Credeti ca aratarea dragostei sta in cuvinte? Dar daca intre cei 2 soti a fost o perioada mai proasta cateva luni, sa zicem ca au fost si certuri si reprosuri, credeti ca cei 2 isi vor mai putea reveni dn acest "stres"? Vor mai putea simti ei acel lucru ce i-a legat in urma cu cativa ani? Oare daca unul dintre soti e mai tacut ar putea deveni o pr pt celalalt si din cauza asta sa nu mai fie aceasi legatura intre ei? De ce nu putem sa tragem linie si s-o luam de la capat si sa ne dam atentie unul altuia, nu neaparat prin multe vb sau discutii ce fac mai mult rau? Eu cred ca practica e cea mai sigura cale de a arata cat de mult il iubesti pe cel de langa tine.
Parerile voastre care sunt?

Desi probabil ca am devenit obositor de prezent: cred ca cuvintele mint, sau în cel mai bun caz sunt inutile.

asta tot incerc sa inteleg de ce oamenii au nevoie de atatea vb si gesturi pt a-si arata dragostea. Bine, e normal ca din dragoste vin si unele gesturi si e normal. Dar la ce folosesc vb dulci? Nu ajunge un simplu "te iubesc"? De ce e atat de greu sa traim o viata simpla si sa intelegem ce e aia DRAGOSTE? Mai trist e cand sotia e tandra si sotul nu poate vedea asta si sa-i reproseze ca nu e tandra...???

:dozingoff: cum vine asta?!

:) Draga Traditie, stai linistit ca nu esti obositor... in privinta cuvintelor, eu una cred ca ele sunt necesare, macar din cand in cand; ca si gesturile de tandrete.

mirela, nu te supara, tu te faci ca nu intelegi ce a spus parascheva? Uite eu am inteles: adica ea vorbeste de o sotie care manifesta tandrete fata de sotul ei, dar sotul ei nu isi da seama de asta pentru ca e orbit de convingerile sale, ba mai mult, ca o si face prefacuta, contrazicand-o ca ea nu este tandra. Ce nu ai inteles din toata treaba asta? Ca eu fiind baiat, si tot am inteles. ;)

Dragostea, cel mai complex si inaltator sentiment. Daca nu ar fi existat , trebuia imediat inventata si drept vorbin nimic nu mai era la locul lui de nu era ea, dragostea. Sa avem dragoste pana-n ultima suflare a noastra aici in asta lume secatuita de pacate si fara de legi. Unde credinta si dragoste nu e, nimic nu e. Cat privesc cuvintele, ele trebuiesc rostite cu patos si tarie cand vine vorba de ea, suprema dragoste. Cearta, necazurile, raceala , vorbele dure , apar cand dragostea paleste din lipsa de iubire, pentru ca iubirea sufleteasca intareste si hraneste dragostea ce dainuie. Cand punem mai presus iubirea de arginti, iubirea si grija celor materiale, iubirea sufleteasca slabeste si dragostea se risipeste. Ce-i de facut in asta situatie ? Aplicarea zicalei, "cel mai destept cedeaza"si in acest fel reconcilierea aparuta, face posibila renasterea sentimentelor pierdute in beneficiul tuturor. Iubitiva si traiti in drgoste pan la sfarsit !

Parascheva,
Sotzul tau e strain/occidental, nu-i asa?
Daca e asa , sa stii ca trebuie de dimineata pana seara sa-i arati dragostea mai intai in cuvinte, ca ei nu inteleg altfel.

Tu esti mai flexibila, ai trece cu usurinta peste cearta fara multe vorbe, el insa are nevoie de comunicare...

multumesc de explicatie, stefane, sa stii ca eu chiar nu intelesesem.

Mirela de fapt eu nu "m-am prins", ca acum cred altceva, cred faptul ca tu ai inteles din prima ce a vrut sa spuna parascheva, iar eu nu am fost in stare sa observ asta, si am luat in serios ce ai postat. Daca este asa, ma scuzi pentru interventia mea inutila, iar daca a fost cum am crezut eu, postarea mea sa fie bine primita.

nu, dragule, bine ai facut ca m-ai luat in serios si m-ai lamurit.

In general un barbat nu are ochi pentru sotie, cand ochii lui sunt pentru alta. Si atunci ce e de facut? Te aranjezi, te uiti mai des in oglinda, ca si cand ai avea si tu pe altul. Si chiar ai pe altul: pe sotul tau cel tandru, cu care te-ai casatorit. De obicei acest lucru le da de gandit, nu le convine si in final revin acasa cu totul, redescoperindu-si propria sotie. De ce sa ne certam, cand putem folosi alte mijloace mai placute si cu efect garantat.

Eu cred ca puterea dragostei consta mai mult in gesturi ,fapte,decat in cuvinte,dar si ele sunt foarte importante,dar decat insiruiri ,demagogie,si nimic concret prefer faptele.Pentru mine un simplu ,,TE IUBESC,, are o valoare inestimabila, dar nu spus oricand, ci spus din inima la momentul potrivit, e prea pretios pentru mine.desigur ca ambii trebuie sa faca pasii necesari pentru reconciliere,ca daca numai unul ii face ,oboseste...dar oricum dupa ceva timp de casnicie cred ca iti dai seama cand esti iubit ,apreciat, respectat...si cred eu ca trebuie rabdare multa.dar egoismul e ucigator, si orgoliul nu ne lasa sa topim raceala dintre noi. e o adevarata arta sa stii sa iubesti.

si mai exista riscul in acest caz ca persoana celalata sa se obisnuiasca ca partenerul sau sa faca primul pasi spre reconciliere, iar el sa nu mai faca deloc pentru ca va sti ca partenerul sau o va face intotdeauna

Da, la asta m-am referit. Ca un barbat e atat de orbit ca nu mai vede ca sotia lui e tandra si asta din cauza criticilor ce i se adusese mai inainte si nu o mai poate vedea cu alti ochi si o vede doar defectele ei.

cam asa e...

Asta se intampla numai din mandrie

Stau si ma intreb, cum este posibil ca un sot, sa-si iubeasca sotia noaptea de mama focului, iar ziua sa o bata, sa o jigneasca? Nu este aceeasi pers si ziua si noaptea?

dar de ce a ajuns la orbirea asta, parascheva? intreb si eu ca poate invat ceva.

Ati auzit de expresia "posedat de anima"?
Conform psihanalistului Jung, Anima la barbat, si Animus la femeie, reprezinta "persoana de legatura" dintre constient si subconstient. Intre constient si subconstient e un perete, care apara constientul de a fi invadat de subconstient, ceea ce ar fi egal cu declansarea unei boli psihice.
Ei bine, aceasta Anima se manifesta de obicei negativ si tot ea ii sufla barbatului in ureche: "Esti cel mai destept, esti cel mai cel..." Daca un barbat asculta de acest glas interior devine posedat de anima. Probabil ca biserica numeste aceste ganduri altfel, dar in felul acesta am inteles de la Jung, ca oricat ai realiza in viata, oricate succese ai avea, nu trebuie sa dai ascultare de glasul care te inalta, adica sa nu te iei prea in serios. Este de fapt un indem la smerenie, spus cu alte cuvinte.
Am intlnit asemenea persoane, care, crezandu-se atat de destepti, si-au calcat pur si simplu sotiile in picioare. Daca sotia nu are un echilibru foarte stabil si nu este bine ancorata in realitate si cu credinta in Dumnezeu, relatia e condamnata la divort. Asa s-a intamplat cu niste cunosctuti de-ai mei, ceea ce a fost o mare lovitura pentru toti cunscutii si prietenii lor, care credeau ca sunt perechea ideala, si asata doar pentru ca sotia obisnuia sa taca si sa-l lase pe el sa "straluceasca". Dupa o scurta perioada de despartire, au revenit, s-au impacat si am constatat atat o bucurie la ea, pentru ca s-a intregit perechea, dar si la el, caci de fapt ea, cea "neinsemnata", ii dadea stabilitate.
Prin asta nu indemn la despratirea cuplului, ci la descoperirea cauzelor care duc la stricarea raporturilor din cadrul familiei.

De aceea se zice, ca cel mai destept cedeaza. Se pune problema ce vrei:
- vrei sa ai dreptate, si atunci astepti sa ti se dea dreptate; sau
- vrei sa te impaci si totul sa revina la normal, si atunci cedezi, daca prin asta se ajunge la un rezultat.

si ce e de facut daca unul din soti nu cedeaza si o tine doar pe a lui? Ca el e cel mai cel si ea nu e in stare sa lege 2 cuvinte sau ca nu are idealuri in viata sau mai rau ca nu poate lega o conversatie? Atunci sa se ajunga la divort? Mie mi se pare o tampenie ca defapt importanta e dragostea dar din nefericire daca nu iubesti curat nu poti mai mult.

paraschevaiasi: Nu inteleg de ce multi oameni ajung repede la concluzia ca divortul e solutie pentru problema pe care o intampina. Divortul e o solutie cand cel care inseala vrea sa plece, sau cand viata unuia dintre soti e periclitate de celalalt sot. In rest trebuie cautate solutii potrivite.
Stim cu totii ca viata merge in sus si in jos. Cand esti foarte jos, viata nu poate merge decat in sus, nu? Cand ai ajuns pe fundul prapastiei, si mai jos nu se poate, atunci incepe urcusul, dar asta te va si inalta mai sus decat ai fost initial. Se spune ca "unde abunda pacatul, prisoseste harul". Sotia inteleapta va fi cea careia ii va prisosi harul, daca gaseste calea de a-l ingadui pe cel de langa ea, chiar daca i-a gresit. Cu timpul va realiza si el greseala.
Dragostea nu dispare, ci se ascunde speriata de discutii in contradictoriu. Dumnezeu este dragoste. Cum sa dispara dragostea? Asta nu se poate. Exista insa pericolul ca unii sa numeasca dragoste atractia lor sexuala si aceea intr-adevar dispare la un moment dat. Aceea dispare, dar dragostea se ascunde si reapare odata cu vremea buna.

este ffff adevarat ce spui, numai noi sa avem indelunga rabdare asa cum imi spune mereu duhovnicul meu, rabdare rabdare rabdare:D

Orice vorbire despre iubire catre altul e ca o invatatura. Dar daca n-ai putere sa inveti pe altii, convingandu-i, nu te baga in vorba.

se pare ca sunt oameni ce ziua se poarta intrun fel iar noaptea le tropaie hormonii si se dau pe langa nevasta si nevasta ce sa mai faca? Bine ca s-ar putea gasii mii de scuze din partea nevestei sa-si refuze sotul dar nevasta tot se insala ca poate sotul o iubeste...

La ce te referi, costel?

Anca, drumul convingerii nu este imprimat de idei, ci este cel al salasluirii celorlalti in tine. Doream sa spun ca nu este indicat sa dam sfaturi despre ce este iubirea, cum sa sporim in iubire, atat timp cat in noi e loc numai de ura.

costel: Ura e clar ca trebuie indepartata si inlocuita cu iubire. Fara iubire sau dragoste, nimic nu are sens.
Dar tu te-ai referit la a da invatatura: "Dar daca n-ai putere sa inveti pe altii, convingandu-i, nu te baga in vorba."
La cine te-ai referit? Adica cine sa nu se bage in vorba?
Daca te-ai referit la o persoana, atunci spune la cine te-ai gandit, caci altfel cum sa stie cel vizat ca nu trebuia sa dea un sfat? Ce propui, sa fim indiferenti? Asta nu se poate, caci noi ne mantuim si prin ajutorul dat aproapelui.
Sa nu uitam insa ca liberul arbitru functioneaza in orice moment si ca cel care primeste sfatul poate sa-l aplice sau poate sa faca abstractie de el, dupa bunul plac.
Iar la fraza "drumul convingerii nu este imprimat de idei, ci este cel al salasluirii celorlalti in tine" va trebui sa ma gandesc o vreme. Eu pana in clipa de fata cred in mesajul exprimat in cuvinte. Evident, pentru cei care vor sa inteleaga.
O singura exceptie: convertirea; nu se face in baza unei idei, ci cu ajutorul lui Dumnezeu Iisus Hristos, prin Duhul Sfant.

Nu am avut in vedere o anumita persoana. Eu am dorit doar sa atrag atentia ca atunci cand vorbim de iubire, vorbim de moartea unuia in celalalt. Dar cine moare in altul, din iubire pentru acela, nu moare propriu-zis, caci moartea in realitate e urmarea insin*gurarii. "Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit!" spune Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XV, 36). In concluzie Anca, trebuie sa murim tainic in ceilalti si dupa aceea sa vorbim de iubire.