O sa va spun o istorie. Sper sa nu va plictisesc si sa nu ma pierd in detalii.

Acum 4 luni am descoperit un tinar. Frumos foc. S-a facut ca ne-am apropiat. Si am gasit inauntrul acestei fatade un suflet chinuit... Pe cat e de frumos, pe atit e de chinuit... Baiatul are 25 de ani. Sportiv de performanta. Din asta traieste, altceva nu stie sa faca. Un baiat cu un fond bun, un suflet cald si.. culmea, in ciuda a ceea ce va voi povesti in continuare despre el, un suflet curat si bun... si.. naiv.

Insa... sufletul ii este acoperit de patimi. Patima alcoolului, patima jocurilor de noroc.. Patima autodistrugerii, intr-un cuvant. Isi risca tot viitorul. Depresiv, deznadajduit... Suparat crunt pe Dumnezeu, pe care il reneaga... A avut in viata cateva intamplari care TEORETIC ii justifica atitudinea ( spun teoretic, pentru ca scuza asta e doar a lui, a unui necredincios, insa din punctul meu de vedere renegarea lui Doamne-Doamne nu are justificare).

La ceva timp dupa ce am ajuns in intimitatea acestui baiat, si i-am aflat problemele, m-am trezit spunind, copleshita de starea in care el se afla... "Doamne, ajuta-ma sa il ajut cumva... " . Si de aici a inceput... Imediat am avut raspunsul, il pot ajuta rugandu-ma pentru el... Am inceput sa ma rog sa il ierte Dumnezeu, sa il scape de patimi... sa il vindece. Eu una am inteles ca baiatul este bolnav.

Lumea din jurul meu (laici) , fara exceptie, considera ca nu are scapare.... Ca din astea nu scapi. Eu... o tin pe a mea... ca daca vrea Dumnezeu, orice e posibil. Absolut orice lucru bun. Am mers la parintele meu duhovnic, si am pus la cale planul de lupta.... Dinsul mi-a spus sa citesc Acatistul Acoperamintului, si sa dau acatiste si la minastiri pentru el, ca sa se roage cei cu mai multa putere... Intre timp eu am inceput sa ma rog sa-i dea Dumnezeu, pe langa iertarea pacatelor, sa-l aduca la credinta. Sa-i dea vindecare, luminarea si linistirea sufletului si a mintii PRIN CREDINTA. M-am gandit ca daca-i da Dumnezeu credinta, daca-l aduce pe calea asta... ar fi cel mai bine.. ar scapa si de patimi, si ar castiga si binecuvantarea, minunea credintei in Dumnezeu...

Pot sa va spun ca lupta e grea, vrajmasul e suparat rau pe ceea ce incerc eu sa fac, si pe baiatul asta vrajmasul il tine prin niste legaturi foarte puternice, insa... eu nu deznadajduiesc. Vorba parintelui meu duhvonic, poate o sa trebuiasca sa ma rog luni si ani pentru el.

Ce dubiu am eu acuma... si vreau sa aflu parerea celor avizati... Acuma.. dupa cum noi bine stim, Dumnezeu a lasat si liberul arbitru... Noi mergem catre Dumnezeu prin vointa noastra proprie, El ne lasa sa alegem daca vrem sau nu sa-L iubim... bine, este adevarat, cu mine, de exemplu, sau cu mama mea, Dumnezeu a facut in asa fel incat la un moment dat, intr-o anumita situatie, sa alegem sa ne indreptam catre El. Si asta a fost. Eu ma intreb acum... e bine sa ma rog sa-i dea Dumnezeu baiatului credinta in El? Poate ca Dumnezeu asteapta ca baiatul asta sa o ceara el singur, sa il cheme... si atunci o sa vina Dumnezeu la el... Eu ma gandesc ca Dumnezeu o sa faca o minune si o sa-l faca pe baiat sa se indrepte catre Dinsul...

Nu stiu cum sa fac mai bine.... O sa ma opresc aici cu istorisirea... ideea de baza cred ca ati inteles-o, si o sa fiu pe faza ca sa vad ce mai spuneti voi....

Va multumesc pentru sprijin. Doamne-Ajuta!

Faci foarte bine ca te rogi pentru el. Poate el ar trebui lasat sa deduca din comportamentul tau ca iti faci griji pentru el, ca iti doresti ca el sa se intoarca la Dumnezeu. Poate ar trebui sa ii spui direct, dar ca si "afirmatie pozitiva", probabil gen "uite este foarte frumos daca am merge duminica asta la liturghie" sau "m-as bucura sa povestim despre respectul fata de Dumnezeu".

Sansele ca el sa se intoarca sunt... dar cam rar se intampla asta... Vindecarea bolilor sufletesti (gen necredinta in Dumnezeu) se face greu.. Asta nu inseamna ca e imposibil!

Deduc ca are un pic de lumina in sufletul lui. Deci sa te rogi pentru el, dar sa nu astepti ani de zile ca el sa se vindece. Tu trebuie sa te uiti la sufletul lui si sa evaluezi daca este mai aproape de intuneric sau lumina. Daca nu reusesti sa il aduci semnificativ mai aproape de lumina, in decurs de cateva luni, atunci va trebui sa te desparti de el.

Doamne Ajuta!

Sf.Monica s-a rugat 17 ani pt.fiul ei .Augustin care era cuprins de patimi ,ea cum sa renunte dupa cateva luni?
Necredinta e foarte greu de rapus ,dar daca Dumnezeu vrea poate sa dea incercari pt.intoarcerea la credinta ,cum a primit fiul ratacitor.
Acum e de vazut si din ce familie provine tinarul ,daca parintii sunt la fel e greu de adus pe calea cea dreapta ,dar nu imposibil.

Baiatul este educat, insa nu si in spirit crestinesc. Adica nu prea au ai lui legatura cu biserica. Oricum, tatal ii este mort de cativa ani, mama este plecata din tara, el sta doar cu sora lui... Drept urmare nu exista nimeni din familie sa se roage pentru el.

Pe de alta parte, multi din cei cu credinta mare sunt fosti necredinciosi. Eu am speranta.

Este adevarat ca Sf. Monica s-a rugat pentru fiul ei 17.

Dar parerea mea personala e ca o relatie dintre un baiat si o fata nu trebuie sa dureze mai mult de un an, eventual in caz exceptional 22 de luni. Nu e o regula dar parerea mea personala e ca in principiu asha ar trebui sa fie. Daca nu se finalizeaza aceasta prietenie printr-o cerere in casatorie, ea trebuie sa se desparta de acest prieten.

Ea trebuie sa evalueze daca tanarul face pasi semnificativi spre lumina. Si daca nu face atunci trebuie sa se desparta de el.

Daca de exemplu il chemi sa mergeti impreuna la liturghie vine?

Daca de exemplu peste cateva saptamani in timp ce ati sta pe o banca in parc, i-ai spune din senin, sa spuneti in gand un tatal nostru, reactioneaza negativ?

Zic si eu... ma gandesc si eu dupa putina mea experienta, ca aceste teste ar trebui sa fie ok.

Deocamdata nu face pasi spre lumina.. dar poate ca nici eu nu fac ce trebuie... In afara de asta, dupa parerea mea, la cat e crunta este lupta cu cel rau, sigur e mai rau acum, si merge greu, pentru ca vrajmasul MAI rau se straduie sa il tina la el.. e clar. Incercari sunt multe.

Deocamdata e exclusa varianta sa mearga la liturghie sau sa spuna Tatal Nostru...

In plus.. ideea este ca eu imi pun probleme daca sa ma despart sau nu de el... Chiar si daca ne-am desparti, eu m-as ruga in continuare cu staruinta - atita cit pot - pentru sufletul lui.

Eu ma intreb doar DACA este bine sa ma rog ca sa-i dea Dumnezeu credinta. Este asta ceea ce trebuie sa-i cer Lui? Eu ma gandesc ca, daca va aparea in inima lui credinta, atunci poate va fi mai usor decat acum...

Daca am putea ,ar trebui sa ne rugam pt.toti sa le dea Dumnezeu credinta ,dar pt.cei apropiati mai mult ar trebui sa ne rugam.
Aducerea cuiva la Dumnezeu e o problema delicata ,mersul la sf.Liturghie pt.un incepator e un chin ,trebuie procedat ca si cu copiii mici ,care la inceput maninca putin.

Anita ca tot ai inceput...
Sa ne rugam atunci si noi cei de pe forum pt el, macar ca si noi suntem pacatosi, dar cine stie ...unde-s multi puterea creste...:)
CE NUME DE BOTEZ ARE ?

Andrei il cheama. Si... credeti-ma, chiar chipul ii aduce o idee cu cel al Sfantului Andrei zugravit pe icoane... Sfantul Andrei crestinatorul... interesant, nu?

Dar cum sa ma rog pentru el? ce sa ma rog? ce sa citesc? Eu citesc Acoperamintul Maicii Domnului. Ma linisteste cel mai bine si regasesc ce caut in versurile lui.

cu siguranta, cu cit va creste puterea noastra a credinciosilor care se roaga pentru sufletul lui, va creste si lupta vrajmasului. Ma astept la greutati. Dar pina la urma trebuie sa cedeze acesta!

Sigur ca trebuie sa ceri de la Dumnezeu sa-i dea credinta! Dar cred ca ar trebui sa incerci sa-l faci sa priceapa, macar la nivel rational ca si pe el il iubeste Dumnezeu si ca toate problemele pe care le are i se trag de la faptul ca el ignora aceasta dragoste. Fa-l sa inteleaga ca lumea nu este un haos, ca a fost creata cu niste legi duhovnicesti si ca incalcarea acestor legi(pacatele pe care le facem noi), cu sau fara stiinta se plateste. Nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pt pacatele noastre, ci efectul firesc al incalcarii legilor duhovnicesti(asa cum este firesc sa cazi in groapa daca vrei sa mergi pe deasupra ei). Dumnezeu ne vrea pe toti senini si plini de sentimente frumoase. Daca nu le avem, cauza tre sa o cautam tot in noi si in purtarea noastra. Ori niciodata nu este tarziu sa ne intoarcem, sa ne fie bine (ca si fiului risipitor). Conditia este sa vrem. Arata-i ori de cate ori remarci, ajutorul pe care-l primeste de la Dumnezeu(si chiar prezenta ta in viata lui este o dovada) si mai scoate in evidenta si efectele pacatelor asupra lui. Ai grija s-o faci cu mult tact si afectiune. Nu intinde coarda mai mult decat se poate.
Nu ti-as recomanda sa incepi rugaciuni cu el sau sa-l duci la biserica inainte de a constientiza cele de mai sus. Nici eu nu am putut sa ma rog inainte de a sti de ce si la cine.
Va trebui probabil sa treaca intr-adevar ani, dar nimic nu-i imposibil la Dumnezeu.

Tare as vrea ca lucrurile sa mearga bine...

Insa nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca daca saptamanile vor trece si omul acesta nu va face pasi semnificativi spre lumina, cauza este asha cum ne spune Iisus ca faptele lui sunt rele. Fapte rele care le va aplica probabil si daca relatia va continua intr-o casnicie. Nu este exclus ca omul acesta sa aiba pacate mari ascunse. Nu este exclus ca omul acesta sa savureze faptul ca aceasta fata nu-l va parasi, si sa perceapa ca aceasta fata il iubeste mai mult pe el decat pe Dumnezeu.

Insa sa ne rugam ca Dumnezeu sa ii lumineze mintea tanarului. La Dumnezeu toate sunt cu putinta.

A vorbi cuiva despre credinta si Dumnezeu nu este atat de usor si nu se poate oricand.
Lasa pe Dumnezeu sa iti dea ocazia sa ii vorbesti fara sa i se para ceva ciudat,o vorba aruncata e suficienta la inceput.
Altfel vei pierde mult .Unii duhovnici spun ca prin purtarea noastra smerita ,cu fapte bune si toleranta ii aducem pe cei apropiati la Dumnezeu.Sa lasam faptele sa vorbeasca dar pentru asta trebuie sa tindem catre desavarsire.
Pe linga marii duhovnici mereu se aduna un grup de oameni gata sa le soarba cuvintele ,sa se impartasesca din pacea pe care o raspindesc ,ma gandeam la par.Cleopa.
Noi nu suntem asemenea lor ,deci sa lasam faptele sa vorbeasca.Traim intr-o epoca cu multe ispite ,ateismul este bine sustinut de filmulete facute destept de americani si convertirea cuiva mi se pare extrem de dificila.

lupta
 

lupta-te cu toate puterile tale,dumnezeu te va vedea sigur,incearca sa vb cu el despre dumnezeu,incearca si adu argumente,fa-l sa inteleaga ca nu costa nimic prin a te ruga si a te indrepta,decat vointa,eu am cazut in deznadejde acum 16 ani,eram pierduta ca oaia ratacita,dar dumnezeu nu ma lasat prada celui rau,ma iubit atat de mult incat in fiecare clipa ar trebui sa mi-o dedic bunului dumnezeu,nu mie,eu nu meritam ceea ce facusem eu,era strigator la cer,dar ma iertat si mi-a calauzit pasi incet,marunti catre calea lui,acum plang de fericire ca mi-a mai dat o noua sansa la VIATA din mine,de altfel el mi-a daruit-o,spune-i si lui..cu rabdare si blandete e ca un balsam sufletului,stii,sotul meu a murit,d-zeu sa-l ierte,si cand incercam sa-i citesc dintr-o carte pilde,el fiind bolnav,ma zorea si spunea,lasa-ma,eu imi spun rugaciunile mele cu cuvintele mele,dar eu doream altceva,sa-l fac sa creada cu adevarat in domnul nostru ISUS CRISTOS,dar nu m-am dat batuta,si la 1 sapt imi spune,hai si citeste-mi ce ai vrut atunci,sufletul imi era plin de bucurie,el fiind de alta religie,apoi am reusit sa-l duc in SFANTA BISERICA a noastra,a stat de nenumarate ori la slujba,el fiind bolnav de cancer,dar nestiind,pt ca medici nu-l putea descoperi unde e acel cancer,a durat aproape un an cautarile,era tarziu pt orice,dar eu credeam ca mi-l va intoarce bunul dumnezeu,din pacate a hotarat sa mi-l i-a,d-zeu sa-l ierte,dar am luptat cu tot ce mi-a stat in putere,il facusem sa spuna rugaciuni impreunand mainile si ultima data adormea rugandu-se,plangea si spunea,stii..eu nu ma simt bine,du-te tu la slujba,si sigur eu ma voi simti mai bine,pt ca eu nu ma simt in stare,si la final spunea..as vrea doar o coliba si paine,si sa stam acolo,sa ne dea dumnezeu sanatate,a fost prea tarziu pt asta!!!acum imi doresc doar timpul de pocainta,si sa ma duc pe cararea facuta pt cei pacatosi,ca cei drepti nu au nevoie de ea,ei ne astepta in capatul carari,si mijlocesc pe noi bunului dumnezeu!!!lupta din toate puterile tale..cu blandete si rabdare,vei reusi sigur,atunci sa nu uiti sa-i multumesti lui DUMNEZEU!!!

Credinta in Hristos eu o consider un dar de la Dumnezeu. Supranatural...suprafiresc, ca sa zic asa.. Nasterea in Imparatia Cereasca, harul Sfantului Duh..toate le consider initiative ale Sale inspre om...si omul raspunde, daca doreste...incepand sa umble pe calea stramta a pocaintei...a despatimirii, a lepadarii de sine si ..luarii crucii sale, in fiecare zi..

Sa te rogi sa-i dea Dumnezeu credinta? Sigur ca da. In orice vreme. Fara credinta in Hristos cum are cineva parte de mantuire?

Sf. ap Iacov ne spune ca o rugaciune fierbinte, facuta cu credinta, dintr-o inima curata, are foarte mare putere...si ca "cine intoarce pe un pacatos dela ratacirea caii lui, va mintui un suflet dela moarte, si va acoperi o sumedenie de pacate" (ep. Iacov, 5:20)

Insa..(parerea mea)daca poti, si sa-ti ajute Dumnezeu...sa faci diferenta in tine insati...intre crestinul care se roaga pentru baiatul asta ca pentru mantuirea unui aproape...oricine ar fi el,...si femeia indragostita(daca e cazul)...asta ca sa nu ai tu ispite pe urma...

Doamne-ajuta