si eu am vrut sa ma calugaresc
 

in momente grele din viata mea cand nu mai aveam incredere in nimeni, cand la serviciu totul se darama m-am indreptat spre manastire si asa am ajuns sa ma linistesc;
acum nu sunt calugar ci lucrez in oras dar nu exclud posibiliatea ca intr-o zi sa ma calugaresc, mai la batranete.

povestioara
 

Un tinar foarte hotarit s-a pornit, cu o traista in spinare, la manastire.
Mergand, pe un ses, a vazut cum fete si baieti de seama lui se distrau si la un moment un duh rau in chip de om il intreaba unde merge, la care el raspunde ca tine calea spre manastire. Duhul il trata cu atita maiestrie in al convinge ca e prea tinar, si ca ..., si ca ... in cat acesta convins de cuget merge de indata spre tinerii de pe ses si in joaca se si indragosteste de o fata.
Inteles lucru urmeaza cuplu, familie, copii dar si saracie. Deznadajduit acesta iar ia traista si lasand totul in voia Domnului pleaca spre manastire.
In cale un alt duh rau ( in chip de om) interesat de faptul unde merge drumetul nostru ii spune:
- Cum poti proceda asemenea, maini pe Dumnezeu. Copii cine tii va creste? si bla-bla-bla .....
Acesta umilit se intoarce acasa la ai sai.
Dupa un timp; a imbatrinit eroul nostru, sotia se mutase catre vecinicie, copii pe la casele lor. Sa si hotarit sa-si realizeze marea sa dorinta de alta data. Ne avind obligatiuni si-a luat traista si spre manastire.
Nu la mai intimpinat nici un calator in cale. A ajuns in curtea manastirii. Egumenul manastirii, monah induhovnicit il intimpina:
- Ce doresti om bun!
- Doresc sa fiu monah, Parinte! raspunse batrinul.
- Bine mergi spre rasarit si adu un vreasc de lemne.
Merse batrinul dar ce sa vada, padurea era toata absolut de aur. de unde lemne?
Trecu ceva timp, egumenul vazu ca batrinul nu mai vine, trimise un ascultator sa-l aduca.
- Hai frate te asteapta parintele! il indemna ascultatorul trimis de egumen.
- Pai ....!?
- Hai, sa mergem!
- Parinte, iertat sa-mi fie dar ... . se indreptati batrinul in fat a staretului.
- Mergi, tu frate, spre miazazi si adu lemne. Il indruma egumenul pe batrinel.
Ce sa vada sre miazazi, padurea de argint.
Atunci inteleptul monah il indreapta sre asfintit.
Si acolo, spre asfintit, batrinul nu vede decat numai putregai, absolut totul putregai, indrazneste sa ridice de jos o creanga ramine doar cu ce apucase in mina. Totul putred.
Vine batrinelul rusinat in fata egumenului ca nici de asta data nu a reusit sa indeplineasca ascultarea.
Atunci minunatul si duhovnicescul parinte zise:
- Te pornise-i spre manastire tinar neprihanit, intocmai ca aurul avea sa fii in fata lui Dumnezeu ; la mijlocul vietii te-ai pornit era sa fii ca argintul; iar acum batrin , putregai ai ajuns a fi.

Multi sint chemati...... daca esti esti printre cei chemati, cu siguranta, intr-o buna zi vei deveni un calugar!

Ti-o doresc din tot sufletul!

Daca vrei sa fii alaturi de Dumnezeu o poti face si fara sa te duci in singuratate si sa uiti de familie .Doamne ajuta!

Extraordinar de frumoasa istorisirea, dar lasand la o parte povestea, in esenta ei, este atat de adevarata!!! Multumesc din toata fiinta!!!

stii trebuie sa te gandesti bine....eu ma gandesc tot asa desi sunt mai mic ....ma gandesc si tind la asemenea viata dar trebuie sa fiu chemat daca nu ,nu! Spui dumneata ca nu mai aveai incredere in nimeni,la serviciu se darama tot etc....Trebuie sa te gandesti si daca nu cumva e o dorinta sa fugi de probleme,de lume...Manastirea e nevointa,nu e chiar viata simpla nici acolo.Daca sufletul tau si toata fiinta dumneata vrea asta si se gandeste mereu atunci ar trebui sa pui asta in prim-plan.Duhul Sfant te va chema...M-am gandit si eu de multe ori dar nu e asa simplu....Rabdare,rabdare si iar rabdare domnul meu! Sarbatori Fericite si sa-ti ajute Domnul Dumnezeu !:)

Momentele grele de care amintesti nu sunt spre a te face sa ramai la manastire, sa te calugaresti, ci doar sa te apropie de Dumnezeu...de Cele Sfinte...! Doamne ajuta!

De acord cu Constantin, situatia grea nu trebuie sa fie motivul de a intra în manastire.

Trebuie sa simti o hotarâre totala si sa-ti vezi viata lumeasca încheindu-se în manastire.

Dar trebuie spus ca în zilele noastre manastirea si-a pierdut mult din ceea ce o face manastire, telefoanele mobile, computerele, puhoaiele de vizitatori fac ca diferenta între lume si manastire sa fie mica si sa fie preferabila viata în lume, unde ai mai multa pace. Atmosfera în manastiri e dezolanta comparativ cu anii de dupa revolutie când era entuziasm, multi tineri.

Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem
 

Nu incerc sa te contrazic ci doar afla ca p.Rafail Noica zice ca Dumnezeu binecuvinteaza si Dumnezeu ingaduie; binecuvinteaza binele si ingduie raului. Tot acest minunat parinte spune ca unde este Dumnezeu nu poate fi criza.
Dumnezeu e pretutindeni, si in manastiri chear de lucreaza mintuirea monahilor cu ingaduinta.
Ideea e ca indiferent cum am privi noi manastirile, bisericile, clerul, monahii ... si intreaga Ortodoxie nimic vrednic nu va fi pina nu ne vom apropia cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste.
Si daca cineva cauta PACE!? In lume ai mai multa pace? Nu, nu!
Cel ce mult iubeste nu va mai avea pace in aceasta viata, nici in lume si nici intre zidurile manastirii
Da, poftim pace, acolo departe unde esti liber de constiinta; dar ce fel de pace e aia, una egoista.
Cat despre atmosfera din manastiri (telefoane mobile,calculatoare ...), partial deacord cu tine, dar totusi sunt nimicuri pe linga adevarata viata duhovniceasca care sigur gazduieste (mai mult sau mai putin) in inimile fiecarui crestin , mai cu seama in a monahilor.
Iertare!

...completare:
 

...mai bine ne este noua sa ne vedem de pacatele noastre nu pe cele ale calugarilor, ca NU STIM ce pocainta fac in taina si noi ii judecam .... prin judecata noastra DUmnezeu le iarta pacatele si noi ramanem cu judecata si asa ne asumam osanda de la Dumnezeu si muncile iadului!
Unde este Dumnezeu nu poate fi criza
In filocalie spune la Sf.Marcu Ascetul ca "Atunci cand Dumnezeu binevoieste un lucru TOATA faptura ajuta la indeplinirea lui, iar daca este impotriva, toata faptura se impotriveste"!

Asa am judecat eu pe un Ieromonah intr-o seara la o Manastire... Eram cu un alt parinte si cand sa urcam la arhondaric am vazut un parinte stand pe o banca in fata Bisericii cu telefonul inm mana.... si noi ne-am zis: "uite mai cum nici asta nu poate sta fara telefon... vorbeste noaptea..." si ne intampina pr.Staret si daca ne-a vazut ca ne uitam inspre acel parinte ne spune: "Pr. (X) se roaga si citeste din PSaltire, are lanterna la telefon si asa citeste si noaptea" si am ramas amandoi MUTI si ne-am umplut de rusine!

Deci fratii mei NU MAI JUDECATI pe niciun parinte sau maica de ce are telefon! Eu am in telefon Sf.Scriptura in format Java (2MB are) si citesc mereu... si tot asa, mai multi parinti ma judecau ca nu pot sta fara telefon, ca nu ma satur de mesaje, etc... si cand unul a indraznit sa vada ce fac, a vazut ca citeam din Sf.Scriptura, decat sa fiu atent la vorbe desarte... si atunci toti au tacut!

Nu ma dau pe mine exemplu dar va arat ca NU TREBUIE sa judecam pe nimeni ce face el la telefon ca ne asumam osanda degeaba!

Stiu mai multi parinti ce au in telefin INTREG PAtericul si TOATE CELE 12vol ale Vietile Sfintilor... si citesc mai mereu pt ca le este mai usor asa decat sa umble cu cartile dupa ei... dar CINE E SMERIT STA LA LOCUL LUI!!!!

Iertati!!!

Nu am avut intentia in replica de mai sus decat doar sa spun si eu ca nu ii priveste pe cei mireni cum isi traiesc viata monahii.
Daca nu a fost formulat explicit imi cer iertare!
Iertati!
Zic ca indiferent care e atitudinea fata de ei, monahii ramin a fi monahi si manastirile manastiri.
Si ce este manastire!? Oare ziduri, cladiri si cupole aurite? Da, dar nu numai.
Eu cred ca, manastire e ceea ce nu se vede, e corelatiea dintre membrii unei obsti monahale, e stima, respectul, dragostea unul fata de altul, e trairea in duh ,, ce e mai frumos si mai bine decat a trai fratii impreuna,, e ceea ce nu e cu putinta de perceput fara a trai.
Si iar telefoane, calculatoare sunt fleacuri ....
Iertare!

...am scris ca si titlu la postarea mea "...completare" nicidecum ca ai mentionat ceva gresit.. Dne fer! ci doar COMPLETARE... Iarta-ma!

Nu am avut intentia sa judec ci sa spun ca manastirea nu mai ofera ceea ce o face manastire, adica ziduri, izolare, liniste. Obstile s-au redus numeric si vor continua sa se reduca, ajungând ca în Grecia unde manastirile sunt ori închise neavând obsti ori au obsti de câtiva vietuitori. Aceasta situatie e benefica deoarece în cazul unor obsti mici e mai multa pace în conditiile tehnologizate ale lumii contemporane. Vremea obstilor mari, de sute de calugari asa cum era odinioara a trecut. În secolele trecute astfel de obsti mari erau binevenite fiindca manastirile erau într-adevar asezaminte de viata pustniceasca (opusul lumii, vietii din orase) si familiile mari de calugari ce traiau la departare de civilizatie ofereau un raport bun între necesitatea de izolare si de contact uman necesar celor ce nu doreau sau nu erau pregatiti de sihastrie.

Ce frumoase intamplari!:105:...parca-s rupte dintr-un alt pateric..........
multumim

[SIZE=3]offfffffffffff....cat m-ai amarat cu aceasta frumoasa povestire....:46::46::46:[/SIZE]

ganduri
 

Cred ca nu exista suflet crestin fara nostalgia monahismului, oricat de firava ar fi prezenta acestuia in el. Tot crestinul isi doreste sa-l iubeasca mai mult si mai mult pe Dumnezeu, sa intre cu El intr-o comuniune din ce in ce mai adanca. Dar "nu toti sunt calugari, nu toti sunt preoti, nu toti invatatori", parafrazand pe Apostolul Pavel.

Sa nu uitam de monahismul interiorizat. Nimic nu ne impiedica sa iubim, in lume fiind. Sfantul Ioan Gura de Aur era in mijlocul Constantinopolului, si atatia multi alti sfinti. Sa ne amintim si de seria de sfinti casatoriti, din lume.

Diavolul profita de orice gand si miscare a sufletului pentru a tulbura si intrista pe om, mai ales pe cel ravnitor de cele sfinte. Monahismul poate fi una dintre cele mai mari ispite, pentru unii dintre noi. Sa pastram o stransa legatura cu duhovnicul, pentru a-l lasa pe acela sa vada de suntem de manastire sau nu. In cele din urma, tot noi vom hotara, sau inima noastra.

Monahismul, vot personal sau harisma. In ultimele zile am tot gasit temeiuri pentru faptul ca acesta este o harisma, data de Dumnezeu celor cu inima fierbinte de dragoste pentru lume, pentru om si pentru Dumnezeu.

Eram la Manastirea Sihastria. Am mers in cimitir si am vazut o maicuta, era sora Maria. Avea atata pace si liniste, incat am indraznit sa merg sa iau cuvant. In acea perioada aveam o mare intrebare (aparent prosteasca, dar pe atunci tulburatoare) "se mai poate mantui omul in lume?". In momentul in care am ajuns langa ea, mi-a zis direct. "Sa nu crezi ca trebuie sa intre omul in manastire ca sa se mantuiasca. Omul trebuie sa faca rugaciune acolo unde l-a pus Dumnezeu, pentru a sfinti acel loc cu rugaciunea sa. Si sa stea acolo, pana ce Domnul il va binecuvanta in inima sa. Toata natura sufera si are nevoie de rugaciune." Batrana avea in jur de 80 de ani. In punga de langa ea se aflau Filocalii, iar un parinte mi-a spus apoi.. "este ucenica Parintelui Paisie Olaru". Cuvantul ei mi-a ramas in minte.

Sa iubim mai intai pe toti oamenii, apoi sa ravnim la mai mult.
Pace, bucurie si iertare.

Domnule, oriunde eshti shi unde te duci, manastireshte-tzi shi calugareshte-tzi viatza...

"fura" de la calugari, asha cum ucenicul "fura" de la maistru (nu maestru ci maistru) shi aplica la tine acasa, la tine in suflet, la tine insutzi... shi roaga-te sa nu intri in ispita, in mandrie, in trufie ca indoielile nu dorm shi abea ashteapta ca sa se manifeste cand vine incercarea... oferindu-tzi bineintzeles, scuza shi apoi rezolvarea... shi ai sa fii fericit ca ai fost shi dumneata Rezolvat... ca defapt doar asta vrOIai ca sa fi shi dumneata rezolvat shi nicidecum mantuit.

CLD ne spune asha shi nu eu pacatosul shi sfatosul, asha par dar nu sunt, deci CLD zice ca oriunde eshti shi unde te duci, manastireshte-tzi shi calugareshte-tzi viatza... citez aproximativ shi sintetic pentruca nu am memorie prea clara, dar dupa moarte, cand trupul nu ne va mai obosi cu neputintzele sale , toate ni le-vom vedea shi aminti fara greshala, toate ne vor fi in fatza ochilor... asha parca am citit peundeva.

Multumesc...
 

Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti
 

Cu bucurie, anne!

Spor in toate cele de folos, odihnitoare de suflet.

...acestea poti sa le mai spui de un milion de ori,frumoasa si clara exprimare.Cine poate a intelege,intelege!

Eu una nu am inteles. Ce ar fi de facut?

Marian Moise - As vrea sa intru-n manastire AUDIO
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...UDIO-4163.html

Avand in vedere topicul, am sa spun si eu ca am vrut sa plec la manastire. De doua ori. Prima data a fost prin anul 3 de faculta si chiar a fost dintr-o necesitate sufleteasca si eram atat de hotarat incat mi-am luat la revedere de la toata lumea si trebuia sa plec peste 3 zile parca. Nu am vrut sa vorbesc cu nici un preot cu nimeni, asa simteam, asa am vrut sa fac, dar la insistentele mamei, am zis ca merg sa vorbesc cu un preot. Si intr-adevar m-am dus la o biserica sa vorbesc cu un parinte, cu care nu am mai avut nevoie sa vorbesc. Am stat o ora in biserica, si ceva imi spunea ca nu e de mine acolo, ca locu meu e aici in lume. Iar a doua oara a fost cand am terminat scoala, trebuia sa iau o hotarare, ori aici ori acolo, punct. Si am plecat la manastirea Sambata unde am stat o noapte. Ospitalitatea si linistea de acolo m-au impresionat, dar constiintza imi spunea ca nu-i de mine acolo. Si asta a fost. Cred in Dumnezeu si ca orice crestin vreau si eu sa ma mantuiesc. Credeam ca acolo voi fi mai aproape de Dumnezeu, dar cred ca si aici ne putem apropia de El daca vrem si pot spune ca am avut cateva suferintze dupa aia, care mi-au fost date doar din voia Lui, pentru a ma mai apropia un pic de El. Poate ca cei din manastiri au o viatza mai inalta decat noi, dar cred ca daca ne dorim, ne putem mantui si noi aici in lume, chiar daca n-om fi printre primi da macar printre ultimii sa fim :) si tot o fi bine.

Da si eu am avut dorinta asta de a merge la manastire pt k nu vroiam sa ma casatoresc sa am copii dar acum cand am crescut numai am dorinta aceea.Imi placea mult la manastiri linistea si singuratatea dar traind mai aproape de ele si vazand ce se petrece in zilele noastre in manastire nu am mai acceptat asa ceva poate nu e peste tot asa dar in viata mea eu cred ca am colindat toate manastirile din Romania aprox toate si cam peste tot era asa adica nu asa cum imi doream cam un fel de rai nu asa de bun dar totusi.Asta e viata acum nu mai visez sa merg am alta viata alte obligatii.Este un lucru nemaipomenit pt cei care cu adevarat isi doresc si ajung in manastiri dar sa reziste pana la capat asa dobandesc raiul cu rabdare,blandete si dragoste!!!

Parintele Lavrentie de Cernigov spunea: ,,Nu toti se vor salva in manastire si nu toti vor muri in lume."

Multe tinere veneau la Parintele Lavrentie sa ia binecuvantare pentru a intra ca maici in manastire. Intrucat prietenele ei primisera aceasta binecuvatare, veni si o tanara si se apropie de Parintele, dar nici n-a inceput sa spuna ceva, ca Parintele i-a zis: ,,Nu, nu, vei merge in lume si te vei casatori. "

Ea a inceput sa planga si sa-l roage pe Parintele s-o binecuvanteze ca sa intre si ea in manastire. la care Parintele cu dragoste in glas iispuse: ,,Daca vom merge toti in manastire, atunci cine va mai naste preoti si arhierei?"

Proorocia Parintelui s-a indeplinit intocmai, caci baiatul pe care l-a nascut a devenit protoiereu. (Viata Sf. Lavrentie, p. 74

Eu cred ca trebuie sa existe o iubire arzatoare pentru Dumnezeu pentru a fi capabil de jertfa de sine: mai ales in manastire dar si in mijlocul multimii.

sa nu folosim locul vietuirii drept pretext..
 

Curatia interioara, ceruta de Dumnezeu fiecarui crestin in parte, este totdeauna posibila, independent de circumstantele exterioare. Daca un om nu ar putea dobandi sfintenia intr-un loc, Dumnezeu Insusi ar fi nedrept si rau, sadindu-l pe acela acolo, iar pe un altul intr-un loc cu de toate. Fiecare trebuie sa-si lucreze talantii, unul 2, altul 10, altul 100. Vom da seama daca nu vom fi facut atat cat se putea face in locul in care am trait. Iar daca am facut tot ce se putea face in acel loc, ajungem sfinti.

Sfantul Simeon Noul Teolog este inflexibil asupra acestui punct: "Multi considera calea monahala ca fiind mai binecuvantata. In ce ma priveste, nu as dori sa asez vreuna mai presus de celelalte, nici sa o laud pe una, dispretuind-o pe cealalta, in orice situatie, viata traita pentru Dumnezeu si dupa Dumnezeu este intru totul binecuvantata."

Viata traita dupa Dumnezeu este calea spre Imparatia Cerurilor !

Este adevarat ca locul exterior si mediul uman pot ajuta mai mult sau mai putin, insa nu trebuie luam acestea drept scuza pentru neputintele noastre.

fericirea de a cunoaste calea !
 

Parintelui Rafail Noica

[COLOR=red]Monahism si mirenism[/COLOR] -[COLOR=red] Video ![/COLOR]

Conferinta de la Manastirea Ramet, din cadrul Sinodului Mitropolitan si primei sinaxe a exarhilor, staretilor, staretelor si duhovnicilor de la manastirile de pe cuprinsul Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, petrecuta la data de 9 noiembrie 2006. Au participat 97 de stareti si 47 de duhovnici.

Calugar
 

Pai cine poate sa stie daca mai ajunge la batrinete?se vede treaba ca nu vrei sa -ti intemeiezi o familie. Ei bine Dumnezeu a lasat familia, a institui-o,Dece nu la lasat pe Adam singur? In geneza citim ce a spus Dumnezeu cu privire la om;nu este bine ca omul sa fie singur,sa-i facem un ajutor potrivit. Apoi si in proverbe scrie ca; este mai bine doi decit unul.Traim intr-o lume unde domina egoismul.Daca crezi ca esti potrivit pentru calugarie , dece nu mergi acum. Dai Domnului cei mmai frumosi anii din viata ta

Despre “parerea de sine”
 

~cuvant din Pateric pentru ca sa nu nadajduiasca omul in sine~
A venit, oarecand, un batran la alt parinte si, vorbind ei unul cu altul , a zis unul: “Eu am murit pentru lume”. Si i-a raspuns lui celalalt batran: “Sa nu-ti pui nadejdea intru tine, pana ce vei iesi din trupul tau, ca daca tu zici - am murit - apoi satana n-a murit, ci inca in toate ceasurile sa ne pazim pre noi insine cu dinadinsul. Ca precum un ostas sau un vanator, cand merg la lucrul lor, nu se inspaimanta, ci se nevoiesc, macar ca nu stiu daca vor fi raniti sau daca vor scapa si se vor mantui, asa se cade si monahului a se lupta cu dracii, dar sa nu-si puna nadejdea intru sine, ci la Dumnezeu sa-si puna toata nadejdea ” .

Esti foarte original, Geo!

calugarie
 

Fratilor sunt nou pe aici dar as avea nevoie de un ajutor care ma poate ajuta sa aflu mai multe despre calugarie sunt un tanar ce rafneste dupa viata ingereasca si mereu imi vine ganduri sa ma calugaresc dar mie frica ca nu sunt pregatit care are timpu si bunavointa sa stea de vorba cu mine si sa ma indrume ?? va multumesc si Dumnezeu sa aiba mila de noi

Daca nu este nebun dupa Dumnezeu, ramai pe loc.

Monahismul actual are mari greutati. Parintii imbunatatiti sunt mai greu de gasit.

calugarie
 

speram sa gasesc si eu pe cineva pe aicea care sa ma poata ajuta Doamne ajuta

Vali draga, intră pe site-urile mânăstirilor sau mergi la faţa locului. Intră aici pe site şi vezi ce găseşti, dacă nu intră pe www.ortodox.ro unde găseşti un ghid cu adrese de mânăstiri. Tu nu ai nevoie de vorbărie , ci de o indrumare concretă , venită din partea unui cunoscător sau a unui practicant. Doamne ajută ! +

Din cate am citit, e bine sa fii cat de cat informat in legatura cu viata monahala. E bine sa citesti inainte carti duhovnicesti in general si carti despre viata monahala. E bine sa fii pregatit sa infrunti greul si ispitele de multe feluri. Parerea mea e ca ar fi bine sa gasesti un duhovnic de manastire, sa te interesezi cum stau lucrurile in mai multe manastiri pe care le ai in vedere si sa decizi totul in cunostinta de cauza.

Daca simti ca nu esti pregatit, accepta ideea si pregateste-te. Intens. O astfel de hotarare trebuie discutata si cu un duhovnic iscusit. Spun asta, deoarece, asa cum scrie in multe carti recente despre sfinti, exista situatii cand duhovnicul ne povatuieste sa urmam aceasta cale si situatii cand ne propune sa amanam sau se opun pur si simplu. Nu e rau sa castigi putina experienta, in ce priveste ascultarea, de exemplu. Daca esti pregatit, nimic nu te va lua prin surprindere si vei avea taria duhovniceasca de a infrunta totul. Daca nu, nu se stie cum ai putea reactiona...

langa sfaturile primite deja,si invataturile parintelui Arsenie Boca,pe care cred ca le cunosti :

http://www.nistea.com/boca-trepte.htm

va multumesc tuturor pt sfaturile date ....vreau de mult sa ma duc la manastirea pestera sfantului Andrei sa raman cateva zile ...dar parca ceva nu ma lasa mereu intervine ceva

Imi aduc aminte de o relatare a parintelui Teofil. S-a intalnit cu un calugar catolic, staret de manastire. Acesta i-a spus parintelui Teofil: "Eu am fost cinci ani indrumator de novici; mi-au venit 18 novici, 18 candidati la calugarie, si numai 5 au ramas." La aceste vorbe parintele Teofil a raspuns: "la noi e altfel: vin 18 si raman 19".

E de luat aminte la aceste cuvinte ale parintelui Teofil, ca suntem prea putin cu grija la viata oamenilor.

Tot parintele Teofil spunea: "Eu cand sunt intrebat sa ma calugaresc sau sa ma casatoresc? zic: asta sa mi-o spui tu, nu ti-o spun eu tie. Adica trebuie sa stii ce ai de facut. Pana cand nu stii ce ai de facut, sa nu faci nimic; si numai atunci cand nu te mai poate opri nimeni din calea calugariei, atunci sa te hotarasti pentru calugarie"