Postul la crestini si postul la maestri yoghini - oare sunt acelasi lucru?
 

Nicidecum.
Cand Sfantul Antonie cel Mare a trait cu cateva paini o perioada foarte indelungata sau cand postea 40 de zile fara mancare si fara apa trupul nu ii slabea de loc.
Ba daca cititi in viata sa aflati ca era foarte normal la constitutie adica nici macar slab.
Daca erau unii asceti crestini care erau slabi aceasta se datora fricii de Dumnezeu iar nu posturilor.
Daca Sfantul Antonie cel Mare s-ar fi taiat i-ar fi curs sange si trupul ii functiona foarte normal ba chiar era plin de Viata caci aflam ca Sfantul Apostol Pavel cand a fost muscat de vipera nu a patit nimic.
Si aceasta nu pentru ca nu si-a facut veninul efectul ci pentru ca puterea vitala a Domnului anihila efectul veninului ca pe nimic.
Afla ca ucenicul Sfantul Antonie Sfantul Pavel cel Simplu mancand aproape nimic si-a sapat cu dalta chilia in stanca.
Nu spune nicaieri ca ar fi slabit.

Vedem ca si maestri yoghini si yoghinii tin posturi negre indelungate.
Dar la ei trupul nu mai functioneaza normal - nu le mai curge sange de loc daca se taie,respira rarit etc.
Ia puneti pe un yoghin sa sape o chilie mare in piatra nemancat vedeti poate?
Eu nu cred.
La acesti yoghini se intampla o diminuare a functiilor vitale ale organismului si de aceea traiesc asa mult fara mancare.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica stiu ca a tinut post si i-a daunat la trup. S-a ales cu o durere de cap care a avut-o pana la moartea sa. Insa totusi prin post a salvat de multe ori poporul roman.

Postul chiar daca dauneaza sau nu trupului este o jertfa primita de Dumnezeu.
Preotii masoni, yoghini, pagani,vrajitorii si toate credintele diavolesti aduc si ele jertfa si prin post dar o aduc necuratului.

De fapt necuratul il imita total pe Dumnezeu nefiind in stare sa creeze ceva nou, dar toate le face ca jertfa adusa lui.

Daca jertfa adusa lui Dumnezeu scoate omul din iad si il mantuieste , jertfa (chiar si din nestiinta ) adusa diavolului este exact contrariul si arunca omul in iad si bucura puterile intunericului, pt ca a mai cazut o faptura a lui Dumnezeu si astfel facandu-L pe Dumnezeu sa sufere.

Postul e o "arma", o daruire a trupului, o jertfa de curatire a sufletului prin trup care este folosita si de slujitorii lui Dumnezeu si de ceilalti .

Iar cei care se mira de minuni e ca si cum si-ar marturisi ei insisi necredinta lor.

Ca ei zic cu gura lor ca e adevarat ca Dumnezeu a facut cerul si pamantul, ca va reintregii trupurile pt judecata, le va pune sufletul inapoi, le va curati sau le va osandi , si totusi se mira cand aud de nu stiu ce minune cum ca s-a vindecat cineva sau a ramas teafar in ciuda legilor pamantesti.

Pai daca cu gura lor marturisesc ca Dumnezeu este peste aceste legi pamantesti de ce se mai mira ca niste necredinciosi ca s-a intamplat nu stiu ce minune?

Pt ca de fapt credinta lor e in vorbe iar inauntru lor nu o cred in totalitate.
Ca Sf. Pavel nu s-ar fi mirat niciodata daca savarsea o minune. De ce? Pt ca o cunostea puterea lui Dumnezeu si nu avea nici o urma de indoiala , de necredinta.

postul il tin in general persoanele sanatoase , nici preotul nu admite persoanelor bolnave sa tina post , este posibil ca sf calinic sa fi avut o problema vasculara sau tumorala la cap si atunci postul nu este unul dinte cele mai bune optiuni, dealtfel diabeticii nu au voie , pentru ca ei trebuie sa consume neaparat 150 gr de carne pe zi , deci nu tineti post asa cum doriti ci ascultati-va trupurile, ele stiu mai bine.

Nu este acelasi lucru desi yoghinii gandesc ca prin practicarea lui au acelasi rezultat ca si cum ar fi un post crestin. Postul yoghin nu are nimic duhovnicesc in el, nu are nimic dumnezeiesc! Si ce este facut fara masura nu este placut lui Dumnezeu, ci diavolului!

Toate au acelas scop:inaltarea spirituala!

http://www.libertatea.ro/stire/india...it-297610.html

podolski 2 ,eu cred ca ai dreptate,cred ca tot ce nu vine de la Dumnezeu vine de la diavol.

Da, este acelasi post pentru ascetii crestini cat si pentru maestrii yoghini...insa motivatia si finalitatea este alta.

Vrei sa spui ca e acelasi ca aspect exterior, dar toata lumea stie ca postul nu este numai regim alimentar, ci mai este rugaciune si indreptarea sufletului si constiintei catre Dumnezeu la crestini, si probabil este mantre si invocarea unor energii (diavoli) la yoghini - deci directie total opusa.

Ca si rugacinea inimii si meditatia yoghina, postul are o finalitate diferita chiar daca formal se aseamana. Crestinul iese din subiectivitatea sa sa dialogheze cu un Tu, sa se uneasca fara confundare. Yoghinul nu ajunge la un Tu ci se adancest in propria sa subiectivitate.

Si eu sunt de acord,tot procesul este identic, si as adauga ca si finalitatea si motivatia este aceeasi, insa cum se spune "cu alta freza"..alta terminologie, personaje, inchipuiri.

Nici măcar procesul nu este identic, darămite finalitatea și motivația.
Dragul meu, creștinul nu caută purificarea trupului, detoxifierea etc. ca yoghinii. Finalitatea postului creștinului ortodox este cu totul alta (și poți să cauți pe acest forum sau alte site-uri ortodoxe).
De pildă, creștinul ortodox (monahul) renunță la carne pe alte considerente decât yoghinul, care yoghin nu mănâncă carne fiindcă consideră că mă-sa bătrână ar putea fi încarnată în ciolanul afumat.
Asta doar ca fapt divers.

Postul la crestini se tine in numele lui Hristos, al Maicii Sale, al Cinstitei Cruci, al Sfintilor Sai (Petru si Pavel, Ioan Botezatorul).

Postul yoghinilor se tine in nume propriu.

Te rog sa nu rastalmacesti ce am scris...ce am vrut eu sa spun este exact ce ai spus si tu dar cu alte cuvinte...mai succinte si mai la obiect...ca se poate filosofa subiectiv pe marginea fiecarui cuvant in parte este altceva :)))

Foarte buna explicatia ta...subscriu

Nu Andrei...finalitatea si motivatia nu sunt aceleasi, ca daca ar fi fost aceleasi nu mai erau yoghini, erau crestini :)...citeste explicatia lui georgeval...in cateva cuvinte a spus esenta si asa este

Stiu ca este exact ce am spus si eu. Nu te acuzam de nimic... voiam doar sa elimin dubiile in privinta cuvantului "acelasi".

In Hristos lumea cu toate ale ei capata un sens infinit mai inalt. De aceea, in Biserica, dieta devine post, imaginea devine icoana, cladirea devine biserica, painea devine anafura, bobul de grau si cel de strugure devin Trupul si Sangele lui Hristos, iar omul primindu-le pe toate acestea devine dumnezeu.

In Budism, si-n nicio alta religie lumea nu contribuie intr-o asemenea masura la transfigurarea omului, ca in Crestinism.

Marius, o mica precizare, pt a nu exista neintelegeri legate de formulare: omul nu devine Dumnezeu, ci se uneste cu Dumnezeu, asa cum frumos spune Georgeval:

E grozav asta cu ciolanul afumat si yoghinul!
Felicitari!

Notiunea de asceza desemneaza dubla miscare prin care omul se curata de patimi si dobandeste virtutile.
Omul se impotriveste patimilor si pentru ca in viata duhovniceasca intampina unele stavile datorata unor stari corporale. Nevointa trupeasca se deosebeste de nevointa launtrica pe care o precede din punct de vedere logic, dar nu temporal. In fruntea practicilor este postul, privegherea, lucrarea ostenitoare, metaniile, ca si orice osteneala pe care omul o ia asupra sa de bunavoie sau pe care o primeste atunci cand i se intampla fara sa o fi cautat ca de pilda boli, suferinte si necazuri. "In toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabadare in necazuri, nevoi, in stramtorari(...), in osteneli, in privegheri, in posturi" (2 Cor. 6, 4--5).
Aceste nevointe ascetice nu sunt un scop in sine, iar suferintele, mai mici sau mai mari, de care sunt insotite nu sunt nicidecum legate de vreo dorinta a omului de a se pedepsi pe sine sau de a-I oferi "satisfactie" lui Dumnezeu.
Cel dintai rost al nevointei trupesti este sa puna capat inrobirii nefiresti a sufletului de catre trup: sa elibereze sufletul de sub stapanirea trupului , sa restabileasca domnia sufletului asupra trupului, sa supuna trupul si sufletul duhului.
In crestinism, prin nevointa trupeasca se urmareste vietuirea potrivit dreptei credinte: "de prinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate de folos".(1 Tim. 4, 8).
O carte deosebita "Despre Post" este cea scrisa de Parintele Capadocian Sfantul Vasilie cel Mare. Ea a fost editata anul trecut si cu siguranta o gasiti la pangarele Bisericilor sau comanda pe internet. Doamne ajuta!

Expresia nu mie imi apartine, ci Sfintilor Parinti. Astfel, omul unindu-se cu Dumnezeu, devine dumnezeu nu dupa fiinta, ci dupa har.