupa zile intregi, daca e vara si putoarea putreziciunii scoate vecinii din case, iar daca e iarna, poate nu te afla nimeni pana de Martisor".

Pentru mine, lumea satului se identifica in buna masura si cu troitele, acele mici constructii, cel mai adesea in forma de cruce, ce vegheaza la raspantiile drumurilor, chemandu-l pe om la cunostinta faptului ca viata insasi este o "(ras)cruce" a lumii nevazute cu lumea vazuta.

Troitele ii spun taranului ca Dumnezeu este prezent in lume, asa cum dau marturie, chiar daca intr-un mod oarecum naiv, dar plin totodata de profunzime, legendele populare romanesti.

Taranul vazand in troita Crucea lui Hristos, se insemneaza la randu-i cu semnul Sfintei Cruci proslavind Sfanta Treime. Cere de la Dumnezeu Sa-i binecuvinteze nu doar drumul acesta vazut, pe care a si intalnit troita, ci mai ales "calea cea stramta si cu chinuri" a vietii, calea cea catre Imparatie.

Astazi saracim... La oras (si chiar si in lumea satului), la intretaierea drumurilor vegheaza indicatoarele rutiere si semafoarele. Ce este drept, si acestea isi au rolul lor, dar troita are o menire infinit mai inalta, aceea de a ne chema la rugaciune, aceea de a ne arata si lumina calea catre "Acasa".

"curat"si"necurat",suna mai degraba superstitios si invechit,gen Vechiul Testament,normele evreiesti...

Am petrecut si eu destula vreme la sat si cunosc"curatia"toaletei din fundul curtii,mai ales cand trebuie sa te duci la miezul noptii sau in mijlocul iernii...Sa nu mai amintesc de Salmonella,Giardia si E.Coli,in lipsa apei curente...
In rest casele pastreaza si acum,impartirea functionala pe camere sau incaperi:camera de zi/sufrageria,numita si camera familiei,dormitoare,bucatarie,baie si camara,magazie,pivnita.
Saracia conduce la limitarea functionala a casei,toate actiunile petrecandu-se intr-o singura camera:garsoniera sau garsoniera dubla.

Apus de soare la sat
 

Unele dintre cele mai frumoase amintiri din Romania se leaga de vizitele la Cluj...
Intotdeauna cand plecam spre Cluj aveam parte de cele mai frumoase peisaje cu de toate:de la paduri,case,campuri cu flori,tarani pana la troite.Imi amintesc,ca o data am oprit toti si am spus o rugaciune la troita din drum,a fost un moment foarte frumos.
In placea si faptul ca treceam prin satul Lancram,unde s-a nascut Lucian Blaga.

M-am bucurat sa urmaresc acest minunat documentar ce reuseste sa transmita atmosfera unei lumi pe cale de disparitie, viata la tara a bunicilor nostri. Il recomand cu caldura.

http://www.youtube.com/watch?v=R6pd5aVMLzs