,,Cine pe sarac ajuta, pe Dumnezeu imprumuta' Chiar daca incerc sa aplic aceasta regula, nu pot sa am certitudinea impusa de urmatoarea:,,Sa asude milostenia ta in mana ta, pana ce vei cunoaste bine nevoia celui caruia i-o vei da". Ii intalnim pe treptele Bisericii, in cimitire, pe strada, in intersectii,la intrarile spitalelor si mai nou in parcarile supermarket-urilor recuperand monedele din carucioare...
Cum putem sa ne dam seama care cersetor este cu adevarat in nevoie?
Cum putem sa evitam incurajarea sclaviei practicate de ,,mafia' cersetorilor?

nu cred ca putem stii cu adevarat cata nevoie are un om care sta la mila publica. unii stau asa din obisnuinta, nu neaparat din stricta necesitate. pana la urma dam dupa cum simtim in momentul respectiv. am un var indepartat care a plecat in Germania si acolo a ajuns sa aiba afaceri si sa ii mearga bine. in oraselul in care locuia, la un colt de strada era mereu un batran care cersea. varul meu era bun prieten cu directorul bancii din acel orasel si la un moment dat, mergand ei impreuna pe strada, au dat de acel cersetor. varul meu a pus mana pe portofel sa ii dea ceva, moment in care directorul bancii i-a spus: "stai putin, tu stii ce cont gras are acest cersetor la mine in banca?!"... la care varul meu, imperturbabil, i-a dat totusi ceva cersetorului si i-a spus prietenului sau: "te cred ca este asa cum spui tu, dar totusi, eu trecand pe langa acest batran, parca ii vad pe bunicii mei, ma simt impresionat si nu pot sa nu ii dau".

Exista un filtru al sufletului si al mintii , la unii mai dezvoltat la altii mai putin, care ne protejeaza in multe situatii, inclusiv in depistarea cat de cat al impostorilor. In general persoanele in varsta, merita din partea noastra tot respectul si ajutorul.

Revin pe aceasta tema cu un exemplu de cersetor profesionist mediatizat de curand. O batrana care cerseste sistematic la Cozia, are proprietati imobiliare(vila), conturi la banci. Preotul ia propus sa-i dea 1 mil.lei/luna sau saptamana -n-am retinut exact- ca sa renunte la cersit, dar a fost refuzat...E crestineste sa o miluiesti in continuare?

E pacat! Aceasta atitudine incurajeaza cersetoria! Miluieste pe cel ce are nevoie, cauta un batran neputincios, imbraca un copil sarman dar nu da celui ce este bun de munca.:angry: Sunt baieti inalti ca brazii si stau la cersit in poarta bisericii. Ia chemati-i la sapat o zi in gradina sa vedeti ce repede dispar:p

Mi se pare ca ar trebuie sa dai oricui iti cere ... fara sa judeci (pt ca toti au nevoie) si pe deasupra trebuie sa-ti para si rau ca nu ai dat mai mult....
Si oricum nu e munca ta si bani tai - nimic din ceea ce ai ci toate sunt ale lui Dumnezeu si El le da cui si precum voieste ...
Daca ceilalti nu ar aprecia munca pe care o faci (aaaadica sa cumpere din ceea ce faci tu) tu ai mai avea ?
Fiecare cat poate si cum poate ... da nu saraceste nimeni din cauza ca da unui sarac ceva ...
Si oricum tu esti de vina ca el e sarac !
Si pe deasupra cand dai nu trebuie sa trambitezi, sa te fatarnicesti ...

Hai sa fim seriosi parca noi nu cersim tot timpul de la Dumnezeu ?!?!?!
Si dupa aia tot zgarciti ramanem si ne tulburam ca sa nu ramem fara bani pentru pacate ...

Si cand ai sa crapi si tu de frig si de foame si cand ai sa stai in gara si ai sa bei apa cu clor si o sa i gandaci in casa si familia bolnava si toti o sa te URASCA si sa te PEDEPSEASCA si sa te alunge si din BISERICA ca pe un eretic ai sa vezi tu ce frumos e in IAD la caldura si la frig ca sa nu pomenesc si de TARTAR .....

Sau poate am uitat ca mai avem si adormiti din familia noastra ... care cine stie unde sunt ... ?! Si cine mi-a promis mie ca asa voi intra in RAI ... Fara spovedanie nu intra nimeni in RAI ...

Scuze.... sper sa nu va suparati prea tare ....

Asta e o parere personala. Ierta-ti-ma pt tot ce v-am gresit.

E bine cand e pace si liniste ... nu ?
scuze

De fapt este egoismul din noi care ne aduce argumente sa nu dam milostenie, sa nu implinim cuvantul Mantuitorului: 'Celui ce-ti cere, da-i!' Aduceti-va aminte de cate ori nu ati auzit 'scuza' de la cunoscuti ca nu vin la biserica deoarece e preotul betiv sau avar.
Cititi viata Sfantului Filaret cel Milostiv si veti gasi la urma, cand a ajuns bogat, cum slujitorul lui tinea 3 pungi cu bani si cum dadea milostenie, dupa porunca Sfantului, mirandu-se ca Dumnezeu randuia ca atunci cand el voia sa dea bani de aur celor imbracati saracacios, nimerea cu mana in punga cu bani de arama pentru ca aceia cereau din lacomie, dar Sfantul Filaret nu i-a interzis sa mai dea acestora.
Deci trebuie sa urmam sfaturilor Sfintilor si sa dam ceva si celor care stim ca cer din lacomie ca nu cumva sa se impietreasca inima noastra judecandu-i pe toti cersetorii ca fiind avari.

Asa este inima se impietreste cand il judecam pe sarman ,el poate este avar ,dar tot sarman este ,e zdrentaros si sta la mila noastra.
Zicea un preot sa ne bucuram ca avem de unde da ,sa nu ajungem sa cerem.

macar pentru faptul ca se umilesc in fata noastra(oare meritam?)sa le dam...oare noi am putea sa ne milogim de cineva sa cersim?un om care nu are cu adevarat nevoie nu ar face cu siguranta asta,apoi de nenumarate ori v-am povestit ca sunt alungati din camine la implinirea varstei de 18 ani si nimeni nu se inghesuie sa le ofere un servici,fiindca nu au ACTE,un spatiu locativ...iar cu ziua nu gasesc decat f.rar de lucru..fiti milostivi pentru cativa banuti merita sa despicati atat firul in patru?Sunt multi sARMANI,e adevarat ajung betivi,drogati dar oare nu din nepasarea noastra????

Corect!

Daca tot vorbim de milostenie, da Domnului tot ce ai mai bun nu ceea ce iti prisoseste. Orice da banii sai pe aur sau haine scumpe sa stie ca goleste spinarea a zeci de nenorociti. Si cine arunca banii pe sampanie si mancaruri scumpe rapeste painea saracilor. Stiind acestea mai cutezam sa spunem: sunt milostiv? Spunea un parinte al pustiei asa, cand nu erau frigidere oamenii erau mult mai darnici, de ce oare?:|???

Da omului un peste si va manca azi, da omului o plasa si va prinde pesti toata viata!

dar cu cei care cersesc bani pentru bautura sau tigari? mi-e un bun prieten mi-a zis, da-le bani pentru ca e treaba lor ce fac cu ei, daca decid sa cumpere mancare sau bautura
cel mai trist sunt copilasii care cersesc, pentru ca nu primesc nimic din ce fac, toti sunt luati de alti adulti, intregi retele care ii exploteaza pe saracii copilasi
eu una prefer in aceasta situatie sa-i cumpar ceva de mancare sau sa-i dau o sticla cu apa, pentru ca banii oricum ii vor fi luati
un preot mi-a zis ca si daca nu ai bani la tine sa le dai e bine sa spui si o scurta rugaciune pentru ei

Geniala concluzia, care de fapt spune totul. Da, sa ne bucuram cand putem da, decat s-ajungem noi sa cerem.

Trebuie ca ai o inima calda, mbarboi , caci tare frumos ai scris. Sa dea Dumnezeu sa ai sa dai la toti nevoiasii pe care ii intalnesti in cale. Si sa te ajute Dumnezeu sa-ti rezolvi si problema ta.
Dumnezeu se milostiveste de cei, care Il iubesc pe Domnul, aratand dragoste aproapelui. Doamne ajuta!

Sunt persoane carora nu le dau bani. Le dau ceva de mancare, nu doar o privire. Pentru ca sunt si persoane care se complac in postura de cersetaror. Daca le dau bani nu fac decat sa-i intaresc in acesta stare. Sunt tineri, consider ca este pacat sa imbatraneasca asa. Am convingerea ca multi se pot trezi si in curand pot da ei ajutor mainilor intanise. Sunt o persoana care incerc sa am maini pentru toti. Dar in viata dai mana cu cineva in semn de salut, dai mana cuiva in semn de ajutor, dai mana sa-ti exprimi iubirea, ... asa ca e bine sa fim atenti cum intindem mana.

Costel, iarasi nu pot sa ma abtin:rolleyes: FFF frumos spus.

incerc sa am maini pentru toti.

Sa luam exemplu din Biblie,cand Iisus,venind la templu,unde erau multi cersetori,l-a vindecat doar pe cel orb din nastere.Asta inseamna ca trebuie sa-i ajutam pe cei care chiar au nevoie,nu care cersesc ca sa bea,sa fumeze,sau ca sa faca bani.Eu cred ca cel mai bine e sa le dai mancare,stii sigur ca ii ajuti cu ce trebuie.

,,Sa asude milostenia ta in mana ta, pana ce vei cunoaste bine nevoia celui caruia i-o vei da'.:)
Ati incercat sa conditionati in vreun fel milostenia? Eu da, poate am gresit, dar va povestesc: era toamna; la trecerea prin fata Bisericii, am vazut un cersetor, avea cam 25 de ani si 1,80m, fara defecte fizice vizibile. M-a rugat sa-i dau niste bani.I-am spus ca-i dau 1 leu, daca matura cei cinci metri patrati de trotuar din fata portii Bisericii unde cersea- erau plini de frunze vestejite- si omul mi-a raspuns ca e prea putin 1 leu pentru o treaba asa de grea si matura numai jumatate...
Sa mai spun despre cei care aleg pachetele primite si arunca pejosresturile, beau tot vinul, isi aprind cate o tigara si apoi isi fac nevoile pe gardul Bisericii si pe casele din jur, barbati si femei, fara deosebire? Nici macar nu participa la slujbe, stau lipiti de locul lor de cersit si intra- eventual -in Biserica numai la pomeni.
De aceea sustin implicarea Bisericii in colectarea si dirijarea actelor de milostenie,pentru ajutorarea celor cu adevarat in nevoie si reintegrarea sociala a celor din strada.

Ei se inraiesc pentru ca nu-i baga nimeni in seama. Poate au renuntat sa mai spere ca pot sa iasa din starea asta, sau nu au cunoscut alta, si isi ineaca amarul cu tigari, bautura, unii mananca mult, dar prost, sunt grasi, dar nu au casa pentru vreme rea. Nu au un rost, nu stiu ce le aduce ziua de maine. Ceilalti ii gonesc. Ma intreb daca au primit vreodata dragoste materna, oamenii astia, daca stiu ca viata poate fi si altfel. Ce educatie? Siretenie, ca sa supravietuiasca. Noi, care ave un rost, suntem ceilalti, tabara adversa.
Ajutor adevarat mi se pare cand le oferim sansa sa-si castige singuri painea.

Lidia draga, multi se complac in starea in care se afla, caci nici munca si nici sapunul nu le sunt pe plac, pentru ca patima bauturii a pus intru totul stapanire pe viata lor. Multi si-au vandut casa, totul din cauza patimei alcoolului si nici ajutor de indreptare nu au acceptat. Multi fug din azilele de zi si noapte si nu accepta nici o farama de normal. Necrediinta si viata-n patimi pe multi i-au dus la periferia societatii, dar si ei sunt semenii nostri si nu trebuie huliti ci pana la urma urmei, acceptati asa cum sunt.

De cand am auzit de Sfanta Xenia, mi-am mai schimbat si eu optica in privinta cersetorilor. In felul acesta Dumnezeu ne-a invatat cat de rodnica este milostenia si de o parte si de alta.
A pune accentul pe cei care au facut din cersetorie o meserie rentabila, e egal cu a-l batjocori pe adevaratul nevoias,care pentru un banut inalta rugaciune pana la Cer.
FAlsii cersetori sunt o realitate, dar nu predomina.
Poate ar trebui sa spunem, macar din cand in cand si despre adevaratii cersetori, ca sa nu il maniem pe Dumnezeu. Si asta nu ca sa ne ridicam pe noi in slavi, ca am dat un banut, ci ca indem sa ne pastram dragostea fata de aproapele.

Am fost in decembrie la Constanta si in fata unei brutarii era o batranica, ce sedea pe scari. Inevitabil treceai pe langa ea. Era atat de inghetata, incat nici ochii nu-i mai ridica din pamant, ca sa ceara. I-am pus in mana o hartie. Nu erau bani multi, caci eram avertizata ca exista si snapani. Cand a vazut hartia, a ridicat ochii atat de mirata, caci nu obisnuia sa primeasca decat monede. Atat de tare m-a coplesit privirea ei, incat adoua zi am cautat-o iar. Venea Craciunul. Cu gesturi mici putem face bucurii mari.

:) f.f. de acord.

Batranii imi coplesesc si mie sufletul si ce-i mai dureros, aceasta marginalizare si uitare a lor, uitand probabil, ca fiece clipa care se duce ne indreapta inevitabil spre zona a 3-a a vietii. Ce este si mai impresionant, ca multi tac si te privesc in ochi cu sfiala si bun simt. O astfel de privire nu o s-o uit nicicand, pentru ca nu ai cum sa o uiti .

de vreo 2 saptamani am intalnit seara,cand mai mergeam la magazin o batranica de la tara care statea la coltul magazinului si vindea branza.era seara si frig si ea ruga pe trecatori sa-i cumpere branza ca sa poata sa ia si ea ceva ptr acasa.nu spunea vai nu am,dati-mi ceva de pomana....mi-a fost greu sa trec nepasatoare pe langa ea fara sa ii dau nimic...astfel de oameni sunt cei cu adevarat nevoiasi..am intalnit tineri care cerseau iar sotul meu le-a propus sa vina la biserica sa faca ordine in curte si va primi hrana si ceva banuti..dar el ia raspuns ca munca nu e pentru el...adevaratii nevoiasi trebuie indelung cercetati..

pe mine ma induioseaza copiii, saracutii de ei cand stau iarna pe ciment flamanzi ma gandesc ca ei in loc sa -si traiasca copilaria, frumusetea varstei ,inocenta lor stau si sufera indura frig ,foamete sunt murdari ,simt deja grijile si nepasarea altora(al parintilor in primul rand)
e si adevarat ca multi copii care nu au parinti nu vor sa stea la centrele de plasament dar sunt multi copii foarte mici care habar nu au pe ce lume sunt dar mai sa stie ce vor

Nu stiu cine a zis vorba aia, acuma aud prima data si mi se pare in contradictie cu tot ce stiu despre crestinsim si milostenie.
Daca ai conditionat, aia nu mai e milostenie ci plata. Si intr-adevar, suma e derizorie.
Mie astea imi par mai degraba autojustificari pentru refuz, care nu-si au rostul. Daca nu dai, nu dai si gata. Nu e nevoie sa incerci sa demonstrezi ca asta "the right thing to do". Oricum nu e cu putinta sa ajuti pe toata lumea.

"De multe ori am spus ca milostenia n-a fost lasata pentru cei ce primesc, ci pentru cei ce daruiesc; nu pentru cei ce iau, ci pentru cei care dau, fiindca acestia, in principal, castiga mai mult." - Sfantul Ioan Gura de Aur

"Cel ce face milostenia imitand pe Dumnezeu nu cunoaste dosebire intre rau si bun, intre drept si nedrept, cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului, ci imparte tuturor la fel, dupa trebuinta, chiar daca cinsteste mai mult, pentru buna aplecare a voii, pe cel virtuos decat pe lenes." - Sfantul Maxim Marturisitorul

Intru totul deacord, dar revoltator, strigator la cer, este fapta de a exploata copilul in cersetorie , de cei far de inima, unde banul valoreaza mult mai mult decat sufletul unui copil.

Langa un chiosc, am vazut cum a primit o batranica cersetoare o cutie de lapte : i s-a schimbat glasul, i s-au umezit ochii! Persoana care i l-a dat plecase, iar ea era atat de emotionata! Iar ceva din glasul ei mi-a amintit de bunica..

Gandesc.. de dragul dragostei, mai bine suferim noi o mica pierdere materiala, decat sa lipsim pe un amarat anonim de ajutorul pe care i l-am fi putut oferi. Mai bine pierdem noi 1 leu, dandu-l cui nu are nevoie, decat sa nu dam unuia care se afla in mare nevoie, din teama de a nu fi impostor.

Intr-un sat sau intr-o comunitate mai restransa, este usor a cunoaste pe cei in lipsa si a face milostenie fata de ei, insa in oras, unde niciodata nu vedem aceleasi fete, este greu de cercetat pe fiecare.

Domnul va discerne de ce a cersit fiecare.. iar unii vor da seama.
Sa nu fim noi cei care vom da seama "ca nu am dat acestora mai mici ai Lui".

Am citit tot ce s-a scris aici, insa tot nu sunt deloc lamurit.
Intrebarea mea ar fi, un bun crestin trebuie sa dea oricui, sau numai celor ce au nevoie?
Si daca numai celor ce au nevoie, cum pot sti cine are nevoie si cine este inselator?
Daca de exemplu stiu sigur sau aproape sigur despre o anumita persoana ca minte atunci cand cerseste, trebuie sa ii mai dau sau nu?

Astazi mi-am pus pentru prima oara mai serios problema... sa va explic si de ce; recent, langa Biserica, mi s-a facut mila de o femeie de acolo care era cu un copil de cateva luni in brate, i-am dat 10 lei... si a zis asa timida ca nu ii ajung, ca vrea doar sa ia lapte pentru copil; si mi s-a facut mila si i-am dat 100 lei; apoi Duminica am mers iarasi la Biserica, si cineva m-a atentionat ca acea persoana "are un copil de cateva luni" de ani de zile... care nu mai creste.. ma intelegeti. Nu va mai zic din intamplarile mele, ca nu vreau sa par ipocrit si sa ma falesc.. ramane doar exemplul asta; insa mai zic doar ca intr-un fel sau altul, pe langa bucuria de a oferi, am simtit si tristete pentru ceea ce vedeam la cei ce imi cereau; dai la cineva pe langa biserica o suma mai maricica, apoi 'sar toti pe tine':
"ma doare piciorul"
"am copil in spital"
"trebuie sa ma duc pana in targoviste ca e bolnava mama in spital"
"nu pot plati intretinerea"
"..."
"oare ce sa-i mai zic astuia, ca sa dea?"

Si iti faci ambitia cu ei.. Si le dai tot ce ai, si te simti asa bine, golit de bani dar cu sufletul mangaiat. Iar apoi realizezi ce ai facut.. Ratiunea omeneasca iti spune ca ei au inventat totul; ca in sinea lor in loc sa fie plini de multumire se gandesc ca esti un 'fraier pocait'; Apoi te gandesti ca nu conteaza ce cred ei, conteaza fapta...
Si totusi, poate ca rautatea si cel rau de fapt te indeamna sa gandesti asa... si sa nu dai, sa nu cumva sa iei din 'banii tai, munciti' si sa dai altuia! Pana astazi imi era clar totul, si nu imi puneam prea multe probleme; cand simteam sa dau dadeam fara sa ma gandesc prea mult; si probabil ca sa voi face in continuare.
Si totusi, sa dau sau sa nu dau? Inima si credinta ma indeamna sa dau indiferent cui, dar imi e sa nu fie pacat... sa nu incurajez acele retele si gasti de cersetori...

Pentru mine, parte din a da este a fi si marturie, intr-un sens... ca ei sa iti multumeasca si sa spuna "mare este Dumnezeu; ma duc si eu la Biserica sa ma rog"; eventual fapta ta sa ii convinga ca inca mai exista bunatate intr-o lume plina de rautati, si sa ii apropie si pe ei de credinta.

Dar nu vreau ca in mintea lor sa fie batjocura, 'smecherie' si uratenie... [ "am mai fraierit inca un pocait milos.. ha ha ha; merge 'faza cu copilul' " ]. Daca vrea sa ii dau nu trebuie decat sa ceara, nu sa ia copilul alteia si sa ma minta...

Sincer, nu luati aminte ce spun daca va deranjeaza ceva; eu chiar vreau sa fac ce trebuie si intreb pe altii care poate traiesc mai bine ortodoxia ca mine, care in fond sunt la inceput.

Dar nu vreau sa particip la 'mafia cersetorilor' sa-i incurajez in lucrurile oribilie pe care le fac, pe care nici nu vreau sa le pomenesc aici.

Pana azi, credeam ca cei de pe langa Biserica sunt altfel si le dadeam cu inima impacata. Iar acum nu stiu ce sa mai cred.

Insa sunt sigur ca banii dati la Biserica ca donatie sunt bine plasati. Iar in asta nu imi voi pierde niciodata increderea si probabil ca am sa incep sa dau numai acolo. Sincer nu stiu ce sa fac in privinta asta, am o problema si de aia va cer sfatul.
Dar astazi in Biserica ma gandeam la asta si mi-a venit in minte ca solutia este sa incep sa dau mai mult la Biserica si mai putin la cei de pe langa ea. [ pana acum era fix invers ]
Cu toate astea dilema ca sa zic asa, inca persista.
Si fiind la inceput inca nu am un duhovnic si nici nu stiu cum sa procedez pentru asta, asa ca nu prea am unde si pe cine intreba despre lucrurile astea....

Sper ca nu am scris prea mult si totusi va citi cineva si imi va raspunde.

Eu cred ca Mantuitorul ne-a dat un exemplu concret de milostenie in "pilda" pastorului care desparte turma de capre de turma de oi (Evanghelia dupa Matei 25, 31-46). Deducem ca noi trebuie sa ne ingrijim de semenii nostri, sa le cunoastem suferintele nu doar sa ne rezumam la o suma de bani si sa motivam graba, numai asa milostenia isi atinge scopul.

Draga adi, Cuviosul Paisie Aghioritul spunea sa dam oricui daca putem. De ce? Pentru ca chiar daca persoana respectiva nu are nevoie, tu, dandu-i, nu-i dai persoanei respective ci lui Hristos. Iar Hristos ii pune acolo bine, in Imparatia lui Dumnezeu, pentru tine, pentru sufletul tau. Ce dai tu pe pamant se strange in ceruri! Asa ca da fara sa-ti faci procese de constiinta. Si eu dau fara sa ma gandesc cui dau sau la ce ii trebuie. Chiar daca nu-i trebuie acelei femei de care pomeneai tu, gandeste-te ca de pe urma acelei sute de lei vor beneficia si vreunul din copiii ei, chiar daca doar cu o fractiune foarte mica a milosteniei tale. Dar acea mica parte care ajunge unde trebuie, valoreaza in ochii lui Dumnezeu mai mult decat o intreaga avere pe care ai darui-o.

Multumesc pentru ce ai scris, intr-adevar m-a ajutat si am trecut peste asta. Voi continua sa le dau, la cei de pe langa Biserica mai ales, indiferent daca inventeaza sau nu, daca sunt cinstiti sau nu cand cer. Intr-adevar imi imaginez ca o parte din bani vor ajunge si la copilul acela mic de care mi s-a facut mila initial, sau la copii aia pe care ii tot schimba intre ele :) Nu conteaza ca recurg la fel si fel de metode, si nu conteaza ce cred ei, in final nu conteaza decat milostenia noastra pe care Dumnezeu o vede. Si m-am uitat si eu putin si imi permit sa postez ceva; pentru ca nimic nu graieste mai bine decat vorbele Mantuitorului:

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. [ Matei 25 ]

Iti multumesc din nou pentru ce mi-ai spus, si sper ca va fi clar si pentru altii.

Am editat: Multumesc si georgeval pentru ca ai facut referire la versetele astea pe care le-am gasit pana la urma si singur; inca o parere in plus intareste convingerea.

E bine sa dai de pomana fara a avea suflet indoit si fara parere de rau. Da de pomana crezi tu si fii multumit. Daca tu reusesti sa vezi chipul lui Hristos si in acele categorii de persoane enumerate, este foarte bine! :)

Nu inteleg cum poti sa dai tot timpul.
Banii nu sunt nelimitati si apoi, nu te gandesti la familie?II dai 100 de lei unei persoane, dar de acei bani puteai sa cumperi rechizite, haine si alte lucruri pentru propriul copil.

Depinde foarte tare si de situatia materiala in care te aflii... Eu am 25 de ani si sunt intr-o familie instarita, si nu duc lipsa de nimic; daca am 2500 de lei pe luna , mi se mai pare oare mult 100 de lei?

Si inca ceva, foarte important ce a spus Iisus aici:

1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
3. Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis:
6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
[ Luca 21 ]

Daca totusi trebuie sa te ghidezi dupa ceva, ca sa nu exagerezi... desi noi nu mai suntem dupa legea veche... este bun cred principiul zeciuielii.. adica sa dai cel mult a zecea parte din ce castigi.

Daca te gandesti un pic, nu este mult. Este pus asa pentru ca tu dand, sa nu simti lipsuri ca ai dat. Si ganditi-va pentru o clipa ca daca ar da toti oamenii a zecea parte saracilor.. Toti oamenii din toate tarile.. toti bogatasii pagani si avari care tin si de ultimul leu si isi fac zeci de vile... Oare ar mai exista saraci?

Si nu am copil, dar daca se va pune problema 'ori copilul meu, ori saracul de la Biserica' probabil ca si eu voi alege pentru copilul meu. Dar chiar si aici, decat sa ii dai bombonele bombonele copilului si masinute si lego si toate prostiile, mai bine ii dai o invatatura dreapta ce nu-l rasfata;
mai bine renunti la a bea 4 beri pe seara [ ca mine pana nu demult ] si uite cum s-au facut 3 milioane pe luna! Adica cineva nu are o paine si eu beau?

Ma intelegeti cred destul de clar.

Sa-ti inmulteasca Dumnezeu banii, Adimirea, pentru ca gandesti asa! Imi aduc aminte de o povestioara, nu stiu unde am citit-o, ca era un sarac invidios pe un bogat, care avea tot ce ii trebuia, iar saracul facea ce facea si tot in paguba iesea, si i-a zis Dumnezeu ca bogatului tot o sa ii dea si o sa ii inmulteasca averea, pentru ca este bun si milostiv si isi imaprte averea cu altii, iar saracul este rau si invidios si o sa i se ia si ce are... Sa ne dea Dumnezeu cap sa stim ce sa facem cu banii nostri, multi, putini, cati ni-i da El!