"Roaga-te Lui Dumnezeu, fa bine oamenilor, infraneaza-ti natura sensibila: fa-te launtric chip al Dumnezeu-Omului Hristos; recunoaste prezenta Lui reala in Biserica si fa-ti un scop din a extinde Duhul Lui in toate sferele viatii umane si naturale, pentru ca prin noi sa se inchida inelul divino-uman al edificiului lumii, iar cerul sa se uneasca cu pamantul!"(V. Soloviev)

Bolovanul
 

Un bolovan oricât îl fierbi, rămâne neschimbat.
Dacă am inima împietrită, pot eu primi harul divin, care se revarsă la Liturghie?

Are poetul Ovidiu o formulare Gutta cavat lapidem non vi, sed sæpe cadendo.
Picatura gaureste piatra, nu prin forta, ci din cauza caderii dese.

Mergeti la Sfanta Liturghie in duminici si in sarbatori si chiar daca nu simtiti nimic la inceput, in timp, se gaureste si bolovanul.

Ce frumos ai exemplificat Glykys, ai mare dreptate. Ploaia de Har sub care stam la Sfanta Liturghie ne inmoaie usor, usor inima impietrita si ne ajuta sa intelegem frumusetea vietii alaturi de Hristos. Daca ar intelege omul ce mare pierdere este neparticiparea la Liturghie, ar renunta la orice altceva si ar alerga la Biserica sa se impartaseasca de nenumaratele binecuvantari ce se revarsa peste cei prezenti.

Ca tot ati adus vorba de impartasanie...Am aflat si eu ca punctul central al Sf Liturghii este impartasirea cu trupul si Sangele Domnului si am urmarit cu interes toata slujba, asteptand cu emotie punctul ei culminant, impartasirea. Am fost insa uimita sa vad ca de Sf Potir s-au apropiat numai cativa copilasi, si aceia foarte mici. Intrebarea care s-a nascut insantaneu a fost: oare pentru ce au mai participat oamenii acestia la o slujba centrata pe Sf Impartasanie daca niciunul nu sa gasit vrednic sa se impartaseasca? Si oare cum s-o simti Hristos vazand ca Biserica Lui (care se considera si unica Biserica) nu mai este interesata in avea viata vesnica impreuna cu Hristos?

"Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Ioan 6:53,54)

Amin!

La biserica unde merg eu se impartasesc de fiecare data zeci de oameni adulti + copii (aproape toata biserica)...cred ca depinde si de preotul paroh. Pe noi Parintele ne indeamna foarte mult spre impartasanie.

Vai, vai, vai, adevarata... adevarata intelpciune vedem noi pe-aici... Da ce cautai mata' de "alta confesiune" in acel moment, acolo? Oare n-ai auzit cand parintele a cerut tuturor sa se roage pentru voi, "cei chemati"? Oare n-ai auzit cand parintele a zis: "Cei chemati, IESITI! Cei chemati, iesiti, ca nimeni din cei chemati, sa nu ramana!"? Ai dorit sa vezi harul lui Dumnezeu in "carne si oase"? De fapt ai vazut ceea ce AI VRUT sa vezi: mandrie. Daca ai fi acolo mereu, trup si suflet, asa cum ne asteapta Dumnezeu sa fim, botezati si smeriti, ai fi inteles ca la Sf Impartasanie nu se merge oricum, oricand, fara post si fara spovedanie. In saptamanile de peste an trebuie sa existe o motivatie serioasa (boala, calatorie, o dorinta binecuvantata de Dumnezeu), pentru care parintele sa ne dea dezlegare la Sf Impartasanie. Dumnezeu cunoaste sufletul fiecarui crestin, iar daca ne-am impartasi doar din mandrie, ar insemna foc si osanda. Pentru cuminecarea cu Sfintele Taine e nevoie de pace cu toti si cu Dumnzeu dar si smernie pana la jertfa. Iar noi pacatuim in fi-ce clipa. Dupa unii inselati, "sfanta" impartasanie se ia zilnic si se pastreaza in poseta, alaturi de "sfantul ruj"...

1. Lasati-o in pace! Ea poate a vrut sa vada cum este. Poate ca ar tenta-o...E un pas totusi.
Era asa acum 2000 ani. Nu stiu, probabil ca stateau unii cu bata si dadeau afara. Nu stiu dupa ce ii cunosteau. Nu stiu cum se proceda si nu-mi pot imagina.
Acum bisericile sunt deschise, sa poti intra si vedea.

2. Cred ca nu stia probabil de pregatirea pentru Sf. Impartasanie. Si cred ca putini o stiu. Putini pot s-o faca, pentru ca este severa.
S-a mai scris mult pe tema asta.
Regulile sunt severe si prin asta se pierde mai mult.
Tebuie si niste reguli. Nici eu nu m-as duce asa oricum.
Dar mi se pare greu s-o faci in fiecare saptamana, sau chiar la fiecare liturghie. Cum mai sunt casatoriti, ce mai mananca, cum/cand se mai pregatesc sufleteste?
Da. Depinde si de preot si de om.

Vezi ca si la tine musteste mandria. Nu mai certa asa oamenii.

3. Poate ca gresesc, dar eu nu vad ca punctul central al Sf. Liturghii este Sf. Euharistie. Eu vad importante toate elementele, ca asa nu mai stau la restul slujbei, ma duc numai la sfarsit, la Sf. Impartasanie.

E adevarat, sora Sophia. Lucrez la asta de ani buni (stii tu de cand!...) Dar cearta mea, as fi dorit s-o indrepte, nu s-o alunge. Tu daca te duci odata intr-un amfiteatru si participi la un colocviu alaturi de studentii la medicina, te astepti de a doua zi sa fii capabila sa pui diagnostice si sa dai retete? Sunt multi crestini ortodocsi care nu au nici un habar de oranduiala unei sfinte liturghii, iar altii isi fac o cruce ca mai bine n-ar mai face-o, sa nu-i mai sminteasca si pe altii...
Adevarat, usa bisericii este deschisa oricui; traditia insa a ramas aceeasi, doar interpretarile tin de "democratia" din mintea noastra inselata. Oricum nu ai ce sa faci. Desi poate vezi un "neortodox" alaturi de tine, dar poti oare sa-i ceri sa paraseasca biserica? Nicidecum. Dar daca totusi ramane, sa incerce sa vada cu ochii adevaratului credincios ce se petrece acolo, ca daca judeca si priveste cu ostilitate, dupa care se intoarce la "confesiunea" ei si face un "rechizitoriu" asa cum l-a perceput ea, pentru ca si ceilalti sa se "intelpteasca", mie mi se pare ca acest lucru nu-i chiar bine-placut lui Dumnezeu.
Daca atitudinea mea te-a deranjat, imi cer iertare pur si simplu si te rog sa ma certi si de-acum inainte de cate ori ti se pare ca sunt in abatre. Eu imi doresc sa ma indrept, chiar daca asta se intrevede destul de greu din modul meu de a scrie...

Pt mine cheia intregii liturghii este impartasirea cu Trupul si sangele Domnului.Asa a fost la primii crestini,asta a fost reintalnirea lor cu Hristos dupa ce il vazusera viu printre ei.
Asta a fost fagaduinta duhului lui Dumnezeu ,caci Dumnezeu da duhul sau numai prin trupul lui Hrisots.
Fara a gusta Trupul Sau, oricata intelepciune si pricepere am avea ,nu putem sa primim harul lui Dumnezeu.
Liturghia e frumoasa si plina de simboluri. Dar toate acestea sunt doar o pregatire a impartasirii cu Trupul Sau.
Toata intelpciunea si priceperea palesc in fata acestei infricosate Taine , atunci cand atat de simplu, printr-o simpla inghititura,Dumnezeul cel fara margini,se salasuieste in noi ,prin chipul jertfei.
Intreaga liturghie e ca o pirmaida care duce catre acest unic moment ,unirea materiei cu Dumnezeu.

Nu vreau sa zic ca in rest liturghia nu are folos si semnificatie.
Dar cred ca ar trebui sa ne comportam la fiecare liturghie ca si cum ar urma sa ne impartasim,si sa ne bucuram pentru cei ce o fac,sa ne hranim cu lumina de pe chipul lor.
Adica sa nu uitam nici o clipa ca acesta e momentul pt care s-a adus jertfa ,pentru a se imparti oamenilor sub chipul vazut al painii.
Jertfa nu se aduce pt sine,ci pentru noi,cei ce participam acolo,chiar daca datorita intinarii noastre nu suntem demni sa ne apropiem de ea
Dar ,prin impartasirea copiilor ,invatam si noi cum trebuie sa ne apropiem de Domnul .

Cuvant al Parintelui Teofil Badoiu despre Sfanta Liturghie
 

"Sfânta Liturghie mai ţine lumea!"

Multumesc, Sophia. Intr-adevar, am vrut sa vad cum este, caci citisem niste studii despre Sf Liturghie care m-au facut curioasa. Insa nu aceta este motivul principa pentru care am mers, ci ca, biserica mea fiind la 110 km departare si neputand sa merg in acea duminica atat de departe, am doorit sa ma inchin intr-o biserica romaneasca. In plus, ii prnisesem unui parinte in urma cu vreo doi ani ca voi incerca sa trec pe la BO, dar inca nu reusisem.

Ma rog, nu e atat de important ce cautam eu pe acolo, insa ,citind ca Sf impartasanie e punctul central, culminant, al liturghiei (nu ca celelalte nu ar fi importante, dar ce poate fi mai maret decat impartasirea cu Hristos?), am simtit doar tristete vazand ca masa Domnului e intinsa dar nimeni nu vrea sa manance cu El. Caci daca dintr-o intreaga biserica nimeni nu este pregatit, atunci cat de pregatiti suntem de moarte, caci nimeni nu stie daca va trai maine? In afara de unele restrictii canonice, in ce priveste trairea in curatie, trebuie sa fim mereu pregatiti.

Acum, eu nu cred ca nimeni in acea sala nu era pregatit, ci ca oamenii nu au fost invatati ca Sf Impartasanie nu se ia numai dupa Postul Mare sau o data pe an. Nu i-a indemnat nimeni sa se impartaseasca, asa cum face parintele de care a vorbit Solveig. Nici macar versetul postat de mine nu apartine intelepciunii mele, ci este citat dintr-un studiu ortodox. Asa ca las pe altii mai competenti ca mine sa vorbeasca in locul meu:

http://www.teologie.net/2010/01/05/c...ne-impartasim/

Părerea mea este că au fost îndemnaţi. Oare preotul acela, ieşind cu Sfintele nu a spus: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă, cu dragoste să vă apropiaţi !" ? M-ar mira, este o rubrică obligatorie în Liturghia răsăriteană.

Dar, adevărul e altul: nu mai dăm doi bani pe ce ne îndeamnă cei trimişi de Dumnezeu să evanghelizeze. Din ce spune preotul "să luăm aminte", din aceea uităm. Din ce spune "drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie", din aceea se relaxează mintea noastră. Din ce spune "Domnului să ne rugăm", din aceea sporovăim cu domnul de alături.

Imi amintesc de un caz despre care am auzit odata. Cica un parinte, iesind cu Sfintele Taine, dupa ce a rostit cele oranduite ("Cred, Doamne, si marturisesc..."), a privit indelung la coada care se formase pentru a se impartasi, si pentru ca unii vorbeau intre ei sau se inghesuiau, a spus: "Va rog sa treceti pe dreapta cei care va considerati cu adevarat vrednici pentru a primi Sfintele Taine, si pe stanga cei care NU se considera vrednici". Dupa care s-a indreptat cu Sf Potir catre cei "nevrednici", care erau foarte putini, sa-i impartaseasca, iar celorlalti le-a cerut sa revina la spovedit.
Fratilor, nu exista om pregatit cu adevarat pentru Sf. Impartasanie. Doar smerenia ne face vrednici prin recunoastrea faptului ca... nu suntem vrednici. Preotul care "se joaca" cu Sfintele Taine, impartasind duminica de duminica, de-a valma, pe cei care se cred vrednici, va da socoteala (poate aici, poate dincolo, poate in amandoua). Oricum nu noua, aici, ni se cuvine sa vorbim despre asta si MAI ALES nu "celorlalti", neortodocsi, li se cuvine sa vorbeasca. Sunt lucruri care "se simt" si "se traiesc" intr-un anume fel. Chiar si aceasta "traire", unii o au, altii nu, unii o au de la inceput, altii abia dupa ani descopera "transformarea", iar altii niciodata. Cum oranduieste Dumnezeu. Dar, cine descopera cu adevarat frumusetea ortodoxiei, tot ce era considerat "frumos" mai inainte, paleste. Ori, pentru asta trebuie sa fii mereu acolo, la sfanta liturghie, iar cand constati ca nu te mai interseaza nimic in jurul tau, decat mantuirea lumii, nu judecarea ei, acesta e un semn ca te afli pe drumul cel bun. Atunci, orice viciu ai fi avut (betiv, fumator, curvar, hot de buzunare, etc) dispar ca si cum n-ar fi fost vreodata. Totul este sa "fii acolo" si "sa asculti" Cuvantul.

Bine, Mosh-Neagu... Noi putem sa nu mai vorbim. Vom tacea, insa problema va ramane. Caci, la fe de periculoasa ca mandria de a te simti intotdeauna vrednic, este falsa smerenie, care te face sa te simti mereu suficient de nevrednic incat sa nu te impartasesti niciodata cu Hristos. Si la fel de periculoasa este cufundarea intr-un misticism exagerat, care ne hraneste artificial sentimentele si ne face sa nu mai vedem clar realitatea ca suntem de fapt departe de Dumnezeu.

Si chiar vorbim pentru ca ne intereseaza mantuirea lumii, nu judecarea ei. Pe de alta parte, Biserica trebuie sa fie pregatita in permanenta ca sa fie judecata, daca tot sustine ca este lumina lumii. Caci atunci cand lumina se stinge, oamenii striga. iar cand e prea puternica, de asemenea. Si daca o mica observatie te lezeaza si nu o poti suporta, caci o percepi ca o judecata, ce te vei face la adevarata si cumplita judecata?

Daca omul s-ar lasa calauzit de harul lui Dumnezeu, ar sti ca nu are a se teme. Modul tau de a despica firul in patru privind Biserica Ortodoxa, nu este corect. Nici macar celor din interior nu le este ingaduit sa priveasca sub acest aspect lucrurile... Stie Dumnezeu ce si cum face. Voia noastra poate deveni sminteala pentru altii!
Cat despre "cumplita judecata" la care voi fi supus, nu pot decat sa ma cutremur. Ce-as putea spune? Ca nu ma tem? Faptele mele bune, sunt prea putine, iar unele sunt doar in mintea mea bune, cand de fapt aduc sminteala altora... Nadajduisc insa ca macar sa fiu si sa raman pentru totdeauna in "staul", chiar daca "behai" intr-o alta tonalitate decat oile cele bune!...

Revin asupra acestui mesaj intrucat mi se pare ca ceva mi-a scapat.

Ceea ce vedem noi, conteaza prea putin. Doar duhovnicul vede cum cum stau lucrurile si ne ajuta cum il indeamna pe el harul lui Dumnezeu; mai un canon, mai o fapta buna... Multi sfinti, au devenit astfel in urma ascultarii de duhovnic. Toate clelalte ipotetice posibilitati sunt vorbe goale pentru un preot-duhovnic cu har.

Observatia pe care o faci, nu se refera la mine ca persoana. In acest caz as trece mai departe sau cel mult ti-as spune ca ai dreptate. Tu abordezi din pozitie "off-side" chestiuni delicate ale Bisericii Ortodoxe, pentru care noi insine avem mult respect si retinere in vorbarie. E o mare Taina, si orice astfel de abordare nu poate fi considerata decat "barfa". Iar asta ma intristeaza si ma doare. Cine nu poate intelege acest lucru, il plang si il compatimsc fiindca se afla pe cealalta parte a prapastiei. Cel putin asa cred eu!

Nimeni nu poate intelege atat timp cat subiectul e tabu si mare taina si nu se discuta despre el. Daca tu ai inteles ceva ai inteles pentru ca altii ti-au explicat si nu ti-au zis: "Taci cu barfa, ca e mare Taina!"

Ma rog, sper ca acea compatimire a ta sa fie de fapt o compasiune sincera, iar plansul tau sa fie suficient si completat cu rugaciune pentru ca sa poti aduce in staul macar un suflet de pe cealalta parte a prapastiei. Sa te doara cand altii sunt dincolo, mandri si judecatori, nu sa te faca sa te simti superior, caci nu ai facut nimic in plus fata de ei. Si sa nu te multumesti numai cu faptul ca esti in turma, caci in turma nu sunt numai oi... Iar daca nu poti sa ii ajuti, sa gandesti despre ei asa cum vrei sa se gandeasca despre tine: "Stie Dumnezeu ce si cum face"...
Asa sa ne-ajute Dumnezeu...

Ce induiosatoare esti!

Subiect tabu? Poate la masoni. La noi nu e tabu. E dragoste care nu poate fi "desenata". Trebuie sa fii botezata si sa participi trup si suflet la Sf Liturghie, fara ura si fara partinire, iar Dumnezeu iti va arata El cum e cu Harul. Omul e prea sarac in cuvinte ca sa poata explica cam cum este. O idee ti-o poti face din Sfintii Parinti, dar si acolo, daca citesti cu sufletul indoit, nu ajungi decat sa te ratacesti mai mult.
Mie nu altii mi-au explicat "ce si cum". Eram "abatut" si am simtit nevoia sa merg la biserica. Odata, de doua ori, de trei... Si am observat ca atunci cand nu mergeam, ma simteam neimplinit suflteste si parca vinovat. Iar dupa un alt timp am mai observat ca in jurul meu apar prea multe coincidente pe care nu stiam pe seama cui sa le pun. Si am mai observat ca ceea ce altadata mi se parea indispensabil, dupa o vreme nu-mi mai starnea nici un interes. Si am mai observat ca ceea ce intelegeam eu prin "a fi fericit" nu avea nici o legatura cu Adevarul... Si am mai observat inca multe pe care sunt convins ca pentru alti credinciosi nu-i nici o noutate. Dar daca altadata mi se parea ca STIU cum stau lucrurile, astazi stiu ca... nu stiu nimic. In momentul in care as indrazni sa spun ca "merit" ceva, inima devine cat un bolovan, fiindca nu-mi gasesc in suflet nimic cu care sa ma... "scot"...
Cat despre faptul ca in turma nu sunt numai oi, aici ai foarte mare dreptate. De departe, eu sunt un mare... "berbec". Adica total lipsit de har si diplomatie! Superior, nu. Sau cel putin nu din punct de vedere social. Religios, nu pot sa spun ca exista altceva mai bun ca ortodoxia. Daca asta e mandrie, sa ma ierte Dumnezeu.

Frumoasa pilda.
Ma intreb de care parte ne am fi dus fiecare noi? Si culmea,de care parte s-ar fi dus doriana.
Adevarata smerenie se pare ca se ajunge f greu la ea,ca mereu ramine o urma de suficienta in noi.
Ce bine ca impartasirea implica curatirea prin pocainta,insa aceasta trebuie sa fie f profunda,ca sa ne atinga sufletul

Asata da mandrie cu folos , caci iata exista si asa ceva !
Sa fi binecuvantat mosule !:1:

Şi mai de folos pentru noi ar fi să ne întrebăm în gând. Şi încă mai bine să nu ne întrebăm ce ar fi făcut ceilalţi (Doriana included) ci să ne fie gândul numai şi numai la noi.

http://www.teologie.net/2013/01/15/l...si-completata/

"De-a lungul timpului, textul şi rânduiala Liturghiei au cunoscut o evoluţie complexă, iar cunoaşterea şi înţelegerea acesteia sunt indispensabile în depăşirea interpretărilor superficiale şi speculative asupra slujbei euharistice, dar şi în evitarea unei slujiri inconştiente şi formaliste atât a preoţilor, cât şi a credincioşilor, care nu realizează în măsura cuvenită sensul şi valoarea împreună-slujirii lor." Ierom. Petru Pruteanu

Pentru ca este vorba despre Sfanta Liturghie, nu stiam unde sa postez, am tot cautat printre subiecte, sper sa nu fie off-topic, as dori sa intreb la manastire, daca este o chestie asa generala, si la toate se fac aceleasi slujbe in aceleasi zile si ore sau difera? Si la fel, tot in general (macar) daca se fac slujbe noaptea? In ce zile? De la ce ora si cat tin? Multumesc!

P.S: Daca imi veti raspunde sa intreb la manastire, nici nu stiu pe cine si cum.... sa nu par (ce sunt) nestiutoare.