Observ ceva care ma revolta cumplit.Oameni care se folosesc de dragostea altor oameni,nu pentru a darui la randul lor dragoste,ci pentru a-i ucide pe cei care le daruiesc dragoste.Cu alte cuvinte,oameni care sunt un fel de vampiri de suflete,sug de la ceilalti dragoste,insa o folosesc pentru scopurile lor pline de ura si egoism.Asa au facut si cu Domnul Hristos,El ne-a dat vata,iar aceasta viata cei mai multi o folosesc pentru a ucide,mai ales spernata din suf;etele celor nevinovati.Apoi asteapta plini de bucurie draceasca sa vada finalul,sa vad cum cei pe care i-au stors de viata mor ca niste martiri.
Intr-o astfel de lume traim

Omul are nevoie de iubire. Este creat dupa chipul Iubirii si tinde spre asemanarea cu Ea. Prin pacat ne-am despartit de iubire. Acum incepem sa nu ne mai interesam de frumusetea cea dintai. Credem ca acest chip coborat in pacat e frumusetea cea adevarata, ba chiar o frumusete rara. Si atunci de ce sa ma mai rog, de ce sa mai iubesc? Sa nu uitam ca nimic nu da diavolilor atata putere asupra noastra, cat faptul de a lasa ca ura sa hraneasca inima.

Un astfel de om am fost eu zilele acestea,exact dintre cei pe care i-am descris mai sus,si de care ma ingrozeam inainte.Si de ce?Pentru ca nu am avut mila si dragoste fata de ei,ci dispret si ura.Din aceasta cauza am ajuns sa fac exact ce dispretuiam mai mult.

Achimovjan,
Intr-adevar nu trebuie sa-i dispretuim pe cei care gresesc, fiind ca toti gresim, iar dispretul pe care il simtim pentru altii, aflati in gresala, devine dispret pentru noi. Ceea ce spui tu, chiar daca este pus intr-o forma destul de cetoasa, pare a fi ceva foarte grav, din moment ce te-a marcat atat de puternic. Eu cred ca ar fi bine sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru lectia de buna invatatura. Imi pare rau pentru tine dar sunt plin de speranta ca vei depasi acest moment atat de crud. Este adevarat ca, din afara, e foarte usor sa dai sfaturi. Am vazut, insa, din postarile tale, dealungul timpului, ca luptele crancene care se duc in inima ta par sa incline balanta catre bine. De aceea sunt plin de speranta. Sa-ti ajute Dumnezeu intru cele bune.

Un filozof spune;"adevarata crima pe pamant este aceia de a fura sufletul cuiva,fara ca macar sa ai nevoie de el...."Si este foarte adevarat,am simtit eu insami acest crud adevar,adevar care este ignorat si foarte putin analizat de majoritatea.Mai ales in sanul crestinatatii,nu se tine cont si de aspectele mai putin evidente,care pot distruge in aceiasi masura in care o fac armele si violenta propriuzisa.

poi vezi cum e shi cu sperantza, ca gLumea e plina de sperantza desharta, adica sa speri ca deshi faci toate rele shi nu ascultzi nimic shi eshti plin de rautate shi ura shi traieshti ca un alintat la casa creshtinului, deci cu toate ca vezi pacatul in care te intinezi speri in mod absurd ca asha printr-o minune, printr-o jonglerie, printr-o scamatorie, printr-o falsa minune absurda sa nu tzi se socoteasca nimic ci chiar, de ce nu, ai indrazneala sa speri sa tzi se socoteasca drept vrednicie... shi asta este iluzia vredniciei fetei morgana... shi nu ispita acestei iluzii este de vina ci noi care punem botochiul shi abea ashteptam sa fim un fel de moroi, un fel de zombi, al vicleniei ingamfarii din noi... sa ridicam ochiul shi a intinde dintzishorii spre a manca, asha cum zici... luxul "stacojiu"... al revoltei. 10x???:(:(

shi fericirea shefului peste sadici, adica malahishtii pitidiotzi shi PATetici...

nu shtiu daca este ceva de priceput in discutzia mea opulenta... poate doar durerea ca e plina discutzia de taina vorbei mari, taina vorbei cele mari... cum spunea Batranul-Dumnezeu de la Maglavit... ce o fi vrand sa spuna... ca n-am prea intzeles... caci Ciobanul cel intzeleptzit de Dumnezeu nu a dezvaluit-o la nimeni... :)

Nu vreau sa o fac pe "profesoara de romana", dar daca te-ai uita in DEX la explicatia cuvantului "patetic" nu l-ai mai folosi in acest context.

poi vezi ca dumneata, sora draga, nu ai tzinut seama de ortografie ca nu am scris patetici ci PATetici... cuvant un pic mai complicat shi care merge spre alte sensuri mai apropiat fiind de patimasha patimilor spurcate ca pana la sfintele patimi putzin ajung... dar nu mi-ar strica un pic de ingrijire a scrisului, deci multzumesc pentru apostrofare, termen bun, daca nu e cu maie... ci cu Duhul blandetzii... :)

Pana acuma n-am mai auzit de cuvantul "PATetici". Multe mai invata omul cat traieste...:)

Mda! s_snape, poate ar fi bine ca, inainte de a scrie raspunsurile tale, macar sa respiri

Privita prin prisma iubirii,persoana este purtatoare si creatoare de valori.Doi oameni se intalnesc pentru ca sunt creatori de valori si simt nevoia apropierii spirituale , a daruirii unul altuia Cei ce se iubesc o fac pentru ca au de spus unul altui ceva si au sa-si daruiasca unul altuia ceva .Dumnezeu ne iubeste fiindca asteapta deschiderea noastar spre El In sens spiritual iubirea inseamna deschidere , simtire , daruire si pretuire reciproca , al doilea moment il constituie unirea celor doi , cele doua euri se chiama reciproc pentru a vietui intr-o unitate .Fiecare simte pe cel de langa el ca o implinire a sa si o comfirmare a propriei sale valori .In iubire nu este vorba de doua existente paralele , ci de doua euri care se impletesc in lucrarea lor pe drumul vietii. Exemplul telefoniei mobile. Oamenii vorbesc f.mult la telefon si totusi cuvintele lor nu-i apropie. Ei nu fac altceva decat sa-si transmita unul altuia starea sa de singuratate.