CONCURS - Reducerea violenţei în şcoli

Drogul jocurilor pe calculator, mai ales într-o ţară în care pirateria software este de peste 90%, face repede "victime". "Jucătorii intră într-o spirală ascendentă a trebuinţei de joc-acţiune", explică specialiştii. Ori controlezi dependenţa, ori schimbi hobby-ul. Altfel te schim¬bă jocul pe tine.
Practicarea intensă a jocu¬rilor pe calculator creează o formă de dependenţă, prin condiţionare pozitivă. În principal datorită combinaţiei dinamice de stimuli vizuali şi sonori, precum şi a sistemelor de recompensare.
Valeriu Petrescu, psiholog
Adrenalină şi mult prea multe ore petrecute în faţa calculatorului. Adesea se adoarme cu capul pe tastatură. Dacă nu ştii când să te opreşti, rişti să leşini de epuizare. Dar magia jocului e maximă.
Într-o şcoală din Strasbourg se derulează un experiment unic în Europa. 250 de elevi s-au angajat să renunţe timp de 10 zile la televizor, DVD, calculator, jocuri video.
Fără emisiuni la televizor, fără filme la DVD, fără internet, fără jocuri la playstation! Nu este o pedeapsă, ci un concurs la care participă de bunăvoie 250 de elevi, cu vîrste între 6 şi 11 ani, de la şcoala Ziegelwasser din Strasbourg. “Va fi o competiţie a elevilor contra unui singur duşman – ecranul –, care exercită o mare putere de seducţie asupra tuturor. De aceea, se anunţă un demers destul de greu”, a explicat directorul şcolii. El promite însă că acest experiment nu este obligatoriu şi nu se va încheia cu nici o sancţiune în cazul copiilor care nu rezistă tentaţiei pe parcursul celor 10 zile. Ei vor pierde însă concursul.
Ideea, o premieră absolută în Europa, a fost importată din Statele Unite. Ea s-a născut la începutul anilor ’90 şi a fost pusă în practică prima dată la San Jose. De atunci, campania “TV Free Week” este reluată anual în numeroase şcoli americane. Concluziile centralizate în fiecare an de o echipă de cercetători de la Universitatea din California dovedesc nu numai că elevii pot supravieţui 10 zile fără ecran, dar mai ales că actele de violenţă se reduc cu 40% în şcolile care iau parte la experiment.
SEMNAL DE ALARMĂ. Institutul european Eco-Conseil, care coordonează acţiunea din şcoala franceză, a preluat ideea de la americani după ce a efectuat un studiu cu rezultate alarmante. “Elevii din clasele primare petrec anual 1.200 de ore în faţa televizorului şi calculatorului şi 800 de ore la şcoală. La 11 ani, un copil a văzut deja aproximativ 8.000 de crime la televizor. Tot la această vîrstă, 50%-60% dintre copii au avut acces la imagini pornografice pe internet”, se arată în raportul Institutului Eco-Conseil.
Cei 250 de elevi nu sînt privaţi brusc de televizor şi calculator. Experimentul a fost pregătit cu atenţie, pentru că mulţi dintre ei sînt dependenţi de aceste obiecte şi ar putea intra în sevraj. Asta înseamnă că, în lipsa televizorului şi calculatorului, copiii ar putea avea stări de nelinişte, anxietate, poftă exagerată de mîncare sau, dimpotrivă, lipsa apetitului. Pentru a preveni asemenea efecte adverse, copiii participanţi la studiu au urmat cursuri de consiliere terapeutică, astfel încît să limiteze treptat timpul petrecut în faţa unui ecran. De asemenea, au fost învăţaţi să descifreze mesajele jocurilor video violente, ale spoturilor publicitare... Pe parcursul celor 10 zile, cît vor încerca să nu deschidă televizorul, calculatorul, consola de jocuri, copiii ţin un jurnal în care notează ce fac în lipsa acestor tentaţii. Cercetătorii de la Eco-Conseil vor analiza consemnările elevilor şi, pe baza acestora, vor recomanda Guvernului francez o serie de măsuri privind reducerea timpului petrecut de copii în faţa ecranelor.

Si noi ar trebui sa facem acest lucru.

tu crezi ca daca nu ar mai fi calculator si televizor nu ar mai fi violenta?? aberatii


eu unul ma joc pe internet tot felul de jocuri dar nu ma apuca dependenta sau sa aplic inafara etc,iarasi,sunt copii singuri ,violenta e din anturaj,de pe strada,din cartier,nicicum de pe internet sau televizor.Exista multe parti bune alte internetului si chiar educative dar exista si parti rele,depinde de persoana,dar violenta e de la cartier!!!!

are dreptate dl. psiholog in privinta dependentei de jocuri de calculator si eu aveam acest obicei vara trecuta si e asa cum zice, adormeam cu capul pe tastatura, nu ma ridicam nici sa mananc pana nu ajungeam la nivelul la care vroiam, jocurile te izoleaza si de prieteni si de familie...bine ca am scapat de ele si acum nu mai am nici unul pe calculator :) in schimb acum imi petrec cam 7 ore pe zi, in fata calculatorului, la lucru :D, din lac in put

asta pentru ca tu ai o anumita varsta la care sti sa iei partile bune si cele rele, dar un copil, un elev, ramane la fel de marcat ca si atunci cand urmareste un film violent, pana si acestea au limita de varsta, da e adevarat internetul are si parti bune, dar cat la suta din timp ni-l petrecem cautand informatii utile si cat la suta stam pe messenger, sau jocuri, muzica? cred ca in privinta acestora le este dedicat acest concurs mai mult, iar daca un elev abia abia isi face temele de la scoala, care sunt sansele ca el sa foloseasca pc-ul pentru scopuri constructive?

Cam are dreptate tiger, de parca televizoru si pcu ar fi toata boala din lumea asta, au si ele o parte de vina, dar aici conteaza cum zice si tiger de anturaj, mai conteaza si educatia parintilor, nu va repeziti asa dintr-o data la chestiile astea ca nu sunt numai ele de vina. Sa va dau un exemplu concret: eu cand eram mai mic, in generala, o parte dintre colegii mei obisnuiau sa se ia de mine mai tot timpul, ca stateam la locul meu, pana
intr-o zi cand mi-a sarit tandara si am inceput sa "imi reglez conturile" cu toti =)) .
Ce m-a provocat sa fiu violent oare in toata chestia ? internetu tvu ?

:)

Bai fratilor incercati sa stati o luna,sau macar o saptamana fara sa apelati la net,PC,TV sau telefon si abia atunci o sa vedeti ce mult le duceti lipsa si cat sau cum va influenteaza...???

nu stiu daca TV-ul / calculatorul in sine este vinovat cat lipsa credintei adevarate si curate in Dumnezeu; in clasele mici eram si eu violenta si numai Biserica m-a determinat sa-mi schimb atitudinea... desi la calculator ma jucam in continuare.
sigur, asta nu inseamna ca televizorul sau calculatorul nu accentueaza agresivitatea.

din surse sigure am aflat ca... pe vremea cand erau comunistii la putere.... intr-o sedinta de partid isi puneau intrebarea cum sa-i faca pe crestini sa uite sau sa se indeparteze de Biserica (stiti ca o caracteristica a comunismului este antireligiozitatea). si un evreu s-a ridicat si-a spus: "stiu! luati-le timpul liber!" ... si astfel au inceput sa promoveze fel si fel de spectacole, teatre, concerte, jocuri sportive etc.
fiindca evreul isi stia istoria... pe vremea cand poporul ales era inca sub robia Egiptului ce credeti ca pateau cei care erau vazuti ca stau? de teama ca se puteau ruga, chiar si in scurta pauza pe care indrazneau sa si-o ia (din diverse motive, oboseala, nevoi fiziologice etc), erau torturati si, practic, ii obliga sa munceasca continuu.

nu stiu daca cei care au inventat aceste aparate au avut acelasi scop, dar cu siguranta cineva cu mare putere si influenta si-a dorit acelasi lucru... iar pagubele nu sunt numai de ordin duhovnicesc, ci si moralicesc...
cand toata societatea urla, de la cel mai mic si simplu om, pana la cel cu functie inalta, ca viitorul nu se vede nici macar pe jumatate bine... mi-e greu sa cred ca nu exista nimeni care sa-si doreasca distrugerea intregii omeniri (sau cel putin a ortodoxiei).. mi-e greu sa cred ca odata ce-au pornit pe acest drum nu mai pot da inapoi, de vreme ce solutii exista! dar nu fac decat sa trancaseasca pe baza lor, castigand astfel bani fie din vanzari, fie din audienta...

Ca tot vorbim de violenta .... cel mai violent program de la tv mie mi se pare wrestlingul :angry: acolo copiii chiar cred ce vad si din cand in cand mai vedem clipuri pe youtube cu copii prin scoli de se cred john cena sau undertaker =)) sau nu stiu cine. Eu zic ca e cel instiga cel mai mult la violenta "sportul" ala, si distruge mintea la copiii din generatia asta pana in 14 15 ani

utati-va putin si la cartoon network,ce desene animate stupide...si alea instiga la violenta,unele din ele...

Asa e unele din ele chiar instiga la violenta :D nici aici nu scapam de violenta :p

mie imi placea tom si jerry...:D

si eu cred ca daca nu ar exista astea multa lume ar fi distrusa.....

si mie :D , ah ce frumoase erau desenele de odinioara...ce vremuri :rolleyes:

Efectul cel mai grav nu consta in a te stimula sa fi violent ci reactia violenta in cazul ispitelor. Cel mai des violenta se manifesta nu prin initierea actului violent ci RASPUNSUL violent.
Crestinul cind este ispitit sa retalieze este oprit de harul care-l inveleste si-i ADUCE AMINTE de cum trebuie sa procedeze adica sau sa fuga sau sa ignore ofensa primita din afara,

Acest aspect al amintirii de BINE, de Pace, este ca un test personal, daca Harul mai este cu noi sau nu.

eu ma uitam la ocalatorie in centrul pamantului cu willy fog:D:D:D:D

În ţara noastră, studiile efectuate în 2004 privind „Reprezentările televizuale ale violenţei” au relevat că într-o oră de film, copilul vede, în medie 12,24 scene de violenţă ficţională. În cazul desenelor animate, situaţia este mult mai gravă, expunerea medie la scenele de violenţă fiind mult mai frecventă, mai precis o scenă la mai puţin de un minut (în medie, 66,18 scene pe oră). La nivel perceptiv, cantitatea de violenţă din aceste genuri televizuale este însă cu totul diferită decât la nivel obiectiv. Astfel, studiul acestei chestiuni indică următoarea percepţie pe care copiii şi adolescenţii (cu vârste între 7-18 ani) o au asupra violenţei din filme şi desene animate: cei mai mulţi copii, 43,70%, consideră că în filme este prea multă violenţă, în timp ce un procent asemănător, 44,02%, consideră că în desenele animate este prea puţină violenţă sau deloc. Aceste date disonează puternic cu datele obţinute în urma măsurătorilor exacte.
O primă explicaţie a acestor diferenţe, pe care o dă Ileana Todoran, (doctorand la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Bucureşti), ar putea fi cea conform căreia unele forme de violenţă sunt greu, dacă nu imposibil de perceput la un nivel de dezvoltare scăzut, specific vîrstei copilăriei. Pe de altă parte însă, o explicaţie la fel de validă a subevaluării violenţei de către copii ar putea fi aceea că deja are loc o desensibilizare a copiilor în faţa violenţei televizuale cu grave urmări în viaţa reală.
O explicaţie mai concretă ar putea fi cea conform căreia, deoarece în desenele animate urmările violenţei (răni, durere, lacrimi, moarte) nu există sau există într-o măsură extrem de mică, copii nu o percep ca violenţă, ci ca „acte fireşti” de pedepsire, răsplată sau apărare ce se produc mai ales între prieteni şi colegi. Exemplul cel mai elocvent este cel al permanentei lupte între Tom şi Jerry în care, într-un singur episod, deşi se schimbă lovituri, împuşcături şi căderi de la înălţimi ameţitoare care în viaţa reală ar cauza moartea de mai multe zeci de ori, urmarea acestora este de cele mai multe ori inexistentă, ori se rezumă la un plasture sau bandaj, cel mult la un ghips, iar în final, cei doi eroi îşi strîng mîinile ca nişte vechi prieteni.
În privinţa sinuciderii, există mai multe studii care demonstrează o legătură strânsă între vizionatul TV şi actele sinucigaşe. Pentru a fi investigate efectele vizionării actelor sinucigaşe prezente în telenovelele de pe canalele americane, acestea au fost raportate la rata sinuciderilor din această ţară pe o perioadă de 6 ani. Concluzia? Ori de câte ori un personaj principal dintr-o telenovelă se sinucidea, timp de trei zile exista o creştere semnificativă a sinuciderilor în rândul femeilor din SUA. Autorităţile federale din America au declarat că 28 de persoane s-au sinucis într-o singură săptămână, jucând ruleta rusească, după ce, anterior, urmăriseră la televizor filmul Dragul vânător, film care prezenta o lungă, interminabilă şi agonizantă scenă a acestui „joc” sinucigaş.
Potrivit rezultatelor unui studiu întreprins de o echipă de cercetători , responsabili media şi experţi în sănătate mentală din mai multe universităţi americane în 73% din toate scenele de violenţă TV făptaşul a rămas nepedepsit ceea ce creşte posibilitatea ca telespectatorii, mai cu seamă cei care au crescut cu televizorul, să adopte comportamente violente în momentul în care întâmpină vreo problemă, când nu li se face pe plac sau nu obţin ceea ce vor. Aceasta mai cu seamă pe fondul unei culturi a individualismului, în fond a egoismului, unde graniţele, dincolo de care interesul tău intră în conflict cu al altora, sunt relative.
Violenţa de pe micul ecran are un caracter impersonal. Victimele - cei răi - îşi merită pedeapsa, iar suferinţa sau durerea lor nu ne mişcă mila cu nimic. Cu alte cuvinte, oamenii sunt îndreptăţiţi să se comporte violent împotriva altora, atâta timp cât orizontul personal de conştiinţă al victimelor este estompat de vina care li se atribuie.
Aceşti copii, tineri sau adulţi care se trezesc în zilele noastre că omoară, lovesc, rănesc cu sânge rece pe cineva, sunt , într-un fel, infirmi sufleteşte. Ei nu au capacitatea de a intui şi de a anticipa durerea pe care aproapele lui o suferă în urma unei agresiuni. Tratând victimele violenţei într-un context impersonal, ca şi cum aceştia şi-ar merita pedeapsa şi astfel ar fi justificată violenţa împotriva lor, se slăbeşte capacitatea individului de compătimire şi, în consecinţă, dragostea faţă de ceilalţi oameni. Necompătimind, nu ai cum să simţi durerea celorlalţi ca pe propria durere şi astfel, încet-încet, se sădeşte în inima telespectatorilor o anumită insensibilitate sau chiar nesimţire sufletească faţă de soarta sau suferinţa semenilor. Televiziunea devine, prin urmare, o şcoală a individualismului, a egoismului şi a agresivităţii în care celălalt nu este privit ca un posibil prieten, ci ca un potenţial duşman.
Care sunt, prin urmare, efectele acestui bombardament cu mesaje violente, ale acestei violenţe care, prin vizionare, devine experienţa cotidiană a omului modern?
Oamenii ajung să supraestimeze prezenţa violenţei în lumea reală. (Potrivit unor estimări, televiziunea, la ore de vârf, atinge o rată a violenţei şi a criminalităţii de 1000 de ori mai ridicată decât este aceasta în realitate.) Sporeşte sentimentul fricii, al insecurităţii în faţa pericolului văzut ca iminent.
Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potenţiale, oamenii nu numai că devin mai stresaţi, mai irascibili, dar se şi pregătesc să răspundă cu violenţă, în legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginaţia individului care se îndreptăţeşte să-l folosească pentru a preîntâmpina riscul.
1) Indivizii percep această violenţă ca pe o componentă legitimă şi implicită a instituţiilor sociale. Lumea în care trăim este una violentă. Violenţa devine deci mijloc şi necesitate.
2) Apare o desensibilizare a oamenilor în faţa violenţei, durerii şi suferinţei. Violenţa devine, tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor şi impunerea intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a confortului dorit.
În urma studiilor efectuate, Comstock constată că există patru modalităţi în care violenţa televizată îl influenţează pe telespectator:
-Eficacitatea- efectele sunt mai puternice în momentul în care violenţa de pe ecran nu
este pedepsită, ci, dimpotrivă, răsplătită;
-Normativitatea- violenţa de pe ecran este justificată sau nu are nici o consecinţă;
-Pertinenţa- în condiţiile în care violenţa de pe ecran are similarităţi cu contextul social al telespectatorului, acesta îşi va însuşi mai uşor comportamentul violent;
-Sugestibilitatea- se referă la factorii care predispun la violenţă, cum sunt provocarea sau frustrarea. Comstock indică, de asemenea, câteva situaţii pentru care există dovezi experimentale privind efectele negative ale filmelor sau ale violenţei TV:
„-Când este sugerată identificarea cu agresorul, cum ar fi imaginarea faptului că se află în locul lui. Ca şi în cazul mesajelor erotice, acest proces este cultivat şi accentuat de regizori prin folosirea obiectivului aparatului de filmat sau prin construcţia situaţiilor şi a planurilor ce induc telespectatorilor sentimentul implicării şi participării în actul de violenţă vizionat. În unele filme, femeile sau victimele sunt urmărite cu camera video din punctul de vedere al urmăritorului pentru a da impresia telespectatorului că el însuşi realizează urmărirea. De asemenea, filmarea în prim-plan a torturării unei persoane, a unui viol, privit din punctul de vedere al agresorului, când telespectatorul experimentează scena ca şi cum el însuşi ar fi acolo şi ar chinui persoana respectivă, are acelaşi rol de a sugera implicarea, complicitatea noastră la crima respectivă. În astfel de situaţii, impresia emoţională este foarte intensă, sentimentele de scârbă amestecate cu cele de plăcere, mai cu seamă dacă violenţa împotriva victimei este justificată sau dacă este corelată cu dorinţa sexuală, fac ca această experienţă să aibă o puternică înrâurire asupra imaginaţiei telespectatorului. Fantasmele unor asemenea scene, fixate cu putere în minte, în asociaţie cu plăcerea şi emoţia intensă pe care o produc îl pot urmări multă vreme pe individ până când, în anumite cazuri, îl pot împinge pe acesta chiar la înfăptuirea acelui comportament. Rolul imaginaţiei, al atacului dat de aceste fantasme ale scenariilor erotice sau violente este de o însemnătate deosebită pentru înţelegerea influenţei pe care erosul şi violenţa TV o au în viaţa oamenilor.
-În momentul în care consecinţele violenţei sunt diminuate; cum ar fi lipsa durerii, a părerii de rău sau a remuşcării;
-Atunci când violenţa e prezentată mai realist sau e văzută ca un eveniment real şi nu e supusă comentariilor critice. Când ne uităm la televizor, chiar dacă ştim în mod logic că acele lucruri nu s-au întâmplat cu adevărat, văzându-le în faţa noastră, implicându-ne cu putere, ni le însuşim în mod inconştient. Dacă vizionăm o scenă de violenţă, un om bătut, chinuit şi ne implicăm sufleteşte, dacă simţim o apăsare în piept şi o puternică emoţie, atunci trebuie să avem certitudinea că sufletul şi mintea noastră trăiesc această experienţă ca pe una reală.
-În condiţiile în care violenţa include abuzul fizic adăugat la agresiunea verbală;
-Când violenţa lasă privitorul într-o stare de provocare sau iritare,
-Când privitorii sunt dispuşi să acţioneze agresiv .”

:satisfied: eu stiu multe persoane care se uita pe internet si joaca jocuri violente etc.. si in afara computerului,sunt foarte cinstiti si la locul lor...de asemenea ma numar si eu printre ei!

De mai eram in comunism, nici amaratul Tom nu aparea! Ce sa mai vorbim de net, care daca aparea , era cenzurat 95%, iar restul de 5% era monopol PCR, al propagandei de partid.

:Dnumai suntem in comunism


nu vedeti cate posibilitati avem acuma?

ma refer in legatura cu posturile tv