Bine ai venit pe forum ! Avem nevoie de tineri ca tine, care gandesc sanatos si-si pun sufletul in ingrijire. Apoi draga Catalina, pe a deveni o lume mai buna, asa cum spui, noi insine trebuie sa devenim mai buni, sau macar numarul celor buni si iubitori de Dumnezeu sa creasca. Desigur ca nici aspectul exterior nu-i de neglijat, dar nu trebuie sa devina o povara sau o obsesie chinuitoare, ce pustieste si secatuieste sufletul, uitat si neglijat de cel ce-l poarta zi de zi , facand din trup parada de prost gust, alimentat de vicii si patimi grele. Esti pe un drum bun Andreea , bine placut Lui Dumnezeu . Indeamna-i si pe cei de langa tine sa-ti urmeze cale si astfel sa ajungem la o lume mai buna, asa cum bine si frumos spui.

Intr-adevar,ar trebui sa se puna pret pe naturaletea umana si nu pe diferitele artificii care,dupa parerea mea nu o infrumuseteaza,ci mai degraba o acopera si-i diminueaza esteticul nascut pur.Mai ales in randul tinerelor fete care se macheaza,chiar exagerat deseori,acoperindu-si efectiv chipul adevarat.Este pacat,nu doar din punct de vedere spiritual,este pacat ca tocmai tineretea care este deosebita de la sine,este acoperita astfel si schimonosita intr-o infatisare fara sens.Mai cu precadere,tineretea ar trebui sa se manifeste in mod natural,pentru ca frumusetea ei este incontestabila,si nu in ultimul rand ireversibila.Un chip tanar straluceste oricum prin naturalete si nemodificare de timp.
Femeile pretind ca se fac placute prin machiajuri,barbatilor,insa daca veti face un sondaj de opinii in randul acestora,pe acest motiv,veti constata ca tocmai majoritatea dintre acestia detesta si nu apreciaza schimonosirea estetica a tineretii prin aceste masti de machiaj.Si deci,femeile o fac pentru ele insele,se simt mai frumoase,chiar daca in sine reprezinta,de fapt o povara mereu carata pe chip,o povara costisitoare.
Insa,daca vine vorba de femeile ajunse la varsta de 40 de ani,lucrurile iau deja alte aspecte,pentru ca la aceasta varsta este intr-adevar nevoie de niste retusuri,pentru a acoperi schimbarile aduse de timp asupra organismului,si mai ales a chipului.Traim vremuri in care esteticul conteaza,si deci,femeile s-au adaptat astfel incat sa nu devina mai prejos decat cerintele sociale devenite destul de pretentioase.In acest sens,nu cred ca ar fi o problema retusurile nesemnificative,insa daca acestea iau amploare transformandu-se in adevarate masti,atunci vorbim de bal mascat,si nu de infrumusetare.
Este evident faptul ca religia nu admite astfel de adaugari pe trupul omului care este oricum nesemnificativ,plamadit din praf si cenusa,insa de cand este lumea femeile s-au infrumusetat in fel si chip,cu bijuterii si culori inventate si descoperite in cadrul natural al vietii.Femeia s-a impus prin frumusete,iar barbatul prin putere si statutul social.Barbatul,instinctiv fiind perceput ca un vanator,iar femeia...trofeul.
Dar lucrurile s-au mai schimbat odata cu dobandirea,in timp,a egalitatii dintre barbat si femeie,odata cu capatarea tot mai perpetua a independentei din partea femeii,si astfel toate aceste tertipuri folosite la competitia dintre sexe,au capatat forme din ce in ce mai diverse.
Nu obliga nimeni la adaptarea societatii cu defectele ei cu tot,insa adaptarea reprezinta intr-un fel modalitatea de supravietuire a indivizilor,si deci,suntem liberi sa adoptam o viata naturala,devenita astazi putin neconventionala,sau sa fim ca toti cei din jur,dar este mai indicata calea de mijloc,calea care nu presupune abuzuri in de nici un fel.
Nici mie nu mi-a placut sa frecventez discotecile,pur si simplu nu statea in firea mea,si unii coelgi chiar ma compatimeau in acest sens afirmand ca;"nu stiu sa ma distrez!".Insa eu stiam prea bine,aveam modalitatea proprie de a-mi creea satisfactia asupra anumitor lucruri inconjuratoare,eu neconsiderand nici pe departe mersul la discoteca o distractie reala,ci mai degraba o impresie banala despre distractie,ca sa nu mai vorbim de persoanele care aproape intotdeauna lasau de dorit,cele cu "abonament" permanent in astfel de medii.
Ar trebui femeile sa poarte fuste,este drept,pentru ca sunt femei si trebuie sa se diferentieze si prin acest port de partea masculina,dar ce sa facem daca femeia a descoperit comoditatea pantalonilor si si-a adaptat-o destul de bine mediului tot mai stressant in care traieste in societate.Sa nu uitam ca toate aceste schimbari se leaga intre ele,nu putem sa ne intoarcem in trecut doar in anumite domenii,si simultan sa facem fata societatii contemporane cu tot hazardul ei cu tot.Deci este vag spus,sa facem sau sa dregem cutare lucru,nu prea avem forta de-a schimba lumea si ceea ce a devenit aceasta,insa putem sa facem cate ceva pe plan individual,pentru a ne impaca cu noi insine si cu acea conduita ce odinioara ne definea ca si persoane decente ale vietii pe pamant.
Personal,nu ma machez,chiar daca am ajuns la varsta care m-ar determina sa apelez la astfel de lucruri,insa o fac doar atunci cand sunt impulsionata de anumite imprejurari deosebite,nunta,petrecere,sau mai stiu eu ce.Insa port pantaloni pentru ca-mi sunt extrem de comozi,dar nu doar pantaloni,si mai sunt asa si o fire mai neresemnata cu varsta.
Si totusi cred ca simplitatea si naturaletea vor invinge intotdeauna inaintea unei relatii sanatoase,pentru ca acestea implica o oaresce lipsa de superficialitate,dar si decenta decenta.Acum,mai depinde si in ce medii ne invartim,fiindca este evident ca in cadrul bisericii,simplitatea are intaietate,insa in mediul acesta al vedetelor,un mediu destul de vitreg,aceasta simplitate va pierde,negasindu-si astfel locul cuvenit.

mie mi se umple sufletul de bucurie si dragoste cand vad la biserica tot felul de tineri,asa cum sunt ei,manelisti,fete pasionate de moda,baieti de cartier,etc.ii apreciez mult mai mult pe acestia pentru ca stiu ca ei traiesc intr-un alt mediu,fara vreo educatie spirituala si totusi,cu toate prostioarele pe care,probabil le fac,nu uita de Dumnezeul lor si de Cel care a suferit pe cruce pentru ei.
Dragii mei,eu nu cred ca Dumnezeu vrea ca toti sa fim la fel,ca nu degeaba exista mai multe temperamente,mai multe ispite,mai multe virtuti si mai multe culturi si medii.Intai sa facem ceea ce este important si apoi vom renunta de la sine la cele rele.Dar pana sa ajungem sa ne acoperim cele duhovnicesti,este drum lung si anevoios.Mai fatarnici am fi daca ne-am imbraca in fuste lungi si ne-am lua machaijul de pe fata iar,in viata de zi cu zi,am dori raul celorlalti,am fi egoisti si am invidia,decat daca am ramane cu pasiunile noastre si am iubi,am ajuta si ne-am darui pe sine celorlalti.

Eu cred ca daca ne imbracam simplu si cu bun gust este destul de placut in fata lui Dumnezeu, decat sa ne fatarnicim sarind deodata la fusta si batic. La Biserica fetele ar trebui sa poarte acestea in mod normal, si fara sa se jeneze, daca intr-adevar vin cu sufletul deschis si nu ca sa fie acolo prezente ca le-a zis bunica sau mama, sau le-a atentionat preotul, adica oricum de gura sau ochii lumii, ca sa nu mai zic de cazurile cand se merge ca la un loc de posibila intalnire sau "agatare". Eu recunosc, blugii sunt o obisnuinta la mine, unul din obiectele vestimentare comode si decente in care ma simt bine si naturala, si nu merg nici cu fusta la Biserica, decat cu baticut. Dar am auzit ca purtatul fustei vine dupa o perioada in care cu adevarat ne straduim sa traim crestineste, deci in tot ce facem stam cu buna cuviinta intru Hristos. Intr-adevar fetele/femeile chiar arata mai bine in sensul de naturale, cand sunt imbracate in fusta sau rochie, si probabil ca daca am face-o ducand si o vietuire crestina ar fi o schimbare in bine. Dar mai intai este mai important sa ne dam seama de importanta unei vieti in Biserica, sa ne descoperim centrul vietii noastre, adica pe Hristos si sa-L urmama cu tot sufletul, pentru ca altfel am fi doar fatarnici si ne-am lua osanda.

sa-L urmam*

Daca cineva crede ca ispiteste, purtand pantaloni, sotul meu imi spune ca arat mai sexy in fusta.
Apoi, dintre acei tineri vopsiti, la moda, cufundati in betie, petreceri sau altele, Dumnezeu stie cum se trezeste constiinta si ajung poate mai repede ca noi in Rai. Sa nu-i JUDECAM, ca Dumnezeu ii asteapta si pe ei. Sa nu ne punem fusta si baticul si sa spunem: multumesc, Doamne, ca nu sunt ca ceilalti! Ca am aflat ca lui Dumnezeu nu-I place asta.
Nu putem sti de ce sunt in stare oamenii, judecand dupa haine.
Daca am intrat in biserica, pentru ca simteam nevoia sa ma rog, imbracata in pantaloni, direct de la serviciu, dupa multe ore petrecute pe-acolo, si s-a gasit cineva sa imi spuna ca fac cel mai mare pacat!!- nu mi se mai pare ok.
Daca gasea pe vreunul din cei vopsiti, care deschid sfiosi usa bisericii, cautand mangaiere, apropiere de Dumnezeu, si nici macar nu stiu ca ar trebui sa nu poarte pantaloni acolo, si i se spunea ca nu mai are scapare, pentru ca a intrat asa in biserica, nu facea mai mult rau?
Eu nu am avut parinti apropiati de biserica, nu am fost bisericoasa pana dupa 18 ani, si ii inteleg pe aceia pentru care asemenea transformare si revenire la credinta nu e usoara. Si cei din biserica nu fac lucrurile mai usoare.

ai mare dreptate cand zici ca unii din biserica nu fac lucrurile mai usoare in astfel de situatii pe care tu le prezentai.
pot da si un exemplu ca sa sustin afirmatia. prietena mea cea mai buna, care desi are un suflet f bun si face fapte bune, mai si greseste, ca noi toti de altfel.cel mai mare pacat e ca locuieste impreuna cu prietenul ei, desi nu sunt casatoriti, evident. in postul ce tocmai s- a incheiat a tinut neaparat sa mearga sa se marturiseasca desi nu facuse asta de f mult timp. am mers cu ea, si pt ca nu am gasit parintele care ii era recomandat, a mers la un parinte ce avea atunci program de spovedanie. si cand a auzit ca sta cu prietenul ei a inceput sa tipe la ea,sa i spuna ca nu o impartaseste si sa i spuna cuvinte dure incat saraca a iesit plangand din sf biserica, si nu si plangea pacatele, ci plangea din cauza modului in care a fost tratata. ea e constienta ca greseste si ca face un mare pacat,dar cred ca ii era mult mai de folos anumite sfaturi.
acum stau si ma gandesc cum as putea sa o mai apropii de un duhovnic, cum ar putea ea sa se apropie mai mult de sf biserica cand a fost tratata ca cea mai mare pacatoasa. in loc sa fie ajutata sa nu mai pacatuiasca a fost pur si simplu data la o parte. si imi pare f rau ca e o fata f buna, cu un suflet f mare.
voi ce credeti? ce e de facut in situatia asta? ma gandesc ca sunt multi tineri nu doar prietena mea care a trecut prin asa ceva.

Ai mare dreptate Alexandra, poate un tanar simplu, fie el si manelist sau imbelciugat, este mult mai sincer in venirea lui la Biserica, decat multi din cei "sobrii", carora le umbla mintea si gura aiurea, analizand si clevetind aiurea. Mie cel putin imi da o stare de satisfactie si bucurie, vazand acesti tineri , venind in Casa Domnului si pentru faptul ca nu L-au uitat, ci din potriva.

maniucu,
prietena ta trebuie sa inteleaga ca mindria nu-i va fi de folos. preotul nu s-a comportat crestineste, INSA, mai bine esti certata pe pamint, decit sa fii certata de insusi Iisus, la Judecata.
sa treaca peste intimplare si sa incerce sa se duca la duhovnicul recomandat.
eu nu stiu ce intelegi tu prin :"ca e o fata f buna, cu un suflet f mare. "
multi duhovnici vor spune ca este pur si simplu o pacatoasa, nu cea mai mare, dar nici cum o descrii tu.
deci, sa lase mindria deoparte, daca vrea sa simta smerenia adevarata.

Toate afirmatiile din acest topic sunt adevarate.

Dar am impresia ca "vad" cu ochii mintii pilda cu fariseul in templu. Sa ma iertati, nu am curajul sa pun mana pe piatra si sa arunc, dar am impresia ca este un topic de genul"hai sa ne laudam cat de naturali suntem noi"

Chiar daca avem ganduri de mandrie, daca nu ne manifestam, sau nu le exprimam, ele se reprima si cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vor reveni.

Parintele meu duhovnic imi spune ca atunci cand judec alte persoane sunt mult mai prejos decat ele si ca am toate sansele sa cad in acelsi pacat pentru ca Dumnezeu sa ma smereasca si sa vad cum este. Si are dreptate, am cazut in capcana asta de multe ori.

Eu cred ca daca am avea sufletul curat, cei din jurul nostru ar avea mai multe de invatat de la noi si poate prin noi si-ar da seama ca gresesc cand se inchina trupului.Asa suntem doar niste ciudate cu ochii murdari, care vad doar ce este rau in oamenii din jur..astfel nu ne ajutam nici pe noi si nici pe restul.

Bun, ne-am lepadat patimile trupului, dar uite, cele ale sufletului au ramas..

Iertati-ma, va rog, daca am depasit masura

Doamne ajuta!

si poate ca alexandra si cristi au dreptate: poate ca femeile machiate,imbracate nepotrivit, etc, au o rugaciune mai sincerca decat noi, cei care stam sa ii judecam si sa ii analizam in loc sa ne rugam pentru ei.

Am vazut cu ajutrul acestui topic si o alta latura a problemei: si eu m-am intrebat de multe ori cum de vin a biserica niste persoane imbracate necorespunzator, sau despre care stiam ca au o viata decazuta, dar sa ma bucur pentru ei..prea putin. Ma bucur ca am vazut si acest punct de vedere. Va multumesc

Doamne ajuta!

Nu stiu de ce, dar aici discutam discutii. Care este rostul? Oricum, am vazut ca majoritatea au opinii proprii destul de stabile vis-a-vis de subiectul tineri. Sunt din Bucuresti si cei care merg cu mijloacele RATB stiu ca anumite persoane au ceva cu "tineretul", termen ce a ajuns un cliseu. Si aceste persoane, au fusta, poarte uneori si batic, fac zeci de cruci cand trec pe langa o biserica, dar sunt gata sa ridice un tanar cu mana rupta, un copil ce sta pe scaun. Odata recunosc, m-am asezat jos, desi de obicei nu fac asta. Citeam un ziar si nu eram atent in jurul meu cand a venit o astfel de persoana si m-a luat de mana sa ies afara. Nici nu am stiut ce sa zic. Daca o vedeam venind cu siguranta ma ridicam.
Si ma uimeste cu si cei mai fragezi in varsta acuza tinerii. Nimeni nu isi pune problema ca fata de generatie trecuta unii din noi ne-am schimbat. Suntem alt gen de oameni, cu alte ocupatii, nu suntem toti manelisti, nici houseri, nici din aia care isi fac veacul in baruri. Suntem si unii care vor sa isi croiasca un drum in viata, cu greu, cu ispite pe de o parte, cu biserica pe alta parte, dar cu gandul ca vom ajunge niste oameni cu capul pe umeri, care sa il iubeasca pe Dumnezeu, in felul nostru.
Si a iubi cu adevarat inseamna a ierta, lucru care trebuie sa il invatam toti!!!
Imi cer scuze daca am ofensat pe cineva!

asa- i, ai mare dreptate, sunt si eu constienta ca la orice duhovnic ar merge ar fi certata pt pacatul pe care- l face, doar ca eu gandesc ca poate exista cai de intoarcere si pt astfel de tineri, doar ca trebuie sfatuti,ajutati.... si daca nu duhovnicul poate face asta, atunci cine ii mai poate scoate din pacat?
adevarul e ca poate nu am descris- o f bine in randurile pe care le am scris mai sus, prin expresia de fata buna nu se intelege mare lucru. ce pot sa spun e ca sunt f putini tineri ca ea in ziua de azi, care sunt in stare sa renunte la putinul lor pt aproapele, nici chiar cei care frecventeaza sf biserica nu fac asta intotdeauna sau cu mare usurinta ca ea.
in plus ce ma supara f tare este ca daca s-ar fi intamplat sa am si eu un prieten ca al ei, care sa nu inteleaga macar cat de putin cuvantul lui Dumnezeu, care sa nu inteleaga ca a avea relatii inainte de casatorie este un f mare pacat, poate as fi cazut si as fi savarsit si eu pacatul si cine m ar fi ajutat sa scap de el?
ma intreb cati astfel de tineri sunt care nu si gasesc ajutorul??

eu o sa incerc sa o conving sa mai vb inca o data cu un parinte, eventual cu parintele ce ii era recomandat. sper sa si reusesc.

doamne ajuta!

Sunt intr-adevar multi din acesti tineri, care nu au primit o educatie crestina acasa, ba chiar au fost invatati de proprii parinti sa rada de cei care merg la Biserica, sa-i ironizeze si sa se comporte cu un fel de superioriate ...neghioaba bineinteles. Eu am fost unul din acestia, si daca am reusit sa ma retrag din sfera de influenta a celor care ma indrumau spre o viata necrestina, nu mi-a fost usor sa ma apropii eu insami de Biserica si sa ma lamuresc, luptand mult timp cu mine ca sa nu ma mai intorc la o viata in pacat, indiferent de circumstante. Totusi, daca reusesc sa intrevada ca Cineva ii asteapta si pe ei sa le asculte durerile si sa ii ajute sa duca o viata in dreapta credinta, mai este o sansa reala si pentru acestia. Dar este pacat pentru ca cei care "bat pragul Bisericii" ani de zile, se comporta cu raceala si raspund cu indiferenta celor care vor sa se intoarca, ei vazandu-si de fatarnicia lor, parca de teama de a nu fi corupti. Unde ne este inima, Dumnezeu stie, si El ne va rasplati dupa masura fiecaruia. Sper ca bunul Dumnezeu sa ne ajute macar pe noi, cei care mai intelegem cate ceva, sa-i indrumam si pe apropiatii nostri care nu Il cunosc si care inseteaza si ei dupa adevarul vietii lor.

alin, dragomirna, m-au impresionat mult cuvintele voastre.

Sa ne ajute Dumnezeu tuturor sa ne smerim noi, pentru ca prin noi sa se mantuiasca si cei din jurul nostru!

Eu cred ca problema asta cu tinerii exista de multicel..dar se amplifica proportional cu "obraznicia " unor adolescenti.

Doamne ajuta!

io ca adolescent baiat...nu mi prea plac fetele spoilate...:-s..ce? nu s ele frumoase de cum le o facut Dumnezeu/>??:dozingoff:

Exact, este bine ca cei care pornesc pe drumul cunoasterii lui Dumnezeu sa fie luati usor usor, nu sa li se tipe din prima ca nu sunt imbracati cum se cuvine...Imi aduc aminte cand imi spunea un Parinte de la Putna ca la inceput, cand a venit in manastire, judeca fetele care veneau imbracate neadecvat, dar ca apoi si- a dat seama cata stradanie a fost pentru Sfantul ei Inger Pazitor sa o convinga sa ajunga acolo.

Totusi, usor usor si acesti oameni trebuie sa incerce sa se alinieze la cele cerute de Biserica. Personal cred ca foarte importanta este lupta aceasta a lor si incercarea de a se ridica spiritual. Acesti oameni trebuie ajutati cu multa rabdare si dragoste.

In rest, si eu cred ca ar trebui sa fim naturali atat in exterior cat si in interior.

Apropo, mi se intampla mereu sa raman uimita in fata frumusetii copiilor. Cata gingasie si cata simplitate...si ce mult se fac ei astfel iubiti...!!!

:D :rolleyes: Si mie imi plac mult copiii pe care ii vad atat de vioi si firesti in Biserica. Se poarta de parca ar fi cu adevarat Acasa, pentru ca simt ei ca in Casa Domnului este ceva Minunat, linistitor si mai ales adevarat. Si sunt atat de sinceri...

ihi..aici uneori plang copii...woai...si un copil odata tot vroia sa intre printre tetrapoade in altar prin usile imparatesti:))