Disperare...
 

Buna seara,
Scriu acest mesaj din doua motive:
primul reprezinta disperarea acestui moment, iar al doilea il reprezinta inadvertenta intre IDEAL si SCOPURI. Imi cer scuze, dar ma simt confuz, insa cu siguranta pana la sfarsitul mesajului am sa ma fac inteles. Sunt casatorit de zece ani, mai precis, luna aceasta, acum cateva zile ar fi trebuit sa implinim zece ani de casnicie si aproape 18 ani de cand ne cunoastem. Avem doi copii, doua fetite minunate, nevinovate, si care ne iubesc pe amandoi. Pentru mine, in afara de credinta in Domnul nu cred ca exista ceva mai important pe lumea aceasta, decat fetitele mele. Problema este ca in ultimii ani am muncit foarte mult, de cand am crescut, de la 16 ani, muncesc, am terminat doua facultati si un institut si, in acelasi timp, intotdeauna am muncit. Parintii mei au fost saraci, dar mi-au daruit foarte multa iubire si au fost mereu aproape de mine. Tot ceea ce am devenit astazi, in mare parte, le datorez lor si sacrificiului facut de ei pentru ca eu in vremurile acelea sa duc lipsa de cat mai putine lucruri. Tata a plecat. Odihneasca-se in Pace. A fost mereu alaturi de mine si acum dupa atat timp ii simt lipsa. Am multi prieteni alaturi de mine, pacienti, fosti studenti...
Insa raul s-a intamplat. In urma cu circa un an si jumatate mi-am banuit sotia ca a avut o legatura cu un sofer de la magazinul de unde lucreaza. Ceva am simtit, ceva a fost real, ceva poate ireal, de atunci am inceput sa ma schimb, sa fiu din ce in ce mai rece si sa ma afund cat mai mult in munca mea. Trebuie sa spun ca muncesc cu oameni suferinzi, multi dintre ei pasind pe ultimii lor pasi in aceasta existenta.
Munca mea nu este nici usoara si nici grea pentru ca o fac cu placere, dar cu siguranta ea te marcheaza.
Scopul meu a fost acela de a face copiilor mei un rost, muncind cinstit, am dorit sa construiesc o casa, am facut un imprumut la banca, suficient de mare ca ratele sa insemne aproape in fiecare luna o teama ce revine mereu, mereu si iar mereu...nu am de ce sa ma plang, copiii nostri si nici noi nu o ducem deloc rau...si toate astea ar trebui sa aiba un happy end...cu toate astea, in momentul de fata, sunt foarte bulversat. Acum trei zile mi-am scos verigheta de pe mana, verigheta care a fost pusa acum 10 ani de sotia mea, calauzita de Preot si de nasii nostri. Nu mi-a fost usor sa iau aceasta decizie.
Ne aflam poate la inceputul unui divort. Acasa este o situatie exploziva, plina de stress, mama mea sta cu noi, ea este si principala care are grija de copii cat noi suntem plecati la serviciu si nu stiu cum sa fac ca nici ea, nici copiii nostri sa nu sufere.
Copiii nostri au nevoie de mama si de tata, deopotriva, sunt doua fetite minunate ce inca n-au inceput nici scoala.
Toata problema a aparut pentru mine, intr-o zi de sambata, din luna august 2008, cand in Bucuresti au fost inregistrate peste 49 de grade, cand eu am fost plecat impreuna cu fostii mei studenti, intr-un pelerinaj la Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Am sunat acasa de pe drum si copii erau plecati cu sotia mea. Luni dimineata am aflat de la copii ca au stat pe balcon in plin soare intre orele 12:00 si 18:00 dupa amiaza, in timp ce sotia mea era in casa cu un nene.
De atunci a aparut furia, am incercat sa o tin in frau, am fost sa ma rog, am fost sa ma destainui si sa ma spovedesc la duhovnicul meu, care bland ca intotdeauna m-a sfatuit sa am credinta si ca o sa trecem cu bine si peste asta. Era o furie de nestapanit in mine, m-am simtit ranit, tradat, ceea ce m-a facut ca dupa aceea sa fiu din ce in ce mai atent la anumite lucruri pe care le facea sotia mea.
Astfel am aflat ca ea a cunoscut pe un blog un baiat cu opt sau noua ani mai tanar decat ea, de care s-a indragostit, nu mai era aceeasi, venea acasa, se ducea in dormitor, impreuna cu telefonul mobil si petrecea trista si ingandurata ore intregi scriind mesaje. Totul s-a denaturat de atunci, am aflat lucruri pe care nu as fi vrut vreodata sa le aflu, iminent, a venit vorba despre un divort si plus mi-am dat seama ca tot ce aveam mai bun, inafara de credinta mea, s-a dus. ea s-a schimbat mult, foarte mult si e normal, probabil ca il iubeste cu adevarat pe acest baiat. in ultima vreme am incercat sa fac totul pentru a salva aceasta casnicie, imi dau seama caci in urma divortului, pe langa despartirea noastra, imi voi pierde si copiii. Toate celelalte, pierderea casei, pentru ca este pe credit sau faptul ca nu stiu unde o sa locuiasca mama, sunt lucruri minore, lucrul cel mai rau si care ma face cel mai rau sa sufar este soarta copiilor nostri...astfel, treptat treptat, deznadejdea m-a cuprins si am ajuns in pragul disperarii, conceptia mea despre familie este putin cam altfel fata de acest secol, consider ca un sot si o sotie trebuie sa imparta si bunele si relele impreuna, casnicia fiind un jug la care trag amandoi, insa am simtit de multe ori ca trag de unul singur, probabil asta s-a dovedit si pentru ca ea mi-a declarat, intr-un fel sau altul, ca nu m-a iubit.
In toti anii astia nu mi-am injurat sotia niciodata si nici nu am lovit-o, dar cu siguranta am jignit-o de multe ori, cert este ca am ajuns intr-un punct culminant. Dupa ce am aflat ca acel baiat a venit in Bucuresti, a locuit undeva fiind dat drept "prietenul meu" si mai apoi a fost cu el la fina noastra pentru a-i gasi serviciu aici, peste toate astea am aflat si ca au facut sex in magazinul unde sotia mea este angajata, intr-un spatiu public. Ura ei ce a crescut pe zi ce trece si ceea ce el a sfatuit-o au condus ca eu sa ma port din ce in ce mai prosteste, ca un tanar adolescent ce ar face totul, bun sau rau, pentru a-si recastiga iubita. Din nefericire tot ce am facut a iesit prost, lungile noastre discutii s-au terminat de fiecare data prost, cel mai grav este faptul ca acum doua zile ne-am certat in masina, de fata fiind copiii nostri, ambele fete au inceput sa planga si ne-au rugat sa nu ne mai certam, era un cosmar, am iesit din masina, afara era un asfintit cu un soare imens, m-am rugat la Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste asta si copiii nostri sa nu ramana traumatizati, am ajuns ca la varsta pe care o am sa ma cobor intr-atat incat sa il sun si sa ii cer socoteala. Stia ca este casatorita, stia ca are doi copii, pentru el nu era nimic din toate astea important. Ba mai mult, am facut un lucru si mai grav, l-am amenintat ca v-a raspunde in fata legii, pentru ca atunci cand a fost in magazin, a umblat si pe calculatorul firmei si i-am spus ca acest lucru, daca se dovedeste, poate fi penal. de asemeni, prin internet a incercat sa intre si in calculatorul meu, nu pot dovedi acest din urma lucru, dar il stiu. Pentru el nu a avut niciun fel de efect. Mi-a replicat sec, ca este o tara libera si ca fiecare poate face sex acolo unde vrea si cand vrea. Se pricepe foarte bine la calculatoare pentru ca asta face toata ziua, scrie pe calculator. In rest stiu despre el ca a fost student la Teologie, pe care n-a continuat-o insa, in schimb da sfaturi "foarte pertinente" pe anumite forumuri. As fi avut pentru el cateva intrebari, pentru ca stiu ca va citi toate aceste randuri, il intreb:
El este impacat cu ceea ce a facut? Crede ca Bunul Dumnezeu nu il vede? Crede ca doar a merge Duminica la Biserica este suficient?
Stiu ca intr-unul dintre raspunsurile pe care le-a dat in urma cu cateva saptamani spunea ca Dumnezeu este un Om si sfatuia pe acea persoana sa se comporte ca atare, stiu caci cu alta ocazie defaima Sfintii Parinti si mai multi preoti, oare unde crede ca o sa ajunga? Ii cunosc raspunsurile acide si sigure, stiu ca de curand se vaita ca, in septembrie, de ziua lui, l-au sunat "niste preoti" pentru a-i spune ca greseste in ceea ce face. Oare nu a inteles nimic de la acei oameni? Mai mult, a spus pe forum despre mesajele primite de la doi preoti, mesaje de la oameni pe care, probabil ii cunostea si care i-au scris aceleasi lucruri. Pacat ca nu a inteles nimic...probabil ca AndreiB are mare dreptate in ceea ce i-a scris, oare de unde izvoraste atat de multa ura?Am scris lucrurile acestea pentru ca aveam sufletul incarcat si pentru ca mi-as dori ca nimeni altcineva sa nu mai pateasca ce patim noi acum. Sper ca am respectat intocmai legislatia privind functionarea acestui forum, nu am dat nume si nu am facut referiri la date personale, nu am facut decat sa imi marturisesc durerea, tristetea, suferinta, desnadejdea care m-au cuprins, dar poate cel mai mult...disperarea...
oare ce am sa fac acum, oare ce se va intampla cu noi, cu copiii nostri, cu familia noastra???numai Doamne-Doamne stie...

Draga Tudor incearca macar sa te calmezi un pic.Adu-ti aminte de preafericitul Iov,care si-a peirdut tot ce avea mai drag,mai putin credinta in Dumnezeu.Prin ce treci tu acum este o mare incercare duhovniceasca.Sotia cat si acel "barbat"(inpropiu spus)sunt sub o mare influenta demonica,nu constientizeaza ceea ce fac,dar tu da.Tu inca ii poti ajuta si pe ei si pe familia ta.Ca sa te ajut mai bine am sa iti povestesc o intamplare din viata mea:

Eu am cunoscut-o pe actuala mea sotie pe internet.De la inceput i-am dezvaluit ca nu m-am pastrat curat si a inteles.Eu cu 2 ani inainte de a o cunoaste am fost cu o femeie de la care am contactat o boala cu transmitiere sexuala(credeam eu dar nu eram sigur).Nu am fost la medic din cauza comoditati dar am incetat a mai avea contacte cu alte femei.Dupa un timp am cunoscut-o pe sotia mea si ne-am indragostit(ne-am cunoscut pe un forum crestin).Eu intre timp uitasem de boala mea si in plus am crezut mereu ca nu pare a fi ceva grav.Dupa cateva luni de conversat mi-am amintit si i-am spus si am decis amandoi sa ma duc la medic.Cu multa teama dar si speranta am fost si mi-a spus ca am herpes genital.Atunci cuprins de o teama si groaza de nedescris am plecat de acolo si am plans in masina mult timp,simtindu-ma aproape mort.Apoi i-am scris mesaje cum ca nu ne mai putem casatori din cauza boli.Ea mi-a spus ca nu o deranjeaza si ca ma iubeste si ca Domnul va avea grija de asta.Eu eram speriat ca se va putea transmite la copil si chiar il va putea ucide,plus o va infecta pe ea.M-a implorat sa imi revin dar eu nu am ascultat.Am stins calculatorul si m-am bagat in pat,plangand amarnic.Apoi dupa un timp mi-au venit in minte(in mod constant,cum ar fi zgomotul unui roi de alibe urmatoarele cuvinte:"esti un ratat,ti-ai facut-o cu mana ta,nu esti bun de nimic,nici macar o femeie nu poti sa ai,vai de tine du-te si masturbeaza-te,atat poti,atata meriti,nu esti om,esti gunoi".Stiam ca acestea sunt de la demoni dar din desnadejdie nu ma puteam impotrivi,plus ca simteam cum o placere trupeasca imi cuprinde trupul si mintea.Simteam cu intreg iadul de demoni au venit sa ma ia din nou la ei.Trupul imi era aproape paralizat de aceea forta negativa,nu puteam gandi,nu ma puteam ruga.Cu un ultim gest de disperare am reusit sa iau icoana Maici Domnului de pe perete si sa zic:Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatosul!Am stat cu icoana langa fata mea,plangand cu lacrimi si rostind rugaciunea pana cand am adormit.A doua zi am inceput sa-mi revin,imbarbatat fiind si de sotie care ma ajutat enorm(sau mai bine zis Hristos prin ea)si acum iti pot spune ca eu numai am nici o boala iar ea este gravida si suntem bine si multumim Domnului nostru Iisus Hristos pentru marea sa mila si dragoste.Intamplari ca aceastea mi s-au mai intamplat si se vor mai intampla,la fel cum ti se intmpla si tie acum,ispitele sunt multe dar toate vin de la demoni.Uite,Iisus Hristos e Viu,roga-L sa te ajute,roag-o si pe Maica Domnului si pe Sfantul Arsenie Boca al carui mormant ai vizitat,eu mereu ma rog si la Sfinti si ei toti te vor ajuta negresit.Ai rabdare si iarta-ti sotia,iarta-l si pe acel ratacit si roga-te pentru ei.Ai credinta.Gandeste-te cate ispite au avut Sfintii Parinti de infruntat si vei vedea ca prin ce treci tu este mult mai usor de infruntat.Eu am fost stapanit de la 13 ani pana la 22 de ani de patima onaniei pana cand intr-o zi m-am pus in genunchi la Icoana si am zis:Doamne daca tu nu ma scpai de aceasta boala eu ma duc in iad cat de curand,simt ca numai pot,fie voia ta dar sa sti ca eu te rog din inima,tu alegi ce vei face cu mine.copilDe atunci sa terminat dar fara Tainele Bisericii nu putem scapa de patimi:spovedanie,impartasanie,post,rugaciune,etc. Cunosc un om,care de fapt m-a dus spre Hristos, care a fost inselat de sotia lui timp de 17 ani cu multi barbati,a iertat-o si prin rugaciune a si indreptat-o si dupa aceea Domnul le-a mai dat si un copil.Incearca sa citesti Paraclisul Macii Domnului,Psalmul 50 si participi activ la Tainele BisericestiAdu-ti aminte ca Dumnezeu este cu noi!Ma voi ruga pentru tine!

[COLOR=black]Rugaciune de milostivire si de multumire catre Dumnezeu
[/COLOR]
[COLOR=white][SIZE=3][COLOR=black]Hristoase, Bunule, Care atâtea ai facut pentru mine, Care, necautând la pacatele mele, de multe ori ai mângaiat inima mea cu caldura Duhului Tau celui Sfânt si ai dat mintii mele sa simta venirea Ta si tot trupul meu de multe ori s-a aprins de bucuria venirii Tale, adu-ti aminte de mine, Bunule, si vino iara, adu-ti aminte câta bucurie mi-ai facut cu venirea Ta, ca eu din alta parte nu am sa astept nici bucurie, nici mângâiere, nici întelegere, decât numai de la Tine; vino la mine, desi sunt atât de murdar, atât de ranit, atât de nepotrivit pentru un oaspete ca Tine. Cel Care stiai de la începutul lumii ca voi cadea în acest pacat, si totusi m-ai facut, Care stiind de caderea si de racirea mea, totusi m-ai cercetat în trecut si mi-ai dat sa Te simt si sa ma bucur cu nebunie sfânta de unirea cu Tine, parându-mi atunci ca niciodata nu ma voi mai desparti de dragostea Ta, oare Tu, dupa ce ai facut atâtea mile cu mine, n-ai putea sa vii iarasi, Bunule, sa ma mângâi si sa-mi redai nadejdea? Iata, eu stau înaintea Ta, precum stii fa cu mine. De vrei sa ma ai în lumina, fii binecuvântat; de vrei sa ma ai în întuneric, iarasi fii binecuvântat, ca eu atâta am meritat si nici macar atâta. Îti multumesc însa ca în aceasta viata trecatoare mi-ai dat sa Te cunosc, pe cât mi-a fost cu putinta mie, orbului. Îti multumesc pentru aceasta zi pe care mi-ai dat-o si pentru toate zilele pe care eu nu le-am pretuit. Îti multumesc pentru orice om pe care l-ai trimis în viata mea, pentru orice cuvânt bun. Îti multumesc, Doamne, chiar si pentru acest pacat în care am cazut, ca el s-a facut pricina a tânguirii mele. Pentru toate Îti multumesc, Bunule, desi n-am cu ce sa-ti multumesc. Numai pe Tine te am si pe Tine acum Te-am pierdut, pentru pacatele mele. Sunt sarac si sarman, lepadat si aruncat ca un câine mort de la fata Ta. Nu mai pot nici sa suspin, nici sa cer si ma gândesc cu rusine la faptul ca Tu iarasi vei veni, si stiu ca vei veni, aceasta ma umple de o mare rusine, dar si de dragoste, Bunule. Si ma vei încalzi cu caldura Ta si ma vei ridica si ma vei strânge la pieptul Tau, ca nu-i nimeni mai singur ca mine si ca Tine, Doamne, ca Tu numai în Mine Îti gasesti odihna si bucurie si alinare a dumnezeiestii Tale tristeti, pe care eu nu o înteleg, ca Tu pentru aceasta m-ai zidit, ca sa-ti fiu Tie salas sfânt si casa de odihna, unde sa-ti pleci fericitul Tau cap, pe care nicaieri în alta parte nu ai unde sa-l pleci. Cu dor ma vei ridica si ma vei îmbratisa, Bunule, iar eu, ca întotdeauna, nu voi putea sa raspund iubirii Tale. De aceea nici nu mai îndraznesc sa deschid gura mea si nici macar sa gândesc; stau gol de orice gând si de orice dorinta si numai inima mea o pun înaintea Ta, aceasta inima de care eu însumi ma îngretosez, Tie ti-o dau, Doamne. Zideste-o din nou, Bunule, Milostivule, Atotputernice, ca stiu ca poti si stiu ca vrei, ca nimic n-ai voit mai mult decât mântuirea mea, ca pe mine m-ai iubit de la începutul lumii, si pe mine ai venit sa ma cauti, si pentru mine ai murit, si catre mine cauti acum cu dragostea Ta pe care eu nu o înteleg, nu o simt si nu o pretuiesc. O, Bunule, chiar împotriva voii mele, mântuieste-ma, ca sufletul meu aceasta a voit, desi faptele mele arata altceva! Cele bune, pe care le-ai rânduit pentru mine înca de la începutul veacurilor, grabeste a le împlini acum. Ca Tie îti multumesc si pe Tine te laud, pe Tine Te mâhnesc si la Tine iarasi ma întorc, la Dumnezeul meu, înafara de care nu mai am pe nimeni, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. Amin.[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=white][SIZE=3][COLOR=#000000]Hristos a zis:"Fara de Mine nu puteti face nimic"[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=white][/COLOR][COLOR=white]http://www.archeparchy.org/page/metr...ction_Icon.jpg[/COLOR]

Ai credinta!
 

Rugaciune catre Maica Domnului grabnica ajutatoare
[COLOR=#000033][/COLOR]
[COLOR=#000033]Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!

Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie, Grabnica ajutatoare, care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri![/COLOR]
[COLOR=#000033][/COLOR]
[COLOR=#000033]Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!

Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de [/COLOR]
[COLOR=#000033]Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor,Amin! [COLOR=black]http://www.theotokos-lifegiving-spri...ingfount02.jpg[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#000033][COLOR=black][/COLOR][/COLOR]

Rugaciuni de pe malul lacului-Sf Nicolae Velimirovici
 

Cine m-a pus in acest asternut de viermi? Cine m-a ingropat in tarana
spre a ajunge vecin cu serpii si ospat al viermelor?

Cine m-a pogorat de pe inaltul muntelui spre a ajunge tovaras al
oamenilor insetati de sange si fare de Dumnezeu?

Pacatul meu si dreptatea Ta, o, Doamne. Pacatul meu se intinde de la
crearea lumii si e mai iute decat dreptatea Ta.

Imi socotesc pacatele din viata mea, din toata viata tatalui meu si
din toata calea cea intoarsa pana la inceputurile lumii si spun: Cu
adevarat, numele dreptatii Domnului este mila.

Port ranile parintilor mei pe mine insumi, iar acum ele s-au aratat pe
sufletul meu ca o pata pe spatele unei girafe, ca un vesmant de
scorpioni otravitori care ma inteapa.

Ai mila de mine, o Doamne, deschide portile cerescului rau al harului
Tau si curateste-mi sufletul lepros, spre a putea ca vindecat de lepra
sa indraznesc a preamari numele Tau dinaintea altor leprosi fara ca
acestia sa ma batjocoreasca.

Macar ridica-ma cu un cap deasupra duhorii imputite a acestui asternut
de viermi spre a trage adanc in piept mireasma cerului si spre a
reveni la viata.

Macar ma ridica la inaltimea unui palmier ca sa pot rade de serpii ce-
mi vaneaza calcaiele.

O, Doamne, nadejdea mea in deznadejde.

O, Doamne, taria mea in neputinta.

O, Doamne, lumina mea in intuneric.

Pune macar un deget pe fruntea mea si-atunci voi invia. Sau, daca sunt
prea necurat pentru degetul Tau, ingaduie ca doar o raza de lumina din
imparatia Ta sa straluceasca asupra mea si inalta-ma, inalta-ma din
acest asternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.

http://www.pravoslavieto.com/life/03...h_portrait.jpg

Draga Tudor, sunt momente in viata , de mari incercari, poate cu mult mai grele decat prin ceea ce treci tu. Trebuie in primul rand, sa te linistesti pe cat posibil, pentru ca judecata mintii tale sa functioneze in limitele normalului, caci in astfel de momente, o secunda de necugetare poate avea consecinte imprevizibile si de nedorit. Iti iubesti mult cele doua fete si atunci, trebuie in primul rand sa le protejezi pe cat posibil, de astfel de traume ce se intiparesc adanc in memoria si sufletul lor. Trebuie sa ai o discutie foarte serioasa cu sotia, dar o discutie echilibrata , fara iesiri necontrolate. De -si iubeste copiii , ea va realiza in cele din urma marea gresala care a facuto, dar si tu la randu-ti trebuie sa ierti. Este foarte importanta iertarea in astfel de clipe . Totusi in cel mai rau caz, repet, in cel mai rau caz, de vei ajunge la divort, copiii vor ramane cu siguranta la tine, pentru ca comportamentul imoral al sotiei o descalifica in fata justitiei. Cunosc cateva astfel de cazuri, unde copiii, au fost incredintati, tatilor. Dar, este mult mai indicat, pastrarea unita a familiei. Dragul meu Tudor sunt aproape sigur ca va fi o rezolvare in bine pana la urma. Multa incredere in Bunul Dumnezeu si mult calm si discernamant.

Draga Tudor, nu e usor sa treci prin asa ceva dar astfel de momente trebuiesc binecuvantate pentru ca prin ele ne desavarsim. Incercarile de genul asta ne pun fata in fata cu tot ce e ascuns in noi. Gandeste-te, poate ca tu crezi ca esti un om bun, generos, care nu se maniaza, care face totul bine, care se straduieste sa fie totul in regula, care are grija (si asa si este) dar poate nu stii ce zace adanc in interiorul tau. Doar o astfel de situatie iti poate arata ca mania este un hau fara fund, ca fara sa vrei ii judeci pe cei care ti-au gresit, ca nu poti sa-i ierti.... Este cum zic scripturile, o "lamureala" a ta in foc ca sa se separe aurul din tine. Nu dispera, atat iti pot spune, nu dispera. Astfel de momente sunt cruciale, sunt momente de razboi in suflet si tu stii asta. Stiu din experienta ca atunci cand deznadejdea pune stapanire pe suflet, e greu sa te si rogi, mintea e tulburata, sufletul la fel, inima te doare.... Multumeste-i lui Dumnezeu si cum spunea parintele Proclu, roaga-te pentru ei pentru iertare pentru ca diavolul a intrat in ei, roaga-te sa fie iertati si ei si tu. Asta a fost portita (a se citi slabiciunea) prin care diavolul a gasit cale catre viata ta pentru a te rapune. Inarmeaza-te cu rabdare ca nu va iesi repede din acest razboi. Cu cat te vei ruga mai mult sa fie iertati ca a intrat diavolul in ei cu atat cel rau va slabi in puterea lui. Doamne ajuta.

Doamne ajuta !
Omul este liber sa aleaga binele sau raul. Dumnezeu astfel l-a creat pe om. Fara ispite nu ne putem mantui. Uneori se intampla sa nu cunoastem omul de langa noi, desi traim multi ani alaturi de el. Spui ca sotia ta l-a intalnit pe acest barbat pe net. Netul aista poate actiona asupra psihicului si poate influenta in mod pozitiv sau negativ. Daca nu ai discernamant, vointa, cazi foarte usor in plasa. Asa s-a intamplat si cu sotia ta si cu multi alti oameni.
Daca ea isi iubeste copii si intelege ca au nevoie de tatal lor, in timp o sa-si dea seama de greseala facuta. Ai rabdare si vezi ce urmeaza. Incearca sa-i spui ca tu o ierti, dar ai dori ca ea sa-si revina si ca intelegi ca orice om poate gresi. Cu asprimea nu vei rezolva situatia, dar cu blandete vei avea o sansa. Iubirea adevarata nu este o placere trupeasca ci altceva. Trebuie sa vezi, sa discuti cum vede ea situatia si daca poate intelege ce inseamna iubirea. Explica-i, poate nu stie. Nu se stie daca nu cumva i-a fost data aceasta ispita si acest pacat, tocmai pt intoarcerea ei si pt a se schimba total. Trebuie vazut si discutat, dar acum in aceasta perioada s-ar putea sa nu vada clar. De aceea, acum trebuie rabdare din partea ta. Cunosc un calugar care a patit ceva asemanator. Oare ar mai fi ajuns acesta in manastire daca nu se intamplau acelea ? Nu stim. Iata insa altceva...iata alt drum...Nu stim de ce se intampla unele sau altele, dar Domnul vegheaza asupra noastra si pe ai Lui, Domnul nu ii va lasa.
Doamne ajuta !

Tudor as avea ceva sa-ti spun dar nu reusesc sa-ti trimit mesaj privat, cred ca nu ai setat la optiuni lucrul acesta. Poti lasa o adresa?

Tudor imi pare foarte rau ca treci prin asa ceva.M-a bufnit plansul cand mi-ai spus cat de speriate erau fetitele tale cand voi va certati,mi-am adus aminte de copilarie...
Ceea ce a facut sotia tu este inadmisibil,iar Biblia spune ca divortul este permis atunci cand unul dintre soti insala.Ceea ce faci tu este absolut normal.Si nu inteleg de ce ar ramane copiii cu ea din moment ce ea te-a inselat,deci ea este cea imorala.
De cand ai inceput sa-l descrii pe amantul sotiei tale,mi-am dat seama de cine este vorba.

Achimovjan, achimovjan....am impresia ca despre tine e vorba aici...

Doamneee, acum fac eu legatura, cu ce zicea Tudor despre mesajele primite de "suspectul nr. 1"de la acei preoti. Totusi nu-mi vine sa cred asa ceva intru cat Jan nu e din Bucuresti, sau asa stiu. Asta de ar fi asa, ar fi prea incredibila fatarnicie. Totusi , tot Tudor trebuie sa ne lamureasca, pentru a nu se naste speculatii inutile.

Cine a facut asta si a despartit o familie nu va avea niciodata pace. Cu toata pocainta lui isi va duce crucea ce el insusi si-a pus-o in spate.

Rusine sa-i fie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu va avea niciodata pace, nici ea si nici amantul. Asta sa o stie de la mine, asa ca de la un afurisitor al lor. Caci afurisenia nu vine niciodata atunci cand te astepti.

Am sa ma rog pt tine si pe fetitele tale asa cum pot eu. Nu o sa ai mare folos dar macar te va ajuta Sfantul sau Sfanta caruia ma voi ruga.

Draga Tudor, ca barbat responsabil esti obligat sa-ti pastrezi calmul si mintea limpede. Daca iti iubesti copiii si, sunt sigur, iti iubesti si sotia, treci peste toate murdariile astea. Vezi-ti in continuare de familie. Nu-i mai imputa sotiei nimic. Nici macar nu mai aduce vorba despre ratacirile ei. Repet, vezi-ti in continuare de familie, ca si cand nu s-a intamplat nimic. Nu te mai stradui sa-ti recastigi sotia pentru ca mai mult o vei indeparta. Se va intoarce singura. Tu roaga-te la Dumnezeu sa-i lumineze inima pentru ca, daca barbatul se insoara cu inima si inseala cu mintea, femeia se marita cu mintea si inseala cu inima. De asemenea, oricat de greu ti-ar fi, roaga-te si pentru sarmanul care a ratacit-o si o trage spre iad.

Este o lovitura grea pentru Tudor , dar trebuie sa recunoastem deschis si pentru noi cei de aici, de pe forum. Nu poti sa-i spui sa nu te gandesti la nimic , sau sa treci peste acest grav incident, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Sunt nîste ani de casnicie, sunt copiii, amintirile. O situatie delicata din toate punctele de vedere.

E o situatie grea pentru tine Tudore iar eu nu ma pircep ce sa-ti spun pentru ca nu am trecut niciodata nici macar printr-o situatie asemanatoare. Dar macar c-un gand sa-ti fiu alaturi: te voi trece pe pomelnic Duminica la slujba si o sa te pomenesc si in rugaciunile de seara sa iti ajute Dumezeu sa te tina cu mintea lucida sa nu iei decizii gresite sau ca nu cumva sa "apuna soarele peste mania si mahnirea ta". Trist frate, dar tre' sa mergi inainte. :confused:

Tudore,ai nadejde!Mare este Dumnezeu!O sa ma rog pentru voi,ca sa fie bine.Cineva trebuie sa-i fie rusine si sa se retraga din pacatul in care a intrat,mai ales ca a studiat teologia.Doamne ajuta!

Asa este Negroponte ! Vezi hula, dispretul cum se "razbuna"? Exita in totdeauna o dreptate mai devreme sau mai tarziu. Poate exista o urma de mustrare si un gram de demnitate , al faptuitorului ce bine stia sa ponegreasca "nevrednicii"preoti Ortodocsi.

Oamenii care nu au avut necazuri mari se sperie de cele mici, asa cum sunt cele ale lui Tudor.

Gândeste-te la cei care sufera cu adevarat, dureri fizice, dizabilitati, saracie, foame etc. Acelea sunt suferinte adevarate, tu ai pierdut doar o iluzie.

Nu-i nimic, o sa-ti gasesti pe altcineva sau ai sa ramâi singur dar o sa-ti gasesti echilibrul si pacea.

Traditie,tu esti casatorit?Ai copii?Stii ce inseamna o familie,ca sa spui ca Tudor trece printr-un necaz mic?Ma indoiesc:(

Te contrazic, cunosc cel putin un caz în care cineva a destramat o casatorie si traieste bine-mersi apoi cu persoana sedusa.

Probabil ca i-a murit de tot constiinta.

Nu, nu sunt casatorit.

Ce înseamna o familie? Nu trebuie sa fiu casatorit sa înteleg asta. Am cunoscut destule familii destramate si stiu ce genereaza aparenta suferinta.


Eu însmui provin dintr-o familie destramata astfel.

Aceasta suferinta provine din atasamentul patimas nu de o persoana CI DE O IDEE despre persoana respectiva si despre conceptul de iubire.


Exista si iubire adevarata, dar în multe cazrui oamenii se casatoresc cu o idee.

Frate Traditie,nu pune semnul egal intre experienta de viata a fratiei tale si ceilalti,pentru ca nu se potriveste.Un caz nu seamana cu altul.

Cred ca Dumnezeu a pus ochii pe tine Tudore! Si mai cred ca te iubeste foarte mult si are un plan cu tine.Necazurile pe care ni le da Dumnezeu au un anumit scop.Stiu ca nu este usor dar,citeodata Dumnezeu ingaduie sa ni se intimple lucruri de neimaginat.Eu nu pot si nici nu sunt vrednica sa -ti dau vreun sfat; roaga-te si fii convins ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decit poti duce.El stie ca poti sa depasesti aceasta situatie si ca incercarea prin care treci te ajuta sa inaintezi duhovniceste.
"Bucura-te ceea ce prin necazuri curatesti pacatele noastre"din acatistele Maicii Domnului

Ce am vrut sa spun este ca e o suferinta generata de gânduri.

La fel cum mânia creaza o stare emotionala desi la origine sunt doar niste gânduri.

Daca suntem atenti observam mecanismul acestor gânduri si tulburari emotionale si scapam de sub influenta lor.


Dar daca ne spunem "vai ce am pierdut" atunci suferinta va continua.

Asa este ! Of, Doamne ce simplu ar fi daca ne-am schimba jumatatea, precum o piesa de masina, un pahar sau mai stiu eu ce. Cand jumatatea se rupe, rupe cu ea, mai mult sau mai putin si din jumatatea ramasa, jumatate ramasa infirma sufleteste. Si unde este durerea cea mai mare, ca cea launtrica.

Cristiboss56, sa nu crezi ca ma joc de-a postatul pe forum. Stiu foarte bine ce spun. Tudor a cerut un sfat pentru a rezolva problema nu pentru ca noi doar sa luam nota si sa scancim pe umarul lui. Eu asta am facut. I-am dat solutia. Stiu ce inseamna aplicarea ei, cat de greu este, dar trebuie sa se stapaneasca si sa preia controlul. Altfel, daca va ramane in starea de acum, va fi martorul distrugerii propriei familii. Cel care i-a facut acest rau va fi spulberat daca Tudor nu se va ruga pentru el.

Tudor,
roaga-te sa se faca voia lui Dumnezeu in toate. Eu asa procedez cand am un necaz mai mare. Iarta-i din inima pe cei ce ti-au gresit si spune de 99 de ori rugaciunea ,,Tatal nostru". Astfel vei alunga disperarea si vei putea afla ce doreste Dumnezeu de la tine.

Mintea sa-ti functioneze brici. Ai grija de tinuta exterioara. Putin teatru n-ar strica. Nu-i da satisfactie aratandu-ti disperarea. Mimeaza in fata ei indiferenta, dar roaga-te asa cum ti-am spus. Atrage fetele de partea ta si invata-le si pe ele sa se roage. Munca sa fie cu masura totusi. Sa-ti rezervi putin timp si pentru o plimbare prin parc.

Am sa-ti spun o intamplare din viata unei prietene, ca sa vezi ca exista si minuni. Aceasta era indragostita de un tanar, desi era casatorita. Totusi se ruga sa se faca voia lui Dumnezeu si ezita sa ,,treaca la fapte". Tanarul respectiv devenise din ce in ce mai insistent, desi era casatorit. Amica mea continua sa se roage Maicii Domnului s-o ocroteasca de acest pacat. Pe cand credea ca nu mai poate sa lupte si aproape ca se ,,invoise " cu pacatul, il vede pe respectivul tanar ca apare cu capul bandajat. O bucata de caramida desprinsa dintr-un bloc l-a lovit in cap. Fiecare dintre ei a inteles ce trebuia si s-au potolit.

P.S Rugaciunea ,,Tatal nostru" sa o spui cel putin de 99 de ori pe zi.

Thudore unde ai ramas?
 

Dupa primul mesaj nu ai mai aparut !

CIUDAT! Ceva nu-i in regula aici!

Achimovjane, mai lasa-te de bancuri...

Mia frate Thudor dupa ce mi se pare mie pacatosului cred ca ar trebui sa te duci la un preot sporit si acela sa iti descopere sfatul lui Dumnezeu in legatura cu ce sa faci - daca sa continui sa stai cu sotia sau daca sa te desparti sau daca sa te duci la vreo Sfanta Manastire.
Eu nu pot sa dau un sfat caci datorita pacatelor mele celor multe sunt intunecat la minte.
Eu nu stiu parinti sporiti decat din ce-am citit din carti si nu am deschisi ochii duhovnicesti sa ii vad pe cei care sunt asa.
Dar sunt sigur ca fratii si surorile de aici de pe forum iti vor recomanda destui.

Nu trebuie sa fii disperat ci sa stii ca Dumnezeu stie toate si nu lasa de izbeliste pe nimeni caci el pe toti ii iubeste si vrea ca toti sa se mantuiasca si la cunostina Adevarului sa vina.

Si daca Dumnezeu ti-a dat aceasta incercare "Pe cine Dumnezeu iubeste pe acela il si mustra" ca adica mai pe romaneste Dumnezeu a lasat sa se intample aceasta ca sa te apropie mai mult de Dansul spre al tau folos.


Ca Dumnezeu da omului fiecaruia dupa cat poate duce spre dobandirea cununilor celor vesnice a Imparatiei sale.

Preotul la care te vei hotara sa te duci iti va transmite voia cea prea minunata a Domnului - ce este spre a lumii mantuire si spre al tau folos sa faci.


Ca te va sfatui sa te duci la manastire, ca te va sfatui sa te desparti ca te va sfatui sa traiesti in continuare cu nevasta vei vada fratia ta acolo.


Si ca sa scriu si proasta mea parere, a unui om pacatos si rau:
Nu te mai chinui sa castigi dragostea sotiei tale - iubite frate caci aceasta este lucru in desert.
Fii sigur ca te iubesc muult muult mult mai mult nenumarate alte persoane - cel mai mult te iubeste Dumnezeu Sfanta Treime - Tatal , Fiul si Sfantul Duh si aceasta iubire nu se poate spune in cuvinte omenesti , apoi Preacurata si Preasfanta Maica a Domnului , apoi Sfantul Ioan Botezatorul si toti sfintii si toti ingeri din Imparatia cea cereasca.
Ei te iubesc oricum si nu au pretentii absurde ca a ta sotie, nu se simt neglijati chiar daca tu i-ai neglija cu anii asa cum s-a simtit a ta sotie,
si te iubesc mai mult decat va putea sa o faca a ta sotie vreodata.

Domnul nostru Iisus Hristos te iubeste atat de mult incat de a sa slava s-a desertat si a luat fire de om si a luat umilinte,si palmuiri si moarte si cine stie cate alte batjocuri de la cei pe care mainile sale i-au facut.
Oare a ta sotie ce sacrificii a facut pentru tine?
Trebuie sa iubesti si fratia ta pe cine merita adica pe Bunul nostru Dumnezeu care din dragostea sa netarmurita a facut lumea si ne tine in viata,pe Preasfanta sa Maica care nu vrea sa isi ia odihna sa prea-meritata ci sta si se roaga pentru toti (normal si pentru fratia ta) si pe ceillati sfinti si ingeri.

Ce sens ar avea o autoincriminare?!?

Va multumesc
 

Buna seara,
As dori sa va multumesc tuturor, va percep ca pe o mare familie, sunteti deosebiti si atat de buni cu mine, desi nu ma cunosteati. Ati venit in ajutorul meu atunci cand aveam mai mare nevoie. Asa cum v-am spus sunt inconjurat de o lume care se poarta foarte frumos cu mine, pacienti, studenti, prieteni, poate timpul petrecut cu acestia m-a facut sa nu vad anumite realitati ale vietii cotidiene. Marea incercare prin care trec nu o puteam impartasi cu ei pentru ca mi-as fi afectat, pe de o parte, intr-un fel sau altul, sotia si familia si, pe cei care ne cunosc, care au fost alaturi de noi tot timpul, care ne pretuiesc si care, de regula, vin la mine atunci cand au nevoie de ajutor.
Nu am stiut daca fac bine sau rau impartasind suferinta mea cu voi, as vrea sa nu ma intelegeti gresit, dar pana acum nu am accesat niciodata un forum. Timpul meu de peste zi inseamna pacienti, obligatiile profesionale ce imi revin si, mai apoi, dau fuga acasa la copii, unde ajung si asa mult prea tarziu. De cele mai multe ori ele dorm si nu pot face altceva decat sa le inchin, sa le invelesc si sa le sarut.
Daca as ramane la serviciu pentru a scrie, pentru a naviga pe internet, ar insemna un timp in plus pe care il petrec departe de familia mea. De multe ori, dupa suferinta pe care o vad in timpul zilei, mi-e greu sa mai fac si altceva.
Va raman recunoscator pentru timpul pe care l-ati sacrificat pentru mine, pentru gandurile minunate, pentru sfaturile pe care mi le-ati impartasit si pentru rugaciunile pe care m-ati indrumat sa le fac.
Astazi a fost ziua Sf. Cuvioase Parascheva si a Sf. Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie si Silvan. Pentru mine Sf. Parascheva a fost intotdeauna alaturi, mi-a indrumat pasii si mi-a ajutat familia si copiii. Aveam 16 ani cand m-am angajat intr-un magazin ca si muncitor necalificat, ganditi-va ca este mult de atunci, era o alta epoca. Drumul meu de acasa spre magazin il faceam cu tramvaiul pana la podul Basarab din Bucuresti si, mai apoi, o luam pe jos pe Titulescu. In fiecare dimineata si in fiecare seara, cand plecam de la serviciu, treceam prin fata Bisericii Sf. Parascheva. Aici intram adeseori si ma rugam, multumeam sau ceream ajutorul in fata Icoanei Sfintei Parascheva.
Asa cum spuneam, era o alta epoca, iar Bisericile erau goale, chiar foarte goale, in timpul saptamanii...mai apoi, cu 10 ani in urma, aici ni s-au pus pirostriile pe cap si, mai apoi tot aici ne-am botezat copilele...
Cea de-a doua sarcina a sotiei mele a fost cu complicatii, am venit si aici si m-am rugat si am fost ajutati. Astazi s-a intamplat ceva minunat, ca in fiecare an, am venit de ziua Sfintei Parascheva la Biserica, Preotul care ne-a cununat si care ne-a botezat copiii a dat binecuvintarea copiilor, ne-am rugat, si dupa ce am plecat de la Biserica ceva s-a intamplat, acea furie si deznadejde s-au spulberat pur si simplu. Cand am ajuns in cabinet am deschis calculatorul si am citit mesajele de la voi. As vrea sa stiti ca, prin ceea ce mi-ati scris, prin ceea ce m-ati facut sa simt...mi-e greu sa exprim in cuvinte. Dumnezeu sa va Binecuvinteze si sa va apere, sa ramaneti mereu asa, buni, calzi si daruind Iubire, dar, mai ales, sa si primiti Iubire.
Desi nu va cunosc numele, atunci cand am sa ma rog, in rugaciunile mele veti fi si voi. Mi-as dori sa va pot raspunde, sa va pot fi si eu de folos, asa cum si voi ati facut-o cu mine.
Probabil ca de acum imi va fi greu sa nu revin si eu, din cand in cand, si sa ma alatur voua. Poate odata si odata voi fi si eu de folos in alinarea unei dureri impartasita aici, cu voi. Intotdeauna am crezut ca atunci cand un om are o suferinta, e bine sa o spuna cuiva, sa caute o solutie impreuna cu cineva, mi-era greu sa cred ca impartasind-o undeva, pe un forum, cu oameni necunoscuti, acestia nu te-ar judeca si nu te-ar putea rani... va rog sa ma iertati, probabil ca aveam nevoie de o lectie ca sa pot invata ca oriunde in lumea asta pot exista oameni care, fara sa stie cine esti, sa vina alaturi de tine, sa-ti aline suferinta si sa te faca sa te simti ca nu esti singur, inca o data va multumesc din suflet, m-am pripit, nu am vrut sa scriu pe acest forum la inceput, insa stiind ca cel ce mi-a provocat suferinta scrie pe acest forum, m-am decis intr-o clipa, cand deznadejdea pusese stapanire pe mine, cand tot ceea ce facusem in ultima vreme, in relatia cu sotia mea daduse gres, cand teama de a-mi pierde copiii pusese stapanire pe mine, dupa o zi grea, plina de pacienti cu probleme mari. M-am decis, am intrat si, pentru ca ii urmarisem afirmatiile si raspunsurile crude pe care le dadea, mi s-a parut injust sa judece oamenii atat de crud, m-am pus in locul oamenilor care primeau raspunsurile de la el si mi-am dat seama ce rani adanci poate sa sape in sufletul lor, am vazut cat de usor poate pangari numele unor oameni care au trait o viata alinand dureri si ajutand oameni. Si atunci mi s-a parut nedrept sa se dea altceva decat era cu adevarat, pentru ca am considerat ca atunci cand un crestin sfatuieste un alt crestin, trebuie sa o faca cu Iubire, pentru ca acela ce il Iubeste pe Dumnezeu si nu-si Iubeste aproapele, acela minte, este fatarnic si face rau in jurul sau, imprastie durere, am crezut, pentru o clipa, ca este nedrept sa nu se afle cine este el cu adevarat si cum mi-a raspuns el crud ca este o tara libera si fiecare face sex unde vrea si cu cine vrea. Eu atunci aveam totul de pierdut, iar pentru el nu era decat o joaca de copil, copil care aici venea si judeca oameni, preoti si scria ca Dumnezeu nu este decat un om.
Dupa ce am inceput sa scriu, mi-am dat seama ca nu asta era important, lucrul cel mai important era sa incerc sa nu mai judec, sa nu intru intr-o lupta fara de rost, cu un baiat care cine stie ce suferinte a avut in copilarie de au putut sa-i sfasie in acest fel sufletul, sa vad ce e mai bine pentru copiii nostri si pentru familia mea. Initial am crezut ca o sa ma judecati si ca raspunsurile o sa fie superficiale, ca o sa ma trimiteti sa fac cine stie ce canoane si ca nu o sa va implicati atat de mult. V-am scris cu toata Credinta si mi-ati raspuns cu Iubire si cu multa intelepciune si m-ati facut sa inteleg ca multi dintre voi ati trecut prin suferinte similare si ati avut de invatat din asta. Nu stiu cat am sa invat eu din aceasta lectie, dar cu certitudine pot sa va spun un lucru, caci datorita voua, in cel mai cumplit moment de disperare m-ati facut sa schimb intru totul directia, sa ma rog si sa las in Voia Domnului ceea ce urmeaza sa fie, pentru ca, indiferent ce as fi facut eu cu mintea mea lumeasca, nu ar fi insemnat decat sa raspund raului cu rau si orice as fi facut, bun sau rau, ar fi fost interpretat la fel de rau. Datorita voua raman, de astazi, doar in Voia Domnului. Ma voi ruga si atat. V-am citit cu atentie mesajele si toti mi-ati dat un numitor comun, Rugaciunea. Asta voi face de acum incolo, pentru ca orice as face altceva, am inteles ca ar iesi rau. In ceea ce il priveste pe el, cu siguranta va avea ceva de invatat din tot ceea ce a facut pana acum si ma rog pentru el si pentru sufletul lui, in ceea ce o priveste pe sotia mea, orice as face ar iesi rau. In primul rand nu am de gand, chiar si daca va fi un proces de divort, sa aduc dovezile privind tot ceea ce s-a intamplat, pentru ca i-ar afecta imaginea si i-as distruge viata de acum incolo, poate ca a fost indeajuns de nefericita alaturi de mine si, cu siguranta disperata daca l-a ales pe acest tanar baiat de pe malurile Dunarii. In afara de asta, ce ar spune peste ani copiii nostri, indiferent de ce s-ar intampla in viitor, ele au nevoie de noi amandoi, iar imaginea mamei trebuie sa ramana sfanta...
Inca o data va multumesc din suflet si va voi ramane recunoscator, purtandu-va in gandurile si in rugaciunile mele. Sa va ajute Dumnezeu sa ramaneti mereu asa precum sunteti, asa cum v-ati purtat cu mine, plini de Iubire si Adevar Intru Domnul! Ati ajutat un suflet care putea sa rataceasca...
Doamne Ajuta.

raman, de astazi, doar in Voia Domnului. Ma voi ruga si atat.

Tudor ai luat cea mai buna decizie.:) Maicuta Domnului sa va aibe in paza, sa va calauzeasca pasii, sa va intelepteasca pe amandoi sa nu pierdeti cununa ce va este pregatita din aceasta incercare. Cu siguranta Domnul v-a pregatit una! Si tie Tudore si sotiei tale (daca se va ridica si va parasi pacatul). Nimeni nu este fara de pacat. Fiecare din noi a gresit macar odata in viata..pentru acea "data" TREBUIE sa iertam la randul nostru pe cel ce ne-a gresit cu voie sau fara voie. Fruntea sus! Va veni si Bucuria.
Iti voi scrie in incheiere indemnul parintelui Mina Dobzeu:
" Uita raul, iarta mult, iubeste mult".

Tudor, ma bucur mult pentru tine. Nu mi-a venit sa cred ca este vorba despre acel baiat. Stiu ce inseamna sa ai necazuri in familie, si desi nu am copii, si eu am trecut prin clipe grele, dar Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat in final. Incearca sa discuti deschis cu sotia ta, incearca sa o faci sa inteleaga ca e rau ce face, daca poti, mai acorda-i o sansa si luati-o de la capat. Tu fii mai atent la nevoile ei pe viitor, petreceti mai mult timp impreuna, cu fetitele, dar cel mai mult, rugati-va la Dumnezeu sa va lumineze ce sa faceti. Te sfatuiesc sa citesti "Paraclisul Maicii Domnului" te va linisti si Maica Domnului se va indura de tine.
Ganditi-va ca fetitele nu au nici o vina. Pentru ele ar trebui sa luptati. Si oricum, multumiti Domnului pentru situatia financiara care o aveti, ca nu va ganditi ce le veti da sa manance fetitelor si voua. Iarta-ma daca te-am jignit sau daca sfaturile mele nu le gasesti potrivite ,caci, asa cum afirma si fratele mihai, poate pacatele ne intuneca judecata. Dumnezeu si Maica Domnului impreuna cu toti sfintii sa va dea putere si intelepciune sa treceti cu bine peste asta.
Doamne ajuta!
Iar tu, Achimovjan, sa iti fie rusine! Sper ca acum vezi gravitatea fapelor tale. M-ai dezamagit, nu ma asteptam la asa ceva din partea ta. Sper sa iti vina mintea la cap. Curand!

Sa ai parte de Binecuvantarea si Ajutorul Parintelui Arsenie Boca!
 

Ai rabdare Tudore, ca o sa iasa totul cu bine! Pare incredibil....insa nimic nu e intamplator! Iti multumesc ca ne-ai impartasit si noua necazul tau. E firesc sa ne cunoastem semenii, buni ori rai si sa ne rugam pt ei.

Multumim, Ionela. Cele scrise de tine au valoare generalizatoare si ne pot folosi si noua celorlalti in a evalua intamplarile nefericite din viata noastra. Asa trebuie sa ne luam pe noi sub lupa, pentru a intelege de ce ni se intampla anumite lucruri si pentru a le depasi, invatand totodata ceva despre noi insine. Rezultatul va fi rabdarea fata de incercari si linistea se va asterne in sufletul nostru.
Doamne ajuta!

Draga Jane, ca membru al marii noastre familii, tin sa imi exprim regretul pentru umbra care s-a asternut asupra numelui tau. Noi toti am gresit in viata si sper ca vei iesi si tu cu bine din aceasta incercare, in care te afli.
Faptele aduse la lumina, lumina sunt; deci indeparteaza-te de pacat si gaseste puterea de a te spovedi; regreta faptul ca ai pus in primejdie linistea unei familii.
Dulceata placerii este efemera si dispare. Nu se merita a pune in primejdie propria noastra mantuire pentru ceva efemer, chiar daca puterea pacatului mare este asupra noastra. Si ea este mare pentru ca noi ii dam voie sa ne stapaneasca.
Il rog pe bunul Dumnezeusa te ajute sa iei cea mai buna decizie!
Doamne ajuta-ne pe noi toti!

ce delicat...subiect...cate divorturi sunt...din acesta cauza, e un risc sa iti faci familie....trist, ce sa zic...Domane ajuta! Depinde de tine...dar nu as mai sta cu o scarba din asta:mad:

De unde stiti ca e achimovjan? Thudor nu a dat nume, ci doar indicatii. Oricat de asemanatoare este o descriere, e bine sa nu acuzam dupa banuiala noastra.