Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul
 

"Invierea
92. Dar Maica fara prihana nu se despartea de mormânt, si vedea si auzea tot ceea ce se petrecea si se spunea. A vazut marele cutremur care i-a trezit pe cei ce dormeau dintru început, care a adormit strajile si a rostogolit piatra si mai apoi din nou trezirea strajilor si intrarea lor în cetate. Toate acestea n-au putut sa le vada femeile care s-au dus si care s-au întors mai apoi, dar Fericita Maica a Domnului, robita de dragostea Fiului ei, si care a ramas fara sa se desparta de mormânt, a fost martorul ocular la toate acestea si a vazut si slavita Sa Inviere.
Caci celelalte femei au vazut si ele piatra rostogolita si îngerul asezat pe ea; dar când si cum anume a avut loc aceasta n-au stiut.
Singura Maica preacurata a Domnului ce a stat acolo a stiut toate. De aceea, înaintea tuturor ea a primit vestea învierii si a fost socotita vrednica sa vada înaintea tuturor pe Domnul si Fiul ei, vedenie dumnezeiesc de frumoasa si piscul tuturor bunurilor dorite, si a auzit vocea Sa dulce si a crezut tuturor tainelor providentei sale, mai întâi pe cele ale întruparii Sale, iar acum si pe cele ale învierii Lui.
Nu numai pentru ca a fost Maica preacurata si sfânta, ci si pentru ca a ramas cu sârguinta împreuna cu El în ceasul patimirii si a suferit compatimire si a primit de la El puterea sufleteasca spre a nu muri împreuna cu El.
De aceea, ea este vie împreuna cu El si preamarita cu El.
Astfel, deci, preasfânta Maica Domnului a vazut înaintea tuturor Invierea Fiului sau. Ea a facut-o cunoscuta ucenicilor Sai vestind-o mai întâi mironositelor.
Daca în istoria învierii Evanghelistii n-au pomenit nimic de aceasta, anume ei au lasat deoparte în scris marturia Maicii pentru crezare, si ca nimeni sa nu scoata un pretext de necredinta din vedenia învierii rostita de catre mama. Pentru toate acestea, ei n-au pomenit nimic despre aceasta, ci au istorisit cele spuse de celelalte mironosite.
93.Astfel, deci, Sfânta Nascatoare de Dumnezeu a vazut cu ochii sai Invierea Fiului si împaratului ei si s-a umplut de bucurie si a plecat de aici la casa ucenicului iubit asteptând ceasul înaltarii lui Hristos.
Or, aceasta casa era Sionul, cum a fost scris mai sus, caci Evanghelistul Ioan si-a vândut partea parinteasca si averile pe care le avea în Galileea dupa moartea lui Zevedei, tatal sau, si a cumparat la Ierusalim casa din Sion, în care a primit-o pe Sfânta Nascatoare de Dumnezeu dupa porunca Domnului si învatatorului sau, si îi slujea.
Din pricina acestei case a ajuns cunoscut arhiereului, cum se spune în Evanghelie, ca “acest ucenic era cunoscut arhiereului”, si ucenicii erau adunati “în casa de frica iudeilor. Aici s-a aratat Domnul intrând prin usile încuiate” dupa Inviere. “A suflat asupra lor si a zis: Luati Duh Sfânt!”
Tot aici, dupa opt zile l-a multumit si pe Toma aratându-i urmele cuielor. Aici ucenicii au savârsit dupa înaltarea Domnului cele dintâi taine ale sfintei mese si Sfânta Nascatoare de Dumnezeu avea aceasta casa ca pe un asternut, ca un picior pe pamânt dupa înaltarea lui Hristos.
Si atunci, înainte de înaltare, dupa ce înviase din morti, sfânta si pururea slavita Sa Maica era în aceeasi casa, si astepta înaltarea Lui, caci aceasta era încheierea Iconomiei si vietii Sale pe pamânt.
Or, de la Inviere si pâna la Inaltare, Domnul S-a aratat de mai multe ori preasfintei Sale Maici atunci când a voit, mângâind-o nu doar o data, dupa cum a binevoit.
Insa nu S-a aratat una dupa alta ucenicilor, ci atunci când a trebuit, gustând chiar si hrana în fata lor, pentru ca ei sa creada ca nu li se arata în chip mincinos si ca era cu adevarat Domnul Iisus Hristos, împaratul si învatatorul lor.
Atunci i-a facut sa înteleaga numeroase taine, le-a fagaduit venirea Duhului Sfânt si ” le-a poruncit sa nu se îndeparteze de Ierusalim pâna ce se vor îmbraca cu putere de Sus. Dupa care i-a dus afara pâna spre Betania si, ridicându-si mâinile, i-a binecuvântat”.
Acolo era si Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, caci se cuvenea întru totul ca si ea sa fie acolo, pentru ca asa cum în vremea Patimii inima sa fusese zdrobita mai mult decât a tuturor celorlalti, dar ramasese în picioare nedespartita de El, tot asa sa vada si slavita Sa Inviere si sa se umple de bucurie.
94.Domnul a fagaduit Apostolilor venirea Duhului Sfânt si i-a binecuvântat. Insa Preacurata si Sfânta Maica era binecuvântata înca de la început, de când a auzit acel “Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvântata esti tu între femei!”, si aceasta binecuvântare adevarata a primit-o în sânul sau aducând pe lume nimicirea întregului blestem.
Astfel, înca de la început ea a fost plina de Duhul Sfânt si a fost îmbracata cu putere de Sus.
Incepând din acea zi, Duhul Sfânt a venit asupra ei si puterea Celui Preaînalt a umbrit-o, cum a spus arhanghelul Gavriil: “Duhul Sfânt Se va pogori peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri!”
In ea s-a împlinit, asadar, toata fagaduinta si a fost încununata cu nestricacioasa cununa a împaratiei cerului si a pamântului, asa cum Fiul ei, atunci când a înviat din morti nu numai ca Dumnezeu, ci si ca om, a primit toata puterea în cer si pe pamânt.
Atunci când Domnul a urcat la cer si L-au vazut în ceruri Apostolii împreuna cu Sfânta Fecioara, de îndata El le-a trimis îngeri ca sa-i mângâie si sa anunte a doua si noua sa venire, si astfel ei s-au închinat si s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, si erau întariti în rugaciune cu slava, atât Maria, Mama lui Iisus, cât si fratii Sai, caci Sfânta Nascatoare de Dumnezeu a fost pururea partasa si calauza a tot binele.
Dupa înaltarea lui Hristos, când se afla înca în tara ei, ea a fost cea care savârsea tot binele, comoara tuturor celor bune.
Si asa cum, atunci când traia în tara, ea însasi era pilda si calauza tuturor celor bune, tot astfel, dupa înaltare, Sfânta Mama a lui Hristos a fost pilda barbatilor si femeilor si calauza oricarui lucru bun, cu harul si ajutorul slavitului ei împarat si Fiu.
De aceea, ea le-a rânduit atunci Sfintilor Apostoli postul si rugaciunea, iar ei s-au întarit în post si în rugaciune si cerere pâna când s-au împlinit cincizeci de zile si s-au umplut de harul Duhului Sfânt, Mângâietorul sufletului.
De atunci acesti vrednici Apostoli au iesit propovaduind Evanghelia si raspândind cuvântul vietii în Ierusalim si în toata Iudeea, iar dupa putina vreme pâna la marginile pamântului, unde le poruncea lor Duhul Sfânt, facându-si ucenici din toate neamurile pagâne, botezându-i în numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfânt, dupa porunca Domnului.
95.Maica Domnului însa locuia în casa Apostolului iubit în Sion si, dupa masura slavei si laudei sale, ea îsi împlinea zilele sfintei si preacuratei sale vietii dumnezeiesc de frumoase, caci asa era de acum înainte viata sa, preaminunata si mai presus de fire!
Si as spune ca era mai înalta si mai minunata decât viata sa de dinainte, afara de zamislirea înfricosatoare si negraita si de nasterea ei, caci aceasta taina e mai presus de orice rânduiala a firilor; vorbesc însa despre sârguinta si viata sa dumnezeiasca, caci faptele sale de mai apoi n-au fost cu nimic mai prejos decât cele dintâi.
Caci nasterea si cresterea minunata au fost mai presus de fire, si ea a zamislit si a nascut pe Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu, Imparat si Dumnezeu a toate, lucru de negândit, de neînteles si de negrait.
De acum ea arata o lucrare înca si mai înalta decât firea, în toate zilele vietii sale, si printr-o bogata sârguinta a aratat biruinte nebiruite asupra firii si a alungat cu totul pe vrajmasul omenirii, iar mai apoi, în împlinirea ostenelilor sale, ea a compatimit si a îndurat nenumarate necazuri, încercari, tânguiri, jale în rastignirea Domnului, si din toate partile a fost îmbracata în slava, si a dobândit multe cununi de biruinta si a fost asezata ca împarateasa a tuturor fapturilor si mai apoi, ceea ce e mai adânc decât toate, a vazut astfel pe Fiul ei înviat din mormânt si înaltat la cer cu firea pe care o luase din ea, pe Fiul si Cuvântul Tatalui, adevarat Dumnezeu si Imparat a toate.
Dupa toata aceasta slava, ea n-a primit nicidecum o viata lipsita de încercari si de osteneli, si n-a fost deloc scutita de munci si de sârguinte, sa nu fie!
Ci ca si cum si-ar fi început abia acum viata sa dumnezeiasca si purtarea sa de grija, “ea nu a dat somn ochilor , nici genelor sale dormitare, nici odihna trupului ei”, ci atunci când Apostolii s-au împrastiat în lumea întreaga, Sfânta Maica a lui Hristos, ca împarateasa a tuturor, în mijlocul lumii întregi, în Ierusalim, locuia în Sion împreuna cu Apostolul iubit, care îi fusese dat drept fiu din partea Domnului Iisus Hristos.

96.Ea a trimis pe ceilalti ucenici ca sa propovaduiasca celor de departe si celor de aproape.
Insa ea, ramânând în cetatea împarateasca din Sion, singura suferea din nou necazuri si atacuri din pricina Fiului ei.
Pentru El, ea se împotrivea si lupta cu potrivnicii, iudeii cei rai, si din nou a fost pe lânga El mijlocitoare si rugatoare pentru toti, nu numai pentru credinciosi, ci deopotriva pentru vrajmasi, ca sa le faca milostivire.
Si ei au fost condusi la cunostinta si la cainta, caci si ea învatase de la Fiul sau Cel milostiv când era pe cruce si spunea: “Iarta-le, Parinte, ca nu stiu ce fac!”
Si, mai mult, prin ea însasi era milostiva si înduratoare si dorea pentru toti oamenii mântuirea si venirea la cunostinta adevarului.
Si nu se multumea numai cu aceasta, ci sporea încercarile postului si rugaciunii.
Nu se despartea de mormântul Domnului, ci salasul sau era locul ei de capatâi, perna ei era piatra, alergarile mintii ei erau rugaciunile si vedeniile Fiului ei, masa ei erau laudele Lui, hrana ei erau istoriile, povatuirile si învatamintele patimii Domnului, bautura si baia ei erau lacrimile, odihna si desfatarile ei erau îngenuncherile; caci se spune de catre povatuitori adevarati, si a ajuns pâna la noi, ca din pricina neîncetatelor ei îngenuncheri, mâinile sale sfinte, mâinile cu care odinioara primise în brate pe Domnul nascut din ea fara samânta, se facusera deosebit de aspre.
Acum ea se ruga si cerea din nou. Si cine ar putea povesti cu de-amanuntul ostenelile si lucrarile sale dumnezeiesti de frumoase, pe care daca le-ar spune sau le-ar scrie cineva una câte una, multimea scrierilor s-ar dovedi uriasa.
Dar este înteles si recunoscut faptul ca, asa cum în urma împaratului, Fiul ei, ea a ramas prin El lucratoarea, calauza si împarateasa tuturor credinciosilor si a celor ce nadajduiesc în numele Sau, barbatii si femeile care erau tovarasele si ucenicii ei, asa se îngrijea si se tulbura pentru toti si ochii tuturor nadajduiau în ea si, în locul Domnului ei Iisus Hristos cu trupul printre oameni, ei o vedeau pe cea care L-a adus trupeste pe lume, Maica cea fara de prihana si preabinecuvântata.
Ea le era o mângâiere si un imbold în înfaptuire, în încercari si în daruirea fata de toti.
97.Dar nu era numai un îndemn si o povatuire în rabdare si îndurare pentru fericitii Apostoli si pentru ceilalti credinciosi, ci ea era partasa la ostenelile lor si îi sustinea în propovaduirea lor, si era partasa cu gândul la lipsurile, chinurile si robia ucenicilor Domnului.
Si suferea împreuna cu ei asa cum luase parte la patima prin junghiurile inimii.
Tot asa si acum, ea mângâia prin lucrarea ei pe ucenicii Sai vrednici, tot atât cât îi întarea prin cuvânt, dându-le drept exemplu patima Imparatului si Fiului ei.
Ea le aducea aminte de rasplatile si cununile împaratiei cerurilor, de fericirea si desfatarile fara de sfârsit în vecii vecilor.
Atunci când Irod l-a luat pe Petru, capetenia Apostolilor, si l-a închis, legându-l cu lanturi, ea era cu gândul întemnitata împreuna cu el. Sfânta si binecuvântata Maica a lui Hristos se împartasea de lanturile lui, si se ruga pentru el, si a poruncit si Bisericii sa se roage.
Si înainte de aceasta, atunci când nelegiuitii iudei l-au ucis cu pietre pe Stefan, si când Irod l-a omorât pe Iacob, fratele lui Ioan, încercarile si suferintele si chinurile au strapuns inima Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Si ea a fost martirizata împreuna cu ei prin durerea inimii si plânsul lacrimilor sale.
A ajuns la noi prin Parinti si acest cuvânt ca atunci când Apostolii s-au risipit spre a propovadui în tara si în tinuturile harazite fiecaruia dintre ei, Sfântul Ioan Evanghelistul si Teologul era acolo spre a sluji si a îngriji pe sfânta Nascatoare de Dumnezeu al carei fiu fusese facut din porunca Domnului.
Atunci Sfânta Imparateasa i-a spus prin harul lui Hristos: “Nu mi se pare cuvenit, fiule, ca prietenii si fratii tai sa mearga sa propovaduiasca numele lui Hristos, Fiul si Dumnezeul meu, si sa faca ucenici printre neamurile pagâne, iar tu sa ramâi fara sa faci nimic din pricina grijii tale fata de mine. De altfel eu sovai sa ma despart de tine altfel decât prin bunavoirea Domnului, care a poruncit sa fim împreuna. Acum însa, du-te, pleaca si tu în tara care ti-a fost poruncita si eu voi veni împreuna cu tine, ca sa se împlineasca si una si cealalta, propovaduirea ta si locuirea mea nedespartita de tine!”
Asa a poruncit ea ucenicului iubit si a plecat împreuna cu el sa mearga si propovaduiasca, iar Maria Magdalena si celelalte mironosite au plecat si ele împreuna cu ea.
98.Atunci Domnul si Fiul Cel milostiv S-a aratat într-o vedenie si i-a poruncit sa schimbe drumul. Totusi, pentru ucenicul iubit a poruncit ca el sa se duca, dar sa mearga si mironositele împreuna cu el ca sprijin si ca sa slujeasca.
Mai întâi, i-a îngaduit sa plece, pentru ca zelul Sfintei Imparatese si râvna ei sa fie cunoscute, pentru ca Evanghelistul nu dorea sa o lase pe Sfânta Nascatoare de Dumnezeu pentru ca si el si ea doreau aceasta.
Iar, în al doilea rând, a poruncit sa se întoarca, pentru ca cinstea ei sa fie deosebita, si nu unita de cea a Apostolilor, si pentru ca sa conduca poporul credincios si Biserica din Ierusalim, de care s-a îngrijit împreuna cu Iacob, fratele Domnului ce fusese asezat acolo episcop.
Astfel, oriunde mergea, ea binecuvânta, pamântul prin venirea ei. Si asa a venit din nou la Ierusalim si locuia în casa lui Ioan.
Insa Teologul si Evanghelistul a plecat dupa porunca Domnului spre Efes, cetatea pamântului Asiei.
Si împreuna cu el si mironositele si Prohor, unul dintre cei sapte diaconi. Acolo a propovaduit numele lui Hristos Dumnezeu si a luminat pe cei ce erau în întuneric.
Acolo au suferit împreuna cu el vrednicele mironosite si s-au facut apostoli împreuna cu el, unele murind de încercari, altele de mucenicia si sângele varsat.
Si s-au dus încununate la Imparatul si Invatatorul lor Hristos. Insa dupa plecarea lui Ioan Evanghelistul, fericitul Iacob, fiul lui Iosif, numit si fratele Domnului, a purtat de grija si a slujit-o pe Sfânta Maica a lui Hristos, data fiind marea sa bunavointa.
Si a ajuns întâiul episcop al Ierusalimului El a purtat de grija si a slujit-o pe Sfânta Nascatoare de Dumnezeu în locul lui Ioan Evanghelistul.
Astfel, întoarcerea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu la Ierusalim a fost un lucru bun, caci ea era taria, limanul si zidul credinciosilor ce sa gaseau aici. Si toata grija sau osteneala crestinilor era încredintata Preacuratei caci erau în mijlocul poporului nesupus si razvratit al iudeilor. Si din toate partile credinciosii lui Hristos mergeau în lupte si moarte, iar ea îi mângâia si îi întarea pe toti.
99.Ea însa era nadejdea fericita a crestinilor de atunci si de mai apoi; si pâna la marginile lumii ea este mijlocitoarea si puterea credinciosilor. Insa atunci, grija si lupta ei erau mai staruitoare, spre a îndrepta si întari noua lege a crestinismului si pentru a se preamari numele lui Hristos.
Iar luptele ce s-au abatut asupra Bisericilor, încalcarea salaselor crestinilor, omorârea multor crestini, aruncarea lor în închisori si necazurile lor de tot felul, prigoanele, ostenelile si necazurile Apostolilor izgoniti din loc în loc, toate acestea cadeau asupra ei.
Ea suferea pentru toti si prin cuvânt si fapta purta de grija de ei.
Era pilda binelui si învataturii mai binelui în locul Domnului si Fiului ei si mijlocitoare si rugatoare pentru toti credinciosii, si se ruga ca milostivirea si ajutorul Sau sa se reverse peste toti.
Si Sfintii Apostoli o luasera drept calauza si învatatoare, si îi dadeau de stire de orice li se întâmpla.
Si primeau de la ea porunca si sfat bun, iar cei ce erau aproape de Ierusalim reveneau aici ca sa o vada.
O înstiintau de tot ceea ce faceau si cum propovaduiau. Si savârseau toate dupa povatuirile ei. Când însa au plecat în tarile îndepartate, se grabeau sa vina în fiecare an de Pasti la Ierusalim, si sa praznuiasca împreuna cu Sfânta Nascatoare de Dumnezeu praznicul Invierii lui Hristos, si fiecare din ei facea cunoscuta atunci propovaduirea sa neamurilor pagâne si prigoanele întâlnite din partea iudeilor si a pagânilor.
Si astfel, înarmati prin rugaciunea si învatatura ei, mergeau din nou în locul propovaduirii lor.
Asa au facut an de an când nu au avut piedici serioase, afara de Toma. Acesta nu putea sa vina din pricina marii departari si a greutatii de a veni din India. Dar toti ceilalti veneau an de an sa o viziteze pe Sfânta Imparateasa, si reînamati cu rugaciunea ei se întorceau la propovaduirea Vestii celei bune.

100.Dar cine va numara razboaiele si ura iudeilor necredinciosi, mâniile si razmeritele omorâtorilor de Dumnezeu?
Cine va zugravi hulele, batjocurile, tagaduirile minunilor Domnului si marturiile mincinoase si dispretuirile cu care atacau Invierea lui Hristos, caci spuneau ca ucenicii îi furasera trupul, cum sta scris în Sfânta Evanghelie, ca acest cuvânt s-a latit printre evrei pâna în ziua de astazi.
Adeseori se adunau si voiau sa arunce cu pietre în casa în care locuia Sfânta Maica a Domnului, dar puterea lui Hristos le strica planurile.
Odata însa, fiii mâniei au strâns o adunare a pierzaniei, odrasla a necuratiei, “popor mincinos si razvratit, neam nebun si neîntelept care cugeta pierzania si care nu are stiinta”, a carui mânie se aseamana sarpelui veninos si surd, ale carui urechi sunt înfundate.
Acesti omorâtori ai lui Dumnezeu necredinciosi au hotarât sa dea foc casei în care locuia comoara vietii, Maica Domnului Iisus Hristos, si sa o rada de pe fata pamântului.
Au luat în mâini foc, pietre si rangi de fier smulse din ziduri. Au înconjurat cetatea lui Dumnezeu cu gloata lor si cu urletele lor, dar n-au putut sa o atinga, caci sfânta cetate se facea înca si mai puternica, caci despre ea a spus Prorocul: “Lucruri preaslavite s-au grait despre tine, cetatea lui Dumnezeu”.
Caci focul s-a întors împotriva lor si a ars pe multi dintre cei necredinciosi, pietrele pe care le-au aruncat pe acoperisul casei sfinte s-au întors împotriva lor si i-au zdrobit pe necredinciosi, ciocanele si rangile au cazut în tarâna si planul lor ticalos s-a nimicit.
Durerea s-a întors asupra lor si minciuna lor a cazut asupra capului lor, si sabia le-a strapuns inima si a zdrobit arcul lor dupa cum iadul a înghitit de vii cu furie un mare numar dintre ei.
101.Toti credinciosii au vazut aceasta si au laudat pe Hristos. “Dreptul se va bucura când va vedea razbunarea”, spune Prorocul.
Acestea sunt lucrurile iudeilor rai, care n-au încetat niciodata de la primele lor actiuni dusmanoase pâna când au ajuns la culmea tuturor nelegiuirilor lor si L-au osândit la moarte si înca moarte pe cruce pe Imparatul milostiv si ziditor a toate.
Si acum din nou cu îndrazneala aratau fata de Sfânta Maica preacurata o dusmanie cutezatoare, dar durerea s-a întors împotriva lor.
Si în fata minunilor atât de mari si atât de multe, nu s-au rusinat, ci pâna si în timpul savârsirii iesirii ei din aceasta lume, si-au aratat înca o data ticalosia lor si furia lor vrajmasa lui Dumnezeu, cum vom spune atunci când vom ajunge la locul cuvenit.
Dar acum sa reluam calea avântului nostru, caci atunci când au avut loc asemenea minuni si dusmanii si potrivnicii lui Hristos si ai Maicii Sale au fost dupa dreptate loviti, necredinciosii n-au mai îndraznit sa unelteasca asa ceva, si Sfânta Fecioara si Maica Domnului n-a mai fost dispretuita de ei, ci o priveau cu respect si de departe i se închinau cu frica.
Si au uitat nebunia lor lipsita de rânduiala, obisnuita lor ca si câinilor, nu numai din pricina minunilor savârsite atunci, si a loviturilor aduse pe drept cuvânt împotriva lor, ci, din zi în zi, din pricina minunilor savârsite de harul si mijlocirea ei.
Caci demonii erau alungati, bolnavii de nevindecat erau vindecati, si zeci de mii de semne si minuni se savârseau prin ea.
Cu toate aceste minuni, de pe fata ei stralucea lumina si slava si harul se revarsa asupra credinciosilor, iar asupra vrajmasilor frica si teama, caci Hristos si Imparatul a toate, Fiul ei, o preamarea pe Maica Sa fara prihana si sfânta si facea casa ei neapropiata pentru toti vrajmasii si atacatorii, iar prin harul si mijlocirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, poporul celor credinciosi sporea si se înmultea, iar credinta crestinilor se întarea.
102.Caci pentru aceasta Domnul nostru Iisus Hristos a socotit de cuviinta ca Preasfânta Sa Maica sa ramâna ani multi în aceasta lume, pentru ca prin harul ei credinciosii sa fie si mai întariti, iar Biserica crestinilor sa sporeasca spre slava Tatalui si a Fiului si Duhului Sfânt.
Insa fericita si atotrenumita Maica a lui Dumnezeu, cinstita cu o astfel de cinstire de catre Fiul ei, ajunsese la o vârsta înaintata, caci împarateasa tuturor fapturilor se apropia de optzeci de ani ai acestei vieti trecatoare, si nu înceta in ostenelile ei, în rugaciunea ei si în cererile sale catre Fiul ei, ci din zi în zi sporea, savârsind tot lucrul bun.
Se arata mereu mica, dar sporea cu osteneala si binefacerea care se aratau, dupa cum am fost pe deplin înstiintati ca dupa multi ani sfintele sale îngenuncheri se faceau pe marmura Sionului, iar culcusul ei era de piatra, atunci când firea trupului se folosea de ceva somn.
Mai mult înca, ea era saraca, dar mila ei biruia asupra saraciei.
Jugurile aurite si cinstite îsi urmau unul altuia minunate, bogatie în saracie, bunatate în lipsa, simplitatea inimii.
Insa milostivirea ei nu era numai pentru ai sai si pentru rudele sale, ci si pentru straini si dusmani, caci era cu adevarat Maica milosteniei, era Maica Celui milostiv si iubitor de oameni, Care face sa rasara soarele si peste cei buni si peste cei rai si trimite ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti, ea era Maica Celui ce S-a întrupat si S-a rastignit pentru noi, vrajmasii si razvratitii, pentru a revarsa asupra noastra milostivirea Sa, era Maica saraciei si a îmbogatirii tuturor, fiindca Cel sarac S-a facut sarac pentru noi ca sa ne îmbogateasca pe noi cei saraci si cazuti.
Acum deci, pâna aici sa mearga cuvântul despre ostenelile, bunatatile si maretiile, ei. Voi spune pe scurt ca, mai presus de orice, ea a nascut un Fiu mai presus de fire, pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
Astfel a împlinit o viata si purtare mai adânca decât firea, si a fost facuta biruitoare asupra a tot ce a avut loc mai înainte si asupra a tot ce se va întâmpla mai apoi, prin covârsirea si înaltarea bunavoirilor si a faptelor sale bune. Ea crestea, sporea tot atât pe cât soarele e mai stralucitor decât stelele."

Cel ce impaca pe altii inmulteste dragostea "Invataturile Preasfintei Fecioare"
 

Din minunata carte "Viata , Urmarea si Psaltirea Maicii Domnului- Mama Noastra "- O carte inchinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
" Nu m-am certat cu nimeni si n-am avut neantelegere cu nimeni. Nu numai ca i-am impacat pe cei certati , dar eu cautam ca nimeni sa nu supere pe altii si sa nu tina manie. Am iubit pacea si am fost buna intelegere chiar cu cei ce nu voiau pacea. Am fost in pareri foarte unita cu toti cei ce slujesc lui Dumnezeu, iar cu cei rai m-am purtat cu blandete, pentru ca sa-i fac mai buni. Mai bine am cedat cea dintâi , decat tinând la parerea mea sa-i vatam pe altii si sa stric dragostea. Cine n-are pace cu sine insusi, iubeste certurile si totdeauna are ceva de spus. Pentru ca el nu poate avea liniste si din cauza pacatelor sale sta ca in Iad, de aceea cauta sa-i tulbure si pe altii prin certuri, invidiind linistea inimii lor. Fugi din locul unde nu este pace si paraseste-i pe cei ce iubesc certurile . Traieste in pace cu toti, dar nu din fatarnicie si prefacatorie, ci din duh de dragoste. Fugi de cei ce pârasc, care sunt slugile satanei si aduc vesnic neântelegeri si banuieli. Urmeaza-ma pe mine ! << Va urma >>

Si eu citesc adesea în cartea aceasta pe care vad ca o iubesti mult.Psaltirea Maicii Domnului este de mare folos celor care o citesc dar sunt multi care nu o cunosc.De asemenea este o culegere de acatiste intitulata "Acatistele Maicii Domnului".
Sumt cele mai frumoase rugaciuni acestea inchinate Maicii noastre Fecioara Maria. Este o idee minunata sa avem un topic special pentru a posta rugaciuni si din viata Sfintei Maicii noatre.

Da asa este Dorina si vreau sa multumesc fratelui nostru pentru minunata idee de a deschide un astfel de topic, ce nu ar trebui sa se sfarseasca nici când . Vreau sa cer iertare tuturor ca multe postari pe care le scriu aici pe forum, le fac in episoade si asta pentru ca am atatea de spus, de citat, de scris si timpul este atat de scurt pe zi ce trece si trebui sa ma impart si pe forum si la rugaciune si la serviciu si in multe, multe alte parti. Stresul isi spune cuvantul, timpul s-a scurtat din ce in ce mai mult, dorm efectiv doua, trei ore pe noapte. Deci iertare pentru fragmentarea postarilor mele in mai multe episoade. Maica Domnului reprezinta un loc aparte pentru mine si in viata mea. Da, Psaltirea , Paraclisele, Acatistele, tot ce este legat de Ea, sunt vitamina pentru mine, balsam pentru suflet, intarirea mea , apararea mea, nadejdea in toate pana in ultima clipa. Multumesc inca odata fratelui mihailit !

Cei ce vorbesc de rau pe altii, aratandu-ti greselile acelora, vor face la fel si cu tine, aratind altora greselile tale, pentru ca acestia nu respecta pe nimeni. Fiule, fii sigur ca cine nu are dragoste pentru altii, n-are sinceritate nici pentru tine. El vrea numai sa afle ce gandesti tu pentru a spune indata parerea ta altora si sa te puna in dusmanie cu ei.
De crezi tuturor lingusitorilo, vei vedea in ce prapastie te arunci. Si de vrei sa stii todeauna simturile altora, care nu te privesc, tu deja ti-ai pierdut pacea. Pcea cu cei drepti este bucuria cea mai mare, pentru ca ei se indeamna unul pe altul la virtute. Pacea cu cei pacatosi este un razboi, pentru ca ei se atâta unul pe altul la distrugere. << Va urma >>

Cei ce slujesc cu credinta si cu evlavie sincera lui Dumnezeu, sunt cei ce se inteleg cu pace in toate. Sufletul nevinovat si inima smerita fac sa nu existe certuri si neintelegeri. Cei ingâmfati si mandri se cearta usor, si cei ce sunt lipsiti de cele pamantesti , repede se despartesc.
Nu vorbi cu cei mai mari decât tine, ca vei fi tulburat si banuit, si nici cu cei mai mici decat tine, pentru ca ar fi rusine. Cauta sa-i impaci pe toti cei certati, cum faceau Sfintii mei, iar de nu te asculta, lasa-i in pace, pentru ca mai bine vei sta singur decat cu vorbaretul. Vei sti cum multi Sfinti n-au avut pace pana cand nu i-au vazut impacati pe oamenii ce se certau intre ei. Si n-ai vazut niciodata cum Sfântul Gherasim de la Iordan si Maria Egipteanca erau slujiti de câte un leu, cu care se intelegeau. Inainte de toate, potoleste-ti bine poftele tale si atunci vei reusi sa ajuti si pe altii, dându-le pacea. Mai bine sa te pagubesti decât sa tulburi pacea aroapelui, si mai mult decât orice, lasa-te de parerea ta proprie, daca prin aceasta sufera slava lui Dumnezeu, si potriveste-te cu parerea altora, mai bine decât sa produci neântelegeri. Fa orice numai sa implinesti aceasta lege a dragostei, si-L vei vedea in cer pe Acela care este Dumnezeul pacii. Urmeaza-ma pe mine !

Din „Viata Maicii Domnului”, de Sfantul Maxim Marturisitorul
 

103. Acum prin harul ei vom vorbi despre moartea sa şi despre mutarea ei din această lume la împărăţia veşnică; a asculta o astfel de istorie e bucuria şi lumina sufletelor prietene lui Dumnezeu.
Când Hristos, Dumnezeul nostru, a vrut să o facă să iasă din această lume pe preasfânta şi curată Maica Sa şi să o ducă în împărăţia cerurilor pentru a primi cununa veşnică a bunăvoirilor şi ostenelilor mai adânci decât firea, pentru a o aşeza la dreapta Sa cu veşmânt de aur ţesut cu strălucire din felurite culori şi să o proclame Împărăteasa tuturor făpturilor, să o ducă înăuntrul catapetesmei şi să o facă să locuiască în Sfânta Sfintelor, i-a vestit dinainte slăvită mutare. Şi i-a trimis din nou pe arhanghelul Gavriil să-i anunţe slăvită mutare, ca odinioară minunata zămislire.
Arhanghelul a venit deci şi a întins ramura de finic care era semnul biruintei. Ca în ziua în care ieşiseră cu ramuri de finic în întâmpinarea Fiului său, biruitorul morţii şi nimicitorul iadului, tot aşa arhanghelul i-a întins Sfintei Fecioare această ramură, semn al biruinţei asupra pătimirilor şi sărăciei morţii, şi a spus:
„Fiul şi Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! De aceea m-a trimis să-ţi vestesc din nou, binecuvântată între femei! Astăzi, aşa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, aşa vei bucura oştirile cereşti prin urcarea ta, tu cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă şi mai mult sufletele sfinţilor. Bucură-te! cum ai strigat odinioară, căci iei numele plin de har ca o cinste veşnică. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! Rugăciunile şi cererile tale urcă la Fiul tău în ceruri şi potrivit cererii tale îţi porunceşte să laşi această lume şi să urci în sălaşele cereşti, şi să fii alături de El în viaţa veşnică şi fără sfârşit!”
Când Sfânta Născătoare de Dumnezeu Maria a auzit aceasta, s-a umplut de bucurie şi a dat îngerului răspunsul ei dintâi: „Iată roaba ta! fie mie şi acum după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, nascatoare de dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si maica dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, carea fara stricaciune pe dumnezeu-cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat nascatoare de dumnezeu, te marim .

Sinceritatea indulceste viata - "Invataturile Preasifintei Nascatoare de Dumnezeu"
 

Fiule, sa urasti totdeauna inselaciunea si vorbele cu doua intelesuri si cauta sa dobandesti o simplitate curata. Eu n-am avut fata de oameni niciodata o inima cu doua fete, ci simpla si cu totul plina de dragoste si de sinceritate. Nimeni nu banuia cuvintele mele, pentru ca stiau ca ceea ce am in inima, aveam si in gura mea. Pentru ca eram Maica Adevarului, de aceea eu eram stapana peste viciul fatarniciei. Precum totdeauna am facut binele si l-am laudat, totusi totdeauna am dispretuit si am urata raul.
Fiule, poarta-te simplu cu fratele tau si nu umbla in minciuni cu el. Nu te lua dupa lumea aceasta, care se foloseste numai de inselatorie si lucreaza totdeauna cu viclesuguri. Oare ce poti vedea in lume, daca nu oameni, care in cea mai mare parte merg pe cai strambe ? Aproape toti, cand se fagaduiesc slugi devotate si prieteni, ei chiar atunci nu cauta altceva decat sa te sape. Magulirile lor nu sunt decat minciuni josnice. Precum sunt pestii prinsi cu undita si pasarile cu latul, tot asa cei simpli si usor increzatori raman trasî in cursa de amagirile acelora. Ceea ce zici cu gura sa fie si inima ta si te grabeste totdeauna sa lucrezi cu simplitate. Ce-ti foloseste sa te arati pe dinafara ca o porumbita, pe cand pe dinauntru esti un sarpe ? Sa nu fie deosebire intre inima si gura ta si, cand cade cineva in necaz sa nu-l compatimesti in chip fatarnic. De-i trimiti doriri de bine aproapelui tau, trimite-le din inima si facand asa, nu vei calca legea dragostei. << Va urma >>

Sinceritatea ta trebuie sa fie foarte unita cu prudenta ca sa nu coboare in familiaritati usuratice, care aduc dupa ele rusinea. Nu-ti descoperi secretele inimii la nimeni, caci aceasta este n usurinta ce aduce mare paguba, dar poarta-te sincer cu toti. Ceea ce nu trebuie sa spui, pastreaza in tine, ceea ce vrei sa spui, arată- o dupa adevar.
Dupa cum Dumnezeu il uraste pe cel fatarnic care este un mormant văruit, tot asa il blesteamă pe lingusitorul prefacut, care una spune cu gura si alta are in inima. Slugile mele dispretuiesc inselatoria, si nimeni sa nu se numeasca iubitul meu, daca nu este sincer cu toti. Mai bine sa fii luat in râs pentru naivitate, decât sa fii lăudat pentru siretenia acestei lumi. Adevarata simplitate este pasnica si nu aduce certuri, dar pârâtorul inselator ii tulbura pe toti. Omul simplu este drept si foarte amabil. Inselatorul insa n-o duce mult, este descoperit si apoi toti il dispretuiesc. Fii departe cu cât se poate mai mult de prefacatorie si sa fii totdeauna sincer, ca un bun crestin. Urmeaza- ma pe mine !

Saracia cu duhul este o usurare a sufletului ( "O alta invatatura " )
 

Fiule , de as fi avut toate bogatiile lumii, nu mi-as fi lipit inima de ele. Toata mângâierea sufletului meu a fost strâmtoarea saraciei si in saracuta mea casa din Nazaret am fost mai multumita decât daca as fi locuit in palate marete si regesti.
Este adevarat ca ma trageam din familie regeasca a lui David, dar pe vremea mea aceasta familie a ajuns saraca. Darurile Crailor din Rasarit , aduse Fiului meu, le-am impartit saracilor. Mă bucuram mai mult traind in sarăcie si lipsă decât daca as fi avut belsug. Mergi si vezi casa mea din Nazaret, si-ti va arata cât de de departe am fost de bogatie si stralucire. Inima mea n-a dorit decât bogatiile cele vesnice si nu s-a ingrijit deloc de cele pamantesti. Saracul cu duhul se multumeste numai cu Dumnezeu si este cel mai bogat când are dragostea Lui. Omul care doreste bogatii si comori pamântesti orbeste. Nimeni nu se gândeste atât de putin la Dumnezeu si la al sau suflet, ca cel ce vrea sa adune multe lucruri lumeşti. Dorinta de a avea, ocupa sufletul , aces chip grozav indeparteaza orice inteles al lucrurilor duhovnicesti si impiedica inima pentru ca sa nu auda glasul lui Dumnezeu care-i vorbeste. Niciodata nu vei fi asa de liber ca atunci când vei trai in sarăcie cu duhul. Ce bine iti aduce aurul, argintul, daca ele te zdrobesc mai intâi cu grijile si apoi iti rapesc cerul ? Natura se multumeste cu putin si tu de ce vrei sa ai lucruri luxoase si in plus, daca-ti sunt de ajuns cele trebuincioase ? Putini sunt cei ce nu-si lipesc inimile lor de bogatiile lor si multi cei care se folosesc rau si chiar pentru aceea sunt aruncati in iad. < < < Va urma > > >

Acest topic exista deja, la fel ca altele:

Acatiste Catre Maica Domnului
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5429

Imnul acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului
[COLOR=#800080]http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5533[/COLOR]

Acatiste catre Mantuitorul
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5442

Acatiste catre Dumnezeu
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5443

Acatiste rare:
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5203

Acatiste pentru izbavirea de necazuri:

http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5203

Acatistul pentru impacarea celor invrajbiti:
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5203

Canon de rugaciune pentru copilul bolnav:
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5244

Acatiste:
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5285

RUGACIUNEA CELUI DE CURAND CAZUT IN PACAT

http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=5245


Acatistul de pocainta pentru prunci avortati

http://www.crestinortodox.ro/forumac...?t=5203&page=2

Cee ce ai de la Dumnezeu cheltuieste in fapte de milostenie, pentru ca vei da seama de feluk cum ai intrebuintat pâna la cel din urma ban.
Sa te gândesti ca la sfârsit , ori sărac, ori bogat, nu vei lua cu tine nimic si nu vei duce cu tine deât faptele tale bune ori cele rele. Călugarii numarau mânăstirile case de sarăcie, pentru ca in ele nu adunau belsug de bogatii, ci adunau multime de fapte crestine. Faptele cele bune si virtutile sunt adevarate bogatii, pentru ca numai ele ii aduc bine sufletului. Curatia inimii si constiinta buna sunt comorile cele nepretuite pentru vesnicie. De vrei sa le ai, traieste in saracie cu duhul. Urmeaza-ma pe mine !

Câstigarea Mântuirii depinde de buna intrebuintare a harurilor
 

Cu bucurie am primit harurile ce mi le-a dat Dumnezeu pentru a face binele si spre a ma ajuta spre folosul sufletului meu.
Ingerul m-a salutat plina de har si cu adevarat nu mi-am dat alta silinta decât sa traiesc cum vrea acest har. Toata Sfanta Treime m-a umplut cu harul acesta. Tatal ma iubea ca pe fiica Sa, Fiul, ca pe Mama Sa si Sântul Duh , ca pe Mireasa Sa. Nu m-am impotrivit, ci totdeauna am urmat adierea dulce a harului. Pentru conlucrarea mea credincioasa cu harurile dumnezeiesti, am primit haruri si mai mari, si asa am crescut mereu in virtuti, din pântecele mamei mele pana in clipa ultima a vietii mele. <<< Va urma >>>

Fiule, harul nu-ti lipseste niciodata, dar tu foarte des nu-l simti. Arata-mi o clipa in care Dumnezeu sa nu-ti fi vorbit la inima, chiar atunci când tu te impotriveai harului lui.
Citind lucruri duhovnicesti, meditând, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, ascultând Sfânta Liturghie, rugându-te, privind fapturile, spune-mi câte inspiraţiuni nu simti tu ? Oare nu este adevarat ca, daca tu te osândesti nu-l vei putea invinui deloc pe Dumnezeu , ci numai vointa ta cea rea, care se impotriveste harului lui Dumnezeu ? Si totusi cât de adevara este că te folosesti de harurile exterioare si de trup tot asa ca si harurile interioare ! Ai cinci simturi si le lasi sa faca atâtea lucruri rele, ai sanatate si o strici in pacate. Ai frumusete si te mândresti in aratări deşarte, ai puteri mari si le risipeşti in desfru. Ai timp şi-l pierzi degaba, ai bunuri si le risipeşti in jocuri. Tu ma numesti pe drept cuvânt Maica harului dumnezeiesc, dar nu te grijesti deloc sa te foloseşti bine de acest har. <<< Va urma >>>

on topic: http://www.edituradeisis.ro/index.ph...&product_id=53

Nu merita mai mult harul, cel ce nu asculta de insuflarile lui. Harurile dispretuite, la moarte te vor ingrozi si mult te vor inspaimânta la Judecata la care ti se va arăta numarul lor cel mare si ti le va imputa ca le-ai dispretuit cu indărătnicie.
Câti nu s-ar fi intors la Dumnezeu cu harurile dăruite tie ! Sa te foloseşti de azi inainte mai bine de aceste haruri, ca sa nu te apuce o moarte grozava. Numai cu un singur har tu poti sa invingi toata imaraţia Satanei. Fiindca nu stii de care har atârnă mântuirea ta cea veşnica, preţuieste-le pe toate, ca nu cumva pentru un har dispreţuit sa fii osândit. Harul lui Dumnezeu este un sprijin mare pentru suflet când este ispitit si dacă prin acest har invingi ispita, se câstiga slava. Nu voi inceta sa-ti câstig harurile, daca ma vei ruga si-mi vei arăta credinta. Urmeaza-ma pe mine !

Groaza de păcat este un mare indemn spre bine !
 

Eu am fost departe de păcat si n-am fost deloc pătată de el, pentru ca Dumnezeu m-a scutit si m-a sfintit.
Nu se cuvenea ca in mine să fie nici umbră de păcat, pentru că Dumnezeu mă făcuse locaş harurilor. Am cunoscut ceea ce voia să spună " a supăra pe Dumnezeu Cel prea Bun " şi de aceea n-am vrut să fac nimic din ceia ce nu-i place voii Lui. Poate că tu nu cunoşti incă bine de tot, de ce mă numesc eu Scăparea păcătoşilor. Tu crezi că eu mă rog mereu ca să nu piardă nici cei ce nu vreau sa se lase de păcat. Te inşeli , fiule , eu nu mă rog pentru aceia care urăsc intoarcerea. Nu toţi cei care imi zic mie : Doamnă, Doamnă, vor dobândi harul meu, ci numai aceia care au gând să facă adevărată pocăinţă. Eu mai cu seamă mă rog pentru ca slugile mele să aibă frică de păcat, căci ajunşi aşa, nu-l vor mai face. Cunoaşterea păcatului este primul pas pentru ca să ajungi să-l urăşti, ceea ce ar trebui să facă toti oamenii. Cine ar putea crede că un om ca acesta va mai avea indrăzneala să-L supere pe Dumnezeu şi să-L insulte cu păcatul ? Priveşte rănile şi moartea Fiului meu şi vei vedea şi vei pricepe răutatea păcatului. Ce-ti rămâne oare după păcat, decât un suflet mort, o conştinţă zbuciumată si de mori in păcat, o pedeapsă veşnică ? Să nu faci prietenie nici cu un păcat uşor, pentru ca incet, incet, te va face să cazi in păcate şi mai grele . <<< Va urma >>>

Câti ar fi astăzi feriţi de iad, dacă s-ar păzi de păcatele cele uşoare ! Fereşte-te de cel mai mic păcat, precum te fereşti din calea unui şase veninos. In vreme de ispită, gândeşte-te la răul cel mare, care este păcatul si la urmările lui, şi te roagă fierbinte lui Dumnezeu ca să te sprijinească cu harul Său, ca să nu cazi.
Fiule, de te necăjeşte ispita, aleargă indată la mine. Eu te voi ajuta şi-ti voi câştiga de la Dumnezeu haruri pentru sufletul tău, pentru că el să nu sufere nici un rău şi să nu cazi. Fereşte-te de toti cei care te ademenesc ca să păcătuieşti, pentru că ei sunt cei mai mari duşmani ai tăi. Hotărăşte-te , mai bine să mori, decât sa-L superi chiar cât de puţin pe Dumnezeul cel prea bun si dulce. * Urmeaza-mă pe mine ! *

Credinţa este cea mai puternicâ intărire a omului
 

Eu am lucrat totdeauna cu cea mai mare credinţă. Am crezut in Dumnezeu şi cuvântul Său, şi nimeni nu m-a putut face să cad. Nu m-am indoit de nimic şi de vei citi Evanghelia in locurile in care mă privesc pe mine, vei găsi că in toate locurile, intodeauna m-a păzit credinţa şi nu m-a părăsit nici atunci când inotam pe marea de dureri, la picioarele Crucii Fiului Meu.
Pentru aceasta am primit numele de Maica credinţei, pentru ca L-am născut pe insuşi Autorul credinţei. Nu se clatină deloc in credinţă cel ce se sprijineşte cu tărie pe cuvântul lui Dumnezeu. Nu te uita la judecătile minţii tale, care nu inţelege nici cele mai mici lucruri de pe pământ. Când este vorba de credinţă, mintea nu trebuie să judece, ci trebuie să se supună. Curiozitatea prea mare, pe mulţi i-a aruncat in păcat si i-a indepărtat de adevărul credintei. Lucrurile dumnezeieşti şi cereşti sunt prea inalte pentru simţirile omului. Tainele lui Dumnezeu n-ar fi aşa de mari, dacă le-ar putea pricepe omul cel nemernic. Cine are suflet smerit, nu discută asupra credinţei, dacă este aşa sau altcumva, ci crede cu simplitate. Precum ştiinţa lui Dumnezeu nu greşeşte , tot aşa şi adevărul Lui este negreşit când se descoperă cuiva. Să n-ai prietenie cu cei ce se impotrivesc credinţei. Fii tare in credinţă , ca şi Sfinţii Martiri, care au dispreţuit toate ereziile şi au murit pentru credinţa ortodoxă. De umbli cu incredere in sfânta credinţă, nu vei suferi nici o pagubă, şi de vrei să-l invingi pe diavol, in credinţă vei avea cel mai puternic ajutor. Smerenia sufletului ce crede cu incredere il pune pe diavol pe fugă, iar simplitatea ei alungă toate inşelaciunile. <<< Va urma >>>

Dacă te ispiteşte in credinţă să nu-i răspunzi, dar ţine-te tare de invaţăturile dumnezeieşti şi te vei mântui. Un singur adevăr de credinţă crezut cu tărie e deajuns să intoarcă pe cel mai mare păcătos şi să-l păstreze pe omul drept. Cine crede că Dumnezeu este peste tot de faţă, nu face nimic ce ar putea supăra privirile Sale.
Cine crede că Dumnezeu este drept, se va ingrozi de orice păcat. Cine crede câ Dumnezeu este milostiv şi bun, nu deznădajduieşte, iar cine crede că Dumnezeu este Atotputernic, nu primeşte nici un gând rău. Oriunde vei vedea răul, acolo să ştii că lipseşte adevărata credinţă. Roagă-te ca să nu slăbească credinţa ta, şi dacă gemi in durere, fereşte-te de a fi om de puţină credinţă, care se teme, dar să fii omul cel tare , care invinge. Urmează- mă pe mine !

Tot din aceeasi carte de Sfantul Maxim Marturisitorul:

"
Copilaria

3.El se numea Ioachim si se tragea din casa lui David, imparatul si proorocul, iar numele femeii sale era Ana. Si a fost lipsit de copii pana la adanci batraneti, caci femeia sa era stearpa. Dar prin legea lui Moise ii fusese harazita acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, si care n-a fost data femeilor lipsite de prunci. Intr-adevar, Ioachim si Ana erau respectati si cinstiti in fapte si in cuvant, caci erau cunoscuti ca fiind din neamul lui Iuda si David si urmasi ai imparatilor [lui Israel]. Dupa care, la sfarsit, casele lui Iuda si Levi s-au unit, spita imparateasca si cea preoteasca s-au amestecat. Caci asa sta scris despre Ioachim si Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare [cf. Mt 1,16 si Lc 1,5]. Si macar ca dupa rudenia cea mai apropiata, el se numea din casa si semintia lui David, ei se vor face atat una, cat si cealalta: una prin firea care este a lui David, cealalta prin legea ai carei leviti erau. Fericita Ana era astfel si ea o ramura a aceleasi case, si acest lucru prevestea ca Imparatul care urma sa se nasca din copilul lor avea sa fie Preot in cel mai inalt inteles al cuvantului, fiind Dumnezeu si om. Dar lipsa copiilor intrista tare pe respectatii si cinstitii parinti ai Fecioarei din pricina Legii lui Moise si a flecarelilor din partea oamenilor lipsiti de minte,pe cand ei voiau sa se nasca din ei ceva nu numai pentru a sterge ocara lor, dar si cea a lumii intregi, pentru a aduce o slava mai inalta. Atunci, asemenea intaiei Ane, maica lui Samuel [cf. 1 Rg 1,9 ], fericita Ana a plecat la Templu si s-a rugat Ziditorului a toate sa-i dea rodul nasterii, pentru ca la randul sau ea sa-i inchine in schimb darul primit de la El. Vrednicul Ioachim n-a ramas nici el mai prejos, si cerea lui Dumnezeu sa fie izbavit de lipsa pruncilor.
4.Si Imparatul milostiv si daruitor din belsug a privit la rugaciunea dreptului [cf Pr 15,29] si a dat de veste fiecaruia dintre ei. Mai intai a dat de veste lui Ioachim pe cand se afla la rugaciune in templu. Un glas venit de sus s-a facut auzit lui spunand: "Vei primi un copil care va o fi slava nu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga." Ioachim a facut cunoscuta aceasta veste si fericitei Ana, dar aceasta n-a incetat rugaciunea sa catre Dumnezeu cu lacrimi arzatoare. Si atunci a primit si ea din partea lui Dumnezeu vestea cea buna in gradina in care-I aducea jertfa lui Dumnezeu cererile si rugaciunile ei. Ingerul lui Dumnezeu a venit la ea si i-a spus:
"Dumnezeu a auzit rugaciunea ta si vei naste pe vestitoarea bucuriei, si vei pune numele ei Maria, caci prin ea se va face mantuirea intregii lumi!". Vestirii i-a urmat insarcinarea, si Ana cea stearpa a nascut pe Maria luminatoarea a toate, caci asa se talcuieste numele Mariam: "luminatoarea". Atunci cinstitii parinti ai fericitului si sfantului prunc au avut mare bucurie si Ioachim a facut ospat si a chemat pe toti vecinii, stiutori de carte sau nu si toti au preamarit pe Dumnezeu Care a facut pentru ei o asemenea minune, si astfel chinul Anei s-a prefacut intr-o slava mai inalta, adica usa usii lui Dumnezeu, usa a vietii si inceput al slavitei sale petreceri. Incepand de acum se cuvine sa intaltam cuvantul nostru spre slavele si tainele ei mai inalte, prin harul, mijlocirea si ajutorul ei, caci ea este pricina si daruitoarea a tot binele.
5.Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos Dumnezeu Ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta prunciei si a avut trei ani, fericitii ei parinti au dus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Si acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, asa cum ii fagaduisera inainte de nasterea ei. Au dus-o cu slava si cinste , dupa cum se cuvenea. Fecioare multe mergeau inainte insotind-o cu faclii stralucitoare, dupa cum vestise inca de la inceput imparatul si proorocul, stramosul neprihanitei fecioare, spunand:
Aducese-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce tie [Ps 44, 16]; caci proorocul a spus de mai inainte aceasta cu referire la aducerea ei la Templu si cu referire la fecioarele care mergeau inainte si o insoteau. Dar aceasta proorocie nu se intelege numai cu referire la acest fapt, ci si,mai departe, cu referire la sufletele feciorelnice care au calcat pe urmele ei, si pe care le-a numit prietenele ei[In 15, 15]. Macar ca toate sunt mai prejos in ce priveste prietenia si asemanarea, totusi, prin harul si bunatatea care vin de la Pruncul ei, Domnul, suflete sfintilor sunt numite prietenii ei tot asa cum Insusi Domnul si Ziditorul a toate n-a socotit nevrednic sa fie numiti frati ai Sai [cf. Lc 8, 21] cei care-I sunt placuti si Il imita. Caci, intr-adevar, toate sufletele dreptilor, care prin faptuirea sfinteniei au reusit sa se faca prietenii ei, vor fi vrednice de ajutorul sau si vor fi unite prin har cu Domnul si Fiul si vor fi conduse in Sfanta Sfintelor cereasca. Sau, dupa cuvantul Apostolului Pavel, asa cum Fiul sau a intrat ca inainte-mergator pentru noi [cf. Evr 9,12], tot asa si aceasta Preasfanta Maica a Domnului va intra cea dintai dintre toate in odihna cerului, iar in urma ei, prin mijlocirea ei, vor fi conduse aici si celelalte suflete ale sfintilor.
6. Ma grabesc sa povestesc celelalte lucruri ale Fecioarei celei dumnezeiesc impodobite, dar cugetul meu nu se poate lua la intrecere cu cuvintele fericitului prooroc David. Sa ne aducem, asadar, aminte pornind putin mai de sus si sa cugetam ce fel de proorocie ne impartaseste mai dinainte slavitul rege si prooroc cu privire la fericita imparateasa si fiica, Maica lui Dumnezeu. Caci in Psalmul 44 el a facut mai intai aluzie la Imparatul si Fiul ei spunand ca Duhul Sfant e Cel care I-a dat chipurile slavei Lui: frumusetea vederii Lui, din amandoua partile [Ps 44,3a si 5], revarsarea harului pe buzele Lui [Ps 44, 3b] si pogorarea intelepciunii, ungerea bucuriei [Ps 44, 9], vasul puterii, paza arcului, incingerea sabiei peste coapsele Lui [Ps 44, 4], toiagul purtarii de grija si toiagul puterii [Ps 44, 8] care sunt vestitorii Lui, chipul intruparii Sale prin aceea ca sade cu adevarat pentru pace si dreptate, si, mai presus de toate acestea, izbanda Lui obsteasca, biruinta si imparatia Sa vesnica. Dar facand asemenea prooroci stralucite cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, de indata le-a potrivit in gateli pentru Preasfanta Sa Maica. Si daca unii au talcuit aceste cuvinte cu privire la Biserica, nu este nicio piedica in a cugeta la ele si ca la unele ce o privesc pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, caci cuvintele Duhului Sfant nu trebuie intelese intr-un singur chip, ci dupa feluritele lor intelesuri, pentru ca sunt comori de lucruri bune, si chiar si Parintii care le-au talcuit cu privire la Biserica au spus lucruri bune. Iar a cugeta din nou la proorocia privitoare la Nascatoarea de Dumnezeu e lucru adevarat si lipsit de ratacire.
7. Vedeti, asadar, cat de plina de har e invatatura aceastuia, nu numai cu privire la aducerea la Templu, ci si la celelalte haruri duhovnicesti, si la frumusetea ei: Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta [Ps 44, 11]. Acest cuvant invata ducerea la Templu, asezarea la dreapta altarului in Sfanta Sfintelor, socotita cu adevarat a fi dreapta lui Dumnezeu. Dupa care, aminteste manunchiul podoabelor ei, cat de plina de gratie a fost, si cat de mult a fost impodobita cu vestminte cusute de aur si in multe culori. Vestmantul cade pe ea plin de gratie, fiindca toate acestea sunt spuse despre gateala ei duhovniceasca. Si daca pomeneste de tesatura de aur, multimea podoabelor sale in multe culori invata nu mai putin ca fiecare din acestea sunt gratioase si stravezii; dar adunate si reunite, gratia lor este inca si mai adanca si sporita, fiindca sunt adunate in sufletul fericit al Preacuratei Fecioare. De aceea s-a spus: infrumusetata de gateala in multe culori [Ps 44, 11], adica o frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti cu totul dupa voia lui Dumnezeu, Mantuitorul ei; asa cum curcubeul ce se vede in nori e unul prin ipostasa si prin nume, dar se vede in multe culori si gratios, tot asa Preacurata Fecioara a fost impodobita inca din pruncie cu gateala de nerostit a podoabelor in culori felurite, si pe masura ce crestea cu varsta, pe atat crestea si gateala podoabei ei. De aceea frumusetea ei a placut Imparatului si El s-a salasluit intru ea.

Nădejdea şi increderea sunt hrană plăcută in vremea intristării
 

Precum nu m-am clătinat in credinţă, tot aşa n-am slăbit niciodată in nădejde. Am petrecut aproape toată viaţa in gemete şi lacrimi şi zilele mele au fost pline de pelin şi de amărâciune.
Adevărat este că am avut mari bucurii din cauza Fiului meu, dar pentru viitoarea sa patimă am fost intr-o mâhnire nesfârşită şi in amară intristare. Şi il priveam mereu in toate durerile şi suferinţele Lui, vedeam pe dulcele meu Fiu in agonie, cuprins de groaznică amărăciune inainte de a-şi da ultima suflare. Cu toate acestea , nu mi-am pierdut niciodată nădejdea că toate ar fi trecut, că El ar fi inviat şi că aş fi mers impreună cu El in bucuria cea veşnică. Nădejdea mi-a susţinut totdeauna inima mea şi chiar in mijlocul celor mai mari necazuri m-a umplut de imbărbătare. Cine nu are nădejde in Dumnezeu este un nefericit şi se usucă precum o floare in vremea secetei. Insă , cine este atras de nădejdea unor lucruri mai bune, se intăreşte fără să mai aibă nevoie de mângâieri exterioare. Creştinul nădâjduieşte de la Dumnezeu tot binele, după viaţa aceasta trecătoare, deşi o trăieşte in mare mizerie. Dumnezeu este credincios şi se ţine de făgăduinţele Sale, iar in cer dăruieşte mai mult decât s-ar putea inchipui o minte omenească. Nici un rău nu te va putea tulbura de ai nădejde in bunurile cerului, la care nu vei putea ajunge, decât numai prin suferinţă. Cred că ai incercat deşertăciunea nădejdilor puse pe promisiunile oamenilor, care, sau nu ţin ceea ce au făgăduit, sau nici nu se mai gândesc la ceea ce au făgăduit vreodată. Desi păcătos, să ai nădejde, pentru ca Dumnezeu este milostiv, din partea ta se cere, insă, ca nădejea să fie intemeiată pe pocăinţă. <<< Va urma >>>

Cine nu vrea să se indrepte, nu poate nădajdui in ceva, pentru că numai pocăinţa aduce răsplată, pe când indărătnicia primeşte pedeapsa. Nu vei fi obosit de nici o nefericire omenească, dacă te vei imbărbăta totdeauna cu nădejdea lucrurilor veşnice. Când eşti in vreo intristare , priveşte indată la cer şi repetă : Cerul este sfârşitul necazurilor mele.
Bolile, sărăcia, dispreţul şi moartea, vor lua o infăţişare veselă de te vei privi in oglinda nădejdii bunurilor celor cereşti. Fiule , nădăjduieşte in Domnul şi fă binele şi vei avea totdeauna in suflet tărie şi pace. Urmează - mă pe mine !

Infrânarea limbii ii aduce omului linişte şi pace
 

Citind toată Evanghelia, te vei minuna , desigur, de tăcerea mea. Vei afla că am vorbit puţin, dar totdeauna bine şi drept. Am vorbit Ingerului in odăiţa mea, am vorbit cu Fiul meu in templu, cu Elisabepa, când m-am intâlnit cu ea şi am mai vorbit la nunta din Cana Galileii.
Mi-am păzit totdeauna limba mea, ca să nu spună nimic ce putea supăra pe Dumnezeu şi pe oameni. Acelaşi lucru fă-l şi tu, fiule, dacă vrei să te bucuri de pacea inimii. Cine ţi-a adus până acum mai multe tulburări decât limba ta ? Când te trezeşti dimineaţa , nu-i adevărat că indată te gândeşti cu neplăcere la cuvintele nesocotite ce le-ai spus in ziua dinainte ? Bagă de seamă despre ce vorbeşti , in ce fel vorbeşti şi către cine vorbeşti. Cântăreşte fiecare vorbă şi gândeşte-te ce urmări poate avea. Omul inţelept nu vorbeşte tot ce-i vine in gură, ci numai ce se cuvine. Cu cât vei intrebuinţa mai puţine cuvinte, cu atât vei fi socotit mai inţelept. Nu te obişnui a spune glume, pentru că fără să bagi de seamă vei spune in glumă şi lucrurile serioase şi nu te vei folosi cu nimic. <<< Va urma >>>

O piatră aruncată nu se mai intoarce inapoi, tot aşa nu se mai intoarce nici o vorbă spusă. Nu este permisă dezvinovăţirea bunei intenţii şi făcând aşa, vei fi socotit ca imprudent şi flecar.
Nu dezvălui in public ceea ce prietenul ti-a spus in secret, aceasta e necredinţă grea, dacă a produs dezbinări grele ! Vorbeşte cu băgare de seamă despre ceea ce nu ştii, pentru ca să nu greşeşti şi să treci drept om prost. Cuvinte ruşinoase şi necuviincioase să nu iasă din gura ta, pentru că ele arată că cel ce le rosteşte are un suflet necurat. Nu descoperi greşelile aproapelui tău, ci taci şi-l dezvhnovăţeşte pe cât poţi, atunci când alţii vorbesc cu răutate. Ce-ţi foloseşte dacă tu spui in public greşelile altora ? Ţie nu-ţi place ca alţii să vorbească despre greşelile tale, şi atunci tu de ce vorbeşti despre aproapele tău ceea ce nu te priveşte ? De vei iubi tăcerea, te vei simţi adesea mai mulţumit, decât dacă ai fi vorbit. Cinstea omului se poate dărâma cu o singură vorbă, dar nu i-o poţi da inapoi nici cu o sută de vorbe. Mintea cea inţeleaptă să fie călăuza limbii tale, şi dragostea şi frica de Dumnezeu să fie stăpână in toate cuvintele tale. Urmează- mă pe mine !

Dragostea către aproapele este semnul bunătăţii omului
 

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

Biserica noastra adevar de netagaduit.
 

Citind cu atentie sfinta biblie vedem bine inca de la facerea lumi voia lui dumnezeu savaot creatorul a tot ce a fost,este,si va fi si anume ascultarea omului de catre porunca lui.Adam a fost creat de catre savaot in ziua a sasea,sa intelegem ca noi am fost creati ultimi dupa toate lucrurile ca sa fim stapini peste ele.Pentru a nu fi singur dumnezeu a creat-o pe eva lui adam nu spre pacat ci mai degraba spre a se putea inmulti neamul omenesc,dintr-o singura pereche de oameni.Deci parte barbateasca cu parte femeiasca a lasat domnul savaot spre casatorie sub nici un chip altfel.Cetatile sodoma si gomora ne stau marturie la minia lui dumnezeu asupra sodomitilor.Toate pacatele au fost iertate de dumnezeu prin stapinul nostru iisus hristos,si ca sa nu fim acuzati de cineva bunatatea lui savaot este fara sfirsit,el ne-a ingaduit pe pamint dreapta credinta a noastra ortodoxa.Sa nu mai avem vre-o data indoeli despre legea dumnezeului nostru cel viu si adevarat.Este un singur dumnezeu,un singur mintuitor,un singur sfint duh,adica o singura sfinta treime.Apostolul andrei este cel ce a fost pe meleagurile noastre cu propovaduirea evangheliei lui hristos,vedem bine semnul lasat de savaot si anume acel locas de inchinare de-al nostru ortodox in pestera in care a locuit el.In israel ca fara el nu se poate vorbi la mormintul domnului nostru iisus hristos,vedem bine semnul adica un locas de-al nostru ortodox de inchinare.Dar nu acuzam pe nimeni de religille lor,dreptul judecator cind va face judecata va judeca drept.Nu mai trebuie sa ne gindim la rau pentru hristos,deoarece prin voia lui dumnezeu crestinismul este in toata lumea,deci noi putem construi oriunde un locas de inchinare de-al nostru ortodox,ce-i drept alti s-au ostenit si au rabdat pina la moarte pentru a fi cum sint.Noi avem obligatia de a le pastra si crede in dumnezeu.Sa nu uitam ca domnul nostru a umblat pe pamint facind voia tatalui din cer si dupa ce a inviat sa inaltat la cer.Deci nu exista inaltare fara fapta paminteana a domnului nostru iisus hristos adica ceea ce cinstim si cunoastem.Unirea credintei sa o avem si sa implinim din inima legea lui hristos.AMIN.

Nu-i mare lucru să-l iubeşti pe aproapele când el inoată in belşug şi fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubeşti şi să-l ajuţi pe om in mizerie, aceasta este dragoste mare in faţa lui Dumnezeu. De-i compătimeşti pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinsteşte sufletele mai mult decât orice şi te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ţi poţi face şi ţie şi lor. Să te ţii de această rânduială : voi face altora ceea ce-mi place mie şi nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place. Nu te bucura de nefericirea fratelui tău şi să nu-ţi pară bine de suferinţa lui, chiar de ţi-ar fi cel mai mare duşman. Şi pe duşmani trebuie să-i iubim ca pe fraţii noştri, de voim să implinim porunca dragostei. Creştinul nu are duşmani şi el nu este duşmanul nimănui, pentru că-l ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Priveşte la Sfinţii care umblau goi şi desculţi şi erau prigoniţi şi ei nu se supărau, ci se rugau pentru Dumnezeu să le dea răbdare şi-i numeau pe duşmani fraţii lor. <<< Va urma >>> .

Tu vrei ca altul să te ierte imediat, atunci când l-ai supărat, iar tu nu uiţi niciodată cele ce ţi-au făcut alţii. Tu foarte uşor ii ierţi prietenului tău care te supără, dar nu vrei nici să sţii de iertare pentru duşmanul tâu. Până când vei ţine această măsură cu două feţe, nu vei avea dragoste desăvârşită.
Poartă grijă mare de cei ce-ţi sunt incredinţaţi , pentru că de ei vei da mare socoteală inaintea lui Dumnezeu. Iubeşte-i cu dragoste sfântă, dacă nu vrei să fii ca un necredincios. Mare răsplată vei avea pentru dragostea ta, de vei putea spune la moartea ta : "Doamne, oile pe care mi le-ai incredinţat mie, ţi le dau inapoi ". Deoarece acestea au fost şi cuvintele Fiului meu, care iubindu-i pe ai săi până la sfârşit, venind vremea plecării către Tatăl său cel ceresc a strigat : " Pe care Mi i-ai dat Mie, i-am păzit, şi niciunul din ei n-a pierit, fără numai fiul pierzării " ( Ioan , 17,12 ) . Urmează- mă pe mine !

Dragostea către Dumnezeu este cea mai mare mulţumire pentru binefacerile primite
 

Fiule , inima mea a fost numai un foc de iubire către Dumnezeu, pentru că am ştiut că El este vrednic de cea mai mare dragoste. Pentru a - I mulţumi , nu avem de făcut nimic altceva decât să-L iubesc mai mult decât pe toate lucrurile. Acest foc prea dulce mă istovea cu totul şi foarte des izbucnea afară din mine. Niciodată nu vei putea să inţelegi dragostea mea decât văzându-mă imbrăţişându- L pe Fiul meu.
Lumea nu a putut să influenţeze cu nimic, pentru că sufletul meu era cu totul aprins de dragoste către Dumnezeu. Fiule , ce găseşti tu afară de Dumnezeu, care să te mângâie in iubire ? Nici o făptură de pe pământ nu poate să mulţumească dorul inimii tale şi de aceea nu merită să le iubeşti decât fără numai pe Dumnezeu. Ele azi iţi dau plăcere, şi mâine te părăsesc in mare amărăciune. Cea mai mare fericire este dragostea in Dumnezeu, oare fericiţii din cer nu iubesc mereu ? Credinţa te invaţă că Dumnezeu este cel mai mare bine, adevăratul bine şi binele ce nu se schimbă şi noi suntem făcuţi numai pentru a- L iubi pe Dumnezeu. De aceea să nu cauţi altă dragoste afară de cea către Dumnezeu. <<< Va urma >>> .

Cântarea axionului "axion estin"
 

De la parintele Cleopa:
(cand imi trece lenea mai copii cateva pagini din "Viata Maicii Domnului" de Sfantul Maxim Marturisitorul - sa ma ierte parintele (sau arhdiaconul nu stiu daca l-or fi facut parinte) I Ica Jr caci copii din cartea tradusa de preacuviosia sa pe internet fara drepturi de copyright.)

"
Ia gânditi-va voi, daca o sfânta icoana a Maicii Domnului, facuta de un pictor, este asa de frumoasa, dar acolo unde sunt Heruvimii cei cu ochi multi si Serafimii cei cu câte sase aripi, care îi cânta Maicii Domnului imnuri, si cântarile cele dumnezeiesti, oare ce limba le poate grai? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cântari, care nu este cu putinta omului a le vorbi. Pâna la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lânga Sfânta Treime!

Ce este acolo? Câta slava are Maica Domnului! Nu auziti ce spune în Acatistul Sfântului Acopera-mânt: "Bucura-te, acoperamântul lumii, cel mai lat decât norul". Un nor poate sa acopere un oras, o tara, dar Maica Domnului cu acoperamântul si cu mila ei acopera toate popoarele lumii; ca atâta putere a primit de la Mântuitorul. Oricine si oriunde o cheama: în padure, în pustie, la câmp, în cetate, în casa, la închisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru ca este pusa acoperitoare si mijlocitoare a întregii lumi catre Dumnezeu.

Eram în Sfântul Munte Athos, unde traiesc numai calugari care duc viata în feciorie si în curatie. Acolo nimic nu traieste parte femeiasca. Este "Gradina Maicii Domnului", unde ea a predicat Evanghelia cu Sfântul Ioan Evanghelistul si Sfântul Apostol Marcu si cu Maria Magdalena. Acolo a fost oras de pagâni când a ajuns ea.

Când am mers la Protaton, în capitala Sfântului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfântului Munte de peste o mie de ani, acolo este o biserica foarte mare. În fata acelei biserici este o piatra lata de câtiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zapada niciodata. Nimic, nimic, nimic! Ramâne tot uscata. Îi zice piatra sângelui. De trei ori pe an izvoraste sânge dintr-însa si curge sângele siroaie si se duce la temelia bisericii.

Acolo, la anul 1274, în timpul împaratului Mihail al VIII-lea, Paleologul, când a intrat Papa Grigorie al X-lea în Sfântul Munte cu armata si a vrut sa-i treaca pe calugari cu sila la catolici, a taiat pe piatra aceea vreo câteva zeci de calugari. Si sângele dreptilor de trei ori pe an iese si atunci se fac slujbe. Curge sânge timp de câteva ore din piatra aceea. Dar apa nu se prinde de ea, zapada nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare.

Tot acolo în biserica Protaton am vazut sfânta icoana Axionita - Maica Domnului cu doi îngeri care-i tin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceste înseamna Cuvine-se cu adevarat.

Aici ne-a povestit un parinte atonit istoria acestei icoane. În valea numita "Axion Estin", traia un mare sihastru care avea ucenic un calugar tânar, pe care-l crestea, ca sa ramâna în chiliuta lui. O chiliuta sub munte, în padure.

Ei aveau aceasta icoana vestita, Maica Domnului, în chilie. Odata calugarul cel batrân a plecat la priveghere la Manastirea Protaton. Sa stiti ca la Sfântul Munte, la toate praznicele împaratesti, privegherile sunt de toata noaptea. În tipicul mare al Sfântului Sava sunt puse 68 de privegheri de toata noaptea, în toate Duminicile si în cele 12 praznice împaratesti si la Sfântul Ioan Botezatorul.

Si batrânul i-a spus calugarului tânar:

- Eu ma duc la priveghere, tu ramâi acasa, fiule, si-ti fa pravila acasa, sa nu ramâna chilia singura.

Calugarul cel tânar a întrebat pe batrân:

- Ava, eu ce pravila sa fac?

Dar calugarul batrân i-a zis:

- Fiule, tu n-ai sa poti priveghea toata noaptea. Citeste la Psaltire doua-trei catisme si pe urma du-te la icoana Maicii Domnului si fa câteva metanii, sa nu-ti fie somn. Si de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, sa cânti cântarea asta: Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Pâna atunci nu se stia de rugaciunea "Cuvine-se cu adevarat". Numai atât se stia în Sfântul Munte. Nu stiau cum cânta îngerii în ceruri Maicii Domnului!

Atunci calugarul tânar a facut cum a zis batrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului si a facut câteva metanii. A mai aprins candela sa nu se stinga si iar a cântat: Ceea ce esti mai cinstita… Asa a facut pâna la miezul noptii, ca sa se lupte si el si sa privegheze macar atât; pe urma sa se culce sa doarma 3-4 ore, ca dimineata, când vine batrânul, sa se scoale iar la rugaciune.

Când a ajuns la miezul noptii, bate cineva în usa. Dar el stia ca batrânul nu vine niciodata în timpul noptii, ca era departe de biserica. Apoi cine sa vina în puterea noptii, sa-i bata în usa? N-a vrut sa dea drumul. Si aude un glas:

- Evloghite, pater! (Binecuvinteaza, parinte).

El, când a auzit ca cere blagoslovenie, a zis dinauntru:

- O Kirios! (Domnul sa te binecuvinteze).

Si numai a intrat un tânar foarte frumos, tot calugar, foarte luminat la fata, si l-a întrebat:

- Ce faci, frate?

- Ce sa fac? Merg sa ma culc, ca nu mai pot priveghea de oboseala!

- Ce pravila ai facut de aseara pâna acum?

- Asa mi-a spus batrânul, când a plecat la biserica, sa citesc la Psaltire doua-trei catisme si pe urma sa cânt Ceea ce esti mai cinstita… si sa fac câteva metanii.

Dar cel ce a venit i-a spus:

- Nu se cânta numai Ceea ce esti mai cinstita…

- Ba da! Asa se cânta în tot Sfântul Munte, la toate manastirile.

- Nu! Iata cum cântam noi: Cuvine-se cu adevarat, sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru, si pe urma cântam: Ceea ce esti mai cinstita…

Dar calugarul a zis:

- Eu asa n-am auzit. Daca vrei sa-mi scrii, ca vreau sa învat si eu rugaciunea asta.

- N-ai aici hârtie si creion?

- N-am! Dar tare as vrea sa o învat si eu!

- Du-te afara si adu-mi o lespede de piatra!

Ucenicul s-a dus afara si a luat o lespede, a curatat-o el si a spalat-o frumos.

- Am sa scriu pe dânsa.

Si cauta ceva, cu care sa zgârie pe piatra. Dar calugarul venit îl întreaba:

- Ce cauti?

- Caut un cui sa scriu, caci creion nu am!

- Nu-i nevoie sa scrii cu cuiul! Lasa ca scriu eu!

Si calugarul care a venit a început sa scrie pe piatra rugaciunea cu degetul lui, ca prin ceara moale. Si i-a scris foarte frumos pe greceste toata cântarea: Cuvine-se cu adevarat… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a vazut ca acela mergea cu degetul prin marmura ca prin ceara moale si iesea scrisoarea asa de frumoasa. Si se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmura?"

Si dupa ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngeresti", si a disparut din fata lui.

Atunci calugarul a aratat piatra batrânului când a venit, si i-a spus toata întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.

S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta si din clipa aceea, în toate bisericile si în toate cartile bisericesti, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântam pâna astazi: Cuvine-se cu adeva-rat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai nascut; pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Amin.

*

Cine poate spune toate minunile Maicii Dom-nului? Nimeni nu le poate spune, pentru ca sunt în tot pamântul si se lucreaza cu fiecare suflet. De aceea va rog sa aveti toti icoana Preasfintei Nasca-toarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria în casa. Sa va siliti cât mai mult sa laudati pe Dumne-zeu si, dupa Dumnezeu, pe Maica Domnului si apoi pe sfintii lui Dumnezeu, pentru ca Maica Domnului este ocrotitoarea si mijlocitoarea întregii lumi!

Când a fost Mântuitorul pe Cruce, nici acolo n-a lasat fara îngrijire pe mama lui. I-a spus Sfântului Ioan Evanghelistul: Fiule, iata maica ta! Si dintru acel ceas a luat-o ucenicul întru ale sale, ca cincisprezece ani a mai trait Maica Domnului, dupa Învierea Mântuitorului si dupa Înaltarea la cer. Si a stat la Efes, la casa Sfântului Ioan Evanghelistul, si el îi purta de grija.

Iar ei i-a zis: Maica, iata fiul tau! Spune Sfântul Ioan Gura de Aur: "Prin aceste cuvinte ale Mântuitorului de pe cruce, ne-a facut pe toti fii ai Maicii Domnului". Toti crestinii de pe fata pamântului suntem fiii ei, pentru ca ne-a lasat în ocrotirea Maicii Domnului. De aceea vedeti ca cele mai multe biserici din lume, din toate tarile, sunt facute în numele Maicii Domnului. Sa aveti mare credinta si evlavie în rugaciunile ei!


ACOPERAMÂNTUL MAICII DOMNULUI, OCROTIREA CRESTINILOR
În casele unora, dupa cum vine la urechea noastra, este mare tulburare. Nu se împaca sotul cu sotia, nu se iubesc fratii; se bat, se judeca, se cearta si este mare neorânduiala.

Si atunci, vazând biata mama atâta zbucium în familia ei, sau tata, sau bunicul, care este mai credincios, pune mâna pe un acatist al Maicii Domnului, îngenuncheaza undeva singur într-o camera si începe a se ruga: "Maica Domnului, linisteste casa noastra, linisteste pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalti si da-le întelegere, dragoste si alinare!"

Si asa s-a dus ura, s-a risipit iutimea, tulburarea, dorinta de razbunare si s-a linistit familia. Datorita cui? Maica Domnului cu mila ei, cu îndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheama în ajutor."

Ce e postat mai sus e luat dintr-o carte a parintelui Cleopa.

De ai avea dragoste totală către Dumnezeu , toate plăcerile lumii le-ai socoti fiere şi amărăciune şi nu te-ai ingriji fără numai de Dumnezeul tău. Câţi Sfinţi n-au fost răpiţi afară din ei, in extaz, numai ridicându-şi gândul lor către Dumnezeu ! Ei au dovedit că sufletul numai in Dumnezeu se odihneşte.
Gândeşte-te mereu la Dumnezeu, că a gândi la Dumnezeu este o convorbire de dragoste, şi cine-şi scoate mintea şi simţurile din făpturi, indată se uneşte cu Dumnezeu prin contemplaţie. Să nu zici : " ce-i voi da eu Domnului pentru darurile Sale ? " Iubeşte- L şi- I este deajuns. Spune foarte des ca şi mine : " Dumnezeul inimii mele, Dumnezeul meu cel veşnic, moştenirea mea, partea mea, cine-mi va da mie ca eu să fiu numai in Tine şi Tu in mine ? Oh, de Te-aş putea iubi mai mult decât Heruvimii şi Serafimii ! Fă ca de dragoste să mă topesc cu totul ca o jertfă. Pentru că eu nu doresc altceva decât Tine , o , Dumnezeul meu ! Binele meu cel mare ! Dumnezeul inimii mele, sufletul meu ! Iubire veşnică ! Veşnică iubire ! " Aceasta a fost geamătul şi suspinul vieţii mele , al morţii şi al ridicării mele la cer. Urmează- mă pe mine !

Maica Domnului , ajutătoarea bolnavilor + ( istorii adevărate ! )
 

Prin anii 1939-1940 Dumitru Cotoran era profesor de filozofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era insă credincioasă. Şi nu aveau copii. Iată , insă, că soţia i se imbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un spital din Bucureşti. După operaţie, ajunsese aproape in stare de inconştienţă.
- Domnule doctor, mai este vreo speranţă cu soţia mea ? , intrebă profesorul Cotoran. - Numai Dumnezeu, dacă mai face vreo minune ! Altfel . . . Cum a auzit cuvintele acestea, a ieşit foarte zdrobit la inimă din spital, şi făra să ştie unde merge, căută o biserică deschisă in cale . De unde nu intrase in biserică din copilărie , iată acum intâlneşte prima biserică a Sfinţilor Ioachim si Ana, pe strada Traian. Intră repede inăuntru şi, căzând in genunchi la icoana Maicii Domnului, rosti cu lacrimi această rugăciune disperată : - Maica Domnului, dacă exişti, salvează-mi soţia ! Apoi se intoarse la spital, unde soţia lui se zbătea intre viaţă şi moarte. Parcă dormea. Se aşeză lângă patul ei. Se ruga in gând pentru ea Maicii Domnului. Deodată , femeia deschise ochii şi intrebă : - Dumitru tu eşti ? - Da, eu sunt, vrei ceva ? - Ajută-mă să mă ridic puţin . . .Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie in haine albe, foarte frumoasă , şi mi-a spus : " Iată , aici , in prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soţului tău, te scot deasupra . . ." Apoi m-a apucat de mână şi m-a urcat pe un loc ridicat şi luminat. Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a inceput a se intări. - Vrei să te plimbi cu mine pe coridor ? o intrebă soţul. -Vreau că nu mă mai doare nimic. Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soţia , după operaţie aşa de grea, s-au mâniat pe profesor şi i-au zis : - Ce faci domnule , ai inebunit ? - Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit ! In câteva zile, soţia s-a făcut complet sănătoasă şi s-au reântors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran şi-a schimbat cu totul viaţa, devenind un bun creştin. Era nelipsit de la biserică şi , in fiecare sărbătoare, citea câte un capitol din Noul Testament, şi se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi.

Evlavia către Sfânta Impărtăşanie este dovada dragostei sfinte
 

Eu am avut dragoste deosebită penţru Sfânta Impărtăşanie, Taina cea de pe urmă pentru hrana şi băutura credincioşilor. El n-a putut să dea ceva mai mult, decât dându-se pe Sine insuşi, pentru ca să râmână totdeauna cu ai Săi, pe care i-a iubit până la sfârşit. După moartea Fiului meu, care altă mângâiere puteam să am, decât ca să-L primesc in Sfânta Impărtăşanie din mâinile ucenicului cel prea iubit, care m-a avut de mamă ?
In această Taină, sufletul meu şi-a aflat totdeauna odihnă, pentru că Fiul meu este aici, şi primindu-L zilnic, ca şi hrană. L-am avut pe cel mai bun călător cu mine in ceasul morţii. Eu iubesc mai mult decât pe orcine, pe aceia care cinstesc cu smerenie şi cu dragoste această Taină. Prin această Taină se aprind de mare credinţă sufletele evlavioase , de aceea am rânduit să mi se facă mereu Sf. Liturghie. Eu le-am adus celor ce se impartăşesc o haină albă din cer, pentru ca ei să se imbrace in culoarea albă şi curată a Sfintei Impărtăşanii, in care este ascuns Fiul meu. Şi precum ingerii imbrăcaţi in haine albe au şezut la Mormântul meu, aşa şi Sfinţii imbrăcaţi in haine albe ca zăpada, stau imprejurul Sfântului Altar. Iar eu i-am imbrăcat in haine albe, arătând curăţia impărtăşaniei. Fiule, tu nu poţi arăta mai bine dragostea ta către Dumnezeu, decât inchinându-te Lui cu evlavie in această Sfântă Taină. Vei fi bine pregătit să-L primeşti , dacă având sufletul curat, te vei apropia de Sfânta Masă cu smerenie şi cu foame de dragoste. Dacă- L primeşti numai de obicei, să nu aştepţi mare folos, ci mai mult să te temi, ca nu cumva sa-ţi fie socotită vina. Te sfătuiesc să-L vizitezi cât de des pe Iisus, chiar când nu te impărtăşeşti. <<< Va urma >>>

Câte zile nu rămâne Fiul meu in Biserică, ca şi intr-un pustiu , fără să ibă pe altcineva lângă Sine, decât numai pe Sfinţii Ingeri. Toată lumea aleargă după afaceri şi nu se gândeşte la El, care-i aşteaptă cu atâta bunătate pe oameni. Cheamă şi nimeni nu vine, invită şi puţini primesc invitaţia, imparte haruri şi de-abia le primeşte cineva. Crede-mă, că nu este un pelerinaj mai sfânt şi mai frumos decât de a veni la Chivotul Fiului meu Iisus. Acest pelerinaj este de nepreţuit , pentru că-l duce pe om la Tronul Slavei Sale . Ce folos că arde candela inaintea Altarului Său, dacă nu-L vizitează nimeni dintre credincioşi ?
<<< Va urma >>>

Aici este locul unde se primesc harurile , aici , se aprinde inima, şi tristeţea inimii este mângâiată. Aici vei primi sfaturi inţelepte şi insuflări cereşti in orice indoială. Lasă aşadar, vorbirile lumeşti şi pământeşti in care foarte des se greşeşte şi mergi la Fiul meu Iisus, ascuns in Sfânta Impărtăşanie şi vei primi multă lumină. Venind adesea la Altarul Său, vei fi persoana de incredere a Sa şi prietenul Său intim, şi fiind necăjit, acolo te vei putea bucura mult .
De vei avea mereu ianaintea ochilor dragostea ce o are Iisus pentru tine in această Taină Dumnezeiască, iţi vei arăta şi tu dragostea ta şi tu o vei gusta pe a Lui, cu bucurie, in casa veciei. Urmează-mă pe mine ! ( texte reproduse din Carte : Viaţa , Urmarea şi Psaltira Maicii Domnului . Această minunată carte a apărut prima dată la Ierusalim, dar autorul este necunoscut. Cartea a fost tradusă de un oarecare Ghe. A. in amintirea fiicei sale, trecută in veşnicie la 28 de ani şi a fiului ei Anton-Ioan, care a trăit numai cinci ore <Cluj 1955 > ). Voi continua să postez la acest Topic , chiar de poate pe unii nu-i intereseaza, dar avem datoria s-o lăudăm şi să o cinstim cu toată dragostea , ziua şi noaptea pe Maica Domnului . Să o facem cu multă bucurie şi cu adânca smerenie ! Ca o stea călăuzitoare in noaptea de păcate a lumii, Preacuratâ Fecioară Maria, luminează sufletele celor ce cred in Dumnezeirea Fiului tău iubit ! Cristian <<< Va urma >>>