Daca este cineva pe acest Forum care are experienta in educarea religioasa a copiilor si tinerilor (eventual a celor dificili, cu probleme: familii dezorganizate, orfani,droguri etc.) m-as bucura sa imi impartasiti din experienta voastra practica: exemple de situatii practice si cum v-ati imprietenit pana la urma. Au aparut in ultimul timp multe carti folositoare de psihoterapie ortodoxa, dar aplicarea teoriei in practica nu e intotdeauna usoara, nu prea exista "ghiduri de utilizare corecta a fiintei umane", cum zicea cineva de pe Forum.

Mircea are destula experienta....are si un topic tot aici la Generalitati despre datoriile parintiolr parca....pagina 3....

E dificil. Mama are cea mai mare influenta, dar la varste fragede, apoi influenta scade. De regula parintii au o influenta din ce in ce mai mica (pana pe la 7-10 ani). Este randul duhovnicului, care, trebuie sa aiba multa dragoste si intelegere fata de neputintele varstei, sa fie un bun sfatuitor, cu mult tact, sa stie sa-i prezinte un Dumnezeu iubitor (nu ca pe un trimitator de canoane si pedepse), copilul sa vina la el ca la un prieten, cu toate problemele si nedumeririle varstei; de asemenea duhovnicul trebuie sa fie un om instruit, sa cunoasca problemele societatii si lumii in care traim, sa-l ajute impartasindu-l des, ceea ce-l va tine sa nu cada in pacate mari. Incearca sa o contactezi si pe maica Siluana care are experienta in astfel de cazuri. Cu cei care au deja probleme mari... sincer, nu stiu. Multa dragoste, rugaciune din partea celor care se ocupa de ei, astfel ca sa nu mai faca raul pentru a nu-i supara pe ceilalti, daca reuseste sa se ataseze de ei, dar in cazuri grave (droguri) chiar nu stiu.

Multam frumos pentru raspuns, Eugen. Asa este, foarte adevarat, dar vezi dumneata, e vorba de copii/ tineri care tocmai ca nu au beneficiat de grija mamei, tatalui, si care inca nu stiu ce este aceea Biserica. Complet salbaticiti. Cum te apropii de un astfel de om? El a invatat sa nu aiba incredere...
La ei anumite sentimente sunt atrofiate complet. Intr-adevar, maica Siluana este o referinta foarte buna in acest domeniu. Probabil ca practica pe langa cei care stiu te invata toate.
Spinu, n-am gasit ce mi-ai recomandat. ???...

imi cer scuze..se numeste Despre datoriile parintilor.topicul..si se afla pe pagina 2 la generalitai..insa dlul Mircea nu cred ca a mai postat ceva in ultima vreme :D

Un subiect care ar trebui reactualizat pe acest forum! Drogurile este o adevarata provocare pentru tinerii din ziua de astazi!

pe scurt Ion din scurta mea experienta cu dependentii de aurolac dar si de cocaina,heroina:1%scapa de droguri si din acestia jumatate dintre cei care il iau in brate pe Hristos ca pe unicul lor salvator...ceilalti incearca recidiveaza iar,oricat i-ar ajuta familiile nu-i pot controla..cum nu sunt nici bani nici centre serioase de dezintoxicare..drogatii raman cu patima se autodistrug,cu durere spun asta am asistat neputincioasa la caderea multor tineri,numai prin Dumnezeu pot fi ajutati care lucreaza in propria lor dorinta si vointa.

Da, de acord cu Daniela, din pacate drumul drogurilor este 99% un drum fara intoarcere. Daca exista o scurtatura spre o insula de salvare ar fi aflat-o americanii...insa nu prea sunt rezultate, si nu numai ca metodele sunt doar de suprafata, pansament dar situatia a spiralat intr-un virtej tot mai ametitor , acum "la moda" sunt cristalele de meth care efectiv te desfigureaza si care pot fi procurate si PRODUSE foarte usor in conditii de apartament din citeva substante usor de gasit si cumparat.

In conditii de Democratie nu se poate face NIMIC in sensul asta, singura miscare pozitiva care schimba mentalitatea si cultura "de cocaina" sunt amplele miscari totalitare, societati unde razi tot ce este drog, crima, etc, insa cum nimeni nu doreste o asemenea societate, gen socialista/imperialista/tarista, etc nici problema drogangiilor si a criminalilor nu se va rezolva in veci, banuiesc pina la sfirsitul lumii acesteia, deci nu va mai agitati degeaba, singura alinare fiind FAMILIA, Nucleul final,.... dar la care se sapa puternic prin toate metodele posibile.

Bisericile Ortodoxe,....mici insulite de salvare in oceanul Democratiei si a "drepturilor Omului"....:(

Cred ca nu exista o reteta pentru o asemenea atitudine crestina, necesara, sa inteleg, mai mult profesorilor de religie, dar nu numai.Pentru teologie asumarea si trairea misiunii de vestitor al lui Hristos dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel, "Cu cei ce n-au Legea, m-am facut ca unul fara lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci avand Legea lui Hristos, ca sa dobandesc pe cei ce n-au Legea; Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, în orice chip, sa mantuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca sa fiu partas la ea. Nu stiti voi ca acei care alearga în stadion, toti alearga, dar numai unul ia premiul? Alergati asa ca sa-l luati." (I Cor. 9, 21-23), presupune un model sau arhetip, care pentru un pedagog nu poate fi decat Hristos, pedagogul prin excelenta, dar care nu poate fi inteles decat prin actul chenotic. Chenoza- termen teoogic- inseamna desertare.
Sfantul Apostol Pavel are ca model pe Mantuitorul Iisus Hristos, insa in coborarea Sa chenotica. Nu trebuie sa uitam ca prin aceasta coborare Hristos reuseste sa restaureze omul si sa-l indumnezeiasca. Parintele Dumitru Staniloae in nenumarate randuri, cand vorbea despre chenoza, in conferintele sau in scrierile sale, amintea urmatorul exemplu personalist: o mama cand se coboara la nivelul de intelegere al copilului ei nu înceteata de a fi persoana matura.

As vrea sa adaug ca in Pateric intalnim aceasata cobaorare care are ca scop ridicarea. Aceeasi coborare chenotica o intalnim si in Pateric. Exemplele sunt multiple. De pilda, în Apoftegme sau Istoria lausiaca,se relateaza despre o tanara, pe nume Paisia, care bogata si orfana fiind, a ajutat foarte mult pe calugarii din Schit. A ajuns saraca. Din nefericire, a inceput sa se prostitueze. A ajuns din nou bogata, cu slugi, dar cu nume rau. Calugarii au aflat de decaderea acestei tinere si l-au trimis pe avva Ioan sa o scape de pacat. Ajuns la ea, si cerand sa o vada, slujitorii il batjocoreau pe motiv ca un om ca el nu putea sa prezinte interes pentru stapana lor. Slujiitorii i-au permis sa intre la stapana lor dupa multe insistente si la porunca acesteia. Avva Ioan i-a vorbit despre riscul pe care Paisia si l-a asumat cazand in desfranare. In timp ce statea de vorba cu ea, batranul a inceput sa planga, iar aceasta l-a intrebat: "De ce plangi, avva?" "Cum sa nu plang de vreme ce vad pe satana cum joaca in fata ta?" , "Avva, exista pocainta?" a intrebat Paisia. "Da! Atunci ia-ma cu tine unde voiesti." Si a plecat cu avva Ioan fara sa se pregateasca in vreun fel si fara sa dea vreo dispozitie slugilor. Cei doi au plecat spre pustiu. Prinzandu-i seara, avva i-a facut Paisiei un capatai din nisip si a lasat-o sa doarma. S-a culcat si el putin mai departe, dupa ce si-a facut rugaciunile. La miezul noptii, batranul s-a trezit si a vazut o cale de lumina intre cer si locul unde dormea Paisia, iar ingerii Domnului ducand spre cer sufletul femeii. S-a dus la ea si a constatat ca era moarta. Si s-a aruncat batranul cu fata la pamant, rugandu-se lui Dumnezeu si a auzit ca ceasul in care acea femeie a ars de pocainta a valorat mai mult decât pocainta rece a multora (Apoftegma 43). Aceste coborari au si efectul de a desfiinta dezordinile egoiste ale poftei si de a restabili persoana umana pana la indumnezeire.
Aceasta chenoza nu ii poate fi straina crestinului, teologului sau profesorului de religie în misiunea sa, daca întelege ca in Hristos si prin Hristos vor fi desavarsite toate, astfel incat depaseste ispita autosuficintei.

Emo: generatia copiilor deprimati
20 Octombrie 2007
Roxana Lupu

Importat din Occident, curentul are ca adepti tineri care se imbraca in negru, nu zambesc, au coafuri ciudate, sunt depresivi si au la activ numeroase tentative de suicid.





II intalniti peste tot, pe strada, la metrou sau adunati in grupulete la Teatrul National ori prin Piata Romana din Bucuresti au piercinguri in buza si spranceana, se imbraca in negru cu dungi si patratele, au frizuri ciudate care, de obicei, le acopera o jumatate din fata, poarta podoabe sub forma de schelete si zeci de bratari.

Ei fac parte din noul val de adolescenti. Nu ii uneste doar stilul vestimentar, ci si muzica pe care o asculta, dar, mai ales, atitudinea fata de viata: sunt retrasi, depresivi, melancolici, antisociali si se cresteaza cu lama pe corp, iar unii dintre ei ajung chiar sa se sinucida.

Ei sunt copiii emo, iar curentul, care a patruns si la noi in tara de cativa ani, aduna din ce in ce mai multi adepti din randul celor aflati la o varsta dificila.

„Inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist”

Se spune ca adolescentii adopta curentul emo in urma unei drame, o despartire de persoana iubita, moartea cuiva drag sau dupa o mare depresie. In cele mai multe cazuri insa, isi insusesc acest mod de viata pentru ca il observa la prieteni sau la cei din jur si simt ca ii reprezinta.

Vor sa fie emo si atunci incepe marea lor transformare. Pentru Alex Aconstantinesei asa a fost. „Aveam 17 ani cand am aflat despre asta de la un prieten. Am considerat ca ma reprezinta si am devenit emo.”

A inceput sa imbrace bluze in dungi sau in patratele, blugi stramti, negri, si-a facut doua pierce-uri specifice emo, in partea de jos a buzei inferioare, si s-a tuns, lasandu-si suvite de par care aproape ii acopera ochii.

Acestea sunt insa aspecte superficiale, pentru ca transformarea lui Alex a fost una interioara. „De fapt, emo inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist”, marturiseste baiatul. „Inseamna sa fii interiorizat, sa tii tot timpul in tine ce ai pe suflet. Eu cel putin asa sunt, nu m-am straduit sa devin”.

„Lumea crede ca suntem gay si se ia de noi pe strada”

Muzica pe care o asculta le intretine starile si este, bineinteles, emo sau ceea ce se cheama screamo, un subgen al stilului emo in care, de obicei, se tipa. Formatiile lui favorite sunt From First to Last si From Autumn. Pentru Alex, acest curent nu este un trend, ci un mod de viata, unul care nu este deloc usor, pentru ca are de luptat zi de zi cu prejudecatile celor din jur.

„Tot timpul se ia cineva de mine pe strada. Ma face gay, ciudat sau se ia de pierce-urile mele. Foarte multi au boala pe emo, nu pot sa-i suporte. Nu inteleg pur si simplu ca suntem diferiti”, se revolta Alex. El spune ca multi copii emo sunt batuti pe strada doar pentru ca unuia i s-a „pus pata din senin”.

Nu zambesc, poarta capete de mort, isi fac poze de sus

La cei 13 ani ai sai, Georgia Zampieri crede ca are foarte multi dusmani. Nu o intelege nimeni, nu o accepta nimeni si are destule probleme. Asa vede lucrurile din banca clasei a VI-a, de la Liceul „Jean Monnet” din Capitala.

A devenit emo si pentru ca ii placea stilul, dar si pentru ca era indragostita de cineva care nu-i dadea atentie. „Sunt mai sensibila decat ceilalti. Nu stiu, plang mai des”.

Georgia se imbraca mai mult in negru, are multe bratari metalice si, neaparat, poarta un cap de mort la gat, podoaba specifica stilului. Asculta screamo, care, spune ea, ii da palpitatii.

Refuza sa zambeasca si isi face fotografii de sus, ca toti copiii emo. „Ne fotografiem asa, de sus, fara sa zambim, sa se vada ca suntem tristi”, spune Georgia. Parintii ei au rugat-o sa se schimbe, marturiseste fata, dar au sfarsit prin a intelege. I-au promis ca atunci cand va implini 15 ani va avea voie sa isi puna pierce-uri in buza.

„Asa o sa fiu eu cand o sa fiu mare”

Maria este in clasa a VII-a la Liceul „George Enescu”. Spune ca a visat sa aiba acest stil de cand era mica. „Tin minte ca vedeam tipi emo pe strada si imi spuneam: „Asa o sa fiu eu cand o sa fiu mare!”.” Maria este trendy: poarta „conversii” (n.r. - tenisi) de emo si capul de mort la gat.

Cu tristetea nu prea ii iese, pentru ca are un zambet foarte dragalas, pe care il ascunde studiat cand trebuie sa faca poza. „E greu sa fii emo, ceilalti te critica, parintii imi spun ca sunt satanista. Eu nu sunt ca si ceilalti, care rad din orice. Sunt altfel”, spune, afectat, pustoaica.

Are pe genunchi o revista pentru adolescenti in care sunt fotografiati niste copii din strainatate. II arata prietenei ei: „Ia uite cat de dragut e baiatul asta emo”, se alinta ea. Statusul ei de messenger suna cam asa: „I cut myself. Sometimes it kills the pain” (n.r. - Ma tai. Uneori asta omoara durerea).

Tot timpul se ia cineva de mine pe strada. Ma face gay, ciudat sau se ia de pierce-urile mele. Foarte multi au boala pe emo, nu pot sa-i suporte. Nu inteleg pur si simplu ca suntem diferiti. Emo inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist.

DEFINITIE

Combinatie de goth rock si punk

Emo vine de la cuvantul „emotional”, care inseamna emotie. Radacinile lui vin din anii ‘80, cand emo desemna un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, capata alte semnificatii. Emo kids sunt o combinatie de goth kid, rock kid si punk kid, de la fiecare dintre aceste subgenuri preluand cate ceva, din muzica, stil si atitudine.

In Wikipedia sunt caracterizati drept „indivizi ce pot fi recunoscuti dupa ochii puternic conturati, coafurile rasta, parul ciufulit, de culoare neagra sau, eventual, in combinatii cu unele culori „ce sar in ochi”. Poarta combinatii ciudate de haine, pe care oamenii nu le poarta in general, si o geanta tip postas”.

De multe ori, aceste persoane au tendinta sa se urasca, sa se considere inferioare, toate culminand, uneori, cu tentative de sinucidere. „Emotional” a fost folosit pentru a descrie trupe precum: A Fire Inside, Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic! at the disco, Taking back Sunday.

SPECIALISTI

Parintii trebuie sa accepte compromisuri

Psihologii sunt de parere ca ceea ce se intampla cu adolescentii nu este altceva decat ceea ce se intampla cu parintii lor acum cativa zeci de ani. O manifestare specifica varstei care, daca altadata purta alte nume, acum se numeste emo.

„Noi sau parintii nostri am fost flower-power, hippie sau rockeri. E timpul lor sa fie emo. Este varsta la care cauta o identitate, o personalitate”, sustine Sandra Lepoiev, psiholog Mind Care. Aceasta comenteaza fenomenul prin aceea ca, la pubertate, nevoia de apartenenta la un grup e foarte mare, la fel ca si dorinta de unicitate.

„Se taie pentru ca au nevoie sa se simta pe ei”

Psihoterapeutul Ziegfried Schnapp considera insa ca adolescentii nu au modele valabile, de aceea accepta modele din jur, aflate la indemana. Despre gestul extrem la care se ajunge in unele cazuri, acela de taiere cu lama, Schnapp opineaza ca „recurg la asta pentru ca au nevoie sa simta ceva, sa se simta pe ei”. Depresiile sunt, de fapt, manifestari specifice varstei.

Solutia pe care o vede psihoterapeutul este ca parintii sa incerce sa-si inteleaga copiii. „A-ti intelege copilul nu inseamna sa-i impui principiile tale expirate, ci sa vorbesti cu el si sa vezi de unde porneste problema”.

Sandra Lepoiev crede ca parintii trebuie sa apeleze la compromisuri daca vor sa rezolve situatia. „Nu poti sa-i spui nu la tot. Il lasi sa asculte muzica, sa iasa cu prietenii, dar nu-l lasi sa-si mutileze corpul cu pierce-uri sau cu lama. Aici intervine arta parintilor de a mentine un echilibru”, explica psihologul.

„Invata sa nu le fie frica sau rusine de emotiile lor”

Dragos Bucurenci cunoaste fenomenul emo si considera ca parintii sunt de cele mai multe ori raspunzatori pentru crizele prin care trec copiii.

„Ei sesizeaza ca propriul copil are probleme atunci cand isi da cu rimel la ochi sau isi face pierce-uri. Si vad situatia la modul „cum sa-l determinam pe copil sa nu se mai taie pe maini”, cand de fapt ar trebui sa rezolve cauza, si nu efectul”, este de parere Bucurenci. El crede ca acest curent e intr-un fel benefic pentru adolescenti, deoarece ii invata sa nu le fie frica sau rusine de emotiile lor.

„Traim intr-o societate care ne obliga sa ne reprimam sentimentele. Prin emo, ei intra intr-o exacerbare a rolului emotiilor, ceea ce este foarte bine”, completeaza Bucurenci.

DIN CE IN CE MAI MULTI

Colegii lor, iesiti din pubertate, nu ii agreeaza

Despre miscarea Emo stie aproape orice elev, pentru ca fiecare are un coleg sau un prieten care a aderat la acest curent. Raspunsul celor care nu fac parte din acest curent a fost de fiecare data insotit de zambete sugestive, iar parerile, unanime: nu e bine sa fii emo.

Dan invata la Liceul de Arta „Nicolae Tonitza” si are un emo la el in clasa, care a atins punctul culminant al deprimarii, taindu-si venele. „Practic, mai mult s-a crestat cu lama, ca sa impresioneze.

Nu cred ca a vrut cu tot dinadinsul sa se sinucida”, spune baiatul. „De fapt, chiar daca sunt tacuti, retrasi si antisociali, ei sunt normali. Asta e doar o masca”, adauga Dan.

Timeea Andretoiu, de la acelasi liceu, stie si ea ce inseamna sa fii emo si ii displace: „Sunt aceia care scriu pe messenger ca si-au pierdut ratiunea de a trai, nu vor sa rada, sunt masochisti, anorexici, poarta negru si roz, asculta muzica zgomotoasa... E plin liceul de ei. In general sunt boboci de clasa a IX-a, care n-au iesit inca din pubertate”.

..o sa le treaca unora,e destul de periculos.si noi ascultam mult rock si eram deprimati,tin minte ca si eu imi "vopseam "suvite de par cu cerneala,unghii facute cu oja amestecata cu tus si blugii taiati cu lama de sus pana jos.,dar era mai mult o imagine de fatada,imi placea sa sochez,s-o enervez pe mama,plecam din casa si-mi manjeam bocancii cu noroi din ghiveciul ei de flori..dar nu faceam alte tampenii eram cu muzicile si cu hainele stridenta,nu cred ca ma purtam rau cu coelgii sau cu oamenii de langa mine.Aveam vreo 22 de ani dar la fel de imatura ca unul din asta de 15 ani,fiecarevarsta cu teribilismele ei.Problema mea erau parintii prea conservatori si dorinta mea de a-mi crea o peronalitate unica,diferita de a lor.Eu m-am autoeducat,mi-a placut psihologia si am inceput sa ma cunosc mai bine citind.Asa s-a produs incet-incet schimbarea..iar schimbarea radicala cand l-am cunoscut pe IIsus Hristos,apoi pe sotul meu.
emo este un curent care o sa fie inlocuit de altele si altele niciodata nu se va termina,trebuie doar sa fim alaturi de copiii nostri mai ales de adolescenti(sa-i supraveghem discret,sa aiba incredere in noi,sa nu le impunem cu forta modul nostru de a privi lucrurile,sa fim empatici)...deja mi-e teama cand ma gandesc ca vor creste copiii mei,in ce lume nebuna traim....trebuie sa fim alaturi de ei cu rugaciunea mereu,daca vom izbuti sa-i invatam de mici sa-l aiba pe Dumnezeu alaturi cred ca tentatiile nu vor mai fi atat de mari.sau vor fi?:dontgetit:

Drogurile sunt o mare problema,este adevarat.Dar cheia ptr rezolvarea acestei probleme este educatia,nu o societate nedemocratica.

Cat despre stilul emo,este doar o perioada.Cate persoane de 35 ati vazut care mai adera inca la el?

te referi desigur la cei care mai raman in viata pentru ca se pot sinucide intre timp fara sa stie din ce motiv o fac...

Ehh.......ma indoiesc ca se sinucid.Imensa lor majoritate se dau si ei importanti,nu cred ca prea multi ar avea curajul sa o faca.

si limba romana sunt la fel, o adevarata provocare

nu suntem la ora de limba romana si admitem greseli asa cum nimeni nu le reproseaza celor care scriu cu tz in loc de t sh in loc de s etc.Mare branza s-a grabit omul si mie mi se intampla importanta mult mai importANTA ERA IDEEA..mie imi place cum gandeste Ion.Iertati-ma si pe mine daca gresesc nu pun virgule mananc litere etc.sunt grabita tare nu am timp sa stau sa mai citesc sa aduc modificari.