Mai dulce ca mierea: Doctrina Sf.Parinti
 

[SIZE=4]Doamne ajuta! [/SIZE]
[SIZE=4]Am decis sa deschid acest topic cu dorinta ca fiecare din NOI sa asternem in acest Thread ceea ce ne-a marcat in chip deosebit din invatatura/doctrina Sf.Parinti, legat de orice tema, sa ne asternem textele frumoase nu numai din Sf.PArinti si Scriitori Bisericesti, ci si dintre cei contemporani, dintre cei plecati la Domnul, sau in viata!!! Rog ca fiecare text sa fie marcat de "autor" si loc de unde a fost preluat![/SIZE]
[SIZE=4]Dorinta mea este sa NU asternem comentarii INUTILE sau PARERILE PERSONALE!!! ci sa fie ca o ANTOLOGIE a "florilor" NEDAJDEI din care sa culegem "polenul" CREDINTEI pt a da MIEREA cea dulce a DRAGOSTEI!!![/SIZE]
[SIZE=4]Sa fiti binecuvantati!!![/SIZE]

[SIZE=4]Cand aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand vei uita tu pe Dumnezeu, El sa Isi aduca aminte de tine! (Sf.Marcu Ascetul - Filocalia 1)[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Sf.Marcu ne incurajeaza la rugaciune, stiind neputintele omenesti si grijile in care suntem mereu incurcati, si ca in neputinta noastra ajungem sa uitam pe Dumnezeu, dar tot El este Cel Care face sa ne aducem aminte de El prin diferite chipuri... ideea este sa nu ne descurajam ci sa luptam sa mergem inainte dar sa nu ne departam de rugaciune![/SIZE]

FILOCALIA 06
Sfantul Simeon noul Teolog, cele 225 de capete
6.Credinta si frica de Dumnezeu si pazirea poruncilor Lui ne rasplatesc pe masura curatirii noastre. Caci in masura in care ne curatim, ne ridicam de la frica de Dumnezeu la dragostea de El… Si atunci auzim cuvantul Lui: ,,Cel ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste’’(Ioan XIV, 21)

SFANTUL IOAN GURA DE AUR "Problemele vietii"
 

MILOSTENIA

" Celui care da ceva din putinul pe care il are,se poate sa i se socoteasca mai mult decat celor care dau mult, din multele lor bogatii. Valoarea milosteniei nu depinde de cat dam, ci de gandul cu care dam.
Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunavointa. Atunci cand avem bunavointa, nu conteaza ca suntem saraci. Iar cand ne lipseste bunavointa, nu ne ajuta cu nimic faptul ca suntem bogati.
De aceea, sa facem fapte bune, care si pe noi ne mantuiesc, si celorlalti le sunt de folos. Iar una din cele mai importante fapte bune este milostenia, care ajuta, intareste si da viata rugaciunii, postului si oricarei alte virtuti.
La ce iti foloseste postul daca esti un om fara de mila?
La ce-ti foloseste rugaciunea, daca nu iubesti?
La ce iti foloseste sa ai trupul curat, daca inima ta este de piatra?
De aceea, nevointele noastre sunt primite de Dumnezeu atunci cand sunt insotite de milostenie. "

Sfantul Siluan Atonitul "Adevarata libertate"
 

"Toti ne chinuim pe pamant si cerem libertate, dar putini stiu ce este libertatea si unde se gaseste. De asemenea, si eu vreau libertatea, si o caut zi si noapte. Am aflat ca se afla langa Dumnezeu, si se da de catre Acesta celor care au inima smerita, celor care s-au pocait si si-au infrant vointa in fata Domnului. Domnul daruieste pacea si libertatea sa-L iubeasca celui care se pocaieste, pentru ca nu exista nimic mai pretios in lume decat iubirea lui Dumnezeu si a semenului. In aceasta, sufletul afla odihna si bucuria ".

Sfantul Maxim Marturisitorul ( Iubirea )
 

"Iubirea este dispozitia buna a sufletului, care-l face pe om sa nu prefere nimic altceva mai mult, decat sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Dar este cu neputinta sa dobandeasca cu statornicie inlauntrul lui aceasta iubire cel care s-a lipit cu patima de ceva dintre cele pamantesti"
Marturisirea si indreptarea celor rele, face deci posibila aceasta iubire, altfej totul nu-i decat amagire, amagirea de sine si slava desarta.

Cuviosul Siluan Athonitul
 

I.Despre dorul de Dumnezeu:
Harul lui Dumnezeu da putere de a iubi pe Cel iubit;sufletul e neincetat atras spre rugaciune si nu poate uita pe Domnul, nici macar o singura clipa.Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga Ta in pacatul ei?Ci din inaltul Slavei Tale, Ti-ai aruncat in milostivirea Ta privirea asupra mea si -lucru ce intrece intelegerea mea- mi Te-ai aratat.Te-am ranit si intristat neincetat, dar Tu, Doamne, indata ce Te-am chemat, mi-ai dat sa cunosc marea Ta milostivire si uriasa Ta dragoste.Privirea Ta pasnica a atras sufletul meu.
Ce sa-Ti dau in schimb, Doamne,sau ce lauda sa-Ti cant?
Tu dai harul Tau, ca sufletul sa se aprinda neincetat de iubire si sa nu cunoasca odihna, nici zi ,nici noapte, in iubirea pentru Dumnezeu.
*
Cel ce prin Duhul Sfant ramane aici pe pamant in iubirea lui Dumnezeu va fi si acolo sus cu Domnul, caci iubirea nu poate sa se topeasca.dar ca sa nu cadem cu gandul, sa ne smerin dupa cuvantul Domnului:"Fiti ca si copiii, caci a lor este Imparatia lui Dumnezeu"(Matei18,3).
Fragment preluat din cartea"Cuviosul Siluan Athonitul-Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei"

Cum trebuie sa intelegem Rugaciunea lui Iisus !
 

In carte I a Sf. Apostol Pavel catre Tesalonicieni scrie :"Neancetat rugati-va !"Sfintii Parinti , talcuind aceste cuvinte , spun ca " a ne ruga neancetat" inseamna a pomeni numele cel sfant al Domnului in toata vremea. Mai clar se vede aceasta in cartea catre Filipieni, unde Sf. Apostol Pavel scrie: "In numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesupt si toata limba sa marturiseasca ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu tatal".
Sfantul Ioan Carpatiul zice ca atunci cand rostim rugaciunea lui Iisus, adica :"Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !" , la fiecare chemare a Sfantului Sau nume, Domnul ne raspunde in chip tainic :"Fiule , iertate sa-ti fie pacatele tale ! "

Plansurile
 

[COLOR=black]Plansurile[/COLOR]


[COLOR=black]Plansul de luni seara:[/COLOR]
[COLOR=black]Primeste rugaciunea gurii celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa il judeci nevrednic de mangaierea Ta. [/COLOR]

[COLOR=black]Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea ratacita, ca pustiu m-am facut de toata osardia si cugetarea spre a ma indrepta pe sine-mi. Ca, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, intunecat am sufletul meu si din betia patimilor impaclata am inima mea. [/COLOR]

[COLOR=black]Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea mea, rautatea, dobitocia. Voi spune iarasi toata a Ta veselie, dulceata pe care ai facut-o cu mine pentru bunatatea Ta, Iubitorule de oameni. [/COLOR]

[COLOR=black]Dintru intaia varsta m-am facut intaratator, fara de osardie catre bunatate, a toata rautatea aflator, a tot pacatul lesne lucrator. Si insuti, o, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea pentru indurarile Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu. [/COLOR]

[COLOR=black]Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage iarasi pe mine darul Tau catre viata, si eu mai vartos catre moarte cu buna osardie ma duc, ca prea-reaua obisnuinta a trandaviei mele ma trage pe mine, si nevrand, catre sinesi.[/COLOR]

[COLOR=black]Grea este obisnuinta patimilor; leaga mintea mea cu legaturi nedezlegate; si dorite, si iubite se afla mie de-a pururea legaturile. Cu obisnuinta curselor ma leg eu, ticalosul, si ma bucur, legat fiind. Cufundat sunt intru iadul cel prea-amar si ma indulcesc. In fiecare zi vrajmasul innoieste legaturile mele, si eu ma bucur. [/COLOR]

[COLOR=black]O, mult-mestesugirea vrajmasului! Ma leaga pe mine cu legaturi pe care eu nu le voiesc, insa de-a pururea imi aduce mie niste legaturi ca acestea si curse pe care eu cu multa dulceata le primesc; ca imi cunoaste aplecarea si voirea, ca este mai tare, si intru o clipeala imi aduce legatura pe care o voiesc. [/COLOR]

[COLOR=black]Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, ocara si rusinea; ca m-am ferecat eu ca si cu niste obezi intru voile mele. Ca, putand sa zdrobesc legaturile intru o clipeala de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu voiesc sa fac aceasta, de trandavire biruit fiind si obisnuintei patimilor cu aplecarea si voirea robind. [/COLOR]

[COLOR=black]Aceasta este iarasi mai cumplit si plans de rusine plin, ca eu cu voirile mele merg la vrajmasul meu. Ma leaga pe mine si ma omor in patimi de care el se bucura. Si, putand sa zdrobesc legaturile, nu voiesc. Putand sa fug de cursa, nu poftesc. [/COLOR]

[COLOR=black]Este oare altceva mai amar decat plansul si tanguirea aceasta? Este oare alta rusine decat aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decat rusinea aceasta, decat a face cineva voile vrajmasului sau. [/COLOR]

[COLOR=black]Si asa aflandu-ma eu, netrebnicul, si cunoscand legaturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Si constiinta mea ma mustra pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare ma mustra: Pentru ce nu te trezvesti, ticaloase? Au nu stii ca langa usa este infricosata zi a Judecatii? Scoala-te ca un puternic; rupe-ti legaturile tale. Intru tine este puterea dezlegarii si a legarii.[/COLOR]

[COLOR=black]Cu aceasta de-a pururea ma mustra pe mine sfanta constiinta, si nu voiesc din legaturile curselor sa ma izbavesc. Ma tanguiesc si suspin pentru acestea in fiecare zi, si intru insesi patimile ma aflu legat. Ticait si ticalos sunt eu, nesporit intru lucrul cel bun al vietii mele, netemandu-ma de cursele mortii. [/COLOR]

[COLOR=black]Trupul meu este imbracat cu chip de evlavie inaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat in ganduri necuvioase ca in niste obezi. Din afara ma fac evlavios cu sarguinta, si din launtru sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu. [/COLOR]

[COLOR=black]Imi indulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei, cand Dumnezeu le va arata pe toate inaintea Divanului? Mare frica ticaloseste inima mea adeseori, de vreme ce ma strang cu lanturile nemarginitelor mele faradelegi. Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci, daca nu voi imblanzi aici cu lacrimi pe Judecatorul. [/COLOR]

[COLOR=black]Pentru aceasta ma rog sa nu iti incui indurarile Tale, Stapane, intru urgie, ca insuti astepti intoarcerea mea. Caci nu voiesti sa vezi pe cineva in foc arzandu-se, ca voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. [/COLOR]

[COLOR=black]Deci, indraznind la indurarile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta rugandu-ma: Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu si straluceste-mi mie raza de lumina in cugetul meu mai inainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie infricosata, unde nu este nicidecum cu putinta a ma pocai pentru rautati. [/COLOR]

[COLOR=black]Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul, cum ma duc ne-gata cu totul si gol de fapte bune. Frica si temere ma cuprinde pe mine, ca ma vad pe sine-mi fara de osardie spre bunatate; si cu ganduri impotrivnice ma viscolesc, ca ma plec dracilor, care cu dezmierdarile spre pierzare ma amagesc. [/COLOR]

[COLOR=black]Intru multe ma socotesc a fi trebuincios, de nu ma va mustra constiinta mea. Ma aseman negutatorului trandav si lenevos care isi pagubeste zi de zi castigul. Asa eu, ticalosul, ma pagubesc de bunatatile cele ceresti intru multele invaluiri care ma trag pe mine la cele rele. [/COLOR]

[COLOR=black]Caci ma simt intru sine-mi cum ma fur in fiecare ceas si nevrand ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma spaimantez intru voirea mea, cea prea-rea intru scarbe, intru care de-a pururea pacatuieste in multe feluri. Ma spaimantez intru pocainta mea, cum nu are infranarea ca temelie tare a zidirii; ca nu o lasa pe dansa vrajmasul sufletului meu. [/COLOR]

[COLOR=black]In fiecare zi pun temelie a zidirii, si iarasi cu mainile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus inceput bun pocainta mea cea buna. Sfarsit iarasi nu are prea-reaua mea lenevire. Cu voia rob m-am facut trandaviei de catre vrajmasul meu, prea-cu-osardie savarsind toate cele iubite lui.[/COLOR]

[COLOR=black]Cine va da capului meu apa mult-nepovestita si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa izvorasca de-a pururea lacrimi si sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu ca sa trimita darul Sau mie, pacatosului, si din marea cea innebunita - care cu valurile pacatelor se inviforeaza cu furtuni in fiecare ceas - sa traga sufletul meu? Caci voile mele au biruit ranile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare. [/COLOR]

[COLOR=black]Muierea aceea, curva, deodata intreg-inteleapta s-a aratat, fiindca s-a spaimantat si s-a sarguit, de vreme ce a urat lucrurile pacatului celui rusinos, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii. Iar eu, pentru patimile pacatului in fiecare zi rugandu-ma, nu ma departez de acestea, ci raman de-a pururea, nebunul, intru obiceiul meu cel rau. [/COLOR]

Plansurile
 

[COLOR=black]Plansurile[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Plansul de luni seara:
Primeste rugaciunea gurii celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa il judeci nevrednic de mangaierea Ta.

Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea ratacita, ca pustiu m-am facut de toata osardia si cugetarea spre a ma indrepta pe sine-mi. Ca, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, intunecat am sufletul meu si din betia patimilor impaclata am inima mea.

Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea mea, rautatea, dobitocia. Voi spune iarasi toata a Ta veselie, dulceata pe care ai facut-o cu mine pentru bunatatea Ta, Iubitorule de oameni.

Dintru intaia varsta m-am facut intaratator, fara de osardie catre bunatate, a toata rautatea aflator, a tot pacatul lesne lucrator. Si insuti, o, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea pentru indurarile Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu.

Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage iarasi pe mine darul Tau catre viata, si eu mai vartos catre moarte cu buna osardie ma duc, ca prea-reaua obisnuinta a trandaviei mele ma trage pe mine, si nevrand, catre sinesi.

Grea este obisnuinta patimilor; leaga mintea mea cu legaturi nedezlegate; si dorite, si iubite se afla mie de-a pururea legaturile. Cu obisnuinta curselor ma leg eu, ticalosul, si ma bucur, legat fiind. Cufundat sunt intru iadul cel prea-amar si ma indulcesc. In fiecare zi vrajmasul innoieste legaturile mele, si eu ma bucur.

O, mult-mestesugirea vrajmasului! Ma leaga pe mine cu legaturi pe care eu nu le voiesc, insa de-a pururea imi aduce mie niste legaturi ca acestea si curse pe care eu cu multa dulceata le primesc; ca imi cunoaste aplecarea si voirea, ca este mai tare, si intru o clipeala imi aduce legatura pe care o voiesc.

Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, ocara si rusinea; ca m-am ferecat eu ca si cu niste obezi intru voile mele. Ca, putand sa zdrobesc legaturile intru o clipeala de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu voiesc sa fac aceasta, de trandavire biruit fiind si obisnuintei patimilor cu aplecarea si voirea robind.

Aceasta este iarasi mai cumplit si plans de rusine plin, ca eu cu voirile mele merg la vrajmasul meu. Ma leaga pe mine si ma omor in patimi de care el se bucura. Si, putand sa zdrobesc legaturile, nu voiesc. Putand sa fug de cursa, nu poftesc.

Este oare altceva mai amar decat plansul si tanguirea aceasta? Este oare alta rusine decat aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decat rusinea aceasta, decat a face cineva voile vrajmasului sau.

Si asa aflandu-ma eu, netrebnicul, si cunoscand legaturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Si constiinta mea ma mustra pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare ma mustra: Pentru ce nu te trezvesti, ticaloase? Au nu stii ca langa usa este infricosata zi a Judecatii? Scoala-te ca un puternic; rupe-ti legaturile tale. Intru tine este puterea dezlegarii si a legarii.

Cu aceasta de-a pururea ma mustra pe mine sfanta constiinta, si nu voiesc din legaturile curselor sa ma izbavesc. Ma tanguiesc si suspin pentru acestea in fiecare zi, si intru insesi patimile ma aflu legat. Ticait si ticalos sunt eu, nesporit intru lucrul cel bun al vietii mele, netemandu-ma de cursele mortii.

Trupul meu este imbracat cu chip de evlavie inaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat in ganduri necuvioase ca in niste obezi. Din afara ma fac evlavios cu sarguinta, si din launtru sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu.

Imi indulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei, cand Dumnezeu le va arata pe toate inaintea Divanului? Mare frica ticaloseste inima mea adeseori, de vreme ce ma strang cu lanturile nemarginitelor mele faradelegi. Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci, daca nu voi imblanzi aici cu lacrimi pe Judecatorul.

Pentru aceasta ma rog sa nu iti incui indurarile Tale, Stapane, intru urgie, ca insuti astepti intoarcerea mea. Caci nu voiesti sa vezi pe cineva in foc arzandu-se, ca voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica.

Deci, indraznind la indurarile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta rugandu-ma: Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu si straluceste-mi mie raza de lumina in cugetul meu mai inainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie infricosata, unde nu este nicidecum cu putinta a ma pocai pentru rautati.

Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul, cum ma duc ne-gata cu totul si gol de fapte bune. Frica si temere ma cuprinde pe mine, ca ma vad pe sine-mi fara de osardie spre bunatate; si cu ganduri impotrivnice ma viscolesc, ca ma plec dracilor, care cu dezmierdarile spre pierzare ma amagesc.

Intru multe ma socotesc a fi trebuincios, de nu ma va mustra constiinta mea. Ma aseman negutatorului trandav si lenevos care isi pagubeste zi de zi castigul. Asa eu, ticalosul, ma pagubesc de bunatatile cele ceresti intru multele invaluiri care ma trag pe mine la cele rele.

Caci ma simt intru sine-mi cum ma fur in fiecare ceas si nevrand ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma spaimantez intru voirea mea, cea prea-rea intru scarbe, intru care de-a pururea pacatuieste in multe feluri. Ma spaimantez intru pocainta mea, cum nu are infranarea ca temelie tare a zidirii; ca nu o lasa pe dansa vrajmasul sufletului meu.

In fiecare zi pun temelie a zidirii, si iarasi cu mainile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus inceput bun pocainta mea cea buna. Sfarsit iarasi nu are prea-reaua mea lenevire. Cu voia rob m-am facut trandaviei de catre vrajmasul meu, prea-cu-osardie savarsind toate cele iubite lui.

Cine va da capului meu apa mult-nepovestita si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa izvorasca de-a pururea lacrimi si sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu ca sa trimita darul Sau mie, pacatosului, si din marea cea innebunita - care cu valurile pacatelor se inviforeaza cu furtuni in fiecare ceas - sa traga sufletul meu? Caci voile mele au biruit ranile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare.

[/COLOR]

Plansurile(2)
 

Muierea aceea, deodata intreg-inteleapta s-a aratat, fiindca s-a spaimantat si s-a sarguit, de vreme ce a urat lucrurile pacatului celui rusinos, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii. Iar eu, pentru patimile pacatului in fiecare zi rugandu-ma, nu ma departez de acestea, ci raman de-a pururea, nebunul, intru obiceiul meu cel rau.

Spre nadejde de pocainta imi este asteptarea mea, mie, care ma fur intru desarta fagaduinta a ei. De-a pururea zicand sa ma pocaiesc, niciodata nu ma pocaiesc. Numai cu graiurile ma pocaiesc cu sarguinta, iar cu lucrurile la mare departare stau de pocainta. Iar daca sunt intru odihna, imi uit si firea mea, ca fac intru cunostinta raul si spre urgisire pacatuiesc.

Isav loc de pocainta nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a facut pacatul, si nu rapindu-se a pacatuit; caci nu prin inselare, ci intru cunostinta a pacatuit. Si sfatuindu-se, si pe parintii sai i-a amarat, si de Dumnezeu nu s-a rusinat. Si Iuda vanzatorul loc de pocainta nu a aflat, ca impreuna cu Domnul fiind a pacatuit, si stia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.

Deci, pentru pacatele mele cele intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul? Si daca cel ce numai a gandit raul intocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi ale faradelegilor mele?

Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost inghititi, nimic nicidecum zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie asemenea au patimit. Si Saul, cu gandurile slujirii de idoli invoindu-se, s-a lepadat de la Dumnezeu. Si Ahitofel, numai sfatuind intru pacat, a murit. Si fii lui Aaron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocaintanu au aflat.

Iau in minte fapta mea, si privesc la invoirea mea, si astept hotararea dreptatii, si aratat voi zice ca este dreapta. Pentru ce ma amageste chipul portului meu, strain fiind de faptele bune si cele impotrivnice facand inaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede?

Bine mustrandu-se au patimit fariseii, cand Mantuitorul Hristos zicea ca fatarnic este chipul portului lor. Si mie inca de multe ori mi se intimpla atata nelesnire si greutate ca, de constiinta mea mustrandu-ma, ma ingretosez si aspra mi se pare mie ca este mustrarea.

Amar este adevarul celor ce se sarguiesc sa il tainuiasca. Mi se va descoperi chipul portului si se vor arata viermii mei; si voi dezveli fata spoielii si vor vedea cei ce sunt de fata fatarnicia mormantului, si puterea faptei noastre vor socoti-o, si vor privi asemanarea cea fariseiasca. Si, pentru ca aici nu se face aratata, focul o va lamuri la Judecata, dupa cum zice Apostolul.

Tinde-mi mie mana de ajutor, celui ce pe jos ma tarasc, Doamne; caci voind a ma scula, nu pot, fiindca sarcina pacatelor mele prea m-a ingreuiat si obiceiul cel rau ma opreste si ma tine pe mine. Vad, si ca intr-o negura umblu si intru mult intuneric. Misc mana mea, si ca un slabanog sunt.

Sarguitor sunt, dar degrab ma ingretosez. Ma rog sa ma izbavesc si postind ma stramtorez. Voie buna am, insa de oarecare sila ma impiedic. Catre slavoslovie sunt iubitor de osteneala, dar nu ma sarguiesc catre placerea de Dumnezeu.

Cum voi indrazni sa cer lasare pentru pacatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintai nicidecum uitand-o? Sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi care se strica, poftele amagirii celei mai dinainte nelepadandu-le?

Vai mie, cum voi suferi mustrarile lucrurilor mele celor necuvioase si ale gandurilor! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale! Gura nevrednica striga catre Tine, Stapane, si inima nu curata, si suflet intru pacate intinat.

Auzi-ma pe mine pentru bunatatea Ta si sa nu lepezi cererea mea; ca nu lepezi cererea celor ce se pocaiesc intru adevar. Iar pocainta mea nu este curata, ci stricata. Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat.

Intareste inima mea intru frica Ta, Doamne. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Biruiasca bunatatea Ta rautatea cea dintru mine. Biruiasca lumina darului Tau intunericul cel dintru mine. Pleaca-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptatile mele, ca nu am nici o bunatate, ci pentru indurarile Tale si pentru multa si negraita bunatatea Ta.

Ridica de a doua oara madularele mele, pe care le-a frant pacatul si lumineaza inima mea, pe care a intunecat-o pofta cea rea. Izbaveste-ma pe mine de tot lucrul rau, ca nu desavarsit sa ma surpe pe mine impotrivnicul.

Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine. Sa nu-mi spui mie: ŤAmin zic tie, nu te stiu pe tine!ť Mantuieste, Doamne, din moarte sufletul necajit, Cela ce ai stapanire peste viata si peste moarte. Caci Tu ai zis, Stapane: ŤCereti si se va da voua!ť

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul mai inainte de sfarsit si-mi daruieste mie, Iubitorule de oameni, intru toata viata mea aceasta putina sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunilor mele celor sufletesti, ca sa pot plati de aici din cele multe inscrisuri ale mele macar putine invinuiri; si acolo voi fi mantuit prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, cand va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricosatoare.

Asa, Stapane, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut, auzi-ma si primeste cererea pacatosului si nevrednicului robului Tau. Pacatos sunt eu, mai mult decat tot omul, in dar mantuieste-ma cu darul Tau, ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slava, si multumita, si inchinaciune iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sf. Ioan Gura de Aur , Omilii la Matei
 

"Sa nu ne uitam numai la materia ce ne sta inaintea ochilor, ci sa avem in minte permanent cuvintele Domnului. Cuvantul Lui nu inseala niciodata, pe cand simtirile ne inseala usor. Cuvantul Lui n-a fost niciodata dezmintit, pe cand simtirile noastre de foarte multe ori gresesc. Cand cuvantul Lui spune : < < Acesta este Trupul Meu > > , sa ascultam si sa credem si sa vedem Trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat noua ceva material, ci, in lucrurile materiale, toate sunt duhovnicesti. "

Sf. Ioan Gura de Aur , Omilii la Matei
 

"Sa nu ne uitam numai la materia ce ne sta inaintea ochilor, ci sa avem in minte permanent cuvintele Domnului. Cuvantul Lui nu inseala niciodata, pe cand simtirile ne inseala usor. Cuvantul Lui n-a fost niciodata dezmintit, pe cand simtirile noastre de foarte multe ori gresesc. Cand cuvantul Lui spune : < < Acesta este Trupul Meu > > , sa ascultam si sa credem si sa vedem Trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat noua ceva material, ci, in lucrurile materiale, toate sunt duhovnicesti. "

URMAREA LUI HRISTOS- Meditatie(pag.187)
 

"Daca ai sti ca maine vei muri, ce ti-ar pasa de lucrurile pamantului , de ceea ce zace in jurul tau? Ei bine, vei muri maine ; caci viata e de abia de o zi. Fii deci chiar de acum asa cum ai voi sa fii, cand vesnicia se va deschide inaintea ta. Nici stiinta, nici bogatia, nimic din ale lumii nu-ti vor folosi la judecata lui Dumnezeu: nu vei lua cu tine acolo decat faptele tale!!!"
Sa nu ne departam de rugaciune si sa staruim in fapta buna!:25:

Sf. Ioan Gura de Aur , Omilii la Matei
 

"Sa nu ne uitam numai la materia ce ne sta inaintea ochilor, ci sa avem in minte permanent cuvintele Domnului. Cuvantul Lui nu inseala niciodata, pe cand simtirile ne inseala usor. Cuvantul Lui n-a fost niciodata dezmintit, pe cand simtirile noastre de foarte multe ori gresesc. Cand cuvantul Lui spune : < < Acesta este Trupul Meu > > , sa ascultam si sa credem si sa vedem Trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat noua ceva material, ci, in lucrurile materiale, toate sunt duhovnicesti. "

[SIZE=4]Cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat te vezi mai pacatos, cu atat te umilesti mai mult... dar cresti in fata Sa... si Harul Sau te umple! Si cu cat te umple Harul cu atat cunosti mai multe din tainele ce ti le descopera harul.... Pt ca iti va da Duhul a cunoaste ce trebuie sa stii... atat cat iti este de folos...[/SIZE]
[SIZE=4](Cuv.Paisie Aghioritul - "Patimi si Virtuti")[/SIZE]

Iisus Hristos a zis : "Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici unde se duce. Astfel este cu oricine nascut din Duhul" ( Ioan 3, 8 ).
Aceste cuvinte inseamna ca putem sa auzim prezenta Duhului in inima noastra, s-o simtim si s-o pipaim, dar nu putem niciodata sa ghicim de dinainte imprejurarea si ceasul in care ne va vizita. Conform Invataturilor Sf. Parinti cele mai cunoscute si mai eficace mijloace pentru dobandirea Duhului Sfant sunt : 1 - Inima curata si trupul neintinat ; 2 - Smerenia ; 3 - Ascultarea de glasul lui Dumnezeu ; 4 - Rugaciunea ; 5 - Devotamentul de zi cu zi ; 6 - Citirea si ascultarea Sfintelor Scripturi ; 7 - Tainele Bisericii noastre si in mod special Sfanta Impartasanie.

DESPRE SMERENIE - dialog cu Parintele Arsenie Papacioc
 

,,Un crestin cu viată bună, a bătut la usa Mântuitorului să-i deschidă. Si a întrebat:,,Cine este acolo?" ,,Un crestin iubitor al Tău". ,,Nu se poate. Nu esti pregătit. Nu-ti deschid!" Ingrijorat, foarte îngrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viată crestină cum a stiut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: ,,E smerit, mândruletul!" S-a frământat el: ,,Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?" Si, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e usor să te frământi când nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si trăieste în Hristos, cu nădejdea vesniciei alături de Hristos. Si s-a dus smerit si a bătut la usă. ,,Cine este acolo?" ,,Tu esti", a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: ,,Dacă tu esti Eu, intră!" Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfântul Simeon: ,,Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har".

Sfantul Inochentie al Moscovei : " Orice suflet credincios poate sa se umple e Duhul Sfant, daca se curateste de pacat , daca se izbaveste de egoism si se elibereaza de mandrie. Duhul Sfant este mereu in jurul nostru si doreste sa intre inlauntrul nostru, dar faptele noastre rele ne inconjoara ca un zid tare de piatra. Si pacatele noastre ca niste paznici salbatici, Il alunga departe de noi, si nu-L lasa sa se apropie. Orice pacat Il alunga pe Duhul Sfant. Cele mai urate pacate de El sunt insa cele trupesti, desfranarea, iar dintre cele sufletesti, mandria . "

Sfantul Siluan Antonitul
 

Duhul lui Dumnezeu povatuieste pe toti in chip deosebit: unul se linisteste (vietuieste in isihie) in singuratate, in pustie, altul se roaga pentru oameni; altul e chemat sa pastoreasca turma cuvantatoare a lui Hristos; altuia i s-a dat sa propovaduiasca sau sa mangaie pe cei ce sufera; altul slujeste pe aproapele din munca sau averea lui - toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfant si toate sunt date in grade diferite: unuia treizeci, altuia saizeci, altuia o suta (Mc 4, 20).

Despre smerenie!
 

Aşadar, fapta bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum şi Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a întemeia împărăţia Sa cea mare şi a dobândi milioane şi milioane de slujitori. Iar tu, creştine, te vei teme oare ca nu cumva să te înjoseşti prin smerenie ? Atunci vei fi tu mai mare şi mai înalt decât alţii, mai strălucit şi mai mărit, când te vei înjosi pe tine însuţi, când nu vei umbla după rangul cel dintâi, când vei răbda de bună voie umilinţa, jertfirea de sine şi primejdia, când tu te vei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru aceasta.
Să cumpănim acestea, iubiţilor, şi cu toată râvna să ne sârguim la smerenie. De am fi trataţi de alţii cu semeţie, de am fi batjocoriţi, luaţi în râs şi dispreţuiţi, să le suferim toate cu răbdare! Căci nimica nu ne poate aşa înălţa, nici face aşa de cinstiţi şi mari, ca fapta bună a smereniei. Dacă noi vom întipări-o în viaţa noastră, atunci vom fi părtaşi tuturor bunătăţilor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine lauda, mărirea şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor ! Amin.

Despre rugaciune - Sfantul Nil Ascetul +
 

Rugaciunea este inaltarea mintii catre Dumnezeu. Este vorba despre o lucrare duhovniceasca car se potriveste mintii omenesti ca valoare, mai mult decât oricare alta preocupare.
Rugaciunea se naste din blândete, si din lipsa mâniei. Ea aduce in suflet bucuria si multumirea, il apara pe om de goliciunea sufleteasca si de tristete. Asa cum pâinea este hrana trupului, la fel si rugaciunea duhovniceasca este hrana mintii. Asa cum vederea este cea mai inalta dintre toate simţurile, la fel si rugaciunea este cea mai dumnezeiasca si mai sfanta decât toate virtutile. Cel care-L iubeste pe Dumnezeu, vorbeste intodeauna cu El, asa cum face Fiul cu Tatal, si-si intoarce faţa de la orice cugetare patimasa. De vreme ce rugaciunea este insotirea mintii cu Dumnezeu, oare in ce stare trebuie sa se gaseasca cineva ca sa poata sa se apropie de Domnul si sa vorbeasca cu El, fara mijlocirea altuia, fara sa ia seama la alte lucruri ? Cel legat nu poate sa alerge, asa cum nici mintea care slujeste inrobita vreunei patimi nu face rugaciunea adevarata. Pentru ca este trasa si se invârte incoace si incolo, din pricina gandului patimas si nu poate sa ramâna netulburat. Nu vei reusi sa te rogi curat daca te amesteci in lucruri materiale , si te tulburi cu griji necontenite. Pentru ca rugaciunea inseamna izbăvirea de orice grija.

Postirea - Sfântul Vasile cel Mare +
 

Postirea naste profeti, ii intareste pe cei puternici, ii intelepteste pe legiuitori, ii inarmeaza pe eroi. Ii zideste pe luptatori, respinge ispitele, locuieste impreuna cu cumpatarea si nevinovatia. In razboaie face viteji, si in vreme de pace invata linistea. Ii sfinteste pe cei inchinati si-i desavârseste pe preoti. Nimeni nu poate sa se apropie de altar si sa savârseasca Dumnezeiasca Liturghie, fara ca mai inainte sa posteasca.

Postirea - Sfântul Vasile cel Mare +
 

Postirea naste profeti, ii intareste pe cei puternici, ii intelepteste pe legiuitori, ii inarmeaza pe eroi. Ii zideste pe luptatori, respinge ispitele, locuieste impreuna cu cumpatarea si nevinovatia. In razboaie face viteji, si in vreme de pace invata linistea. Ii sfinteste pe cei inchinati si-i desavârseste pe preoti. Nimeni nu poate sa se apropie de altar si sa savârseasca Dumnezeiasca Liturghie, fara ca mai inainte sa posteasca.
Postirea intareste rugaciunea, se face aripa in mersul ei catre cer, este mama sanatatii, pedagogul tineretii, podoaba batrânetilor. Este tovarasul celor din calatorie si celor care locuiesc impreuna.

Sfantul Siluan
 

Doamne, dă-ne pocăinţa lui Adam şi sfânta Ta smerenie.
Cine nu iubeşte pe vrăjmaşii n-are în el harul lui Dumnezeu.
Milostive Doamne, învaţă-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt să-i iubim pe vrăjmaşi şi să ne rugăm pentru ei cu lacrimi.
Cu mintea noastră nu putem cunoaşte nici măcar cum s-a făcut soarele; şi atunci când cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a făcut soarele, primim în suflet acest răspuns limpede: „Smereşte-te şi vei cunoaşte nu numai soarele, ci şi pe Făcătorul lui".
Cu lacrimi Adam striga către Dumnezeu aşa: „Sufletul meu tânjeşte după Tine, Doamne, şi cu lacrimi Te caut. Vezi întristarea mea şi luminează întunericul meu, ca sufletul meu să se veselească din nou."
Doamne, dă-mi smerenia Ta, ca să se sălăşluiască întru mine iubirea Ta şi să fie vie întru mine sfântă frica Ta. Domnul ne porunceşte să-L iubim din toată inima şi din tot sufletul, dar cum e cu putinţă să-L iubim pe Cel pe care nu L-am văzut niciodată şi cum să învăţăm această iubire? Domnul Se face cunoscut după lucrarea Lui în suflet. Când Domnul îl cercetează, sufletul ştie că a fost un Oaspete drag şi, când a plecat, atunci sufletul tânjeşte după El şi îl caută cu lacrimi: „Unde eşti Tu, lumina mea? Unde eşti Tu, bucuria mea? Trecerea Ta a lăsat o bună-mireasmă în sufletul meu, dar Tu nu eşti aici şi sufletul meu tânjeşte după Tine, şi inima mea e abătută şi bolnavă,şi nimic nu mă mai veseleşte, pentru că am întristat pe Domnul şi El S-a ascuns de mine".
Priveşte cu mintea ce se lucrează în sufletul tău. Dacă se află în el nu mult har, atunci în suflet este pace şi simţi iubire faţă de toţi; dacă se află mai mult har, atunci în suflet e lumină şi o mare bucurie; iar dacă se află şi mai mult har, atunci şi trupul simte harul Sfântului Duh.
Vrednici de plâns sunt oamenii care nu cunosc pe Dum nezeu. Ei nu văd lumina veşnică şi după moarte merg în întunericul cel veşnic. Noi ştim despre aceasta, pentru că în Biserică Duhul Sfânt descoperă sfinţilor ce este în cer şi ce este în iad.
Rugăciunea se dă celui ce se roagă, cum se spune în Scripturi; dar rugăciunea pe care o săvârşim numai din obişnuinţă, fără zdrobire de inimă pentru păcate, nu este plăcută Domnului.
Duhul Sfânt se face cunoscut în rugăciunea smerită.
Cine se roagă din obişnuinţă, în acela nu sunt schim bări în rugăciune, dar cine se roagă din inimă în acela sunt multe schimbări în rugăciune, e o luptă cu vrăjmaşul, o luptă cu sine însuşi, cu patimile, o luptă cu oamenii şi în toate acestea trebuie să fie curajos.
Dacă mintea ta vrea să se roage în inimă şi nu poate, atunci rosteşte rugăciunea cu buzele şi ţine-ţi mintea în cuvintele rugăciunii, cum spune Scara. Cu timpul Domnul îţi va da rugăciunea inimii fără gânduri şi te vei ruga cu uşurinţă. Unii şi-au vătămat inima, pentru că şi-au silit mintea să lucreze rugăciunea în inimă şi de aceea n-au mai putut-o rosti nici măcar cu buzele. Tu însă cunoşti rânduiala vieţii duhovniceşti: darurile sunt date de la Dumnezeu doar sufletului simplu, smerit şi ascultător. Celui ascultător şi înfrânat în toate — în hrană, cuvinte şi mişcări — Domnul însuşi îi va da rugăciunea şi ea se va săvârşi cu uşurinţă în inimă.
Cine vorbeşte cu demonii îşi întinează mintea, dar min tea celui ce rămâne în rugăciune e luminată de Domnul. Slavă Domnului că ne-a dat pocăinţa, iar prin pocăinţă noi toţi ne mântuim, fără excepţie. Nu se mântuiesc numai cei ce nu vor să se pocăiască, şi în aceasta văd deznădejdea lor şi plâng mult, fiindu-mi milă de ei.
Celui ce se căieşte Domnul îi dă raiul şi împărăţia veşnică, împreună cu El. Domnul e mi lostiv, iar Duhul Sfânt ne dă puterea de a fi milostivi. Cine se pocăieşte cu adevărat e gata să sufere toate ne cazurile: foame şi golătate, frig şi căldură, boală şi sărăcie, dispreţ şi prigoană, nedreptate şi defăimare, fiindcă sufletul se avântă spre Domnul şi nu se mai grijeşte de cele pământeşti, ci se roagă lui Dumnezeu cu minte curată.
Dacă gândeşti rău despre oameni, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine şi îţi insuflă gânduri rele împotriva oamenilor. Şi dacă cineva nu se pocăieşte şi moare fără să fi iertat fratelui său, sufletul lui se va pogorî acolo unde sălăşluieşte duhul rău care-i stăpâneşte sufletul.
Asta e legea pentru noi: dacă ierţi, aceasta înseamnă că Domnul te-a iertat; dar dacă nu ierţi fratelui tău, înseamnă că păcatul tău rămâne cu tine.
Dacă nu ţi-e milă de păcătosul care se va chinui în foc, aceasta înseamnă că nu este întru tine harul Duhului Sfânt, ci în tine viază un duh rău; şi câtă vreme eşti încă în viaţă, sileşte-te prin pocăinţă să te eliberezi de el.
Sfinţii au fost oameni ca noi toţi. Mulţi dintre ei au fost mari păcătoşi, dar prin pocăinţă au ajuns în împărăţia cerurilor. Şi toţi cei ce intră aici intră prin pocăinţa pe care Domnul Cel Milostiv ne-a dăruit-o prin pătimirile Sale.
Domnul a dat Sfintei Biserici păstori şi ei slujesc în chipul lui Hristos şi lor le-a fost dată puterea de a ierta păcatele prin Duhul Sfânt.
Dar poate că vei gândi: cum poate cutare episcop sau duhovnic sau preot să aibă Duhul Sfânt, când îi place să mănânce şi are atâtea slăbiciuni? Dar eu îţi spun: e cu putinţă, dacă nu primeşte gânduri rele; aşa încât, chiar dacă are unele defecte, acestea nu împiedică harul să vieze în sufletul lui, aşa cum un pom verde poate avea şi ramuri uscate fără ca acestea să-1 vatăme, şi el aduce roadă; sau, într-o holdă de grâu, chiar dacă grâul este amestecat cu neghină, aceasta nu-1 împiedică să crească.

Iţi mulţumesc, Domnul meu şi Ziditorul meu, că ai smerit cu milostivire sufletul meu şi mi-ai descoperit calea pe care au mers sfinţii Tăi. Tu iubeşti pe cei ce plâng, şi pe calea plânsului au venit la Tine sfinţii Tăi. Tu iubeşti pe cei smeriţi şi prin harul Tău îi înveţi iubirea şi smerenia de care se tem vrăjmaşii noştri, demonii. Tu Te bucuri, Doamne, de sufletul smerit; dă-mi să vin la Tine pe calea sfinţilor Tăi, calea plânsului smerit, pe care mi-ai arătat-o.
Ei [demo nii] intră şi ies din trupul nostru. Dacă omul se mânie, demonul intră în el; dar dacă se smereşte, demonul îl lasă. Dacă începi să te rogi lui Dumnezeu şi demonul stă împotriva ta şi nu-ţi îngăduie să te închini, smereşte-te şi spune: „Nimeni nu e mai rău decât mine pe pământ", şi în acel ceas demonul va pieri; ei se tem tare de smerenie, de străpungerea inimii şi de mărturisirea sinceră. Dacă simţi că sunt demoni în tine şi îi auzi vorbind între ei, nu deznădăjdui: ei viază în trupul tău, dar nu în sufletul tău. Smereşte-te, iubeşte postul şi nu bea vodcă şi nici vin. Dacă n-ai ascultat de „bătrânul" [„stareţul"] tău, atunci e un demon în tine: şi aşa pentru fiecare păcat.

Cuvant dupa impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine
 

Cum trebuie sa fie milostenia?
 

,,Crestinul poate da milostenie si ajutor nu numai din punct de vedere material, ci si prin cunostiintele, osteneala, sfatul si celelalte ale sale.'' (Sfantul Teofan Zavoratul)

Fratii mei,
 

[SIZE=3]IMI PLACE ca se scriu texte extrem de frumoase!!! Numai bucurie gasesti! Dar va rog din tot sufletul sa MENTIONATI SI [COLOR=red]LOCUL[/COLOR] DE UNDE CITATI UN TEXT! De ce spun asta, ca poate unuia ii place textul si vrea sa citeasca mai mult, SA STIE UNDE SA CAUTE!!! VA ROG FRUMOS, MENTIONATI SI LOCUL SI AUTORUL!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]MULTUMESC!!![/SIZE]

1000 de Intrebari si Raspunsuri Despre Viata Duhovniceasca
 

1000 de Intrebari si Raspunsuri Despre Viata Duhovniceasca
Alcatuite pe baza operelor Sfintilor Parinti si ale nevoitorilor bunei credinte
Editura Cartea Ortodoxa
Galati2005

Despre smerenie
 

Sufletul celui smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuiesti tu suflet smerit?Cine locuieste in tine?Si cu ce te-as putea asemana?
Tu stralucesti limpede ca soarele, dar arzand nu te mistiuiesti,si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc Ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta, Preacurata Maica Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.

Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine , dar nu in continuu.Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea, Lumina mea.Tu m-ai povatiut prin milostivirea Ta.Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia;caci fara smerenie, harul nu poate fi pastrat,si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul.Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei"aparuta la editura Deisis, Alba Iulia 1994)

Despre Har
 

Era odata un suflet pacatos pe care Domnul l-a chemat la pocainta, si acest suflet s-a intors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire si I s-a aratat lui.Domnul e atat de milostiv, smerit si bland.Pentru nesfarsita Lui bunatate, El nu si-a adus aminte de pacatele lui, si acesta L-a iubit si se avanta spre El cum zboara pasarea din colivia ei stramta spre tufisurile inverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu-Dumnezeu milostiv, iubitor si bland- si L-a iubit pana la sfarsit.Iubirea lui arzatoare il atrage fara satiu spre El, caci harul Domnului e nesfarsit de dulce si el incalzeste mintea , inima si intreg trupul lui istovit.
De ce tangui, suflete al meu, si versi lacrimi?
Ai uitat ce a facut Domnul pentru tine, cel vrednic de toata osanda?
Nu, n-am uitat ce nesfarsita iubire a revarsat asupra mea Domnului si-mi aduc aminte de dulceata Duhului Sfant.
Cunosc iubirea Domnului si cat de dulce este El sufletului si trupului.
De ce plangi, suflete al meu, daca cunosti pe Domnul tau si negraita Lui bunatate fata de tine?
Ce mai vrei de la Stapanul Care ti-a aratat o asemenea iubire?
Sufletul meu doreste sa nu mai piarda nicicand Harul Domnului, caci dulceata Lui atrage sufletul meu sa iubeasca pe Ziditorul lui.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei")

Parintele Arsenie Papacioc - Despre om
 

Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l da sa-l traim. Pentru ca a sufla si a rasufla e tot de la Dumnezeu. Si atunci a avut marea prudenta Domnul Hristos sa ne spuna ca " nu se misca fir de par fara voia Mea". Suntem guvernati de Dumnezeu in toata miscarea, in toate gandurile noastre ascunse. Sigur ca depinde si pe ce pozitie te asezi. Avand in vedere si numai lucrul acesta : viata vesnica. Daca te ratacesti, daca esti neatent sau esti ateu- Doamne fereste ! Ca-i mai grava starea aceasta, nepasarea aceasta. Aceasta este nesuferita lui Dumnezeu. . .Pentru ca nu e suparat Dumnezeu pentru anumite greseli pe care le facem cat e suparat ca suntem nepasatori. Ne amanam existenta, mergem pe inertie. E o mare greseala ! Trebuie trait fiecare moment in toata plinatatea lui. Sa te cunosti pe tine. Marea greseala care e in lume care e ? Fiinta omeneasca, care e facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, se izoleaza dupa propria sa fiinta. Nu Dumnezeu l-a dat afara pe Adam din Rai, ci Adam s-a dat afara singur. Asta-i omul !

Sfantul Maxim Marturisitorul:
 

"Dar poate nu poti sa iubesti pe vrajmasul tau cand te simti nedreptatit de dansul; poate aceasta nu o poti face deocamdata. Dar mai bine taci, rabda si roaga-te lui Dumnezeu. Macar nu te razbuna pe el si macar in suflet poarta cu intelegere neputinta acestuia in vremea lui tulbure.Dupa aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu si-ti va da tie dar si putere sa-l iubesti din toata inima pe cel ce ti-a facut rau.Dar intai si intai TE ROAGA!"

Avva Antonie
 

Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor .Caci s-a zis:" Ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca".

Parintele Arsenie
 

Da , este vindecare si mântuire si pentru cel mândrţ, dar va trebui să trăiasca intr o mare frică de Dumnezeu. Acest păcat este cel mai urât de Dumnezeu. Este păcatul luciferic, care a dus la căderea unei cete intregi de ingeri si i-a făcut lipsiti total de darurile lui Dumnezeu. Sunt draci nesuferiţi, urâti, vicleni, fiinţa cu ură desăvârsită si blestemati pe vecii vecilor. Aceasta este soarta tuturor celor ce se incred in puterile lor, mai presus de toţi, ingâmfati , nemiloşi, urâti de semenii lor, indrazneti si fară rusine.

despre pacea sufleteasca - Sf.Serafim de Sarov
 

"Scopul vietii crestine este dobândirea Duhului Sfânt. Dobândeste pacea launtrica si mii de suflete se vor mântui in jurul tau.
Totul este subordonat agonisirii acestei paci, alipirea de Biserica, adevarata nadejde, îndepartarea de patimi, iertarea greselilor, neosândirea aproapelui, tacerea launtrica.
Nimic nu este mai bun decât acea pace în Hristos. prin care sunt respinse navalirile durerilor celor rele, din vazduhuri si de pe pamânt.
Caci lupta noastra nu este împotriva trupului si a sângelui, ci impotriva începatoriilor, împotriva stâpâniilor, împotriva stapînitorilor intunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri (Efeseni 6, 12).
Un om intelept îsi indreapta duhul înauntrul sau si îl coboara in inima
sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl lumineazâ si el se afla într-o stare de liniste suprapamânteasca, adica, având constiinta împacata, caci el contempla harul Sfântului Duh în interiorul sau, dupa cuvântul lui Dumnezeu: ,,Unde este pace, acolo salaslueste El”.
Cel care merge în pace aduna ca si cu o lingura darurile harului.Când un om dobândeste pacea, atunci poate revarsa si asupra altora lumina sufletului sau…
Domnul nostru Iisus Hristos a lasat aceasta pace ucenicilor Sai înainte de moartea Sa ca pe o comoara nepretuita, zicând: Pacea Mea dau voua, pacea Mea las voua (Ioan 14, 27).
Apostolul vorbete de asemenea despre accasta pace: …si pacea lui Dumnezeu, care cavârseste orice minte, sa pazeasca inimile voasre si cugetele voastre, întru Hristos Iisus (Filipeni 4, 7). Si astfel se cuvine ca noi sa ne îndreptam toate gândurile, dorintele si faptele spre dobândirea pacii lui Dumnezeu, strigând totodata impreuna cu Biserica: Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta da ne-o noua… (Isaia 26, 12)."

http://serafimdesarov.trei.ro/?p=14

Sf.Simeon Noul Teolog
 

"90. Nu e tot una a te multumi cu o haină modestă si a nu dori un vesmint strălucitor, cu a te imbrăca in lumina lui Dumnezeu. Acesta este un lucru si acela altul. Atrasi de mii de pofte, unii dispretuiesc cu usurintă poftirea unui vesmint ; dar in lumina lui Dumnezeu se imbracă acei care o caută neobositi prin toate nevointele si se fac fiii luminii si ai zilei in implinirea poruncilor.

3. Domnul care ne dăruieste nouă cele mai presus de simtire ne dă si o altă simtire mai presus de simtire prin Duhul Său, ca să simtim in chip mai presus de fire darurile si harismele Lui mai presus de simtire, prin toate simturile, in chip clar si curat.

3. Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie să-i vedem ca pe unul si in fiecare din ei trebuie să vedem pe Hristos si să avem atita dragoste fată de el, incit să fim gata să ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe toti să-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dacă ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăsti pe fratele, ci patimile care il războiesc. Iar dacă il vezi tiranizat de pofte si de ginduri gresite, să ai si mai multă milă de el, ca nu cumva să fii si tu ispitit (Col. VI, 1), ca unul ce te afli supus schimbărilor materiei nestatornice.

7. Plinsului după Dumnezeu ii premerge smerenia si ii urmează o bucurie si o veselie negrăită. Iar din smerenie după Dumnezeu răsare nădejdea mintuirii. Căci cu cit se socoteste cineva pe sine din suflet mai păcătos decit toti oamenii, cu atit creste, impreună cu smerenia si nădejdea care infloreste in inima lui, incredintindu-1 că prin ea se va mintui. 8. Cu cit coboară cineva mai mult in adincul smereniei si se recunoaste ca nevrednic de mintuire, cu atita se intristează mai mult si varsă siroaie de lacrimi. Iar pe măsura acestora, tisneste in inima lui bucuria, iar impreună cu ea izvorăste si creste nădejdea, care face incredintarea despre mintuire mai puternică.

56. Acoperisul fiecărei case se tine prin temelii si prin cealaltă parte a clădirii ; iar temeliile se asază, ca trebuincioase si folositoare, pentru a purta acoperisul. Astfel nici acoperisul nu poate sta fără temelii si nici temeliile nu-s de vreo treabă sau de vreun folos, fără acoperis. Asa si harul lui Dumnezeu se păstrează prin lucrarea poruncilor, iar faptele poruncilor se pun ca temelii pentru harul lui Dumnezeu ; si nici harul Duhului nu poate răminea in noi fără lucrarea poruncilor, nici lucrarea poruncilor fără harul lui Dumnezeu nu e de vreo trebuintă sau de vreun folos."

Filocalia - Sf.Simeon Noul Teolog

http://www.filocalia.ro/scrieri/10/Simeon_Noul_Teolog

invataturi ale Parintilor Duhovnicesti-biblioteca Manastirii Saraca
 

Hristos vine adesea si bate la usa ta si tu il inviti sa se aseze in camara sufletului tau. Apoi, prins in afacerea ta, uiti de Marele Oaspete. El te asteapta sa te infatisezi si cand intarzii prea mult, se ridica si pleaca. In alte dati, esti atat de ocupat incat ii raspunzi de la fereastra. Nu ai vreme nici macar sa-i deschizi usa.

Un om se poate inalta deasupra pamantului cu doua aripi, una este simplitatea si alta este curatia inimii. Trebuie sa fii simplu in lucrari si curat in cugete si simtiri. Cu o inima neprihanita il vei putea cauta pe Dumnezeu si cu simplitatea il vei gasi si te vei bucura. Inima curata trece cu usurinta prin portile Cerurilor.
(Parintele Amfilohie Makris)

Staretul spunea: „Nu va presati copiii. Orice le-ati spune, rostiti-o cu rugaciune. Copiii nu asculta cu urechile. Ei asculta doar ce vrem sa le spunem cand harul cel dumnezeiesc apare si ii lumineaza. Cand vreti sa spuneti ceva copiilor vostri, spuneti-o Prea-Curatei Maici a lui Dumnezeu, si ea va savarsi tot lucrul. Rugaciunea voastra va deveni o imbratisare duhovniceasca, care vă atrage si cuprinde copiii. Vedeti, noi incercam adesea sa ii imbratisam, dar ei se opun. Insa nu se opun niciodata unei imbratisari duhovnicesti.
(Parintele Porfirie)

Satana nu ne cunoaste gandurile. El stie doar ce ne aseaza in cugete, ca si orice lucru de care isi da seama din miscarile noastre, si orice aude din vorbele noastre... Satana se impotriveste oricarui crestin ce se nevoieste cu sinceritate. Totusi, nimanui nu trebuie sa ii fie frica de diavoli. Ei sunt fum, tarana si duhoare. Nu au putere asupra oamenilor. Dumnezeu ingaduie ispitele pentru a incerca credinta oamenilor. Pot fi gasiti chiar si in biserica, chiar si in timpul Dumnezeiestii Liturghii. Ei pun cugete rele in mintile oamenilor si ii abat de la rugaciune si de la atentia pentru dumnezeiasca taina. Totusi, la vremea Cantarii Heruvimice si a Intrarii Mari, pleaca. Doar Lucifer, conducatorul lor, poate intra in altar. Nimeni altul. Slujeam odata liturghia noaptea, cand au venit in biserica si au inceput sa rastoarne scaunele. Arhidiavolul a intrat in altar, a inchis fereastra si m-a apucat de gat, ca sa ma sugrume. Am cerut ajutor de la Arhangheli, si cand cocosii au cantat dimineata, au plecat cu totii. „Acest neam cu nimic nu poate iesi, fara numai cu rugaciune si cu post” (Marcu 9:29). Satan nu trebuie sa gaseasca pe nimeni lipsit de barbatie, caci face cu ei ce doreste. Satan se teme de marturisirea curata si cinstita, cu umilinta si cu dragoste. Cand exista acestea, el, pur si simplu, nu poate intra.
(Parintele Dimitrie Gagastathis: Omul lui Dumnezeu)

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...parintilor.htm

Părintele Paisie ( de luat in seamă ! )
 

Când femeia rămâne insărcinată, atunci cel mai bun lucru este să inceteze imediat contactele sau dacă nu pot, să le reducă cât se pot de mult. Dar cel puţin din luna a opta trebuie să inceteze de a mai avea contacte, pentru că, in afară de pericolul ce există ca copilul să pătimească ceva ( avort şi altele ) , se pricinuieşte pagubă duhovnicească.
Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel incă din pântece dobândeşte patima. Există prunci care sug şi se aprind trupeşte. In timp ce există tineri de optsrezece-douzeci de ani care au nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă ? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părintii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare , ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor. Dacă cineva este bogat sau sărac, lasă moştenire multe sau puţine , potrivit cu starea lor. Astfel există copii care au o bogată moştenire duhovnicească de la părintii lor, adică au multe virtuţi. Aceşti copii dacă adaugă şi osteneala lor, nevoinţa lor, pot ajunge la mari inălţimi duhovniceşti, pentru că au pornit deja de la inălţime. De aceea Maica Domnului a fost atât de curată. Nici măcar un gând păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este Sfânta Ana. Ioachim şi Ana au fost sfinţi, iar zămislirea Maicii Domnului a fost fără plăcere. Insă Dumnezeu nu este nedrept. Ceea ce are valoare este lucrarea pe care a făcut-o cineva asupra lui insuşi. Nevoinţa, osteneala personală pe care a depus-o fiecare, pentru a respecta poruncile lui Hristos, pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu, aceasta o ia in considerare Dumnezeu şi nu punctul de unde a plecat.