Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Despre suflet (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=400)

silverstar 18.04.2006 10:59:27

Preotii nostri crestin-ortodocsi ce spun despre suflet? Dupa moartea trupeasca, ce se intampla cu sufletul? :thumbsup:

silverstar 18.04.2006 14:34:29

Am citit. Acest lucru e interpretat din punct de vedere bisericesc. Nimeni nu pote confirma daca e sau nu asa. As fi vrut ceva concret, daca pot spune ca sufletul e ceva concret, ceva care sa ma convinga ca sufletul vietuieste trupului despre care, se stie, ca este trecator.

silverstar 18.04.2006 16:37:21

Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

Chriss-tian78 18.04.2006 19:18:05

http://apologeticum.net/detalii.php?pag=0302 -Sufletul dupa moarte
de Ierom. Serafim Rose

silverstar 19.04.2006 09:17:04

Daca ai fi avut rabdare sa citesti ce-am scris in mesajul de deasupra, nu te-ai fi grabit sa-mi recomanzi ce sa citesc. Eu stiu ce trebuie, dar ceea ce am scris nu am gasit nicaieri. De aceea am si abordat asemenea subiect. :thumbsup:

silverstar 23.04.2006 10:38:38

Ruga
Cu mana intinsa a ruga spre cer, / Cu ochii inchisi si capul plecat, / Cu gandul la tine inca mai sper, / Speranta o, Doamne, nu-i un pacat.
Umila iti cer sa-mi dai sanatate / Si paine pe masa, / In viata dreptate, / O raza de soare, / O floare de crin, O toamna frumoasa / Cu cerul senin, / Un strop de iubire / Si-o cupa de miere / Ca stiu ce-i durerea / Si gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poti de voiesti, / In genunchi eu Te rog / Ruga mea sa primesti. Amin

Eugen 23.04.2006 19:49:41

Citat:

În prealabil postat de silverstar
Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

O persoana cunoscuta mie a avut o sora care a murit. Inainte de a muri (la treizeci si ceva de ani) a facut stop cardiac. Si-a revenit si i-a povestit surorii sale ce experienta a avut (sora ei fiind asistenta la acel spital).
"Ma aflam undeva sus si vedeam medicii in jurul trupului meu cum incercau sa-l resusciteze. A venit la mine bunicul si m-a luat de mana (bunicul decedase):
"Hai Mona, fata tatii, sa mergem".
"Mai stai putin, bunicule, sa vad daca pot sa faca ceva astia".
Si-a revenit, a povestit surorii sale, poi a facut din nou stop cardiac si a murit.
De mult, am citit o carte "Viata dupa viata" care descrie multe experiente asemanatoare ale unor persoane care au trecut prin moarte clinica.

maria55 28.10.2006 14:07:46

Silverstar ,
mi s-a intimplat si mie ceva o data demn de luat in seama :
M-am simtit (toata fiinta mea ) concetrata undeva in mijlocul trupului .(citeva secunde) .Tot trupul parca era de prisos .Nu se poate descrie faza ,trebuie s-o traiesti .Dar a fost un moment minunat !
Copiii intreaba cum arata sufletul .Asi vrea sa stiu si eu ceva . Oare ne spune ceva icoana adormirii Maicii Domnului ,unde arata ca un prunc in bratele lui Iisus ,cine stie ? (cei care stiu nu vor sa na spuna).

silverstar 28.10.2006 18:24:56

Foarte multi dintre noi am vrea sa stim cum arata sufletul. Din pacate, sunt domenii in care nu s-au facut progrese si nu s-au putut da raspunsuri. Deocamdata.
Dar, ceea ce pot spune eu, cu exactitate, e ca locul sufletului e undeva in cosul pieptului, cum spunem noi romanii zonei de deasupra sanilor, si ca sufletul doare. Doare atat de tare... Nici o boala nu e mai cumplita ca cea cand te doare sufletul. Pentru ca nici un leac nu poate stopa aceasta durere, decat constientizarea cauzei durerii si-apoi lupta ta, nu a altuia, in dorinta de a te vindeca...

maria55 28.10.2006 20:08:24

O data m-am visat ca ma ridicasem in cot ,din pat ,si cind m-am uitat pe perna tot eu dormeam dar eram nemiscata .Ma gindeam ca sufletul are forma corpului ,sau mai mic ?
Doamne ajuta !

maria55 13.11.2006 09:51:54

M-ar interesa urmatorul lucru :
De ce doi oameni credinciosi obisnuiti (nu ma refer la extreme) se pot apropia atit de mult incit daca vorbeste unul , celalat nu mai are nimic de adaugat sau corectat ?
Asa au fost de exemplu si pustnici care au dus o viata desavirsita in doi .
Dar sint si oameni crestini care , desi au aceleasi trairi , acelasi crez ,aceleasi dorinte , nu se pot apropia fara sa ramana urme dureroase . Sau exista o bariera peste care nu se poate trece .
Exista suflete infratite , sau poate exista un suflet in doi oameni ?
Legat de aceasta asi vrea sa spun ca mi s-a intimplat ceva deosebit , cu ani in urma cind am pierdut un frate pe care l-am iubit mult :
simteam ca nu am greutate , ma asezam pe pat si nu puteam sa stau . Eram la distanta , nici nu stiam ca el e pe moarte.
Ca sa pot rezista m-am foit toata ziua in gradina in cautarea unei ocupatii .
Cam atit .
Doamne ajuta !

maria55 13.11.2006 10:07:54

Si vreau sa mai adaug ceva :
Cind ne-am adunat impreuna la inmormantare (sintem mai multi frati), cind plingea unul ceilalti taceau . Niciodata nu am putut plinge impreuna . Ne-am uitat si noi unul la altul nedumiriti si speriati . Hm?

mioara 13.11.2006 14:19:41

Citat:

În prealabil postat de maria55
Si vreau sa mai adaug ceva :
Cind ne-am adunat impreuna la inmormantare (sintem mai multi frati), cind plingea unul ceilalti taceau . Niciodata nu am putut plinge impreuna . Ne-am uitat si noi unul la altul nedumiriti si speriati . Hm?

Maria, poate ca durerea fiecarui frate in parte, pt. fratele decedat, era atat de mare incat completa durerea celorlalti(pt. moment). Fizic, nu ati plans toti odata, dar exista si lacrimi care nu se vad, care curg inauntrul nostru, si pe care sunt sigura ca le-ati varsat toti odata( si care nu au disparut nici pana azi). Dumnezeu sa-l odihneasca pe fratele tau!
Doamne ajuta!

CM 13.11.2006 18:54:53

Citat:

În prealabil postat de mioara
Citat:

În prealabil postat de maria55
Si vreau sa mai adaug ceva :
Cind ne-am adunat impreuna la inmormantare (sintem mai multi frati), cind plingea unul ceilalti taceau . Niciodata nu am putut plinge impreuna . Ne-am uitat si noi unul la altul nedumiriti si speriati . Hm?

Maria, poate ca durerea fiecarui frate in parte, pt. fratele decedat, era atat de mare incat completa durerea celorlalti(pt. moment). Fizic, nu ati plans toti odata, dar exista si lacrimi care nu se vad, care curg inauntrul nostru, si pe care sunt sigura ca le-ati varsat toti odata( si care nu au disparut nici pana azi). Dumnezeu sa-l odihneasca pe fratele tau!
Doamne ajuta!

maria 55,
Eu una nu am auzit de pustnici care si-au dus viata in doi.
Chiar notiunea de pustic inseamna solitudine, ceea ce nu se imparte.
Poate or fi existat, nu neg.
Despre suflet se pot spune foarte multe. Cert, zic eu, este ca el exista si este nemuritor. Si face parte dintr-un intreg numit Creatie. In Creatie intra toti oamenii, animalele, plantele, tot ce este viu pe planeta, planeta insasi.
Deci toti suntem interconenctati la un nivel "invizibil" sau care se "vede" in lumea nevazuta.
Am citit despre studii stiintifice facute cu ajutorul plantelor. Interactiunea dintre stapanul plantei si planta insasi. S-au inregistrat "reactiile" plantei la starile emotionale ale stapanului, etc. Pe mine ma pasioneaza plantele, le iubesc din tot sufletul si ma inconjur de ele.
Despre sufletul omului, eu am avut, odata, o experienta care m-a marcat profund.
Eram, sa zicem, intr-o stare tensionata cu parintii.
In stare de rugaciune, fara sa ma gandesc la absolut nimic, mi-am simtit "sufletul" , de fapt am trait sentimentul ca imi pare foarte rau cum ma comport cu ei. A fost un sentiment coplesitor ca intensitate, pe care nu l-am avut niciodata si de care eu, ca persoana, nu ma simteam capabila. Si asa am constientizat ca eu "simt", de fapt gandesc ceva, iar sufletul meu simte cu totul altceva. Nu stiu daca ma intelegeti, dar sufletul nu are barierele mintii si atunci trairile acestuia sunt cat se poate de autentice.
De atunci, am incercat sa-mi corectez atitudinea fata de parinti, si am reusit sa avem o relatie echilibrata, fara nici un resentiment din parte-mi.
Ma bucur pentru mine si pentru parintii mei pe care nu-i mai "agresez" cu gandurile mele.
Asa ca m-am lasat in voia sufletului si am facut pentru ei ce am simtit.
Cu restul, este mai greu. Dar incerc...

jeniffer 13.11.2006 19:04:30

Definitia sufletului trebuie acceptata, la fel ca alte concepte, spirit, iubire, sentiment etc. In religie, li se dau consonante in relatie cu invierea sau sufletul ramine dupa moarte, la fel ca altor notinuni. Sufletul este personalitatea cuiva, nu o materie invizibila care poate trai in afara corpului.

antiecumenism 14.11.2006 07:40:55

Este interesanta tema aceasta despre suflet.
As incepe cu un citat din Sfantul Vasile cel Mare: ” NOI SUNTEM SUFLETUL SI MINTEA, INTRUCAT NE-AM FACUT DUPA CHIPUL ZIDITORULUI; IAR ALE NOASTRE, TRUPUL SI SIMTIRILE ».

Sfintii Parinti zic ca dupa moartea trupului sufletul paraseste aceasta lume pamanteasca si se inalta in lumea vazduhurilor, unde are loc in perioada de 40 de zile judecata particulara a sufletului si apoi sufletul merge in rai sau in iad unde asteapta pana la Judecata de Apoi.

Deci sufletul este vesnic, nemuritor si este destinat sa traiasca in vesnicie :sau in vesnicia iadului sau in vesnicia raiului.

„Salasul in care intra sufletul indata ce iese din trup si incepe sa piarda legatura cu ceea ce noi cunoastem ca „realitate materiala” (fie dupa moarte, fie intr-o experientă obisnuita „in afara trupului”), nu este nici raiul, nici iadul, ci un salas nevazut,aproape de pamant, care se numeste in chip felurit: „dupa moarte” sau „planul Bardo” ( Cartea tibetana a mortilor), „lumea spiritelor” ( spiritismul), „planul astral” (teosofie si ocultism), - sau, in limbaj ortodox, lumea vazduhului de sub ceruri unde salasluiesc duhurile cele cazute si sunt lesne lucratoare in inselarea oamenilor care sa-i duca la osandire. Aceasta nu este „lumea cealalta” care il aateapta pe om dupa moarte, ci doar partea nevazuta a acestei lumi, prin care trebuie sa treaca omul pentru a ajunge cu adevarat in lumea „cealalta” a raiului sau a iadului.
Pentru cei care au murit cu adevarat, si care sunt calauziti de ingeri din viata pamanteasca, acesta este salasul unde incepe Judecata particulars, la „vsmile vazduhului”, unde duhurile
vazduhului isi descopera firea lor cea adevarata si vrajmasia lor fata de oameni; pentru toti ceilalti, acesta este un salas al inselarii dracesti, care se afla intru iscusinta aceloraşi duhuri.
Fiinţele cu care se ia legătura în acest sălaş sunt intotdeauna (sau aproape intotdeauna) draci, fie ca sunt chemati prin mediumuri sau alte practici oculte, fie ca se intalnesc in experiente „in afara trupului”. Aceia nu sunt ingeri, caci ei salasluiesc in rai, iar in acest salas se afla numai in trecere, ca vestitori ai lui Dumnezeu. NU SUNT SUFLETE ALE MORTILOR, CACI ACELEA SALASLUIESC IN RAI SAU IN IAD SI PRIN ACEST SALAS SUNT DOAR IN TRECERE, INDATA DUPA MOARTE, IN CALEA LOR CATRE JUDECATA PENTRU FAPTELE DIN ACEASTĂ VIATA.”
(PARINTELE SERAFIM ROSE:”SUFLETUL DUPA MOARTE”)

Dupa aceasta introducere sa revin la cele relatate de Silvestar. Eu cred ca paharele de bere nu au fost rasturnate de catre sufletele rudelor decedate care, asa cum zice si Parintele Serafim Rose, se afla in rai sau in iad (dupa perioada de 40 de zile in care au trecut prin vamile vazduhului si au fost judecati) ; in schimb demonii, duhurile cazute se afla permanent in lumea vazduhului,desi sunt nevazuti ochilor fizici. Si eu cred ca ei au provocat astfel de fenomene. Asa cum la sedintele de spiritism nu sufletele mortilor care sunt chemate de mediumuri vin si misca mesele sau obiectele din camera, ci demonii care vor sa-i duca in eroare, in inselare pe oameni.

CM 14.11.2006 10:58:39

Citat:

În prealabil postat de antiecumenism
Este interesanta tema aceasta despre suflet.
As incepe cu un citat din Sfantul Vasile cel Mare: ” NOI SUNTEM SUFLETUL SI MINTEA, INTRUCAT NE-AM FACUT DUPA CHIPUL ZIDITORULUI; IAR ALE NOASTRE, TRUPUL SI SIMTIRILE ».

Sfintii Parinti zic ca dupa moartea trupului sufletul paraseste aceasta lume pamanteasca si se inalta in lumea vazduhurilor, unde are loc in perioada de 40 de zile judecata particulara a sufletului si apoi sufletul merge in rai sau in iad unde asteapta pana la Judecata de Apoi.

Deci sufletul este vesnic, nemuritor si este destinat sa traiasca in vesnicie :sau in vesnicia iadului sau in vesnicia raiului.

„Salasul in care intra sufletul indata ce iese din trup si incepe sa piarda legatura cu ceea ce noi cunoastem ca „realitate materiala” (fie dupa moarte, fie intr-o experientă obisnuita „in afara trupului”), nu este nici raiul, nici iadul, ci un salas nevazut,aproape de pamant, care se numeste in chip felurit: „dupa moarte” sau „planul Bardo” ( Cartea tibetana a mortilor), „lumea spiritelor” ( spiritismul), „planul astral” (teosofie si ocultism), - sau, in limbaj ortodox, lumea vazduhului de sub ceruri unde salasluiesc duhurile cele cazute si sunt lesne lucratoare in inselarea oamenilor care sa-i duca la osandire. Aceasta nu este „lumea cealalta” care il aateapta pe om dupa moarte, ci doar partea nevazuta a acestei lumi, prin care trebuie sa treaca omul pentru a ajunge cu adevarat in lumea „cealalta” a raiului sau a iadului.
Pentru cei care au murit cu adevarat, si care sunt calauziti de ingeri din viata pamanteasca, acesta este salasul unde incepe Judecata particulars, la „vsmile vazduhului”, unde duhurile
vazduhului isi descopera firea lor cea adevarata si vrajmasia lor fata de oameni; pentru toti ceilalti, acesta este un salas al inselarii dracesti, care se afla intru iscusinta aceloraşi duhuri.
Fiinţele cu care se ia legătura în acest sălaş sunt intotdeauna (sau aproape intotdeauna) draci, fie ca sunt chemati prin mediumuri sau alte practici oculte, fie ca se intalnesc in experiente „in afara trupului”. Aceia nu sunt ingeri, caci ei salasluiesc in rai, iar in acest salas se afla numai in trecere, ca vestitori ai lui Dumnezeu. NU SUNT SUFLETE ALE MORTILOR, CACI ACELEA SALASLUIESC IN RAI SAU IN IAD SI PRIN ACEST SALAS SUNT DOAR IN TRECERE, INDATA DUPA MOARTE, IN CALEA LOR CATRE JUDECATA PENTRU FAPTELE DIN ACEASTĂ VIATA.”
(PARINTELE SERAFIM ROSE:”SUFLETUL DUPA MOARTE”)

Dupa aceasta introducere sa revin la cele relatate de Silvestar. Eu cred ca paharele de bere nu au fost rasturnate de catre sufletele rudelor decedate care, asa cum zice si Parintele Serafim Rose, se afla in rai sau in iad (dupa perioada de 40 de zile in care au trecut prin vamile vazduhului si au fost judecati) ; in schimb demonii, duhurile cazute se afla permanent in lumea vazduhului,desi sunt nevazuti ochilor fizici. Si eu cred ca ei au provocat astfel de fenomene. Asa cum la sedintele de spiritism nu sufletele mortilor care sunt chemate de mediumuri vin si misca mesele sau obiectele din camera, ci demonii care vor sa-i duca in eroare, in inselare pe oameni.

Dupa cum am mai spus, este foarte usor ca la orice se intampla in lumea nevazuta sa fie implicati .... nu le pomenesc numele.
Am citit undeva ca in jurul Pamantului este o lume, asa cum zice si antiecumenism populata de tot felul de spirite. Spiritele nu sunt de un singur fel, ci variate. Aceasta lume este intermediara, nu este nici lumina, nici intuneric, iar ingerii nu locuiesc aici, ci sunt in trecere. Ar fi o lume gri, in care, este posibil sa rataceasca si spiritele celor morti, care din diferite motive nu se afla in alta parte.
De exemplu: cel care moare iubea cu tarie pe cineva care a ramas in viata si invers. Datorita unui obicei , cei care raman in viata isi imagineaza ca este foarte bine, sa-i planga pe cei morti si sa sufere mult timp dupa trecerea acestora in nefiinta.
Dar, iubirea, legatura de iubire, este foarte puternica si va "tine" sufletul celui mort aproape de cel ramas in viata.
Exista alte credinte unde, suferinta este interzisa tocmai pentru a permite celui mort sa se desprinda de legatura lui cu lumea in care a trait si sa-si continue drumul.
Am fost atenta si la slujbele ortodoxe de inmormantare, nu tin minte exact versurile dar, am fost impresionata sa constat ca nu se vorbeste despre tristete ci despre moarte ca o bucurie a existentei vesnice si chiar se mentioneaza ca nu trebuie sa suferim si sa plangem ci sa ne bucuram pentru cel care a plecat de langa noi pentru ca va ajunge in Rai (toata lumea spera acest lucru).
Rog sa nu se supere pe mine cei care au pierdut fiinta draga, dar am trecut prin aceasta experienta, am plans o gramada, am suferit o gramada dar acum, dupa trecerea anilor, am ajuns sa privesc cu totul altfel.

maria55 14.11.2006 12:39:09

Si eu m-am intrebat de multe ori , daca sint bune aceste lacrimi , daca nu cumva ii fac rau celui plecat . Din cauza asta am indreptat lacrimile mele catre Dumnezeu si am plins cerind odihna celui disparut . Trag nadejde ca nu i-am facut rau .
Cred ca e rau daca incepi sa plingi intrind in dialog (sau monolog)cu sufletul celui mort ,indrugind "verzi si uscate" .
Apoi invatatura Bisericii cum ca sufletele lor sint participante la Sf.Liturghie m-a bucurat. Gindul ca e acolo numai ca nu-l vad imi da alta stare (de bucurie).
Ma intreb cine-i aduce ? Sint chemati , de cine ? Daca sufletul nu e la bine paraseste starea aceea pentru Sf.Liturghie ? Chiar daca in viata n-a mers la Biserica ?
Multe sint de intrebat dar mi-e teama sa nu cercetez prea adinc .
Doamne ajuta !

antiecumenism 14.11.2006 12:58:59

Citat:

În prealabil postat de jeniffer
In religie, li se dau consonante in relatie cu invierea sau sufletul ramine dupa moarte, la fel ca altor notinuni. Sufletul este personalitatea cuiva, nu o materie invizibila care poate trai in afara corpului.

1. Dar ce te faci cu cei care au avut moarte clinica si si-au vazut trupul din afara. Sufletul lor se desprinsese de corp si il privea ?

2.Ce parere ai despre calatoriile astrale ale unor ocultisti, care se desprind de trup ,deci sufletul lor paraseste corpul fizic, si calatoreste in lumea nevazuta a vazduhului, dupa care se reintoarce in corp. (Bineinteles ca aceste practici sunt interzise de Biserica, respectivii ocultisti intrand in legatura cu demonii);


3. CE ZICI DESPRE EXPERIENTELE REALE ALE MULTOR CRESTINI (VEZI VIETILE SFINTILOR) CARE S-AU INALTAT CU TRUPUL LA CER, AU VAZUT RAIUL SI IADUL, CALAUZITI DE UN INGER, SI APOI AU REVENIT IN TRUP ?

4. Ce o sa te faci tu cand sufletul tau va parasi lumea si corpul tau fizic si te vei trezi plutind in lumea cealalta si te vei intalni cu tot felul de duhuri, si vei trece prin vamile vazduhului unde are loc judecata particulara a fiecarui suflet:ateu sau nu, credincios sau nu ?

Te rog sa-mi raspunzi sincer la aceste intrebari.

sovidiu 14.11.2006 14:15:38

1)Adica ce te faci cu ei, dar tu ce te faci cu ei?
2)Nici o parere
3)Nici o parere
4)dar tu ce o sa te faci? si daca n-o sa intalnesti nici o vama ci o multzime de vamiotzi? Oricum e greu cu vamiotzii din lumea asta dar apoi cu cei de dincolo... asa ca spune cum te comportzi cu cei de aici...?

tind sa-i dau dreptate la jeniffer ca sufletul tzine mai degraba de confluentze interioare si de personalitate

si mai degraba am impresia ca si dupa moarte sufletul va ramane sa tzina in continuare de confluentze si personalitate

iar sarcina crestinului-ortodox este de a-si dobandi de sus in sufletul sau cuvantul adevarului, lucru care probabil va continua si dupa moarte... cine poate sti... doar ca atunci poate ca nu o vai mai putea face singur ci va avea nevoie de oameni care sa-l reinvetze ce in timpul vietzii n-a invatzat, asa cum se intampla cu majoritatea... asta daca esti lasat, ca poate ca nu mai esti lasat sa te invetzi...

antiecumenism 14.11.2006 14:45:13

Citat:

În prealabil postat de sovidiu
...

Eu vreau sa o conving pe Jeniffer de existenta sufletului de asta i-am pus aceste intrebari. Am vrut sa-i arat ca exista oameni care au avut moarte clinica si au fost constienti de suflet, exista ocultisti care calatoresc cu sufletul prin astral (care e lumea demonilor), si exista credinciosi sau sfinti care au fost condusi de ingeri prin rai sau iad.

Deci intrebarile erau pt ea nu pt tine.

Iar la vami, la judecata nu stiu ce o sa ma fac,pesemne cer ajutorul Maicii Domnului ca sa ma scape de demoni si sa nu ma traga in ‘jos” inspre iad.

mioara 14.11.2006 15:00:40

Citat:

În prealabil postat de maria55
Si eu m-am intrebat de multe ori , daca sint bune aceste lacrimi , daca nu cumva ii fac rau celui plecat . Din cauza asta am indreptat lacrimile mele catre Dumnezeu si am plins cerind odihna celui disparut . Trag nadejde ca nu i-am facut rau .
Cred ca e rau daca incepi sa plingi intrind in dialog (sau monolog)cu sufletul celui mort ,indrugind "verzi si uscate" .
Apoi invatatura Bisericii cum ca sufletele lor sint participante la Sf.Liturghie m-a bucurat. Gindul ca e acolo numai ca nu-l vad imi da alta stare (de bucurie).
Ma intreb cine-i aduce ? Sint chemati , de cine ? Daca sufletul nu e la bine paraseste starea aceea pentru Sf.Liturghie ? Chiar daca in viata n-a mers la Biserica ?
Multe sint de intrebat dar mi-e teama sa nu cercetez prea adinc .
Doamne ajuta !

Maria, am citit undeva ca sufletele celor decedati sunt aduse in Biserica de catre ingerii lor pazitori(care nu ne parasesc nici dupa moarte) in timpul Sf. Liturghii in momentul in care sunt pomenite la Proscomidie si raman cu noi pana la sfarsitul slujbei. De aceea inainte de parastase se face Sf. Liturghie pt. ca sufletele sa fie si ele de fata la parastasul pt. ei. Si chiar daca ar fi in iad, sufletul este adus cand este pomenit la Proscomidie, avand si el parte de usurare. Ce dragoste poate fi mai mare decat aceasta, pe care ne-o arata Dumnezeu, prin faptul ca ne da sansa sa fim in comuniune cu cei plecati dintre noi, in Biserica Sa?
Eu cred ca lacrimile dupa cel plecat dintre noi sunt normale. Nu este buna jalea ceea care duce la deznadejde, ca si cum sufletul celui decedat s-ar fi pierdut pt. totdeauna. Insa noi, ca ortodocsi, stim ca sufletele lor sunt in mana lui Dumnezeu si avem obligatia sa ne rugam pt. ei cat mai suntem pe pamant. Doamne ajuta!

CM 14.11.2006 17:41:19

Citat:

În prealabil postat de antiecumenism
Citat:

În prealabil postat de sovidiu
...

Eu vreau sa o conving pe Jeniffer de existenta sufletului de asta i-am pus aceste intrebari. Am vrut sa-i arat ca exista oameni care au avut moarte clinica si au fost constienti de suflet, exista ocultisti care calatoresc cu sufletul prin astral (care e lumea demonilor), si exista credinciosi sau sfinti care au fost condusi de ingeri prin rai sau iad.

Deci intrebarile erau pt ea nu pt tine.

Iar la vami, la judecata nu stiu ce o sa ma fac,pesemne cer ajutorul Maicii Domnului ca sa ma scape de demoni si sa nu ma traga in ‘jos” inspre iad.

pentru antiecumenism ref Jeniffer,
Poti sa expui cate argumente vrei, unui om care nu CREDE, nu ai ce sa-i faci. Este optiunea lui pana la urma.
Dar pot sa dau cu presupusul ce va face Jeniffer dupa moarte... Se va "trezi" ca exista in continuare, va fi fascinata de experienta, va fi total diferita pentru ca nu va mai avea trup, si ..... isi va aminti de un personaj intitulat antiecumenism pe care l-a intalnit pe un forum crestin-ortodox din Romania care a incercat sa o convinga de existenta sufletului. Si-si va zice in sinea ei: ia te uita, a avut dreptate...

Cel mai rau insa este, din punctul meu de vedere ca, noi nu suntem pregatiti informational si sufleteste pentru lumea de dincolo.
Si s-ar putea ca, experienta cea noua sa ne copleseasca.
Si cel mai important, trebuie sa ne depasim frica.
Frica nu ne va ajuta nici acolo asa cum nu ne ajuta nici aici.
In sufletul fiecaruia este cuibarita frica privind trecerea. Daca am reusi sa privim cu seninatate si sa pasim cu seninatate, ar fi o dovada de mare credinta.

maria55 14.11.2006 18:46:28

CM ,
ma faci sa rid cu "ia te uita a avut dreptate " , cred ca va fi ceva extraordinar , de necuprins in cuvinte ! Si atunci vom multumi lui Dumnezeu si ne va fi rusine de toate gindurile pacatoase pe care le-am avut in aceasta lume .(lipsa de nadejde mai ales ).
Mioara ,
e foarte frumos ce scrii tu ,bine ar fi sa fie asa .
Si iarasi ne va fi rusine cind vom vedea ce mult ne-a iubit Dumnezeu .Nu mai scriu sa n-o iau razna .
Doamne ajuta!

CM 15.11.2006 12:05:51

Citat:

În prealabil postat de maria55
CM ,
ma faci sa rid cu "ia te uita a avut dreptate " , cred ca va fi ceva extraordinar , de necuprins in cuvinte ! Si atunci vom multumi lui Dumnezeu si ne va fi rusine de toate gindurile pacatoase pe care le-am avut in aceasta lume .(lipsa de nadejde mai ales ).
Mioara ,
e foarte frumos ce scrii tu ,bine ar fi sa fie asa .
Si iarasi ne va fi rusine cind vom vedea ce mult ne-a iubit Dumnezeu .Nu mai scriu sa n-o iau razna .
Doamne ajuta!

Maria55,
Nu cred ca ai inteles exact ce am vrut eu sa spun. Eu ma refeream la primele momente dupa deces cand sufletul paraseste trupul. Acele prime momente sunt foarte importante si nici nu cred ca te intampina cineva cu flori si urale si nici cu lumina multa. Sufletul nu se duce imediat in ceruri, mai sta pe Pamant, viziteaza locurile unde a fost, se gandeste la cei dragi. Si, esti total singur, pe cont propriu. Nu prea ai cum sa-ti dai seama de maretia lui Dumnezeu in acele momente daca nu ai realizat-o cat ai trait.
Eu cred ca este greu pentru majoritatea. Si nu cred ca vom avea nici aceleasi sentimente pe care le avem acum. Sufletul nu este tot una cu trupul si are cu totul alta parere decat noi. Am mai povestit ceva despre asta.
Important este sa pastram iubirea in suflet si dupa trecere, si sa nu avem alte ganduri, pentru ca suntem cam "dezgoliti" si daca nu beneficiem de ajutorul ingerilor..... Oricum om trai, om muri si sigur vom vedea fiecare dintre noi ce se intampla.

maria55 15.11.2006 15:38:34

CM,
ma gindeam la cazul fericit cind omul s-a invrednicit de mila lui Dumnezeu ,nu la jeni ..si nici la mine .
Stiu si eu ca "starea de dincolo" trebuie traita mai intii aici , dar nu cred ca stim toate caile Domnului , pentru ca sint oameni care se mantuiesc pe patul de moarte . Am citit undeva ca cineva fiind in suferinta de moarte a recunoscut ca sotia lui pe care el a maltratat-o toata viata , afost un inger . Si s-a mantuit , pentru ca ea se rugase pentru el .
Tare multe asi vrea si eu sa stiu , dar nu sint sigura ca toate imi vor fi de folos.
Undeva vorbeai de contradictie sau asa ceva . Cred ca sint multe familii in stare de "razboi crestin" ,si cred ca tocmai aceasta lupta si curaj uneori , va duce la mantuire , poate si aceluia care asupreste ...stie Dumnezeu.
Doamne ajuta !

jeniffer 15.11.2006 17:45:50

Se descopera inca taine ale anatomiei umane, se stie ca in stare de somn sau relaxare, imaginile iau alte aspecte, creierul fiind adormit. A crede ca zeul pomenit de evrei este altceva decti metafora, in timpuri unde scrierea era rezervata, este a inchipui un univers imaginar.

CM 15.11.2006 18:56:17

Citat:

În prealabil postat de jeniffer
Se descopera inca taine ale anatomiei umane, se stie ca in stare de somn sau relaxare, imaginile iau alte aspecte, creierul fiind adormit. A crede ca zeul pomenit de evrei este altceva decti metafora, in timpuri unde scrierea era rezervata, este a inchipui un univers imaginar.

Draga Jeniffer,
Vad ca esti mai mult inclinata spre stiinta decat spre religie, asa ca o sa-ti dau un raspuns stiintific fundamentat.
Poti cauta pe internet informatii despre fizica cuantica. Cercetarile recente au demonstrat stiintific ca este posibila realizarea unei punti intre stiinta si spiritualitate. Si aici a nu se confunda cu religia. Religiile sunt multe si diferite. Prin experimente stiintifice s-a ajuns la concluzia ca exista Dumnezeu si ca totul i se datoreaza.
Nu pot sa detaliez aici dar, informatie exista suficienta pe internet si daca ai rabdare sa cauti, poti sa depasesti negarea divinitatii. Nu neg ca daca nu ai o pregatire cat de cat in fizica, este destul de dificil a intelege.
Pana la urma, tot acolo va ajunge omenirea, nu conteaza daca pe calea experimentului stiintific sau a convingerii religioase, important este rezultatul: constientizarea.
Apoi, va incepe un proces total diferit de ce se intampla acum cand ne contrazicem in argumente. Sper ca vom apuca acele momente.


jeniffer 20.11.2006 03:03:36

"intre stiinta si spiritualitate", spiritualitatea este si altfel decit cea cu zei buni si rai, adica fara, cea omeneasca, unde acestia nu exista.

Numai religiosi pot afirma ca s-a demonstrat existenta zeului, in realitate nu se poate avea urma de el, natura a evoluat in sute de milioane de ani.

Poti gasi surse stiintifice, doar despre stiinta, nu despre ce se inchipuie despre necunoscut, ci despre chimia primitiva. http://www.futura-sciences.com/news-decouverte-source-energie-origine-vie-terre_8962.php

ory 22.11.2006 15:49:43

Jeniffer,esti asa succinta in raspunsuri incat am impresia ca nici nu le gandesti,ci doar le etalezi copiate dintr-o carte fara argumente.Oare chiar nu exista macar o experienta in viata ta care sa ateste faptul ca "ai nevoie de acest Dumnezeu!"????,ai nevoie de un crezamant divin care sa-ti aline la un moment dat disperarea,pentru ca bazandu-ne doar pe noi insine in fiecare clipa a vietii tumultoase,ne putem impotmoli intr-o incertitudine dureroasa...Nu stiu,cu adevarat este mult prea vasta lumea si spiritul in care traim,si este greu sa ne dedicam unei singure directii cu precizie,dar uneori poate fi vitala aceasta farama de credinta cu care incercam sa suportam mai usor problemele iminente ale vietii.











CM 22.11.2006 18:23:26

Citat:

În prealabil postat de ory
Jeniffer,esti asa succinta in raspunsuri incat am impresia ca nici nu le gandesti,ci doar le etalezi copiate dintr-o carte fara argumente.Oare chiar nu exista macar o experienta in viata ta care sa ateste faptul ca "ai nevoie de acest Dumnezeu!"????,ai nevoie de un crezamant divin care sa-ti aline la un moment dat disperarea,pentru ca bazandu-ne doar pe noi insine in fiecare clipa a vietii tumultoase,ne putem impotmoli intr-o incertitudine dureroasa...Nu stiu,cu adevarat este mult prea vasta lumea si spiritul in care traim,si este greu sa ne dedicam unei singure directii cu precizie,dar uneori poate fi vitala aceasta farama de credinta cu care incercam sa suportam mai usor problemele iminente ale vietii.










Nu stiu, undeva am citit ca este mai bine sa fii un ateu convins cum este genul Jeniffer, adica fara prea multe explicatii, totul se imparte in alb si negru, decat un fanatic religios care vede numai raul in manifestare absoluta si nutreste si emite ganduri pe masura.
Trebuie sa incercam sa invatam toleranta, adica respectul fata de aproapele pentru ce este el si ce are el mai bun si nu pentru anumite idei pe care le posteaza.
Cu cat gandirea este mai simpla cu atat si gandurile sunt mai cinstite si mai curate si de multe ori caile mai simple sunt mai rapizi si mai sigure.
Daca ne sta in permanenta drobul de sare deasupra capului si nu putem privi cu ochi limpezi si cristalini viata, cu ochi de copil, ne vom invarti la nesfarsit fara iesire nici pentru noi nici pentru cei din jurul nostru.
Una din calitatile esentiale ale omului pentru desavarsirea spirituala este sa aiba capacitatea sa-si pastreze sufletul de copil, un anumit tip de curaj, naivitate, candoare, curatenie sufleteasca si a gandurilor, o anumita forma de nebunie de care numai un copil sunt in stare.

jeniffer 22.11.2006 18:59:22

"totul se imparte in alb si negru", in albastru. Istoria religiilor, incepind cu Brahma si pina la Allah demonstreaza ca religia astazi a devenit o unitate istorica, nu o credinta, deci trebuie acceptata ideea ca valorile exista la fel de bine fara a crede ca spirite inchipuite se ocupa de sufletele noastre.

ancah 21.12.2006 09:19:41

Citat:

În prealabil postat de silverstar
Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

Draga Silverstar,
In fiecare din noi exista samburele cel bun, pe care il avem de la Dumnezeu. Il vad si la tine.
Daca acele pahare, care s-au rasturnat, te-au impresionat intr-atat, incat nu ai uitat intamplarea si ne-ai povestit-o si noua, ma intreb cat de impresionata vei fi cand Dumnezeu va face o minune in viata ta. Atunci va cadea valul si te vei intreba: "Cum de nu am inteles, caci a batut tot timpul la poarta inimii mele, doar eu nu L-am inteles".
Acum in prag de Craciun, iti doresc sa ajungi simti cat de minunata este prezenta lui Dumnezeu in viata ta. Atunci, cand El va face minuni si pentru tine, ii vei intelege pe cei care si-au pus viata in mainile Lui, traiesc si gandesc prin El.
A fi crestin practicant nu inseamna sa-ti schimbi firea deschisa si vioaie pe care o ai, ci doar sa-ti indrepti gandul catre El.
Iti urez din tot sufletul un Craciun fericit!

jeniffer 21.12.2006 21:05:05

Clar este ca ceea ce se spune despre suflet (sentiment) ca ar deveni dupa moarte este doar inchipuire, realitatea nu arata asa ceva.

ancah 22.12.2006 01:15:53

Jennifer, poti sa-mi spui ce se intampla cu viata din om cand moare, caci in privinta corpućui stim, il ingropam si tarana se face. Dar cu sufletul lui, cu personalitatea lui?

jeniffer 22.12.2006 12:49:44

Mitul raiului vine din timpuri unde religia era cale de cunoastere, astazi realitatea face sa asociem spiritul creierului si sufletul simturilor.

CM 22.12.2006 14:38:04

Jeniffer nu cred ca ai raspuns la intrebare ci ai ocolit frumos subiectul.
Adica, in alta ordine de idei, ce se intampla cu tine Jeniffer dupa ce vei fi tarana. Dispari pur si simplu ca si cum nu ai fi fost vreodata. Te contopesti cu natura si doar atat. Atunci pot intreba eu mai mult. De ce te nasti, ca sa ce. Sa mananci, sa bei, sa dormi, sa te imperechezi, etc. Sentimentele de ce le ai? Doar asa ca sa dea culoare vietii?



jeniffer 23.12.2006 14:21:44

Mortii devin ceea ce se cunoaste iar viata este ce este, tu chiar te crezi nemurior, undeva, intr-o lume imaginata? Sint doar istorii fictiune nascute in gindul oamenilor.

06dec 23.12.2006 15:31:13

E chipul cel dintai!E chip!Suntem si fapturi ceresti,nu doar pamantesti!E chip nevazut!Poate fi luminat,sau antunecat.Sufletul e si atribut,pentru ca ne e greu sa-l credem chip!!

jeniffer 28.12.2006 19:36:13

Oamenii, trup si gindire, sint nascuti in milioane de ani, la fel ca celelalte organisme, din pamint. Istoriile despre suflet ca fiind altceva decit fiinta este pentru cei care cred cerul altceva decit este.


Ora este GMT +3. Ora este acum 15:21:58.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.