Credeti ca e o metafora expresiile folosite de Ap. Pavel "omul vechi" si "omul nou"?

:) da, sunt metafore la nivelul mintii noastre

Nu sunt metafore, Mirela! Sunt 2 realitati concrete! Lupta pe care o simte in el omul ce nou, imbracat in Hristos prin coborarea Duhului Sfant in Taina Botezului, a Mirungerii si a Euharistiei!

Lupta noastra in interior este de fapt o lupta reala intre omul vechi ( cu vechile conceptii, ganduri, reactii, sentimente, dorinte) si omul nou cu dragoste de Hristos, cu dorinta de a-I implini poruncile!


E real....priveste inlauntrul tau si vei vedea!

buna dimineata! vrei sa zici ca sunt 2 realitati "de carne"? nu prea cred...

Nicidecum de carne....ci 2 realitati spirituale....doua lumi interioare in care traim! Unii nu traiesc decat in una...

de obicei se amesteca omul vechi cu cel nou ,lupta durind o viata cu reusite pt unii pozitive.

da, pai atunci seamana mai mult cu metafora, cum ziceam.

Omul vechi este cel a carui inima naste pornirea de a cauta cele ce nu se deosebesc de el, naste pornirea de a preda auzul celui ce vorbeste pe altii de rau, naste pornirea de a cauta cele ale lumii ... Omul nou a murit acestei lumi si prin faptele, gandurile si cuvintele sale, arata ca nu se mai poate intoarce in lumea parasita.

La un moment dat, intuim ca "omul vechi" din noi, chiar si ca o metafora la nivelul mintii noastre, este eul fiecaruia pe care l-am vrea inapoi, atunci cand spunem "as vrea sa fiu cel/cea care eram inainte...". Dar prin "inainte" se intelege timpul cand nu eram, probabil, coplesiti de necazuri ca atunci cand ne dam seama, oricat de mandri am fi, ca viata noastra nu este doar in mainile noastre... Dar omul vechi este eul nostru care traieste in lume si pentru lume. Omul nou este cel care devine numai cu voia lui Dumnezeu, Care ne innoieste. O persoana care traieste o criza existentiala are cele mai mari sanse sa devina omul nou... Dar, pentru ca depinde si de un pic de vointa din partea noastra, se poate ca acel om sa ramana cu regretul efemeritatii fericirii pe care o gasea "inainte" in lume, si despre care credea ca e totul... De aceea "omul vechi" si "omul nou" sunt doua realitati diferite ale fiintei fiecaruia din noi. La omul nou din noi se poate ajunge doar urmand o cale spre interiorul nostru, si intelegand ca Adevarul trebuie cautat si acceptat ca o realitate de care apartinem spiritual, si in care surprindem adevaratul sens al fiintei noastre.
Explicatiile teologice ar fi cele mai clare pt acest topic, chiar daca par prea "dogmatice" - pentru a nu parea astfel, trebuie sa fie citite intr-un mod ne-tehnic si nici "mulat" pe cuvinte (pt ca ar fi autosugestie), ci pur si simplu atunci cand suntem noi insine, fara sa ne fortam mintea. Pt ca astfel vom descoperi, sau mai bine zis ni se va descoperi, o Realitate, transcedentala, in care distingem cel putin termenii de "omul vechi" si "omul nou". Poate cei care au experienta si cunostinte mai bogate in domeniul acesta al teologiei, ne-ar putea lumina si pe noi... :rolleyes:

Normal ca este o metafora.
Omul vechi reprezinta patimile,poftele si celalte din noi care nu sunt dupa Dumnezeu spre folosul sufletului nostru si omul nou cele care sunt dupa Dumnezeu.
Dar toate imi apartzin mie ca om intreg ca de aia si zic "Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea" la rugaciunile diminetzii.
(acest psalm 50 e pus si la slujba utreniei).

o metafora? dar o metafora este doar ceva ce ai putea spune ca este mai mult poezie, deci un artificiu cultural, al unui scriitor, al unui artist.... pe cand Hristos ne-a aratat ca poate face fii ai lui Dumnezeu shi din pietre, pietre care ishi dau viatza lui Dumnezeu din dragoste de Hristos shi fratzii lor, shi rabda oricate chinuri ar fi de la lume shi de la cei rai... astea or fi fost metafore? acele suflete indumnezeite or fi fost poveshti shi poezii pline de metafore?

orice metafora de la Dumnezeu ce se implineshte devine mantuire pentru semeni... un om nou :)

mda, cine citeste pe topicul asta isi poate face o idee... de unde vine vorba ca tot romanul s-a nascut poet :cool:

Sf Apostol Pavel se refera la Adam-omul cel vechi(si mostenitorii pacatului stramosesc) si Hristos-omul cel nou (si cei renascuti in Hristos prin botez)

:D :p :rolleyes: Mda, si poate cei care ar avea ceva mai serios de argumentat, sunt prea ocupati momentan... Sau nu prea sunt luati in seama de obicei, si nici intelesi...

Un calugar in varsta mi-a dat niste lamuriri in aceasta privinta. Un om care se spovedeste cu multa cainta si renunta la o mare parte din pacatele in care s-a complacut mai inainte, pe plan duhovnicesc poate deveni un om nou. Cum? Staruind in rugaciune smerita pentru iertarea pacatelor si dobandirea Preasfantului Duh.

Un om despatimit, fie si in parte, chiar daca mai comite greseli mici, uraste pacatul si vrea sa fie mereu placut lui Dumnezeu. In gandirea unui astfel de om a intervenit o schimbare, pe care am putea s-o numim si cu alti termeni pana la urma. Acea stare a sufletului unui om cazut in pacate mari nu se mai poate asemana cu a aceluiasi om dupa ce s-a spovedit, a renuntat la o mare parte din pacatele sale si si-a remodelat gandirea dupa voia lui Dumnezeu.

Nu ma refer numai la Spovedanie, care adesea e condusa dupa conceptia ,,Iarta-mi , Doamne pacatele, sa pot face altele!", ci la lupta cu noi insine care incepe abia dupa Spovedanie cand diavolul se sileste sa ne atraga in pacate chiar mai mari decat cele pe care tocmai le-am spovedit. In viata multor oameni exista cel putin un astfel de moment in care , mai ales dupa ce am gustat din roscovele porcilor, tanjim dupa ceva mai bun, pe plan duhovnicesc, fireste, si ne hotaram sa facem o schimbare in viata noastra. Daca aceasta schimbare ne reuseste cat de cat, se cheama ca ne-am transformat duhovniceste, adica ne-am innoit prin botezul poacaintei. Dumnezeu sa ne ajute si noua sa punem inceput bun pocaintei adevarate!

Da, frumos, si pe intelesul tuturor... :D

Omul vechi este omul dinainte de spovedanie iar omul nou este cel ce s-a curatat prin sfanta taina a pocaintei. In fiecare zi suntem nitel din omul vechi si omul nou.

Omul vechi isi doreste cu lacomie noi si noi bunuri materiale si ca urmare ajunge repede sa fie posedat de propriile lui posesiuni. Omul nou si atunci cand vorbeste despre om, da marturie despre Dumnezeu. Sfantul Serafim de Sarov spune ca "exista astazi, la limita, doar doua alternative pentru om, absolut de neimpacat: credinta in lume si in religia sinelui, al carui rod este moartea; si credinta in Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul in Care este Viata cea vesnica".

Odata un frate mi-a spus ai doua personalitati…va spun sincer nu mi-a venit bine..am plans..m-am mahnit f. tare in adancul inimii mele. Am mers la duhovnic si l-am intrebat, parintele meu cum vine acesta? Unde gresesc? Va scriu aici (in parte) ce mi-a raspuns.
Omul are cu adevarat cu 2 personalitati. Unul este omul vechi si altul este omul nou asa cum bine spune Iosif. O parte din omul vechi, se manie, se lupta cu sinele, cade adesea in clevetire, in curvie, in lacomie, in judecata..NU se grabeste sa ierte ba mai mult judeca si loveste pe cel cazut…
Dar dragii mei frati, cand vine OMUL NOU.. Ahh.. atunci lacrimile incep a curge.. inima se revarsa… se trezeste Constiinta.
Dar acesta este abia prima treapta…sau poate nici macar aceea.. Cand omul ajunge sa nu mai caute mangaiere in nicio faptura (atunci abia..) pentru prima oara incepe a se bucura de Domnul. Atunci nici fericirea cea mai mare nu-l va inveseli nici durerea cea mai adanca nu il va duce la deznadeje. Ci se va lasa intreg in mainile Domnului. Acum….vad cat de multa dreptate avea fratele cand mi-a spus aceste cuvinte si cat de nepriceputa sunt…cum credeam ca sunt pe o cale dar eu nici macar lumina de inceput nu am vazut-o. DA Iosife, DA frate! Toti (cred ) avem doua personalitati, doua firi, una noua si una veche. Stapana mult milostiva ajuta-ne sa ne dezbracam de omul vechi pentru a lasa Omul nou sa traiasca spre viata vesnica AMIN!

Daca esti neatent fata de cuvintele pe care le pronunti, daca inima ta nu le resimte sau daca viata nu iti este indreptata in aceeasi directie cu rugaciunea ta, este o dovada ca esti un om vechi. Un prim pas spre a deveni om nou este sa gasesti o rugaciune pe care sa o poti spune cu toata mintea ta, cu toata inima si cu toata vointa ta.

Nu este metafora, e vorba de razboiul cu noi insine. Cu omul vechi si omul nou, cu dubla noastra personalitate. Acela ce a ajuns sa traisca ca un inger in trup acela si numai acela a devenit om nou! Dar cine este fara de pacat? Dubla peronalitate, omul vechi si nou reprezinta faptic lupta noastra proprie. Acela ce este in lupta arata ca e inca pe cale ori asta BUN lucru este! Sa ne invredniceasca Domnul sa avem cat mai mult inclinata balanta spte omul nou nu spre cel vechi. Si eu am dubla peronalitate dar tind spre cea ce cauta desavarsirea nu lumea.

Este destul de complicata problema pe care o ridici.Am sa incerc sa raspund pe scurt.Omul vechi este omul de dinainte de botez,iar omul nou omul de dupa Botez.Din punct de veder moral,ambele tipuri umane se mantuiesc.In Apocalipsa,Mantuitorul are urmatorul cuvant:"o,daca ai fii rece sau fierbinte,dar pentru ca esti caldicel,te voi scuipa din gura mea".rece este omul de dinainte de Botez,care insa se mantuieste dupa legea morala inscrisa in fiinta omului.Fierbinte este omul botezat,care se mantuieste dupa Legea Evangheliei,adica aceea a dragostei Evanghelice de Dumnezeu si de semeni"Porunca noua va dau voua,sa va iubiti unul pe altul,precum si eu v-am iubit pe voi".Caldicel,deci care nu se mantuieste este cel care ,desi Botezat,nu iuibeste pe nimeni,nici pe dumnezeu nici pe oameni,ci face voia celui rau.

Botezul si nasterea din nou sunt [color=red]evenimente diferite[/color]. Intre aceste doua evenimente pot trece foarte foarte multi ani.

Un om nou, devi doar prin nasterea din nou, nu la circumcizie, botez sau impartasanie.

Ioan 3:3. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu [color=red]se va naste cineva de sus[/color], nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu.

sa fim serioshi, om nou shi nascut de sus devi la botez dar shi oridecateori te marturiseshti, indreptzi shi impartasheshti shi oridecateori participi la sfintziri la Liturghie shi la orice lucrare sfintzitoare de la Dumnezeu shi daca traieshti in proorocie shi plineshti sfintele taine... caci devi oitza Cereasca shi nu oaie lumeasca ce abea ashteapta sa se molipseasca de la cel pacatos, mandru, rau, shi de la cel necredincios care este o boala grea shi care merge dupa toate oile ce merg in prapastie ca shi cum ar fi cuprinse de sevraj sau streche... ca te miri de unde atat veselie shi ranjet frumos shi sulimenizant shi atat incredere shi putere la totzi cei ce aleg poarta cea larga?...78x??????:(

In acelasi capitol,la Ioan Mantuitorul zice:"adevarat,adevarat zic tie:de nu se va naste cineva din apa si din Duh,nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnzeu",vezi zice clar,din apa si din Duh,adica la apa Botezului,si Harul primit la Botez.Ceea ce spui,este vorba de intreaga viata a crestinului,care este o continua reinoire,din "slava in slava","har peste har",cum zice Sf Apostol Pavel

[color=blue]Nasterea mea din nou[/color] a fost in 21 februarie 1992, cand aveam 13 ani.
[color=green]Botezul[/color] meu a fost cu cativa ani mai inainte.
Deci au fost [color=red]evenimente diferite[/color], separate de ani buni.

De exemplu la Sfantul Apostol Petru:
1. nasterea trupeasca
2. circumcizia
3. botezul
4. nasterea din nou
au fost evenimente diferite. El i-a spus Mantuitolui Tu esti Hristosul Fiul lui Dumnezeu in alta zi decat cea in care a fost botezat.

Prin nasterea omului nou inteleg un proces, nu un moment. Si anume, procesul intoarcerii omului la starea lui Adam cel aflat in rai, fara pacate, si imbracat in Duhul Sfant. Pentru a ne naste din nou e nevoie in primul rand sa fim botezati, iar apoi sa ne pocaim; iar restul va fi lucrarea Duhului Sfant.

Am inteles.La 13 ai ai devenit constient ca esti crestin,cu tot ce presupune asta.Inasa harul Botezului era in tine si inainte,insa tu nu lucrai cu el.Este vorba de vointa ta,care inca nu era pusa in slujba Domnului,dar haric tu ai fost la fel de la Botez.Cu fiecare noua impartasire,noi reinoim harul Botezului.

Sa nu uitam pocainta, caci fara pocainta degeaba ne impartasim. Duhul Sfant va fugi din inima noastra din cauza pacatelor, care ne intuneca.

"Omul a ajuns, in clipele sale de singuratate apasatoare, sa nu-si mai inteleaga cauzele propriei nelinisti. Insa ceea ce ne nelinisteste pe fiecare dintre noi nu este altceva decat glasul absentei lui Dumnezeu. Dumnezeu pur si simplu striga din inima fiecaruia, iar durerea si nelinistea omului care inabusa acest glas se pot asemana doar cu durerea si nelinistea fetei adolescente care avorteaza, iar noaptea se viseaza alaptand un copil. Noi trebuie sa-L "zamislim" pe Dumnezeu in inimile noastre de la Duhul Sfant si sa-L "nastem" lumii, neincetat in toata viata noastra". Savatie Bastovoi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
 

Omul vechi nu vrea
Mantuirea
Umbla mandru prin cetate neplacandu-i
Lumina

Vechiul
Este
Cautatorul placerii
Harul
Ii este strain


Omul nou doreste
Mantuirea si
Umilindu-se se preda
Luminii

Numai smerenia aduce
Omul nou in fiecare
Umiliti sa traim fiece zi

Pentru a innoi firea omeneasca, Fiul lui Dumnezeu a asumat-o in mod real in Ipostasul Sau vesnic. S-a jertfit pentru noi, a patimit, a murit pe cruce pentru a ne indumnezei, scoatandu-ne din robia pacatul, din imparatia mortii.
Daca reala este unirea divinului cu umanul in persoana Cuvantului, reala este si indumnezeirea la care suntem chemati, innoirea firii noastre prin unirea cu Hristos.

Intr-o emisiune radio, pictorul Sorin Dumitrescu afirma ca biruinta "omului nou" sau esecul, in fata "omului vechi" in fiecare dintre noi, face ca neamul omenesc sa fie impartit in "cadavre vii" si in "inviati".

"Cadavrul viu" este partas numai vietii, in timp ce "inviatul" gusta inca de pe acum, Viata. Viul dumnezeiesc este cu totul altfel decat cel biologic. Reprezinta calea prin care inviaza intru noi discernamantul, gandul si simtirea.