Adormirea Maicii Domnului, numita in popor Santamaria Mare, este sarbatoarea in amintirea zilei in care Sfanta Fecioara si-a dat obstescul sfarsit. Din Evanghelii si din Traditia Bisericii cunoastem ca Maica Domnului a fost luata de apostolul Ioan, la casa lui din Ierusalim, unde i-a purtat de grija. Dupa unii Maica Domnului ar fi adormit intru Domnul la 57 de ani, dupa altii, la 70 de ani, in Ierusalim. Potrivit dorintei sale, a fost inmormantata in pestera din gradina Ghetsimani, la poalele muntelui Maslinilor, alaturi de parintii ei si de logodnicul sau, Iosif.

Se spune ca in ziua adormirii Maicii Domnului, ingerii si sfintii, in mare lumina, umpland toata casa si acoperindu-i corpul cu aceasta lumina, i-au adus cantari de lauda. In ziua ingroparii a lipsit Toma care propovaduia in India. Acesta a sosit la trei zile dupa inmormantare si ajuns la mormant, ca s-o priveasca macar adormita, l-a gasit gol. De atunci s-a socotit ca Fiul Sau a ridicat-o la cer de-a dreapta Lui, ca Imparateasa, cum o vedea imparatul David in viziunea lui profetica: "Sezut-a imparateasa de-a dreapta Ta (Doamne) in haina aurita imbracata si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11).

Avand in vedere ca Biserica sarbatoreste de regula zilele mortii sfintilor, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului ar trebui sa fie aceea a Adormirii ei. Insa, stiri do¬cumentare despre existenta acestei sarbatori nu avem decat din secolul V inainte. Locul ei de ori¬gine este probabil Ierusalimul, caci in vechile sinaxare georgiene, ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in sec. V intre Ierusalim si Betleem.

Generalizarea sarbatorii a fost facuta in Rasarit de catre imparatul bizantin Mauriciu (582-603), iar in Apus de catre papa Teodor I (642-649). (Sursa CrestinOrtodox.ro)

E bine sa mentionam ca potrivit invataturii ortodoxe, Fecioara Maria a murit, supunandu-se legii generale omenesti. N-a avut o moarte diferita de a noastra. De aceea ea nu o putea invinge prin propriile puteri. Ea s-a ridicat mai presus de moarte, s-a inaltat prin Hristos, nu autonom de El. Cel ce vietuieste in Hristos, nu ocoleste moartea, dar o zdrobeste cu ajutorul Lui. Trece prin ea. Deci, trebuie sa retinem ca Maica Domnului nu a inviat prin ea insasi, ci prin Hristos.

O frumoasa cantare din slujba Vecernie subliniaza ca "mormantul scara catre cer se face". Fecioara Maria nu s-a inaltat prin sine la cer asemenea lui Hristos, ci a fost inaltata la cer de catre Fiul ei. Moartea Fecioarei a fost ca o adormire, caci cea care L-a nascut pe Hristos fara dureri nu a cunoscut durere prin trecerea ei la cele vesnice.

M-au impresionat cuvintele Parintelui Staniloae.

"Cine poate fi mai aproape de fiul ei decat o maica? El se face fiul unei mame, iubeste o mama omeneasca, asa cum o iubim noi pe mama noastra, asculta rugaciunile ei cum ascultam noi rugaciunile mamei noastre. Ea palpita pentru tot ce palpita El. El a venit ca sa ne iubeasca pe noi, sa Se rastigneasca pentru noi, deci nu poate sa nu ne iubeasca si ea pe noi, nu poate sa nu aiba si ea toate durerile pe care le are El pentru nenorocirile noastre. Nu poate sa nu sara si ea in ajutorul nostru, cum vine El in ajutorul nostru, dar numai de la El este toata puterea ei. El este Mantuitorul, ea este numai cea care din legatura cu El primeste si ea putere sa ne ajute in diferite necazuri, in diferite greutati. De aceea este bine sa ne rugam - asa cum face Biserica, cum fac si credinciosii - si Maicii Domnului, cerandu-i nu ca sa ne mantuiasca, ci ca sa ne scape din diferite nevoi, sa ne ajute in diferite greutati, sa-L roage pe Fiul ei sa ne mantuiasca. El nu e singur, El are o mama dintre noi; si avand o mama dintre noi, ne are pe toti aproape. si ea, avandu-L pe El ca Fiu si iubindu-l ca Fiu, iubeste tot ce iubeste si El. Iar El, intrucat S-a facut fratele nostru, atunci ea este intr-un anumit fel si mama noastra, mama tuturor fratilor Lui".

Axion la Adormirea Maici Domnului
 

Axion la Adormirea Maici Domnului (Irmosul Cantarii a 9 -a): "Neamurile toate te fericim pe tine, una de Dumnezeu Nascatoare! Biruiescu-se hotarele firii intru tine, Fecioara curata: ca nasterea nu strica fecioria, si moartea arvuneste viată. Ceea ce esti dupa nastere fecioara, si dupa moarte vie, mantuesti pururea, Nascatoare de Dumnezeu, mostenirea ta."

http://video.crestinortodox.ro/4HseU..._Domnului.html

Prohodul Maicii Domnului
 

Dupa cum inaintea sarbatorii "Invierii Domnului", Postul cel Mare culmineaza cu Vinerea Patimilor si Denia Prohodului, asa si postul de doua saptamani dinaintea Adormirii Maicii Domnului culmineaza cu Slujba Prohodului Maicii Domnului. Nu intamplator aceasta slujba a fost compusa dupa modelul Prohodului Domnului, care se canta in Sfanta si Marea Vineri.

Slujba Prohodului Maicii Domnului arata puternica legatura spirituala intre taina lui Hristos si taina Maicii Sale. De fapt, prin aceasta slujba Biserica leaga taina mortii si mutarii la viata vesnica a Maicii Domnului de taina mortii si invierii lui Hristos: "In mormant Viata/Ai fost pus, Hristoase,/Si-a vietii Maica-acum intra in mormant/Si se muta la viata cea de sus.

Unde pot gasi Prohodul Maicii Domnului vreau sa-l copy?

:53:http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...aicii-domnului :6:

Multumesc din suflet :53::67:

Am gasit si o inregistrare, foarte frumoasa, cu Prohodul Maicii Domnului cantat de grupul Byzantion.

http://video.crestinortodox.ro/nZk1zDQ32Ux/Prohodul_Maicii_Domnului.html

:6::6::6: Multumim!!!

Da imi place si mie cum cinta grupul asta.
Multumim :6:

Si eu m-am bucurat tare mult cand am descoperit Prohodul Maicii Domnului cantat. Din pacate, aceasta slujba se canta astazi in prea putine biserici.

Sper sa ma intareasca Maica Domnului sa ajung si eu astazi la greci la Biserica. Eu cred ca nu se cinta pt ca e prea lung.

Cine este autorul prohodului Maicii Domnului? si cand a aparut?
Personal nu am gasit o uniformitate in legatura cu folosirea lui in cult.

Sinaxarul de la slujba Utreniei din ziua praznicului ofera o istorie a trecerii la Domnul, inspirata probabil, cel putin in parte, si din evangheliile apocrife. Sfanta Fecioara Maria, cu trei zile inainte de a muri, a primit vizita Arhanghelului Gavriil, care i-a zis: „Acestea zice Fiul tau: «Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare»“. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat si s-a urcat in Muntele Maslinilor ca sa se roage. Apoi s-a intors acasa si, aprinzand lumanari si multumind lui Dumnezeu, a chemat rudele si vecinii si le-a spus vestirea ingerului. Cand femeile chemate au inceput sa planga, Preacurata Fecioara le-a mangaiat spunandu-le ca, mutandu-se la ceruri, se va ruga nu numai pentru dansele, ci pentru lumea intreaga. Deodata s-a auzit un tunet puternic si au aparut multi nori, care aduceau de la marginile lumii pe Apostolii lui Hristos, la casa maicii lui Dumnezeu. Dupa ce Fecioara Maria si-a cerut iertaciune de la toti, s-a culcat pe pat si asa si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului sau. Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor si auzul surzilor s-au deschis, ologii si bolnavii s-au vindecat. Apostolii au ridicat patul si, cu faclii si cantari, au petrecut spre mormant trupul Fecioarei. Un necredincios a vrut sa rastoarne sicriul Fecioarei, dar mainile i-au ramas lipite de sicriu. Pocaindu-se si cerandu-si iertare de la Fecioara Maria, aceasta l-a vindecat. Apostolii au ingropat trupul Fecioarei in Ghetsimani. La inmormantarea Fecioarei Maria a lipsit Apostolul Toma, care a ajuns dupa trei zile si era foarte intristat ca nu se invrednicise sa vada trupul maicii lui Dumnezeu. Apostolii au deschis mormantul, pentru ca Toma sa se inchine trupului Nascatoarei de Dumnezeu, si au constatat ca mormantul era gol. Trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la ceruri.

Cea care L-a născut pe Dumnezeu
 

Doctrina Bisericii referitoare la Maica Domnului a fost formulată oficial în secolul al V-lea, la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes ( 431 ) . Combătând pe ereticul Nestorie, care susţinea că Fecioara Maria nu putea fi numită "Născătoare de Hristos", pentru că ea ar fi dat naştere doar firii umane a lui Hristos. Sfinţii Părinţi de la acest sinod, în special Chiril al Alexandriei, au susţinut un alt termen pentru Maica Domnului : " Născătoare de Dumnezeu" ( Theotokos ) . În celebrele "Scrisori către Nestorie", Chiril al Alexandriei explică faptul că termenul "theotokos" exprimă cel mai bine învăţătura Bisericii, mărturisită de la început, coform căreia Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu. Acest lucru este posibil întrucât cele două firi ale lui Hristos, cea divină şi cea umană, sunt strâns legate în acelaşi ipostas, în contradicţie cu ceea ce susţinea ereticul Nestorie şi de aceea, chiar dacă Fecioara Maria a dat naştere firii umane, ea poate fi numită şi "Născătoare de Dumnezeu" tocmai datorită acestei uniri ipostatice.

În tradiţia populară :
 

Se spune că rugăciunile sunt auzite mai întâi de Maica Domnului, iar pe cele adevărate şi vrednice i le spune lui Dumnezeu, care le va împlini apoi . De asemenea, se mai spune , despre Maica Domnului, că apare în visurile celor care au nevoie mare de ajutor îi sfătuieşte cum să scape de necaz. Tot în tradiţia populară, se spune că înainte de judecata de Apoi, Maica Domnului va da de trei ori cu un năvod prin iad, iar sufletele chinuite vor ieşi la suprafaţă şi se vor mântui. Uneori, Maica Domnului este identificată cu Luna, regina cerului înstelat.

Cugetare umilita
 

Sfantul Ioan Iacob de la Neamt - Cugetare umilita la durerea Maicii Domnului

"Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!
Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sunt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!
Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!
De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.
Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!
Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!
Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!"

Maica sufletelor noastre,de Prof.Luminita Niculescu
 

"Intampinam astazi cu ghirlande de flori asezate-n pisc alb de rugaciune Praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu.Pogoara astazi in inima pamantului-pentru a-l sfinti- trupul Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvantatei, maritei stapanei noastre, cea mai aleasa dintre toate neamurile, craiasa ingerilor cea afierosita Dumnezeiescului Duh, chip al desavarsitei ascultari, noul legamant al vietii vesnice, izvorul inbelsugat al tuturor binecuvantarilor, pricina si daruitoarea tuturor bunatatilor, scara care urca la inaltime firea omeneasca ... Iar din duiasele cantari izvodite de pietatea profunda, necunoscuta, poate mult nepretuita, a credinciosilor nostri strabuni, am ales-o pe aceea care cuprinde in ea rana zilei de ieri, sfintenia zilei de astazi , nadejdea zilei de maine,Maica pururea Fecioara:
"Maica pururea Fecioara,
Tu, care-n cer locuiesti
Mai frumos decat toti Sfintii
Si ostirile ingeresti.

Tu,ce esti comoara sfanta
Si salas Dumnezeiesc
Toti crestinii te adora
Toti din suflet te slavesc

Tu ce esti o floare scumpa
Cu un prea dulce miros
Tu, care-ai purtat pe brate
Pe slavitul Domn Hristos

Tu, care ai fost aleasa
Scara pentru Dumnezeu
Iti cinstim cu bucurie
Numele cel sfant al tau

Tu, de-acolo ocroteste
Neamul nostru crestinesc
Sa traiasca dupa voia
Tatalui Celui ceresc.

Roaga-te , Maicuta Sfanta,
Roaga-te si pentru noi
Primeste cantarea noastra
Si ne scapa din nevoi.

Pentru cinstea ta cea mare
Lauda iti inaltam
Si cu inima smerita
Intr-un glas cu toti strigam:

Bucura-te, Preacurata,
Bucura-te, munte sfant,
Ingerii de sus iti canta,
Noi iti cantam pe pamant"
(Din INVIEREA, publicatie a Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane aTimisoarei)

Cu dragoste crestineasca ofer spre lecturare un fragment din articolul
de mai sus tuturor celor care nu au acces la publicatia crestina Din Timisoara.

"Evanghelia lui Iacob"sau povestea Mariei
 

Tradiţia bisericească a păstrat anumite informaţii despre Fecioara Maria , care nu se găsesc în Biblie. Astfel, ea ar fi fost fiica a doi bătrâni , Ioachim şi Ana, care nu aveau copii. Tradiţia aceasta se întâlneşte şi într una din scrierile apocrfie din secolul al II-lea, în "Evanghelia lui Iacob", o lucrare dataă in jurul anului 150 d.Hr., numită uneori şi "Protoevanghelia lui Iacob" sau chiar "Începutul Evangheliei lui Iacob". În această scriere, considerată cea mai veche marturie a cultului şi cinstirii Fecioarei Maria, găsim trei părţi, a câte opt capitole, în care se vorbeşte despre Ioachim si Ana, care se rugau mult pentru a avea un copil la bătrâneţe, despre naşterea Mariei, în pofida vârstei înaintate a părinţilor ei, despre închinarea ei lui Dumnezeu prin aducera la trei ani în templul din Ierusalim, despre scandalul car s-ar fi ivit între iudeii de la templu după ce Maria a devenit adolescentă, despre încredinţarea ei lui Iosif, un văduv care trebuia să fie ocrotitorul fecioarei sale şi despre zămislirea minunată, naşterea lui Iisus şi fuga în Egipt.