preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?
 

as vrea, va rog sa ma lamuriti daca preotul calugar hirotonit se mai poate casatori si astfel sa devina ulterior preot mirean?

nu prea cred ca mai poate

La sectiunea "Calugarul" este un topic "Ce se intampla cu cei care parasesc manastirea".
Aici gasesti raspunsul care te intereseaza.

Odata plecat din Manastire find Hirotonit ca sa se casatoreasca este CATERISIT!!! pe vecie!!! adica NU mai are voie sa slujeasca nicio slujba, si nici macar sa isi puna epitrafilul pe piept!!! Devine MIREAN ca TOTI MIRENII, dar CALUGARIA RAMANE IN EL, PE EL, pt ca EL A FOST TUNS, i s-a schimbat numele... deci un alt Botez... (nu la valoarea Sf.Taine a Botezului)... si CALUGAR VA FI PANA LA JUDECATA DE APOI, cand va da raspuns AMARNIC pt parasirea manastirii... in fata oamenilor el PARE a nu mai fi calugar si preot, dar in fata lui Dumnezeu... ESTE!!! si va fi VAAAAAAAI!!!! de femeia cu care se va casatori!!! Numai daca se intoarce in Manastire si se indreapta cu adevarat, decide Sf.Sinod daca sa ma slujeasca sau nu... repet: depinde de SF.SINOD, nu de Ierarh singur, ci de TOTI Ierahii!!!

Fereasca Dumnezeu de asa ceva!!! NU e de joaca nici cu viata aceasta nici cu sufletul!!! Mai bine sa se stea necasatorita decat sa se casatoreasca cu un "fost" Ieromonah!!! Mania lui Dumnezeu este!!! Nici nu vreau sa ma mai gandesc ca deja tremur...

Casatoria monahului
 

[SIZE=2]Casatoria monahului n-a fost si nici nu poate fi admisa sub nici un motiv. El a facut juruinta, cum ca-si aduce trupul si sufletul jertfa Domnului. Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca lui Iuda (Num. 30,[/SIZE][SIZE=2]1-16; Deut. 23, 21-23; IRegi. 14- 45; Prov. 20,25; Ecles. 5,4-5; F. Ap. 5,4). Justificarile [/SIZE][SIZE=2]omenesti nu-i pot usura situatia, caci el trebuie sa stie de la inceput ca trebuie sa-si implineasca singur toate nevoile gospodaresti. Poftele trupului, daca si le stapaneste de la inceput in cuget si fapta cu ajutorul chemarii harului (Matei. 19, 11-12; I Cor.7,1-15;) si a credintei mai tare decat moartea, (I Cor. 9, 27), el ajunge la seninatatea curateniei, incat pentru el a trai este Hristos, iar a muri este dobanda, caci i s-a dat harul nu numai sa creada, ci sa si patimeasca pentru Hristos (Filipeni 1, 29). Insa, duhul adormirii intru pacate (Rom. 11,6), l-a dus la apostolie ca un cazut din har-(Gal. 5,4; 12, . 15). Numai o femeie si un nas instrainati de harul Domnului se mai pot apropia de ei si un preot care numai cu buzele cinsteste pe Domnul (Ier. 8,11; 23, 1; Matei. 7, 21-23) va indrazni sa-l cunune (Amos. 2, 11-12), ca un pastor strain de turma lui Hristos (loan. 10, 1-12). Deasupra tuturor zboara secerea lui Zaharia (5, 3-4).[/SIZE]
[SIZE=2]407. -La Sfantul Vasile 18 si Ancira 19, se ingaduie casatoria numai a surorilor, care au venit ca copil fara de voie la manastire, iar casatoria lor se canoniseste ca a doua nunta. Diaconita care nu are hirotonie, ci numai fagaduintele fecioriei intru a sluji Domnului, daca se casatoreste se anatematiseste (IV. ec. 15), iar monahii simpli se alunga din Biserica (IV. ce. 16) si numai dupa ce se reintorc la pocainta in manaslire se canonisesc (IV. ec. 44), iar cand raman ca apostati in casnicie, li se aplica cele zise de Domnul: "Sa nu mai fie in tine rodul (mantuirii) in veac (Matei 2-1, 19). Daca sunt hirotonisiti, dupa ce se reintorc in manastire, raman caterisiti definitiv fara posibilitatea de a mai sluji vreodata (Ap. 25: VI. ec. 3, 6, 26; Neocez. 8, 9, 10; Sf.Vasile 3, 44, 51,70).[/SIZE]
[SIZE=2]408. -"Sa nu se consacre femeia diaconita mai inainte de 40 de ani si aceasta sa se faca numai dupa o examinare temeinica. Iar, daca a primit hirotesia si a ramas catva timp in serviciu si apoi s-a maritat, defaimand harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa se anatematiseasca, impreuna cu cel ce a luat-o de sotie". (IV. ec. 15):[/SIZE]
[SIZE=2]409. -"Fecioarei care s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu si monahilor nu le este ingaduit a se casatori. Daca unii vor face aceasta, sa se afuriseasca. Dar, hotaram ca episcopul sa aiba putere a se purta omeneste cu ei, daca revin in manastire" IV. ec. 15.[/SIZE]
[SIZE=2]410. -"Calugarul care face curvie, sau cel ce ia femeie pentru casatorie si traire impreuna, daca se intoarce la pocainta sa se supuie in manastire, epitimiilor celor prevazute in canoanele pentru curvie".VI ec. 44.[/SIZE]
[SIZE=2]411. -"Cei ce fagaduiesc sa traiasca in feciorie (fara a fi monah), (cart. 41; IV ec. 15, 16; Neocez. I), si apoi se leapada casatorindu-se, sa fie canonisiti un an ca si cei ce se casatoresc a doua oara. De asemenea, hotaram, ca fecioarele sa nu vietuiasca impreuna cu oarecare barbati (VII ec 20) ajutandu-se ca niste frati". - Ancira 19.- [/SIZE]
[SIZE=2]412. -Cu privire la fecioarele care au necinstit fagaduintele lor si au cazut in desfranare si care si-au calcat juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, parintii au socotit ca trebuie sa se poarte cu ingaduinta fata de ele si, in chip exceptional, sa le primeasca la impartasire dupa un an de pocainta, ca si cei ce se casatoresc a doua oara. Pentru mine, intrucat biserica se mareste din zi in zi, cu Harul lui Dumnezeu si ca numarul fecioarelor se inmulteste tot mai mult, socotesc ca este bine ca sa cercetam cu grija adevaratul sens al Scripturii, cu privire la aceasta problema. Vaduvia este mai prejos decat fecioria si pacatul vaduvelor este mai mic decat al fecioarelor. Deci, sa cercetam ce a scris Pavel lui Timotei: "De vaduvele tinere sa te feresti" (de a le primi in randul vaduvelor consacrate, pentru ca, cand slabiciunea vietii lor se infierbinta, le imping sa lepede jugul lui Hristos si astfel, ele vor sa se casatoreasca iarasi,- fiind impinse de osanda, calcandu-si credinta, in fagaduintele depuse de mai inainte). I Tim. 5.[/SIZE][SIZE=2]11-12[/SIZE]
[SIZE=2]"Daca, o vaduva cade intr-un pacat asa de greu, calcandu-si fagaduintele, pe care le-a facut fata de Iisus Hristos, ce trebuie sa socotim despre o fecioara care s-a facut mireasa lui Hristos si un vas sfintit pentru Dumnezeu? Duca o servitoare care se deda la pacate, facand necinste casei stapanului ei, face un mare pacat, cu atat mai mult cand insasi sotia lui preacurveste si necinsteste patul sotului ei prin poftele ei ticalosite, tot asa si o vaduva se va trata mai usor ca o servitoare stricata, iar fecioara va fi osandita ca o femeie preacurva" (Lev.20,10).[/SIZE]
[SIZE=2]Deci, se numeste preacurvar omul care pacatuieste cu o femeie straina si care nu poate fi primit la impartasire pana nu se va lasa de pacat, tot asa vom hotari si asupra celui ce a inselat pe o astfel de fecioara (spre a o lua in casatorie).[/SIZE]
[SIZE=2]"Se numeste fecioara, aceea care s-a fagaduit de buna voie sa slujeasca lui Dumnezeu. Ele trebuie sa renunte pentru totdeauna la casatorie, ca sa poata trai intr-o deplina sfintenie si noi socotim fagaduinta lor a fi valabila numai din timpul cand ele au ajuns la deplinatatea judecatilor mintale. Noi nu tinem seama de fagaduintele pe care le fac in timpul copilariei lor, se cuvenea ca ele sa aiba varsta de saisprezece sau saptesprezece ani, pentru ca ele sa ajunga la varsta potrivita de a judeca si numai dupa ce vor fi supuse la o incercare starnitoare si numai dupa ce ele se vor ruga starnitor sa fie primite in randul fecioarelor, se cuvine a primi ca valabile fagaduintele lor si a pedepsi cu asprime pe cele care s- ar lepada de fagaduintele facute.[/SIZE]
[SIZE=2]Daca ele, vor fi aduse de parintii, fratii sau rudele, care vor sa le afieroseasca fecioriei mai inainte de a ajunge in varsta deplinei judecati din motive omenesti, trebuie a se baga bine de seama cand se primesc si apoi a se cerceta cu grija faptele si scopurile pe care ele le au". - Sf. Vasile 18.[/SIZE]
[SIZE=2]413. - "Cu privire la barbati, noi nu cunoastem sa faca astfel de fagaduinte (de a trai in feciorie intre mireni), decat numai pe cei ce intra in viata monahala, unde fagaduiesc pe tacute sa traiasca (cu fratii) in feciorie. Dar si acestia trebuiesc bine cercetati mai inainte si sa faca fagaduinta clara inaintea soborului, pentru ca apoi, nu cumva sa se dea la viata cea iubitoare de trup a placerilor lumesti si sa poata fi pe drept canonisiti ca si cei ce curvesc". Sf. Vasile, 19 [/SIZE]
[SIZE=2]414.-"Femeile, inca eretice fiind, care au fagaduit fagaduinta fecioriei, apoi se leapada de fagaduintele lor spre a se casatori, socotesc ca nu trebuie a fi osandite, fiindca legea canonica nu obliga decat pe acelea care o recunosc si i se supun, pe cand ereticii nu au inca jugul lui Hristos si nici nu recunosc legea Lui. Odata cu marturisirea de credinta, cand intra in biserica prin botez, ele se curatesc de pacate, fiindca li se iarta lot ce au facut mai inainte, fiind ca niste catehumene. Unele ca acestea, nu trebuiesc primite in biserica fara a fi botezate, pentru ca ele sa se poata bucura de toate drepturile nasterii in viata crestina ca mirence " - Sf. Vasile 20.[/SIZE]
[SIZE=2]415. -"Crestinul este liber sa aleaga casatoria sau fecioria, dar din moment ce s-a hotarat de buna voie pentru viata feciorelnica si a intrat [/SIZE][SIZE=2]in lupta de monah, nu mai poate da inapoi", -Sf. Ioan Hrisostom, Despre feciorie, 38.[/SIZE]

Am cunoscut personal o monahie ( nu rasofora ci maica chiar) ce a parasit manastirea si s-a casatorit. In ziua nuntii i-a luat foc camera unde erau hainele de la calugarie, scofia, rasa , centura.. Poate a fost un semn?.....:2:

...pe langa semne sa vezi cate va indura saraca... NU doresc NIMANUI acele chinuri prin care trece un MONAH (fie si rasofor) daca a parasit Manastirea din pofta curviei "acoperita" de dorinta de a intemeia familie, pe motiv de "negasirea linistii suflletesti"!!! Nici nu va dati seama cat este acel monah/monahie de batjocorit de draci... si cat mai sufera!!! FEREASCA DUMNEZEU!!!

asa este frate. indura multe pina isi vin in simtitri si se reintorc in manastirea de unde au plecat.
cine nu isi intelege greseala, moare in lume despartit de Dumnezeu.

...Doamne!,mie mi se face rau cand aud astfel de remarci,nu-mi pot crede ratiunii cum putem concepe asemenea aberatii despre mantuire si slujirea fata de Dumnezeu.
Cine spune ca cel care pleaca din manastire,sau oricare alt om.nu are mantuire?Si,cine spune ca cel care paraseste niste"ziduri",il paraseste neaparat pe Dumnezeu?!...Numai crestinii pot emite asemenea tampenii,si nu cei cu duhul,caci intru duh smerit si duh plin de iubire nu ai cum sa concepi asemenea lucruri,deci raman cei cu numele si cu statutul subtil dar marinimos de atata mandrie si vrednicie cu o asemenea judecata.Nu este nevoie de discernamant,nu este nevoie de o analiza amanuntita si obiectiva a situatie(care prezinta in esenta destule vicii de sens),este nevoie doar de "asazisa"credinta pentru a judeca si a marginaliza astfel de oameni,oamenii ai nimanui care indraznesc a parasi zidurile reci si ostile ale manastirii,si in nici un caz ale Lui Dumnezeu,fiindca Dumnezeu nu cred ca poate salaslui intr-un mediu atat de rece,de formal si de capricios cum sunt acolo.Acolo,iubirea nu joaca absolut nici un rol,pentru ca majoritatea considerentelor crestinesti,cele adevarate emise de Insusi Dumnezeu,acolo sunt contorsionate,transfigurate in niste legi neconventionale de traire in credinta,si implicit in departajarea de adevarata credinta.
Daca este sa analizez cele zece porunci,cele care garanteaza mantuirea,constat ca in cadrul acestora nu este stipulata nicidecum aceasta situatie,delicata,de altfel,a calugariei.Calugaria nu are nimic de-a face cu Cartea de capatai a credintei,si a nume Biblia,nicaieri in biblie nu veti gasi acest concept,nicidecum atat de inversunat si potrivnic firii omului.Si-atunci,cine suntem noi sa consideram parasirea manastirii un pacat capital,cand el nici nu exista ca si pacat?!
In cele zece porunci spune sa nu poftesti la femeia aproapelui,nu sa nu poftesti la nici o femeie si sa te dedici castitatii.A ajuns aceasta tagma.,mai degraba o mandrie mai presus de lege,si nicidecum o abordare binecuvantata in virtutea legii.Dar nici nu dorim sa ne dam seama,fiindca suntem prea prinsi si inchistati in prejudecati si in duhul innaltator al judecatii de oameni.
Este frumoasa calugaria,este deosebita,dar nu are sensul ireversibilitatii,si nici nu-si poate renega credinta renuntarea acesteia.Este o absurditate,credinta inseamna cu totul altceva,decat sa traiesti constrans de niste legi,neregasit in ele,pe care nici macar nu le intalnesti in legile de capatai,si anume in cele zece porunci.
Am mai spus in repetate randuri,dar nu vrea sa vada si sa inteleaga nimeni.Exista multe erori intr-o astfel de viata,unele destul de evidente,dar nimeni nu-si asuma haosul provocat de acestea.Iar cel mai elocvent este integrarea in manastire de la varsta de 15-17 ani,specifica unui procent de aproximativ 80% din existenta indivizilor din manastire.Asta spune totul despre aceasta posibilitate,de multe ori iminenta,de parasire a manastirilor.Se spune ca atunci cand pleci in manastire te lepezi de lume,in cazul procentului de mai sus nu faci decat sa te lepezi de scoala,si deci,de invatatura,iar astfel nu ai cum sa intelegi manastirea,daca nu ai inteles inainte lumea pe care ai parasit-o,de aceia se ajunge ulterior la parasirea acestui cadru monahal,la fel de misterios ca si lumea sociala pentru un individ care nu poate sa se bazeze pe principii bine definite si veridice in existenta insasi.
Suntem subiectivi,"credinciosi" si subiectivi...eu asta inteleg,si nu putem dovedi altfel.altfel decat cu argumente puerile...

....Va rog,nu mai emiteti asemenea lucruri fiindca uit,efectiv,ca ne aflam in anul 2008,afundandu-ma astfel in primitivismul superstitios si impovarat de neinteles.
Acestea sunt superstitii,sunt inventii babesti....iar noi suntem atat de crispati de prejudecati incat ma mir cum de ne mai incape propria suflare in fiinta.
Asemenea situatii le poate intampina absolut oricine,indiferent de statutul pe care il are,asemenea situatii prezinta cauze logice de neatentie sau de greseala,si nicidecum vre-un mister al pedepsei si al intelesului obscur de greseala.Suntem niste natangi si ne complacem in atata negativism,incat uitam si ce-nseamna;"Doamne miluieste-ma!".
...Si eu cunosc un Mitropolit careia i-a luat foc camelafca in timpul predicii,fara ca macar sa existe vre-o motivatie spirituala sau cu vre-un alt sens,decat cel al neatentiei.
Oameni buni,incetati cu asemenea...nici nu stiu cum sa le numesc.Poate ca fiecare am intampinat la un moment dat o situatie similara,sau poate ca mai grea,sau intr-o conjuctura si mai misterioasa,si aceasta nu-nseamna ca "am fost monahi nonconformisti".Va rog,apelati si la discernamant si la maturitate cand expuneti asemenea situatii,absolut firesti,dar cu o anumita tenta formidabila,conceputa de dumneavoastra.
Aberatii....si iar aberatii!

Totodata cunosc o maicuta ( acum s-a mutat la Domul) ce a fost alungata din manastire ( pe vremea lui Ceausescu) DAR a continuat sa traisca in lume ca si la manstire. Si-a facut chilie din propria casa. Ingrijea batranii, sfatuia tinerii si umbla mereu imbracata in negru si cu batic pe cap. Odata am intrebat-o, maicuta de ce ai ales acesta viata? Mi-a spus ca monahul ramane monah ( si in lume) daca acesta doreste cu adevarat chiar daca a fost alungat..

Cu putina mea stiinta in ale teologiei cred totusi ca nu este bine ca o calugarita sa lase manastirea ptr a venii in lume.....nu poate venii si pleca cine vrea si cand vrea ....daca nu ar fii rugaciunile calugarilor si felul in care ei se roaga....lumea demult ar fii pedepsita....
Imi doresc f mult sa ajung la un preot calugar sa ma spovedesc.....experinta asta ar fi f buna ptr sufletul meu si al familiei mele....
Asa ca repet cine se calugareste si are chemare ferice de el ....

Teo, pentru a nu leza pe nimeni doresc sa precizez ca fiecare dintre noi este responsabil de faptele sale. Fie el preot sau monahie sau mirean. Nu am cautat si nici nu caut sa conving pe cineva de ceva anume. Fiecare este responsabil de ale sale indiferent de ceea ce scriem sau nui pe acest forum. Mai mult e f. usor de judecat din afara.[COLOR=Red] Nu indreptatsesc nici nu acuz insa e bine ca fiecare dintre noi sa isi asume responsabilitatea faptei sale nearuncand vina pe diavol, staret, femeie, barbat sau chiar Hristos.
[/COLOR]

Va rog din suflet sa ma iertati....asa fac eu mereu ....dau cu bata in balta.....cand am spus ca nu e bine ca o calugarita sa plece din manastire m-am gandit la cele care o fac de bunavoie....dar va multumesc ptr cele scrise si o sa incerc sa -mi formulez mai bine postarile....sper din suflet ca atunci cand gresesc sa fiu corectata ....asa poate reusesc sa invat si eu cate ceva...Doamne ajuta!

Teo, esti prea sensibila.:6: Am vorbit la general.
bucurii........

Aberaţiile îţi aparţin dumitale. Nimeni, nu a spus pe acest forum că e obligatoriu să te călugăreşti pentru mântuire. Şi Hristos spune:
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."
şi sf Pavel atrage atenţia asupra acestui lucru, dar nu obliga pe nimeni:
1 Cor.7.7-9 " Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
1 Cor 7.32-33 "Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii."
Dar, din moment ce creştinul a făcut legământul monahal e dator să îl respecte cu stricteţe:
2 Petru 21.22 "Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui."
spune Sfantul Ioan Scararul : "monahul este stapanul lumii care a incredintat lui Dumnezeu grija despre sine". Calugarul se leapada de grija lumii si de grija sa proprie, nu printr-o tagaduire a vietii, ci, dimpotriva, din dragoste fata de ea. El fuge nu de lume, ci de lumesc, adica de aspectul pacatos, corupt al creaturii, aspect care il impiedica sa se apropie duhovniceste de ea. Departandu-se de lume si de sine insusi (adica de omul vechi), monahul ramane liber pentru slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui său (caci, intr-un anume fel, aproapele nostru este loctiitorul permanent al lui Dumnezeu pe pamant).
Iar pentru tine mănăstirile,instituţiile pe care s- a clădit Biserica, Patristica şi cultura europeană, sunt doar nişte "ziduri"?
Baţi câmpii. Astea sunt cazuri izolate, nu majoritare cum încerci d-ta să le prezinţi. Binenţeles că au existat dintotdeauna şi excepţii, oamenii care au fugit din mănăstire, călugări care au căzut în erezie, curvii, s-au întors chiar la o viaţă păgână, dar asta nu a fost reprezentativ pentru viaţa călugărească.
Da, da , da. adică pentru tine învăţăturile Bibliei şi al sfinţilor părinţi sunt doar nişte deviaţii învechite? Nu degeaba spune sf. Pavel:
1 Tim 6.20 "păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă."
2 Tim 4.3 "Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme."

Povesti!.....eu vorbesc de ceea ce este calugaria in perioada contemporana,nu de ceea ce a fost(probabil)odata,sau ce ar dori ea sa fie,dar nu este.

...Mda!,am inteles aluzia,dar tot nu gasesc temeiul unor astfel de remarci care sa va justifice credinta,si nu judecata.Si,bine spus,a fost odata...pe timpul lui Ceausescu,caci de la revolutie incoace,nu doar societatea a suportat atatea schimbari,ci si cadrul monahal.Cat despre maicuta care si-a facut din casuta ei loc de traire monahala in societate,este ceva,dar ce se facea daca era data afara din manastire la 19 ani si nu avea casuta ei ci hoinarea pe drumuri neintelese?Dar,la acea varsta nu cred ca ea concepea sa-si duca in continuare calugaria in lume,varsta nu-i permitea aceasta,imaturitatea si organismul construit spre alte aspecte sociale,firesti,de altfel.
Deci,pana una alta,tot subiectivi ramanem,si nu judecam ;"de ce a trebuit sa o dea afara din manastire"...ci de ce a facut altceva dupa ce a fost alungata.Totul tine de rautate si viciu,si nicidecum de credinta si desavarsire,iar un suflet de parinte,de mama ori de tata,ar trebui sa inteleaga aceasta mai presus de toate aceste teorii care nu fac decat sa scuze ura si nepasarea dintre noi...care aduc cu sine lipsa de intelepciune si moralitate.

Ovidiu-s,am o intrebare,cine da dovada de mai multa veridicitate,cel care abereaza cunoscand situatia din interior,sau cel care nu abereaza cunoscand situatia din carti(teoretic)?
Personal,cred ca de la teorie la fapta este o cale foarte lunga,care din pacate nu prea s-a reusit a fi strabatuta,mai mult decat teoretic.
Am vazut o emisiune pe discovery,despre un reporter ca a vrut sa faca un proiect amplu in ceea ce priveste diferitele religii din lume.Si a strabatut pamantul in lung si-n lat,cercetand prin liderii diferitelor religii,considerentele acestora.A vrut sa vada ceea ce deosebeste religiile diferite,dar si ceea ce le aseamana,a vrut sa le cunoasca tuturor oful dar si bucuria.Stiti la ce concluzie a ajuns?La concluzia acelui filozof care spunea,si este hoarte adevarat;"GASIM DESTULA CREDINTA IN NOI PENTRU A URA,DAR NU GASIM DESTULA CREDINTA IN NOI PENTRU A IUBI!"

soro ory, moralitatea ta s-ar putea, de fapt e sigur, este departe departe de Intelepciunea Sfintilor Parinti.
da?
asa ca, matale nu mai interpreta de una singura Traditia si Dogmele Bisericii Ortodoxe.

sarmana femeie pe care o cainezi este un suflet pierdut. si ea si copilasii si barbatul cu care traieste in curvie.
cel mai mila mi-e de copilasi.

in cele din urma femeia cunoscuta de catre sora ory este nu doar imorala, ci si inconstienta.
si nici macar nu-si iubeste copii.

parerea unuia mai pacatos ca ea.

Ory, eu nu m-am adresat tie. Daca tu ai considerat ca postarea iti este adresata inseamna ca ai ceva pe suflet ce iti creaza acesta stare de vinovatie. Dar asta ( sentimentul ce te-a indemnat sa imi raspunzi la mesaj) NU e nici din pricina putinei mele credinte, a putinei iubiri, a necredintei sau a faptului ca judec ( sau nu) monahii ce parasesc manastirea. Mi-a spus odata parintele Arsenie Papacioc, jenica daca unul te judeca si constiinta ta marturiseste drept inaintea ta tu TREBUIE sa ramaii neschimbat. [COLOR=Red]Insa daca ea ( constiinta) marturiseste stramb atunci cauta de o indreapta).[/COLOR]
bucurii..

Cititi CANOANELE, nu vorbiti din pareri!!!
 

[SIZE=3]Casatoria monahului n-a fost si nici nu poate fi admisa sub nici un motiv. El a facut juruinta, cum ca-si aduce trupul si sufletul jertfa Domnului. Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca lui Iuda (Num. 30,1-16; Deut. 23, 21-23; IRegi. 14- 45; Prov. 20,25; Ecles. 5,4-5; F. Ap. 5,4). Justificarile omenesti nu-i pot usura situatia, caci el trebuie sa stie de la inceput ca trebuie sa-si implineasca singur toate nevoile gospodaresti. Poftele trupului, daca si le stapaneste de la inceput in cuget si fapta cu ajutorul chemarii harului (Matei. 19, 11-12; I Cor.7,1-15) si a credintei mai tare decat moartea, (I Cor. 9, 27), el ajunge la seninatatea curateniei, incat pentru el a trai este Hristos, iar a muri este dobanda, caci i s-a dat harul nu numai sa creada, ci sa si patimeasca pentru Hristos (Filipeni 1, 29). Insa, duhul adormirii intru pacate (Rom. 11,6), l-a dus la apostolie ca un cazut din har-(Gal. 5,4; 12, . 15). Numai o femeie si un nas instrainati de harul Domnului se mai pot apropia de ei si un preot care numai cu buzele cinsteste pe Domnul (Ier. 8,11; 23, 1; Matei. 7, 21-23) va indrazni sa-l cunune (Amos. 2, 11-12), ca un pastor strain de turma lui Hristos (loan. 10, 1-12). Deasupra tuturor zboara secerea lui Zaharia (5, 3-4).[/SIZE]

[SIZE=3] -La Sfantul Vasile 18 si Ancira 19, se ingaduie casatoria numai a surorilor, care au venit ca copil fara de voie la manastire, iar casatoria lor se canoniseste ca a doua nunta. Diaconita care nu are hirotonie, ci numai fagaduintele fecioriei intru a sluji Domnului, daca se casatoreste se anatematiseste (IV. ec. 15), iar monahii simpli se alunga din Biserica (IV. ce. 16) si numai dupa ce se reintorc la pocainta in manaslire se canonisesc (IV. ec. 44), iar cand raman ca apostati in casnicie, li se aplica cele zise de Domnul: "Sa nu mai fie in tine rodul (mantuirii) in veac (Matei 2-1, 19). Daca sunt hirotonisiti, dupa ce se reintorc in manastire, raman caterisiti definitiv fara posibilitatea de a mai sluji vreodata (Ap. 25: VI. ec. 3, 6, 26; Neocez. 8, 9, 10; Sf.Vasile 3, 44, 51,70).
[/SIZE]
[SIZE=3]-"Sa nu se consacre femeia diaconita mai inainte de 40 de ani si aceasta sa se faca numai dupa o examinare temeinica. Iar, daca a primit hirotesia si a ramas catva timp in serviciu si apoi s-a maritat, defaimand harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa se anatematiseasca, impreuna cu cel ce a luat-o de sotie". (IV. ec. 15):
[/SIZE][SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3] -"Fecioarei care s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu si monahilor nu le este ingaduit a se casatori. Daca unii vor face aceasta, sa se afuriseasca. Dar, hotaram ca episcopul sa aiba putere a se purta omeneste cu ei, daca revin in manastire" IV. ec. 15.
[/SIZE]
[SIZE=3] -"Calugarul care face curvie, sau cel ce ia femeie pentru casatorie si traire impreuna, daca se intoarce la pocainta sa se supuie in manastire, epitimiilor celor prevazute in canoanele pentru curvie".VI ec. 44.
[/SIZE]
[SIZE=3] -"Cei ce fagaduiesc sa traiasca in feciorie (fara a fi monah), (cart. 41; IV ec. 15, 16; Neocez. I), si apoi se leapada casatorindu-se, sa fie canonisiti un an ca si cei ce se casatoresc a doua oara. De asemenea, hotaram, ca fecioarele sa nu vietuiasca impreuna cu oarecare barbati (VII ec 20) ajutandu-se ca niste frati". - Ancira 19.-
[/SIZE]
[SIZE=3]-Cu privire la fecioarele care au necinstit fagaduintele lor si au cazut in desfranare si care si-au calcat juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, parintii au socotit ca trebuie sa se poarte cu ingaduinta fata de ele si, in chip exceptional, sa le primeasca la impartasire dupa un an de pocainta, ca si cei ce se casatoresc a doua oara. Pentru mine, intrucat biserica se mareste din zi in zi, cu Harul lui Dumnezeu si ca numarul fecioarelor se inmulteste tot mai mult, socotesc ca este bine ca sa cercetam cu grija adevaratul sens al Scripturii, cu privire la aceasta problema. Vaduvia este mai prejos decat fecioria si pacatul vaduvelor este mai mic decat al fecioarelor. Deci, sa cercetam ce a scris Pavel lui Timotei: "De vaduvele tinere sa te feresti" (de a le primi in randul vaduvelor consacrate, pentru ca, cand slabiciunea vietii lor se infierbinta, le imping sa lepede jugul lui Hristos si astfel, ele vor sa se casatoreasca iarasi,- fiind impinse de osanda, calcandu-si credinta, in fagaduintele depuse de mai inainte). I Tim. 5.11-12
"Daca, o vaduva cade intr-un pacat asa de greu, calcandu-si fagaduintele, pe care le-a facut fata de Iisus Hristos, ce trebuie sa socotim despre o fecioara care s-a facut mireasa lui Hristos si un vas sfintit pentru Dumnezeu? Duca o servitoare care se deda la pacate, facand necinste casei stapanului ei, face un mare pacat, cu atat mai mult cand insasi sotia lui preacurveste si necinsteste patul sotului ei prin poftele ei ticalosite, tot asa si o vaduva se va trata mai usor ca o servitoare stricata, iar fecioara va fi osandita ca o femeie preacurva" (Lev.20,10).
Deci, se numeste preacurvar omul care pacatuieste cu o femeie straina si care nu poate fi primit la impartasire pana nu se va lasa de pacat, tot asa vom hotari si asupra celui ce a inselat pe o astfel de fecioara (spre a o lua in casatorie).
"Se numeste fecioara, aceea care s-a fagaduit de buna voie sa slujeasca lui Dumnezeu. Ele trebuie sa renunte pentru totdeauna la casatorie, ca sa poata trai intr-o deplina sfintenie si noi socotim fagaduinta lor a fi valabila numai din timpul cand ele au ajuns la deplinatatea judecatilor mintale. Noi nu tinem seama de fagaduintele pe care le fac in timpul copilariei lor, se cuvenea ca ele sa aiba varsta de saisprezece sau saptesprezece ani, pentru ca ele sa ajunga la varsta potrivita de a judeca si numai dupa ce vor fi supuse la o incercare starnitoare si numai dupa ce ele se vor ruga starnitor sa fie primite in randul fecioarelor, se cuvine a primi ca valabile fagaduintele lor si a pedepsi cu asprime pe cele care s- ar lepada de fagaduintele facute.
Daca ele, vor fi aduse de parintii, fratii sau rudele, care vor sa le afieroseasca fecioriei mai inainte de a ajunge in varsta deplinei judecati din motive omenesti, trebuie a se baga bine de seama cand se primesc si apoi a se cerceta cu grija faptele si scopurile pe care ele le au". - Sf. Vasile 18.
[/SIZE]
[SIZE=3]- "Cu privire la barbati, noi nu cunoastem sa faca astfel de fagaduinte (de a trai in feciorie intre mireni), decat numai pe cei ce intra in viata monahala, unde fagaduiesc pe tacute sa traiasca (cu fratii) in feciorie. Dar si acestia trebuiesc bine cercetati mai inainte si sa faca fagaduinta clara inaintea soborului, pentru ca apoi, nu cumva sa se dea la viata cea iubitoare de trup a placerilor lumesti si sa poata fi pe drept canonisiti ca si cei ce curvesc". Sf. Vasile, 19
[/SIZE]
[SIZE=3]-"Femeile, inca eretice fiind, care au fagaduit fagaduinta fecioriei, apoi se leapada de fagaduintele lor spre a se casatori, socotesc ca nu trebuie a fi osandite, fiindca legea canonica nu obliga decat pe acelea care o recunosc si i se supun, pe cand ereticii nu au inca jugul lui Hristos si nici nu recunosc legea Lui. Odata cu marturisirea de credinta, cand intra in biserica prin botez, ele se curatesc de pacate, fiindca li se iarta lot ce au facut mai inainte, fiind ca niste catehumene. Unele ca acestea, nu trebuiesc primite in biserica fara a fi botezate, pentru ca ele sa se poata bucura de toate drepturile nasterii in viata crestina ca mirence " - Sf. Vasile 20.
[/SIZE]
[SIZE=3] -"Crestinul este liber sa aleaga casatoria sau fecioria, dar din moment ce s-a hotarat de buna voie pentru viata feciorelnica si a intrat in lupta de monah, nu mai poate da inapoi", -Sf. Ioan Hrisostom, Despre feciorie, 38. [/SIZE]

...revin cu Sf.Ioan Gura de aur:
 

Lasati mila superficiala si nejustificata la o parte,si mai bine vedeti-va de ale voastre,sau de a voastra credinta,sa nu fie cumva altceva,....daca iubire nu e!
Oricum,Dumnezeu este ALTCEVA,decat incercati sa exprimati aici in virtutea unei mile nefondate dpdv spiritual.
....oricum,n-are rost!Fiti voi mari si tari in credinta,intelepciune,mila sau orice vreti....sau aveti impresia ca vreti. ASTA E!

geo.nektarios -- am observat si in alte discutii, tare esti mult prea increzator in cunostintele tale, si tare iti place sa dai in cap la toata lumea cu cunostintele tale obtuze. Ai grija, se pare ca Hristos in care crezi tu nu este un Dumnezeu al iubirii, ci un Dumnezeu al canonului, al pedepsei si al urii. Unde este dragostea si iertarea nemarginita a lui Dumnezeu pentru om si pacatos?

De vreme ce casatoria este o sfanta taina, si calugaria nu este, ma gandesc ca Dumnezeu nu osandeste casatoria care inlocuieste calugaria. Si oricum, scris este ca daca cineva nu se poate infrana, sa se casatoreasca.

...chestia asta cu "parerea unui mai pacatos ca ea",chiar ma ingretoseaza.Credeti-ma,daca se considera astfel,chiar nu mai indraznea sa-si dea cu parerea ca pacatuieste sau nu,sau ce face femeia acei,mai ales despre niste ingerasi de copii.Dar nu ma mira deloc o astfel de remarca,este specifica celor VREDNICI sa judece pe ceilalti."sa le fie mila" de ceilalti...intr-un cuvant,sa nu se vada pe sine,decat prin ochii perfizi ale credintei "teoretice".
Mie nu mi-e mila deloc de acea femeie,ci mai degraba de cei carora le este mila de ea,si nici de copilasii ei,copilasii sunt o binecuvantare de la Dumnezeu,indiferent cum apar acestia,ei sunt o minune a procreerii si vietii,iar o persoana care pleaca din manastire si se casatoreste,nu este cu nimic mai deosebita si mai diferita decat o persoana din societatea laica,care face acelasi lucru,si nu este cu nimic mai prejos fata de Dumnezeu daca aceasta adopta o viata cinstita si morala.Asa ca,nu va mai amagiti si nu va mai preamariti pe sine,incercand sa compatimiti astfel de persoane,caci astfel s-ar putea sa fiti mai josnici decat ai considerati pe acestia.
Oricum,stiu ca vorbesc,ca televizorul.....ce rost mai are sa vorbesc cu un crestin despre cinste si etica,despre iubire si atasament,cand pentru acestia niste legi habotnice si aproape nejustificate le permite sa adopte ura si dispretul,pe care nici macar nu le constientizeaza.....Chiar nu mai are rost

Noesisaa...MARE DREPTATE AI,DAR PUTINI AU OCHI SA VADA!...FOARTE PUTINI! EU SUNT O OAIE NEAGRA IN ACEASTA LUPTA PENTRU CEEA CE SUSTII...

...SE PARE CA NU MI-A RASPUNS NIMENI IN LEGATURA CU ASOCIEREA CELOR ZECE PORUNCI SI CALUGARIE,O ASOCIERE INEXISTENTA,BINE-NTELES.
SI TOTUSI,DACA TII CONT DE CELE ZECE PORUNCI POTI SA TE MANTUIESTI!...SI-ATUNCI,UNDE ESTE PARADOXUL,SAU UNDE ESTE CONTROVERSA?,si ma intreb uneori,cine este mai presus de cele zece porunci?Dumnezeu le-a daruit doar ca sa se afle-n treaba,oamenilor?Dyupa conceptul vostru de manastire,raspunsul este afirmativ,dupa al meu,raspunsul este negativ,Nu,Dumnezeu a lasat cele zece porunci ca sa se tina cont de ele si sa le urmam,restul sunt doar legi presupuse,inventate,contorsionate in asa fel incat sa se simta omul mai purificat,dar in nici un caz sa ajunga a renega cele zece porunci care garanteaza mantuirea.
Asa ca "bietele suflete pierdute",nu sunt cei care indraznesc a pleca din manastire,nu le condamna cu nimic cele zece porunci ale Domnului,ci sunt cei care ajung in mod inconstient sa se creada mai presus de Dumnezeu si sa emita legi pe banda,in virtutea mandriei si neascultarii,si nu a pocaintei drepte.

Surori dragi, Ory si Noesisaa, NU am nimic cu nimeni, asa e cum ziceti, Dumnezeu nu este nemilostiv, ci al iertarii si IUBIRII, dar sa NU uitam ca Dumnezeu este si DREPT, pe langa celelalte atribute ale Sale!!! Dumnezeu face judecata dreapta! Dumnezeu NU Se joaca de-a FAGADUINTELE!!! desi spune la psaltire "faceti fagaduinte si le impliniti Domnului!" iar Sf.Pavel ne spune "sa nu va jurati nici pe cer nici pe pamant, ci sa va fie voua ce este da, DA, si ce este nu, NU, ca sa nu cadeti in JUDECATA!" adica in judecata lui Hristos!!! Cu Dumnezeu nu ne jucam!!! Daca ai fagaduit in fata altarului ca aceea vei face, ACEEA trebuie sa duci la bun sfarsit: "bine sluga si credincioasa peste putine ai fost pusa, peste multe te voi pune, intra in BUCURIA Tatalui Meu!"! caci zice la in slujba de la calugarie din cuvintele Mantuitorului: "Luati JUGUL Meu ca este BUN si povara Mea este USOARA!!!"
Imi veti zice acum: ce treaba are fagaduinta cu faptul ca nu trebuie sa juri? Este o diferenta intre a jura si a fagadui, dar esenta a ce spune una si cealalta, in contextul scripturistic artat, este ACELASI!!! Adica Dumnezeu ne vrea HOTARATI pt un singur lucru: Ori CASATORIE ori CALUGARIE!!! De la casatorie spre calugarie se poate, dar Calugarie spre Casatorie, NEVER!!! De ce? este FAGADUINTA FECIORIEI PANA LA JUDECATA de Apoi!!!! Nu poti trece de asa ceva!!! Si daca ai incalcat, e VAI!!! Nu ca nu exista Mantuire, dar PEDEAPSA de la Hristos este mare, pt ca este DREPT, si "nu Se manie in fiecare zi", dar cu cel care isi bate joc de FAGADUINTA, Dumnezeu PEDEPSESTE, NU SPRE RAU, spre PIEIRE, cum intelegi VOI, ci SPRE CURATIRE, spre INDREPTARE!!! ca ce a fagaduit "impliniti Domnului"!!! Dumnezeu daca este asa RAU cum il intelegeti, NU ESTE DUMNEZEU!!!

Repet: NU E DE JOACA CU FAGADUINTELE INAINTEA DOMNULUI!!!
Daca va tot dati mari ca Dumnezeu este "prea iubitor si iertator", explicati va rog de au murit Anania si Safira din Faptele Apostolilor? oare nu au fagaduit sa puna la picioarele Ucenicilor Domnului TOATA averea lor in folosul comunitatii crestine??? si au oprit o mica parte pt ei... si au fost pedepsiti cu MOARTEA!!! Cititi si va convingeti de DREPATEA lui Dumnezeu!!! Cap 5:
1.Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. 2.Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. 3.Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? 4.Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 5.Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. 6.Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. 7.După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. 8.Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. 9.Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. 10.Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11.Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea.

PS: NU VA JUCATI CU FOCUL!!!

Iar ca sa va raspund ca NU va place cum ca "prea dau in cap la toti" este ca NU MA JOC CU CELE SFINTE si nu pot accepta "increderea prea mare in Dumnezeu si in Bunatatea Sa, care este PACAT IMPOTRIVA DUHULUI SFANT si nu se va ierta IN VEAC!!! Daca avem invatatura asa cum ne-a lasat-o Hristos prin Sfintii Apostoli apoi prin Sfintii PArinti si Sf.CANOANE date in Sinoadele Ecumenice (de aceea sunt canoane pt INDREPATREA OMULUI, ci nu ca RAZBUNARE SAU DIN RAUTATEA lui Dumnezeu, asa cum intelegeti voi, din CREDINTA pe care o aveti), apoi ASA O TIN caci "1 Tim 6.20 "păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă."
2 Tim 4.3 "Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme."


Va cer IERTARE pt tot ce v-am suparat!!! Eu stiu ca NU v-am jignit cu nimic, daca voi ati facut-o cu mine, VA IERT din TOT sufletul, pt ca stiu ca din NESTIINTA spuneti ce spuneti!!! Dumnezeu sa va miluiasca si sa va LUMINEZE sa intelegeti PORUNCILE Sale!!!

Sora, Dumnezeu NU este Dumnezeu al INVENTIILOR!!! daca NU ai habar de TEOLOGIE, NU TE MAI BAGA!!!

Stii care este FORMULA unui Sf.Sinod cand se stabilesc CANOANE? stii fratia Ta cum se dau ele??? Ai citit in Istoria Bisericii Universale sa vezi cum s-au luat CANOANELE si DOGMELE BISERICII? Ai vazut CREDINTA Sfintilor PArinti??? Citeste cele 4volume de "Istoria crestinismului" ale Pr.Nicolae Chifar de la Edit.Trinitas, profesor de Istoria Bisericii Universale la Facultatea de Teologie din Sibiu, si ai sa vezi acolo ce inseamna CREDINTA SI TRADITIA APOSTOLICA in primele 4 veacuri ale Bisericii Primare!!!

A merge dupa PARERE nu e in DOGMA Bisercii!!! NU se merge pe pareri, ci totul se fondeaza pe/in INSUFLAREA DUHULUI SFANT!!!


PS: documenteaza-te in TEOLOGIE, dar nu Teologie Scolastica, ci TEOLOGIE APOSTOLICA!!!

...deciu,tot s-a ocolit subiectul celor zece porunci.Stiu foarte bine de soboarele ecumenice si de ceea ce s-a stabilit in acestea,insa observ ca atunci cand vine vorba de teama si seriozitate,se invoca mai innaltator si mai cu precizie scrierile acestora,decat cele ale Insusi Mantuitorul,dar mai ales cele zece porunci.
Nimic,absolut nimic pe lumea asta nu ma poate convinge ca asa zisa "dreptate" poate fi intr-atat de nemiloasa si de partinitoare cum este judecata celor care pleaca din manastire.Nimic nu ma poate convinde ca aceasta "lege"este mai presus de iubirea de oameni,de semeni si de cinste.
Eu stiu ca ai dreptate,insa,din pacate mare majoritate a scrierilor expuse de tine raman doar la acest nivel,realitatea noastra inconjuratoare se manifesta exact asa cum se vede si se traieste.(asta cine doreste sa o vada si sa o simta,nu doar la nivel teoretic).
Eu nu doresc sa adopt o credinta neinduratoare si plina de frustrari si temeri,ci vreau sa fiu linistita ca sa-mi plamadesc aceasta credinta din seninatate si cinstire,sa-l Slujesc si sa-i multumesc Lui Dumnezeu,din bucuria si multumirea lucrurilor inconjuratoare,a acelor naturale si firesti,a moralitatii si pasului fata de ceea ce vad,simt ,aud si gandesc.Daca Dumnezeu este atat de neindurator si de controversat precum, este El exprimat de cei "carora"le este mila de presupusi necredinciosi,atunci eu nu doresc sa ma inchin acestui Dumnezeu,si deci,nu ma poate obliga nimeni sa fac acest lucru.Dar stiu,in necredinta mea,ca Dumnezeu este cu siguranta mai presus de toate aceste legi si restrictii controversate si care nu denota nici pe departe legea mai presus de orice,IUBIREA.
Sa nu uiti,nectarios,nu suntem toti oamenii la fel...nu este obligatoriu sa am acelasi traseu al mantuirii,si ca atare sa cred in acelasi mod,ori sa traiesc asemenea.Suntem diferiti,aceasta este marea incercare a vietii pamantene,din aceste diferente s-au nascut atatea lucruri negative,dar si pozitive in Univers.

tare esti mult prea increzator in cunostintele tale, si tare iti place sa dai in cap la toata lumea cu cunostintele tale obtuze.
sora mea, te rog sa ma ierti pt ce ti-am gresit, dar vreau sa imi ingadui sa iti spun ca io nu m-am luat de fratia ta, ci am spus totdeauna lucrurilor pe nume si asa cum INVATA BISERICA, NU eu! EU nu am nimic, dar TIN DE BISERICA ORTODOXA si spun INVATATURA EI, care este de la HRISTOS, nu de la mine!!! Daca nu esti de acord, nu esti de acord cu Dumnezeu cu invatatura Sa! NU ma joc cu sfintenia!!! NU spun de la mine!!! Ce am, daca am, nu e al meu ci al lui Hristos!!! NU ma laud cu nimic, ca nu am cu ce!!!
Apoi nu ti-am facut nici-o replica, iarta-ma, putin de repect sa fi avut, dar NU este... "dau in cap" acolo unde este PARERE PROPRIE SI NU INVATATURA BISERICII!!! asta fac!!! odata ce sunt in afara invataturii ei, si sunt de acord cu "parerile" mele, NU SUNT IN BISERICA LUI HRISTOS, ci in "biserica" mea, adica in INSELARE si cad sub ANATEMA ca asa spune Sf.Pavel in Galateni!!!

Hristos in care crezi tu nu este un Dumnezeu al iubirii, ci un Dumnezeu al canonului, al pedepsei si al urii. Unde este dragostea si iertarea nemarginita a lui Dumnezeu pentru om si pacatos?
Asa este, Dumnezeu este IUBITOR, dar NU ESTE PROST sa accepte toate tampeniile oamenilor!!! DEsi este atotiertator, asta nu inseamna ca eu trebuie sa imi bat joc de El, si sa fiu NESIMTIT sa fac dupa cum imi place ca Dumnezeu ma iarta!!! NU este nesimtire mai mare ca aceasta!!! Daca nu sunt de acord cu Invatatura Sa, nu ma iau de cel care spune invatatura Lui, ci ma iau chiar de Cel Care a spus-o, adica de Hristos!!! Ai curaj sa faci asta??? nu cred... deci, fii cu luare-aminte ca NU ne jucam cu Domnul Hristos Care este DREPT!!! desi are mila nemarginita, nu are de NESIMTITI si de cei OBRAZNICI cu El!!! Tu daca ai fi in locul Lui, ai face la fel, sa nu spui ca nu, ca MINTI!!! Hristos cand a intrat in templu si a vazut pe negutatori in templu si pe vanzatori si pe schimbatorii de bani, a LUAT BICIUL SI DATA IN STANGA SI-N DREAPTA caci "Casa Tatalui Meu, Casa de rugaciune este, iar voi ati facut-o pestera de talhari"!!! Citeste la Ev.Matei! Evreii in pustie cand au cartit oare nu au fost pedepsiti??? despre CARE dumnezeu vorbesti???
Vezica, INCREDEREA PREA MARE IN BUNATATEA SA si in Iubirea si iertarea Sa, este PACAT IMPOTRIVA DUHULUI SFANT!!! si nu se va ierta nici inveacul de acum nici in cel care va veni!!! NU e cuvantul meu, este al lui Hristos in predica de pe munte la Matei!!!

Dumnezeu nu osandeste casatoria care inlocuieste calugaria. Si oricum, scris este ca daca cineva nu se poate infrana, sa se casatoreasca
CASATORIA nu inlocuieste CALUGARIA!!! Adevarat este ca un calugar este nasut din CASATORIE!!! Una este Taina, cealalta NU, dar casatoria poate adera la calugarie, dar calugaria NU poate la casatorie, odata ce este FAGADUINTA FECIORIEI!!! Esti mort pt lume => haina neagra, care inseamna si LEPADAREA DE LUME!!! de aceea i se schimba si numele!!! El se sfieroseste/daruieste/incredinteaza pe VECI lui Dumnezeu, si calea calugarului NU este cale de intoarcere!!!
"Daca cineva nu se poate infrana, sa se casatoreasca" - asa este, dar NU ESTE VALABIL PT CALUGARI!!! Asta este LEGEA CALUGARIEI, si cine nu o respecta cade sub PEDEAPSA!!! ca in legea sociala!! NU E DE JOACA cu legea Statului, dar mai ales cu LEGEA de la Dumnezeu, sau a CALUGARIEI!!! HAbar nu ai ce inseamna sa fii CALUGAR, sau sa II fagaduiesti lui Dumnezeu sa ii fii al lui pe veci, sa nu apartii unuei femei sau unui barbat (in cazul maicilor)!!!

PS: eu daca NU stiu despre ceva, NU ma bag, NU imi dau cu parerea!!! Iar daca stiu, spun!!!
Asa trebuie sa faca toti FORUMISTII sa nu vorbeasca din PAREREA personala, ci din INVATATURA LUI HRISTOS din Sf.Scriptura si a Sf.Traditii si a Sf.Parinti!!! Iar temeiurile Monahismului sunt atat de Veterotestamentare cat si Neotestamentare!!! care sunt? documentati-va ca sa INVATATI CE ESTE MONAHISMUL!!!

Fiti binecuvantati!!!

ory, ai un duhovnic potrivit nevoilor tale ? Ai gasit asa ceva? Daca da, atunci te-ar lamuri despre acest subiect. Poruncile din Sfanta scriptura , ca si porunca iubirii crestinesti intre noi, nu trebuie sa o interpretam fiecare dupa sentimentalismul sau romantismul nostru visator. De aceea de la inceputurile crestinismului a fost nevoie de invatatori ( apostolii, episcopii, preotii) care sa ne lumineze pe noi, ,,turma" lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne iubeste asa cum noi nu stim sa-L iubim. Cei care din dragoste pentru Dumnezeu , mai presus de orice , au,,murit" pentru lume si s-au nascut din nou prin botezul calugariei, ca oameni daruiti trup si suflet lui Dumnezeu , au jurat din propria lor vointa lui D-zeu ca vor respecta cele 3 voturi calugaresti( fecioria, saracia, ascultarea); nimeni nu i-a fortzat , au ales aceasta cale de slujire lui Dumnezeu, si (straduindu-se )vor avea greutati dar si mult ajutor de la Domnul , sa-si tina fagaduinta. ,,Faceti fagaduinte Domnului si le indepliniti ..." zicea Sf. prooroc si psalmist David.
Daca un om a hotarat sa lase placerile lumesti pentru iubirea (peste fire) fatza de Dumnezeu, este cat se poate de normal sa nu dea dovada de inconsecventa, si sa se razgandeasca intr-un moment de tulburare.Nici noua nu ne plac cei care ne promit ceva important si apoi se schimba si se razgandesc, si nici lui Dumnezeu.
Nu te obliga nimeni sa fii crestin daca nu simti dragoste fata de D-zeu, nu te obliga nimeni sa-ti daruiesti viata pamanteasca lui D-zeu , si sa te calugaresti. De aceea , se da oricui timp de gandire si incercare a credintei , inainte de tunderea in monahism. Este o cruce pe care si-o ia omul de buna voie, stiind de la inceput ca este pe toata aceasta viata pamanteasca . Monahii din primele secole ale crestinismului s-au izolat in pustie , tocmai ca sa isi poata dedica toata puterea sufletelor lor, rugaciunii si slujirii catre Dumnezeu.
Faptul ca noi, acum in acest mileniu de recrudescenta a neo-paganismelor , nu mai intelegem acest fel de cruce asumata, nu schimba nimic in esenta monahismului.
Despre bunatatea si iubirea lui Dumnezeu , e bine sa stim ca asa cum noi parintii trupesti ne certam copiii neascultatori si incapatanati in neascultarea lor, asa si Domnul ne cearta cand facem de capul nostru ignorand nu numai cele 10 porunci din Vechiul testament ci toate cuvintele lasate ca lege de Mantuitorul Iisus Hristos,si consemnate de apostolii Sai. Ia auzi ce zice: ,,Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine..." si ,, cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie , nu este vrednic de Mine". -Ev. Matei , cap.10-37, 38.
Era oare nemilos Mantuitorul -Dumnezeu cand a zis: ,,... celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie ." -Matei , cap 12 -32 ? Vezi ca nu putem face sau zice ori ce ne trece prin minte , in ideea ca bun si milos este Dumnezeu ? Este bun si milos fatza de cei care se caiesc de greselile si pacatele lor si le parasesc, dar nu-I putem pretinde sa ne ierte atunci cand iubim o creatura omeneasca mai mult decat pe Creator, si incalcam juramintele facute Lui , de dragul unei iubiri pamantesti . Taina Cununiei uneste pe barbat cu femeia lui , cu puterea lui D-zeu, pe ntru toata viata ( afara de pacatul adulterului) , iar taina botezului in monahism uneste pe om cu Dumnezeu tot asa , pentru toata viata de aici.
Daca un monah sau o monahie , ca oameni in lupta pentru desavarsire crestina, pot cadea si se indragostesc lumeste de cineva,voind sa se casatoreasca , nu trebuie nici judecati, nici osanditi de oameni, ci sa ne rugam pt ei , sa-i ajute D-zeu sa se ridice din cadere si sa se reintoarca la Cel fata de care au jurat .
Crestinii au obligatia de a cunoaste tot ce a spus Mantuitorul , ( lucru care cere mult timp si preocupare) , dar fara indrumator duhovnicesc riscam sa ne facem secta noastra proprie !

Nu exista TAINA BOTEZULUI IN MONAHISM, cel putin nu exista intre cele 7 sfinte taine ale Bisericii Ortodoxe pe care le stiu eu. Daca mai adauga sau mai inventeaza cineva cate ceva, sau daca cineva inventeaza o alta biserica, asta este alta treaba.

Ory , printre randurile scrise de tine transpare asa ceva de nemultumire,revolta, resentimente fata de cineva si ceva. Te supara toti pe forumul asta, nu ? Ba-s habotnici, ba n-au inteles, ba nu-ti aduc argumentele asteptate de tine. De unde starea asta a ta de razboi ?
Ce legatura afectiva ai tu cu monahia aceea care a plecat din manastire la nu stiu ce varsta, ca sa se casatoreasca, probabil ? Esti asa de pornita si infierbantata pentru intamplarea aceasta, de parca nu s-ar mai fi auzit de 2000 de ani incoace asa ceva .
Nu trebuie sa o acuze nimeni dintre crestini. Unii se roaga probabil sa o lumineze Dumnezeu , si sa vada singura ce-Ii este placut Lui , si sa faca. De ce te razvratesti acum impotriva crestinilor , a crestinismului , a tuturor ? Las-o pe monahia aceea sa faca ce i-o spune constiinta si ingerul ei pazitor. Dumnezeu o va milui si mantui , daca ea va avea pocainta ca L-a trecut pe El pe planul al 2-lea , dand intaietate iubirii pamantesti si trupesti si daca va face ce stie ca trebuie. Ca de stiut , stie , dar cauta justificari si indreptatiri, deh...:103:

Nu este o alta taina, ci este tot taina botezului crestin. Dar daca citesti randuiala botezului in tunderea in monahism, o sa vezi ca este putin diferita pentru ca se adauga juramantul pastrarii celor 3 voturi ( asa se numesc aceste conditii) monahale, dintre care unul este cel al castitatii. De la botezul in monahism, crestinul se considera nascut din nou pentru Dumnezeu, de aceea i se da si alt nume de botez. De ce sariti asa in sus cu etichete din acestea: ,,inventeaza'"? Botezul in monahism in adevar difera de cel al mirenilor, tocmai prin aceste juraminte fata de Dumnezeu. Un monah ne-ar putea da detalii mai bine.:5:

Cred ca "botez in monahism" este o metafora, o figura de stil. Tundere in monahism da, exista, dar sa spui ca tunderea in monahism este tot botez, doar ca nu chiar botez mi se pare o exagerare destul de serioasa. Citeste aici despre Taina Botezului, sa vezi ca nu spune nimic ca ar fi legat si de calugarie: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism17.html

Scuza-mi exagerarea serioasa si figura de stil. uite , ca sa nu ne mai ,,sfadim in cuvinte", o sa-ti dau un extras dintr- lucrare a parintelui Arsenie Boca,in care face si dansul ,,o figura de stil".
De unde a plecat discutia noastra ? Cred ca am si uitat. pai, de la ieromonahul acela care voia sa plece din manastire , ca sa se casatoreasca.
Un parinte ieromonah spunea ca aceasta tundere in monahism ( scuze daca te-a iritat termenul ,,botez") este asemenea dar nu identica botezului unui bebelus sau a unui adult catehumen in crestinism . Si la tunderea in monahism, crestinul primeste un nume nou, ca un ,,nou nascut " ce este in lumea monahala, a celor numiti ingeri in trup si au un nas de botez din randul monahilor. Uite ce spunea p. Arsenie Boca:
<<Aceasta-i cunostinta adevãrului cu noi, cu calea noastrã dupã Duh, cu destinatia noastrã cereascã. Pe acest înteles luptãtorul primeste nume nou, dupã al unuia dintre sfintii care bine s-au nevoit. De aici începînd, de la darea numelui, monahul e un nou botezat, care îsi întelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez, ci înnoirea lui. Viata lui viitoare, desi continuatã pe pãmînt, va avea sã fie o slavã a Sfintei Treimi. Întreaga Sfîntã Treime îsi face sãlas într-un ales. Chematii sunt multi, dar vin numai cîte unii care se aleg. (...)>>
(C A R T I • Trepte spre vietuirea în monahism • Fragmente
Pãrintele Arsenie Boca
TREPTE SPRE VIETUIREA ÎN MONAHISM)
Nu tin neaparat sa avem aceleasi pareri si nici sa am eu dreptate cu orice pret. De fapt, nefiind eu calugarita, nu ma mai amestec.