Credinta fara dogme?
 

Simt nevoia ca prin acest topic sa accentuez ca adevarata credinta este cea care confirma si apara de erezii credinta apostolica, nu defineste Adevarul in sine, ci ne descopera exprimarea/marturisirea corecta.
Prin acest topic caut cele mai potrivite raspunsuri pentru viziunea "democratica" o credinta fara dogme care predomina in randul crestinilor de astazi. Oare exista vreo legatura intre credinta personala si credinta Bisericii?

Nebeneficiind de educatie religioasa in scoala,am cunoscut credinta mai intii prin intermediul bisericii pe care am fregventat-o un timp doar ca spectatori pana am simtit ca se petrece ceva in structura mea interioara.
Urmatoarea piatra au pus-o duhovnicii si lecturile.Trairea autentica a credintei are loc in intimitatea spatiului meu de viata iar aceasta este unica si la fel de intima ca orisice traire personala.Si cum fiecare om este unic asa este si trairea credintei;unica si irepetabila pentru fiecare!
Parerea mea este ca are o importanta deosebita sa-ti pastrezi identitatea religioasa indiferent unde traesti sau care sunt tendintele timpurilor caci in ceea ce priveste credinta nu prea isi au locul mondenitatile.

George, daca nu ar exista nicio legatura intre credinta personala si credinta Bisericii, am fi morti din punct de vedere spiritual. Hristos e Unul, dar e al Bisericii. Deci, atat timp cat raman in Biserica am convingerea ca raman si in Hristos. Insa, atunci cand ma instrainez de Biserica, dau nastere unui dumnezeu care nu este identic cu cel pe care Il marturiseste Biserica, pentru ca e "nascut" de mintea mea. Sunt din nefericire multi, care traiesc in afara Bisericii, dar au credinta ca traiesc in adevar. Mantuitorul ne-a spus ca mladita trebuie sa fie in vita, altfel, se usuca si nu aduce roada. (Vita fiind Hristos, iar noi mladitele)

Un om poate avea o credinta sanatoasa fie daca traieste singur în pustie si îl învata Duhul Sfânt fie daca trind în lume cunoaste dogmele Bisericii si învataturile Sfintilor Parinti. Fara acestea nimeni nu va ajunge sa aiba structua sufleteasca necesara mântuirii.

Cei cu credinta democratica sunt de fapt dupa capul lor, ca diversele secte neoprotestante si vor pieri în nebunia mintii lor.

Dar dogmele nu trebuie vazute altfel decât ca niste ajutoare, înauntrul nostru trebuie sa ne pastram libertatea duhovniceasca de a ne înalta sufletul în rugaciune în mod simplu, nu prin intermediul unor idei sau principii, asa cum sunt si dogmele.

As vrea sa detaliati mai intai, cei care va pricepeti mai bine, ce intelegeti prin credinta apostolica. Nu este aceasta dogmatica?
Viziunea pur "democratica" trebuie sa fie cea a ignorantului care nu are cunostinta de dogme.

eu cred ca exista, in sensul ca prima ar trebui sa se situeze intotdeauna sub aripa ocrotitoare a celei de a doua. nu ne putem permite/nu e indicat sa fim credinciosi asa de capul nostru, trebuie sa facem efectiv parte din intreg, adica din trupul bisericii. doar asa suntem parte la Adevar.

nu cred ca la asta s-a referit george, ci mai degraba la viziunea "comoda", adica la cei care adopta scurtaturi, inovatii, etc.

dupa mine Credinta Apostolica fara dogme nu exista!(asta cred)
pai e cumplit de absurd sa afirm ca ma inchin DUMNEZEULUI CELUI ADEVARAT, INCHINAT IN 3 FETE: TATAL(VESNIC,FARA DE INCEPUT),FIUL(VESNIC,NASCUT DIN TATAL), SI DUHUL SFANT(VESNIC,PURCES DIN TATAL) si sa zic ca nu am dogme-pai tocmai asta e o dogma!si cum orice rugaciune incepe cu +si cu: IN NUMELE TATALUI SI AL FIULUI SI AL SFANTULUI DUH cum pot sa afirm ca nu am dogme?!(am dat doar un exemplu...scopu nu cred ca e sa va enumar dogmele:1:)cum m-as putea ruga fara sa respect dogme?normal ca pot borborosi ceva de genu:"Doamne da-mi masina,casa,vila,piscina,etc,etc,etc"cum fac unele secte dar alea nu au CREDINTA APOSTOLICA;MANTUIREA SE CASTIGA IN BISERICA ORTODOXA-SINGURA CARE PASTREAZA DREAPTA-CREDINTA (desigur ca nadajduim ca se vor mantui si restul oamenilor dar stim si ca Dumnezeu este drept)

asadar va asteptam macar acum in al 11-lea ceas sa va intoarceti la Ortodoxie(de fapt, de unde ati plecat candva....:1:)

credinta apostolica?pai cum ii zice numele, cea de la apostoli(mai pe scurt daca asa vreti),deci cu preoti,episcopi,diaconi,si cu Sfinte Taine si tot ce ne-a dat Dumnezeu;ce mai:ORTODOXISMU insusi, fara inovatii(cum e filioque) sau altele...:1:

Pai dragul meu este exact cum ar fi sa guvernezi si sa traiesti intr o tara , intr-o lume fara legi. Fiecar dupa tartacuta lui ! Imagineaza-ti cum ar arata tara, lumea dupa o astfel de "democratie", a tartacutelor libere .

Un exemplu edificator al bramburelii in credinta libera, moderne si mai stiu eu cum, este cel al sectelor, cultelor. Au simplificat atat de mult totul, incat nu a mai ramas nimic .

a avea o credinta fara dogme ii ca si cum ai conduce o masina fara sa tii cont de semnele de circulatie

Exact Mirela. M-am referit la cei care "calatoresc" spre Dumnezeu fara sa tina cont de cararea batatorita a Bisericii, considerand ca scurtatura duce la aceeasi tinta fara ratacire.

pai nu inteleg de ce carare zici...
oricum:calea e una si stramta si grea;nu exista scurtaturi:D

Crestinul ortodox care are o intelegere duhovniceasca nu-si inalta mintea intr-atat incat sa incerce sa cunoasca din unghiul de vedere ultim al lui Dumnezeu, ci ramane la dogmele Bisericii, ca intre niste granite si turnuri ale adevarului. Dogmele sunt date tocmai pentru a pregati mintea pentru adevarata "vedere" (contemplatie), pentru a face posibila unirea cu Dumnezeu.

Pe langa categoria celor ce <<"calatoresc" spre Dumnezeu fara sa tina cont de cararea batatorita a Bisericii>> (fie din nestiinta, fie din rea vointa ), mai exista una, a celor care au doar o "adeziune" intelectuala la dogmele Bisericii, insuficienta de altfel. Din nefericire, de foarte multe ori, cu acestia ne identificam, pierzand din vedere ca pentru a intelege dogmele, asa cum le-au inteles Parintii Bisericii, trebuie sa vietuim si sa gandim in Duhul care i-a insuflat pe Parinti, care in vecii vecilor e Acelasi.

NU! Scurt si clar! NU exista decat o cale, aceea a bisericii. Este f.bun topicul deschis de tine pentru ca (personal) stiu f. multi crestini ce se numesc crestini pe sine dar au credinta lor. Ori acesta e erezie. Imi amintesc de vizita facuta recent la manstirea Cotesti aici in Vrancea cand o femeie in varsta!! s-a apropiat sa [COLOR=Red]se impartaseasca mancata fiind![/COLOR] Insa, Domnul atat de mult a iubit-o ca NU a lasat-o sa se osandeasca ci i-a deschis mintea maicii starete care a intrebat-o inainte de a urca pe soleie daca a mancat sau nu. raspunsul a fost DA!! Si tot mai vroia sa se impartaseasca..pentru ca asa stia din mosi stramosi.. Doamne iarta-ma...bun topic ai decshis frate! [COLOR=Red]BUN!![/COLOR]

Este deosebit de folositor a se cunoaste dogmatica ortodoxa, pentru corecta intelegere a ceea ce inseamna ortodoxia, care este diferenta fata de caile minciunii, dar si pentru a identifica usor si a alunga la timp orice tentativa a vicleanului de a ne rataci. Vreau totusi sa va spun, dragii mei, ca stiu foarte multi oameni, in special de la tara, care nu au cunostinte de dogmatica ortodoxa dar TRAIESC ortodoxia profund, simplu si firesc de o maniera care de multe ori ma indeamna sa ingenunchiez in fata lor simtindu-ma atat de marunt si de neinsemnat.

nu ai tocmai dreptate...ei de fapt stiu dogmatica dar nu stiu ca ii zice dogmatica:daca "popa nost" o zis sa facem asa ,asa fac.unde nu se poate prea mult nici Dumnezeu nu cere absurdul...imi aduc aminte de o povestioara:un sfanta(parca) merge sa impartaseasca 3 pustnici.nu stia(parca) ce sa ii intrebe(de pacate) si ii pune sa zica ceva,orice, ca sa ii poata Impartasi.si ei zic:Voi Trei(adica Sfanta Treime) noi trei...cam atat.si a inteles Sfantul ca nu prea cunosc multe pustnicii dar ca trairea e puternica....si totusi:stiau macar o dogma!

Da, frumos ai raspuns si ai perfecta dreptate.

As vrea sa revenim asupra acestui topic fratilor. Am citit la topicul despre pomelnic asa. Nu avem voie sa pomenim pe cei necununati, eretici, cei care nu duc o viata crestineasca. Da! Acestea le stiu si eu insumi chiar de la dar....Va pun o intrebare. Daca chiar unul din familia voastra ar fi astfel ce ati face? Nu l-ai pomeni? Ati judeca pe cel ce pomeneste? Si pentru a intelege de ce aceste intrebari vreau sa va spun durerea mea. Fratele meu s-a desparit de 3 ani. Recent si-a facut o prietena si bineinteles ca traiesc in curvie.. El este departe de tara, nu are bisericaa colo, vorbesc cu el in fiecare seara si la final cu lacrimi in ochi, voce gatuita imi spune soptit; surioara, te rog pomeneste-ma..stiu ca tu..si ca e pacat dar te rog nu ma lasa.. Cum ar trebui sa procedez eu? Sa implinesc canoanele? Sa am inima de tabla? sau de carne? Sa il pomenesc sau nu? Eu fratilor il pomenesc, pentru ca inima NU ma lasa sa il las asa..Il pomenesc fratilor si am constiinta pe deplin impacata ca implinesc porunca Domnului Sa va rugati unii pentru altii. Sau o doamna ce am cunoscut-o pe net pe un alt forum are un fiu, un singur fiu care este in aceeasi situatie cu fratle meu. Ea, doamna NU l-a primit acasa pe fiul ei cu fata. Dar ..si eu sunt mama...oare as putea sa fac acestea??? Mi-as alunga fiul ca a gresit? Sau mi-as "risca" mantuirea din IUBIRE pentru copilul, fratele sau oricine din familia mea? Pana unde trebuiesc implinite canoanele si dogmele? cat si pana unde trebuie sa avem inima de tabla si pana unde de carne???...

[COLOR=Red]E bine sa fii rau? Sau e rau sa fii bun?[/COLOR]:39:

Am si eu o problema asemanatoare,Pentru acelasi motiv,in postul Craciunului nu m-am impartasit,am luat doar aghiazma mare deoarece fiul meu traieste necununat.Am avut o discutie serioasa cu ei si ............de atunci nu mai vor sa comunice cu mine.Cat sufar numai inima mea stie.Nu cred ca voi afla aici raspuns si nici tu Jenica.Ce spun sfintii parinti despre aceasta stiu caci am citit si spune si parintele la predica.
Sunt situatii in viata la care e greu sa raspunzi cu dreapta socoteala. Sa speram totusi ca vom primi vreun raspuns si ne vom folosi.

Ai mare dreptate Dorina. Nu vom afla raspunsul aici. Insa intentia mea a fost de a ridica SI probleme/exemple VII din viata noastra. Probleme cu care ma confrunt nu numai eu sau tu ci (banuiesc) majoritatea... De ce atunci acest subiect? Pentru ca daca noi gresim ( sau nu) poate un altul/alta ce va citit aici va indrepta ceea ce poate indrepta in viata sa. cat despre tine (si eu sunt in aceeasi situatie, NU am binecuvantare pentru Sfanta Impartasanie din apoape aceleasi motive) iti spun cu mana pe inima. CRED din toata fiinta mea ca JERTFA ta NU va ramane fara plata! Lacrima unui parinte pentru fiiul lui valoareaza cat 100 de ani de nevointa. E vorba parintelui Teofan. ..

Fiul sau.
Iertare:9:

Cand raspunzi raului cu bine sunt sanse ca raul sa se preschimbe in bine. Cum sa strice ceva, vorbirea cu Dumnezeu? Strica tacerea fata de El.

Eu nu cred ca va fi nedreptatit un om care s-a rugat si pentru altii. Dar facand acest lucru sa nu ajungem la gandul ca suntem mai milostivi decat Biserica si Insusi Dumnezeu.

Biserica se roaga pentru fiii ei sa-si pastreze credinta, iar pentru cei ce se afla in afara ei, se roaga ca acestia sa se intoarca la credinta si sa se uneasca cu ea. De vreme ce adresarea aceasta trebuie sa se savarseasca aici, pe pamant, atunci si puterea acestei rugaciuni se limiteaza la sederea pe pamant a celor pentru care se savarseste rugaciunea.

Oare nu stim pilda cu oaia cea pierduta spusa de Domnul Iisus Hristos fariseilor ?Personal cred ca trebuie sa ne rugam si pentru cei rataciti, oricare ar fi ei.

Inaltpreasfititul Bartolomeu Anania in lucrarea "Cartea deschisa a Imparatiei - o insotire liturgica pentru preoti si mireni”, vorbeste despre "Corabia Bisericii”, pornind de la o reprezentare iconografica ce evidentiaza legatura profunda dintre Liturghie si Biserica: "In Manastirea Hurezi, si anume in pridvorul bisericii-bolnita, poate fi vazuta urmatoarea scena, zugravita pe la inceputul secolului XVIII: pe apa unui fluviu pluteste o corabie cu vasle. In spate, la carma, Iisus Hristos. In fata, la prora, Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Pe laturi, tragand la lopeti, cuviosi parinti. Pe mal, capii ereticilor, cu niste carlige lungi in maini, straduindu-se s’o agate si s’o abata din drum. In mijlocul corabiei, pe un podium, o masa. In jurul mesei, preoti si arhierei in odajdii. Pe masa, o cutie mica, in care poate fi usor recunoscut un chivot in care se pastreaza, de obicei, Sfanta Euharistie, adica Trupul si Sangele Domnului. Asadar, in aceeasi nava, Hristos istoric si Hristos euharistic. Corabia este Biserica, adica Imparatia Cerurilor in devenire, iar in mijlocul ei se afla Liturghia, adica Imparatia Cerurilor, statica si dinamica in acelasi timp, oferind pregustarea celei finale, desavarsite si vesnice."

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cred-in-felul-120104.html

http://www.crestinortodox.ro/files/i...-bisericii.jpg

Chivotul Vechiului Legamant continea TABLELE LEGII,
dar Chivotul Noului Legamant CE contine?
Har, smerenie si jertfa de sine.

???
 

Daca fiul traieste cu o femeie necununat.. parintii sunt opriti de la impartasanie?

Dorina, cred ca faci ce trebuie. Eu cunosc parinti care se bucura cand fiii schimba femeile ca pe sosete - o considera "traitul vietii".

Si poate unor parinti le e de folos sa stie.. Si ai mei parinti (care m-au lasat sa fac cam tot ce-mi dadea prin cap in tinerete), cand am anuntat ca eu ma mut cu prietenul s-au impotrivit vehement. Au fost atat de suparati cum nu i-am vazut niciodata: adica ori ma marit, ori stau cu ei! Atunci nu eram prea inteleapta (ca sa nu spun altfel), am fost foarte dezamagita ca am parinti atat de "inapoiati", fata de parintii altora care intelegeau relatiile moderne.
Intre timp m-am mai desteptat un pic si am multa admiratie si recunostinta pentru atitudinea pe care au avut-o in acel moment (desi ei nu au actionat asa din convingeri religioase! ci acela era firescul unei relatii pt ei: casatoria).