Ma gandesc ca fiecare dintre noi am avut perioade in care ne-am simtit mai aproape de Dumnezeu si altele in care ne-am indepartat...in aceste perioade cum ati procedat pentru a va apropia din nou?

in sfarsit se vorbeste despre experiente duhovnicesti. Minunat. Astea sunt lucrurile importante la inceput.
Spunea Sf. Ioan Scararul: ce la unii e medicament la altii poate fi otrava. trebuie toate sfaturile sau cele impartasite de altii luate cu atentie si cu gandire duhovniceasca. trebuie sa cerem lui Dumnezeu incontinuu intelepciune, care inseamna masura masurilor, ca sa nu ratacim.
totdeauna am comparat corpul omenesc cu asinul care l-a purtat pe Iisus in cetate. doar ca asinul nostru e incapatanat tare. ca sa il duci in cetate, iti trebuie multa intelepciune si tarie. sa fi cand bland cand aspru. nu vom sti niciodata ce inseamna acele perioade. pot fi o oboseala a corpului. poate fi ispita lui Dumnezeu care ne mai incearca credinta. Dumnezeu sa iti ajute, Diana, e de bine nu te speria. In perioadele acelea citesc carti cu parinti care au suferit pentru Hristos si incet te readuni. ai grija cu asinul. nici un asin schiop nu-i e de folos la nimeni dar nici unul lenes.
Dumnezeu sa ne intareasca.

Sa cautam sa aflam cauzele pt.care ne-am departat de credinta .
E duhul mandriei ,e grija pt.cele lumesti sau iubirea de arginti,sau altceva?
Mai de folos este sa nu ne ratacim caci de multe ori intoarcerea e anevoioasa si sufletul sufera tare ,pacatuim atunci si nu e bine.

"Rabdarea in tot lucrul naste barbatia; barbatia, hotarare; hotararea, staruinta ; staruinta, prelungirea lucrului sau adaugirea lui ; prelungirea potoleste neinfranarea trupului si domoleste impatimirea poftei de placere. Iar pofta trezeste acum dorul ; dorul, dragostea ; dragostea, ravna ; ravna, caldura ; caldura, miscarea la lucru ; miscarea, sarguinta ; sarguinta, rugaciunea ; rugaciunea, linistirea ; linistirea naste vederea ; vederea, cunostinta ; cunostinta, patrunderea tainelor ; si sfarsitul tainelor e cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). Iar rodul cunoasterii lui Dumnezeu este dragostea desavarsita ; al dragostei, smerenia ; al smereniei, nepatimirea ; al nepatimirii, vederea inainte, proorocia si prestiinta. Dar inca nu are cineva de aici virtutile desavarsite, nici nu micsoreaza dintr-odata pacatul. Ci sporind pe incetul virtutea, ajunge si pacatul cate putin la nefiinta." Filocalia

Diana
Incearca sa-ti amintesti cand a aparut starea ta, cu ce ai suparat pe Dumnezeu si pocaieste-te cand ti-ai dat seama.

si eu am unele perioade cand cad intr-o lene ,ca sa-i zic asa,efectiv parca ma tine cineva de picioare sa nu ajung la biserica ,seara i-au cartea de rugaciuni si stau cu ea pe piept fara a o deschide ,nu pot ,ma simt epuizata,abea ma fortez sa citsc un psalm sau o rugaciune.i-am povestit parintelui duhovnic si mi-a spus ca 'vrasmasul te face sa te simti asa'.in aceste peroade ma scol cu dureri de cap dimineata si chiar daca imi propun de seara sa merg la slujba ,efectiv nu pot,imi este f.rau.

monica draga parca ai povesti din viatza mea :), acuma nu ca sa ma laud, cu pacatele mele, ca sa iau slava de la oameni, hop shi eu in discutzie despre mine, dar asha mi se intampla shi mie, o neputintza totala shi o lenevire inposibil de urnit.

Shtii cum ma simt eu, nici nu pot cit mai mult decat dua trei randuri shi m-a apuca o stare de rautate impotriva a ce citesc, parca imi zice s-o pun jos, cartea shi sa n-o mai deschid ca pare ca shtiu, shi zice da-o pe altadata, ca shtii multe, dar daca stau sa imi amintesc rugaciunea, poi ori habar n-am ori mi se incurca in minte, ori o reproduc dar altfel, sau adug eu ca sa iasa dupa cum shtiu ca ar putea fi, dar cand cites vad ca e altfel, shi nu rugaciuni lungi, ci din alea de doua trei propozitzii. Ca un acatist nu cred ca ash fi in stare sa-l invatz niciodata pe de rost. Nu pot pur shi simplu chiar daca ash avea intentzia, parca citesc dar dorm pe el, shi imi rasuna in suflet ca o arama plina de pocrizenie, ceea ce citesc, deci nu capat adancimea shi latzimea shi inaltzimea, foarte rar, citesc in buna randuiala cateva randuri Bisericeshti shi repede adorm, sau abea ashtept sa scap ca shi cum m-ashi plictisi.

Deci sunt shi eu in aceiashi oala cu tine in problema asta, shi ma amagesc mereu ca parca mi-ar spune cineva, scartz scart, vino martzi, shi vin martzi shi iar imi zice ceva scartzi-scartzi revino martzi.....

Shi uite zicea Iustin44, ca a dat citat dintr-un sfant carezicea ca degeaba le citim daca nu punem la capataiul lor pocaintza, ca atunci ajungem de ne ingamfa pofta de bunastare.... sau cineshtie ce ne ingamfa....

Dar vezi ca daca potzi ceva iar cazi sub canon fara sa vrei, deci poate ca vrea ala rau sa ne bage in credintza in fortzele tale mai mult ca in Dumnezeu, shi atunci te-a amagit vrajmashul asha cum spune duhovnicul tau.... shi se foloseshte de somn ca sa crezi ca trezitul ar fi ceva, adica asha cum te trezeshti dimineatza, poi intai e trezitul la pacate shi abea apoi sa priveghezi tot la pacate, deci vrea sa ne amagim cu statul treaz, ca doar de aia te trimite la cafea apoi shi gata, ai cazut in ibricul dracului in, in mireasma ca eshti apta de lucru, dar il faci fara sa-tzi faci cruce shi plina de cofeina, shi atunci te-ai ars ca ai bagat in tine din spurcaciune ca sa potzi citi rugaciuni....

De aia e negra cafeaua, dar e negrul curvesc al muncii iadului, ca deja tzi-ai pierdut sufletul shi in locul lui vorbeshte cafeaua.... nu ca te shi lauzi dupa ce bei din ea? Shi atunci cine vorbeshte, tu sau ea? Eu cred ca mai mult ea.... shi tot ea lucreaza in locul tau la caramizile lui faraon.... ???:( :(:(:( :|:|:|:sleep:

Eu am perioade de ravna, de apropiere de cele ale bisericii. Mai multe sunt cele de "lene". Poate asa ne-a lasat Dumnezeu, ca sa nu ne mandrim, sa ne vedem si lipsurile. Apoi vine pocainta, apropierea de Dumnezeu, postul, rugaciune mai multa.
Totusi, mersul la biserica duminica trebuie sa devina un obicei. Cum zicea un parinte la predica odata: daca duminica asta nu mergem, scade sansa ca sa mergem duminica viitoare, si tot asa. Dupa 3 duminici lipsa, deja nu-ti mai vine sa te misti duminica dimineata, gasesti altceva de facut, ca treaba e mereu.
Pentru a ma "trezi" din lene, am citit cate o carte religioasa, viata vreunui sfant, sfaturi. Am facut diferenta cu viata pe care o duc eu si m-am simtit ingrozitor. Apropierea de Dumnezeu a fost pe urma fireasca.
Uneori adormim si gandim ca nu avem pacate, ca totul merge bine, ca avem destul timp de pocainta. Ce repede am mers la biserica dupa ce am aflat ca a murit cineva la o varsta tanara, intr-un accident.
Ma indoiesc ca perioadele astea de adormire sunt urmarea vreunui pacat, sau ca am suparat pe Dumnezeu si ne sunt date ca pedeapsa, cum inteleg eu ca afirma cineva mai sus.

acuma Pepsi shi Cola contzin frunze de coca, adica un piculetz de ceva similar cu cocaina, dar e mai mult ca sa capetzi dependentza, dar e putzintel shi nu cred ca se simte, deci shi astea sunt periculoase daca tzi-ai facut un obicei in a nu consuma decat din alea, zilnic. Eu asha vad ca ar fi nocive, dar tzi-am spus, cafeaua le intrece pe toate, fie ca e ness fie ca e naturala fie ca e doar cu lapte shi dulce shi fierbinte cum este cacao cu lapte... sunt periculoase daca sunt zilnice, tzi-am zis ca pentru suflet shi nu pentru trup. Cele mai periculoase, dar mai sunt shi altele, ca betziile shi discutziile acerbice cu tzigara in gura,

Dar te vad foarte alipit de mirosul shi gustul bun al cafelei.... poi vezi ca acolo unde itzi iste comoara acolo este shi inima ta, iar daca ai comoara la pofta de a savura cafea pentru trup, atunci itzi potzi inchipui ce se va alege de sufletul tau, trezit cu betzie de cafea ??? pentru frunzele de tu-tun :(:(???

Orice fel de ajutor avem nevoie, tot la Dumnezeu il gasim. Si chiar daca uneori nu intelegem de ce anumite lucruri sunt asa cum sunt (in viata, in Biserica), Dumnezeu totdeauna stie mult mai bine decit noi.

Eu am foarte multe "caderi" de genul acesta, si uneori imi este foarte greu sa ma "ridic" pentru ca nu prea sunt inconjurata de oameni cu adevarat credinciosi, dar reusesc de fiecare data pentru ca ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa ma intorc cu fata catre El caci am cazut si nu ma pot ridic singura. Fara El nu pot face fata relelor de care sunt inconjurata, dar usor usor imi recapat echilibrul. De obicei "caderile" mele vin ori de la lipsa de rugaciune, ori de la faptul ca am uneori atatea probleme si treburi pe cap ca uit si de cel mai important lucru. Dar imi aduc aminte de fiecare data ca scaparea tot la El o gasesc si fericirea tot cu ajutorul Lui o dobandesc.

Buna tuturor, asa este de multe ori avem perioade de ,,raceala,, momente in care cele ale lumii ne cuprind, ne cuprinde grija ,si uitam de Dumnezeu...si atunci cand vad ca nu mai am sprijinul pe care il aveam cand citeam in fiecare seara rugaciunile si un acatist, simt in mine un dor ,tanjesc dupa cele ale lui Dumnezeu,si atunci iar ma apropii si ma simt bine. caci e asa cum imi spunea cineva de aici Dumnezeu e ca un soare de care cand ne apropiem ne incalzim si cand ne departam ne racim.asa incat constiinta noastra e cea care ne ,,trage de maneca,,a tunci cand mai ratacim calea, caci noi ca si copiii neastamparati ne jucam uitam ce trebuie sa facem, si vine TATAL si ne mai dojeneste, ori ne cearta ori ne bate depinde cat de grav este,dar cu dragoste ,atentie, si noi tot il iubim, caci ne iarta multe...

eu rareori fac o rugaciune pe langa care sa citesc acatiste si alte cele. mai am mult pana sa ajung la nivelul acela, rusine mie :(

Sa nu deznadajduim, ca sa poata Dumnezeu sa ne ajute. Pe mine mereu ma ispiteste deznadejdea, adica pierderea sperantei, dar mereu incerc sa o evit, desi uneori ma cuprinde si cu greu scap de ea. Grea boala deznadejdea asta ???

Pai deznadejdea de unde vine si de la cine Stefane ? Oare pana la urma urmei suntem sau nu in crediinta ? Putem fi in acelasi timp in doua luntrii ? Un gand spre DUMNEZEU si cinci ganduri spre pacate ! Daca am reusi sa schimbam raportul, cinci ganduri spre DUMNEZEU si unul spre pacate, sa fi sigur Stefane, ca cel din urma s-ar risipi, sau cum s-ar zice "ar fugi ca dracul de tamaie"! si atunci vom fi in adevarata crediinta. Pana atunci mai avem multe de slefuit in mintea, gandurile si sufletul nostru. Sa dea Bunul DUMNEZEU sa fim , in cele din urma vrednici de adevarata credinta, nu numai in declaratii ci , si mai ales in fapte.

Pe tema asta, Claudiu Raducu vorbeste spre sfarsitul interviului luat de Danion Vasile. Dar sunt sigur ca veti urmarii tot interviul cu maxim interes.

http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/494/convertire-Claudiu-Raducu

Doamne ajuta.

Iubiti pe fiecare om ca pe voi insiva, adica nu-i refuzati nimic din ceea ce faceti pentru voi, alungati-va din inima orice amintire a raului pe care vi l-au facut altii, dupa cum si voi ati vrea ca altii sa uite raul pe care l-ati facut voi lor; sa nu nutriti voi insiva ganduri necinstite si ticaloase si nici sa nu le atribuiti altora; faceti altora ceea ce faceti pentru voi, sau cel putin nu le faceti ceea ce nici voua nu va faceti, si veti vedea ce aproape este Dumnezeu.

Invatatul ca invatatul, dar nici cititul ...?
Ai cumva o alta maniera de a te ruga?

Teofan Zavoratul SFATURI INTELEPTE
USCACIUNEA INIMII
"Cel mai mult capatam aceasta (uscaciunea)datorita maniei, nedreptatii, supararii, osandirii, mandriei si celor asemnea lor. Leacul este inapoierea starii pline de har. De vreme ce harul se afla in voia lui Dumnezeu, ne ramane sa ne rugam...pentru izbavirea de aceasta uscaciune...si de impietrire si nesimtire...In timpul racelii si al nesimtirii mintea cu greu va ramane atenta la cuvintele rugaciunii, dar tot este posibil. Trebuie sa facem contra noastra...Tocmai aceasta ostenire a noastra va fi mijlocul prin care il vom indupleca pe Domnul la mila si vom intoarce harul.
Rugaciunea v-a slabit din pricina uscaciunii si a racelii inimii. Impotriva acestora exista rugaciuni scurte, mai ales rugacinea lui Iisus. Invatati pe de rost cele 24 rugaciuni scurte ala Sf. Ioan Gura de Aur, care se afla in sirul rugaciunilor de seara...Si rostiti-le cand uscaciunea va cuprinde inima...
Poate ca se intampla sa stati in biserica cu neatentie si atunci... vine uscaciunea ca pedeapsa penru acest lucra."

Eu personal nu stiu care sunt cele 24 de rugaciuni...

buna ziua.
este prima data cand scriu si cand intru pe un astfel de forum. sincera sa fiu imi doresc enorm sa comunic cu oamenii mai ales ca in general sunt o persoana f inchisa si asa cred ca imi este mult mai usor sa vb despre problemele mele. cred si toata viata o sa cred in Dumnezeu, desi in ultimii 3 ani de zile din viata mea am avut parte de ,ulte lucruri urate, desi zilnic ma rog pentru ele si ii cert iertare lui Dumnezeu. nu stiu, din cauza asta cateodata chiar ma intreb de ce Dumnezeu nu-mi da si mie cateva clipe de fericire sau de ce nu ma ajuta si pe mine in problemele mele. intrebarile, dilemele mele legate de toate astea sunt legate mai ales de o persoana care mie personal mi-a facut mult rau, m-a jignit si m-a facut de foarte multe ori sa ma simt f rau si cu toate astea acelei persoane ii merge extraordinar, are parte numai de lucruri f bine in viata, ceea ce de mine nu pot sa spun. nu stiu daca e bine ce-am scris, nu stiu daca vreodata in viata o sa ma simt mai bine, dar sper sa pot cominca cu dumneavoastra . va multumesc f mult

Bun venit, Mariana!Problemele tale de viata sunt si ale multora din cei cu care te vei intalni pe acest forum si cu siguranta vei afla raspuns la intrebarile pe care ti le pui, urmarind dialogurile pe diverse teme de aici.Te sfatuiesc sa mergi , daca nu ai facut-o deja, la Biserica, sa-ti impartasesti gandurile , sa discuti cu un parinte duhovnic despre tot ce ti s-a intamplat cu sinceritate , sa-ti deschizi sufletul .Cu siguranta vei afla multe raspunsuri si mai ales indrumari pentru a-ti continua viata in credinta si dragoste fata de tot ce te inconjoara , fata de Hristos Domnul!

Cu noi este Dumnezeu !

multumesc f mult pentru sfaturi. ce pot sa-ti spun este ca ma duc la biserica dar nu am discutat pana acum cu niciun preot, mai ales ca nici nu stiu la ce preot sa ma duc. am un priten f bun care este preot si desi il consider pe el un preot f bun, nu pot sa discut cu el. as da orice sa pot vb mai usor cu oamenii, dar nu pot. asta este si unul din motivele pt care am cautat acest site, ca ma pot exprima eu mai usor, imi este mult mai usor asa. oricum o sa tin f mult de parerile voastre si va multumesc inca o data pt mesaje. Doamne Ajuta

daca tot vorbeam de perioade de necredinta,asa zisele caderi,sa ne gandim la ,,fiul risipitor',din aceasta dumineca,Dumnezeu se bucura atunci cand 'oaia ratacita' se reintoarce la credinta.Ar fi bine sa luam aceste caderi ca pe niste incercari.Ati observat ca dupa aceasta perioada de lenevire in tot si in toate cele Sfinte,urmeaza o perioada plina de bucurii ,parca ne trezim in alta lume,suntem plini de energie...de ce oare???

Sunt cele 12 cereri ale noptii si cele 12 cereri ale zilei care se citesc spre sfarsitul rugaciunilor de dimineata.

Multumescmult anita pentru lamurire!

Ce minunat lucru ca pentru poporul roman natura nu se afla sub stapanirea celui rau. Ea si-a pastrat randuiala data ei de Dumnezeu. "Tot ce se intampla e dupa o randuiala. Lumea noastra are o raduiala si toate se fac dupa o hatarare, dupa o putere de sus" spunea un om din popor. Despre un lucru fara randuiala se spune ca "n-are nici un Dumnezeu". Iar despre un om peste care au venit suferinte, nenorociri se spune ca "l-a lasat Dumnezeu" sau ca "e batut de Dumnezeu", ca sa fie adus la cumintenie.
Deci, rabdarea, credinta de a avea langa tine si in tine pe Dumnezeu, ne da taria de a trece cu biruinta prin acesta lume plina de greutati.

Eu am de exemplu chiar acum o perioada nu de necredinta, dar in care nu mai reusesc sa ma rog. Nu stiu de ce, dar rugandu-ma ma apuca un somn care ma biruie cu totul - daca m-as ruga instins in pat nu ma indoiesc ca as adormi rapid. N-am idee de ce dar sper sa-mi treaca.

"Intru El era viata si viata era lumina oamenilor."

Viata din noi, trezvia, constiinta, nu este ceva al nostru, este un dar al Lui.