Cu durere si dragoste pentru omul contemporan

Duhul Lumesc

Dorinte lumesti

Pe toti cei ce nu-si infraneaza inima lor de la dorintele materiale care nu sunt absolut necesare - nici nu incape cuvant pentru dorintele trupesti - si nu isi aduna mintea in inima, ca sa le dea impreuna cu sufletul lui Dumnezeu, ii asteapta indoita nefericire.

- Parinte, intotdeauna este rau sa doresti ceva ?

- Nu, dorinta inimii nu este rea in sine. Ci atunci cand lucrurile, fie si nepacatoase, imi iau o bucata din inima, imi slabesc dragostea mea fata de Hristos. Aceasta dorinta este rea, pentru ca vrajmasul imi taie dragostea mea de la Hristos. Cand doresc un lucru pretios, o carte de pilda, si imi ia o parte din inima, atunci asta e un rau. De ce o carte sa-mi ia o parte din inima ? Cartea sa o doresc, sau pe Hristos sa-L ravnesc ? Orice dorinta, oricat de buna ar parea, nu este mai buna ca a dori cineva pe Hristos sau pe Maica Domnului. Cand imi dau inima lui Dumnezeu, este cu putinta ca Dumnezeu sa nu mi se dea in intregime mie ? Dumnezeu cere inima omului. "Da-mi, fiule, inima ta" (Pilde 25,26). Daca omul ii da inima sa, dupa aceea, Dumnezeu ii va da orice va iubi inima sa, numai sa nu-l vatame. Numai cand se daruieste lui Hristos inima nu se iroseste si numai in Hristos afli legatura cea bogata a dragostei dumnezeiesti in aceasta viata, iar in cealalta, cea vesnica, veselia dumnezeiasca.

Trebuie sa evitam lucrurile lumesti, ca sa nu ne rapeasca inima si sa ne folosim de cele simple, numai pentru a ne sluji de ele. Sa ne ingrijim insa sa fie sobre. Daca doresc sa folosesc un lucru frumos, inseamna ca dau toata inima mea frumusetii si pentru Dumnezeu nu ramane nici o bucatica. Treci pe undeva si vezi o casa cu marmura, cu o infatisare frumoasa, cu sculpturi, etc. Te minunezi de pietre, de caramizi si iti lasi inima ta acolo. Sau vezi intr-un magazin niste rame frumoase pentru ochelarii tai si le doresti. Daca nu le cumperi, iti lasi inima ta in magazin. Daca le cumperi, iti atarni inima de ramele ce le porti. In special femeile sunt furate usor. Putine sunt acelea care nu-si vand inima celor desarte. Vreau sa spun ca diavolul le fura bogatia inimii lor cu toate cele lumesti, colorate, stralucitoare. Una are nevoie de o farfurie ? Va cauta sa afle o farfurie cu flori. Ca si cum s-ar acri mancarea daca farfuria nu are flori. Unele femei duhovnicesti sunt miscate de lucruri parute serioase, de un vultur cu doua capete, de pilda. Iar dupa aceea intreaba: "De ce nu ne misca cele duhovnicesti ?" Cum sa te miste, daca inima ta e imprastiata in dulapuri, intre farfurii ? Nu ai inima, ci numai carne, inlauntrul careia bate tic-tacul mecanic, ca ceasul, numai ca sa poti merge. Pentru ca putin din inima merge la un lucru, putin la altul iar pentru Hristos nu ramane nimic.

- Parinte, adica si aceste dorinte simple sunt pacatoase ?

- Aceste dorinte, oricat de nepacatoase ar fi, sunt mai rele decat cele pacatoase. Pentru ca o dorinta pacatoasa il va zgudui pe om candva si il va mustra constiinta, si asa va face o incercare de intoarcere, se va pocai, va spune: "am gresit, Dumnezeul meu". In timp ce aceste dorinte, cele "bune", nu-l nelinistesc. Crede ca merge bine. "Iubesc binele, iubesc frumosul. De altfel si Dumnezeu le-a facut pe toate frumoase", spune el. Da, dar dragostea lui nu merge la Ziditor, ci merge la zidire. De aceea e bine sa taiem orice dorinta. Cand cineva face ceva pentru Hristos si jertfeste ceea ce iubeste, facand ceva ce nu-i place - oricat de bun ar fi ceea ce-i place - atunci Dumnezeu ii da mai mare odihna.

- Parinte, cand imi vine greu sa-mi tai o dorinta, trebuie sa insist in nevointa ?

- Da, chiar de s-ar mahni inima ta. Deoarece nu faci cele ce o odihnesc, nu trebuie sa asculti de inima. Pentru ca daca ai asculta, ai simti o bucurie lumeasca si apoi o neliniste, iarasi lumeasca. Iar daca n-o asculti si inima ti se va mahni deoarece n-ai facut cele ce o odihnesc, si te bucuri de asta, atunci vine harul dumnezeiesc. Si acesta este scopul: sa dobandim harul dumnezeiesc, si ca sa dobandesti harul dumnezeiesc, trebuie sa se taie toate dorintele, chiar si bune de ar fi; sa se taie voia. Atunci omul se smereste, si cand s-a smerit, vine harul dumnezeiesc. Cand inima va fi nemultumita lumeste, atunci se va bucura duhovniceste. Pe cat poate fiecare, sa invete sa evite mangaierea lumeasca, sa aiba lucrare duhovniceasca launtrica, ca astfel sa dobandeasca mangaierea dumnezeiasca.

Bucuriile lumesti sunt bucurii materiale

- Parinte, oamenii lumesti spun ca simt un gol, desi au toate bunatatile.

- Bucuria adevarata, curata se afla alaturi de Hristos. Daca te unesti cu El prin rugaciune, vei vedea sufletul tau rasplatit. Oamenii lumesti cauta bucuria in distractii. Unii oameni duhovnicesti o cauta in discutii duhovnicesti, in predica, etc. Dar cand se termina acestea raman intr-un gol si se intreaba ce vor face in continuare. Fie ca sunt pacatoase, fie indiferente cele cu care se ocupa, la fel este. De ce nu merg mai bine sa se culce, ca sa fie buni a doua zi pentru lucru ?

Implinind dorintele lumesti ale inimii, nu vine bucuria duhovniceasca, ci stresul. Bucuria lumeasca aduce stresul si la oamenii duhovnicesti. Bucuria lumeasca nu este permanenta, nu este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara, a acelei clipe. Aceasta e bucurie materiala, nu este duhovniceasca. Iar cu bucuriile lumesti nu "se umple" sufletul omului. Ci mai degraba sunt balast. Atunci cand simtim bucuria duhovniceasca, nu o mai dorim pe cea materiala. "Satura-ma-voi cand mi se va arata slava Ta" (Ps.16,15). Bucuria lumeasca nu odihneste pe omul duhovnicesc, ci il oboseste. Pune un om duhovnicesc intr-o casa lumeasca. Nu se odihneste. Desi omul lumesc crede ca el se odihneste, dar nu, se chinuieste. Se bucura la exterior, iar pe dinlauntru nu este multumit ci chinuit.

- Parinte, cu ordinea lumeasca te asfixiezi.

- Se asfixiaza si o doresc asta, precum alearga broasca in gura sarpelui. Sarpele sta langa apa si priveste mereu broasca. Daca broasca se inseala si priveste sarpele se electrizeaza, ameteste si alearga strigand in gura sarpelui. Apoi sarpele o musca, o otraveste, ca sa nu se zbata. Atunci striga broasca, dar, desi o salvezi este otravita, va muri.

- Parinte, de ce oamenii se bucura de lucrurile lumesti ?

- Oamenii contemporani nu se gandesc la vesnicie. Iubirea de sine ii face sa uite ca vor pierde tot. Nu au prins sensul profund al vietii. N-au simtit alte bucurii, cele ceresti. Inima lor nu tresalta pentru ceva inalt. De pilda dai cuiva un dovleac. Si-ti spune: "Ce dovleac frumos !" Ii dai ananas. "Ananasul are solzi" iti spune, si-l arunca, pentru ca n-a mancat niciodata. Sau spune-i unei cartite: "Ce frumos e soarele !", ca aceea iarasi se va baga in pamant. Cei ce se odihnesc in cadrul lumii materiale, seamana cu puisorii prostuti, care nu fac zgomot in gaoace, ca sa sparga coaja si sa iasa afara, si sa se bucure de soare - de zborul ceresc spre viata paradisiaca - ci stau nemiscati si mor in gaoacea oului.

Monah aghiorit

În vara anului 1991 am mers la chilia Panaguda împreună cu niste colegi de-ai mei politisti. Acolo l-am întrebat pe staretul Paisie despre diferite subiecte nationale si mai ales despre nenumăratele provocări venite din partea turcilor. Atunci el ne-a răspuns: "Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult . Nu va trece mult timp după atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi cor căsăpi. Asa cum rupi o coală de hârtie tot asa va fi sfâsiată Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de către turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregătirea marelui război care va urma. .După destrămarea Turciei, Rusia, va continua războiul până va ajunge în Golful Persic si îsi va opri tripele lângă Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni. Rusia însă nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe să aducă trupe pentru ai ataca pe rusi.
Războiul care va izbucni va fi mondial si in cele din urmă vor pierde rusii. Se va vărsa mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest război. Toti cei dinjurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însă noi vom sta de-o parte."
A doua întâlnire a fost in vara anului 1992. Pe atunci eram încă politist. Am întrebat iarăsi despre problemele nationale si am primit acelasi răspuns. Când am plecat Staretul mi-a spus: "Eii, stai aici! Unde mergi? Aici vei rămâne". Stia ca mai târziu aveam să devin monah.
[b][b][color=red]

Mavrokefalos Anestis, profesor de educatie fizică


De origine sunt din capadocia, iar bunica mea este chiar din Farasa, satul în care s-a născut Părintele Paisie. Fiindcă oamenii din acele părti suferă mult, mai ales acum când se află sub ocupatie turcească, îl întrebam mereu pe Staret ce se va întâmpla cu Turcia si cu elenismul.
Odată, am mers la Staret împreună cu un prieten de-al meu. Când am ajuns acolo l-am întrebat:
- Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde si pe noi furtuna?
- Ascultă, turcii nu vor intra în Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depăsind granitele maritime. Noi însă vom suferi de foame. Această furtună va dura câteva luni de zile.
- Gheronda, cum îmi voi da seama că războiul se apropie?
Când vei auzi la televizor de mutarea granitelor maritime, atunci va veni si războiul.
- Si care state vor participa la acest război?
- Ascultă, după provocarea turcilor, rusii vor coborâ în strâmtori, dar nu ca să ne ajute pe noi, ei vor avea alte interese. Însă, fără să vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci, turcii, ca să apere strâmtorile, care au importantă strategică, vor concentra acolo si alte forte. Pentru aceasta vor retrage trupe din teritoriile ocupate. Atunci celelalte tări ale Europei, Anglia, Franta, Italia si încă cinci-ase state ale Uniunii Europene vor vedea că Rusia va ocupa teritorii si îsi vor spune: "Nu mergem si noi acolo să luăm si noi niste teritorii?" Toti vor dori însă "partea leului". Si astfel vor intra si europenii în război.
- Noi ce vom face? Armata grecească va lua parte la acest război?
- Nu. Guvernul va hotărî să nu trimită armată. Trupele grecesti vor păzi doar granitele. Faptul că ele nu vor lua parte la acest război va fi pentru noi o mare binecuvânatare de la Dumnezeu. Căci cei care vor participa la război sevor pierde...Atunci, fiindcă grecii se vor înfricosa, multi se vor întoarce la Biserică, la dumnezeu si se vor pocăi. Si, pentru că va exista pocăinta, grecii nu vor păti nimc rău. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va întoarce către Biserică, către monahism, si vor începe să se roage. Multi turci se vor boteza crestini. Atunci împăratul Constantin va mijloci ca orasul Constantinopol să fie dat grecilor. Acest împărat este evlavios, este bun.
- Gheronda, ne vor da cetatea Constantinopolului nouă?
- Ne-o vor da nu pentru că vor voi, ci pentru că acesta solutie va servi intereselor lor. Dar acestea pe care ti le spun acum să nu le spui nimănui, căci te vor crede nebun. Pentru că acum încă nu a venit timpul pentru acestea.
Aceasta discutie cu Staretul a avut loc în 1991, când încă slujeam în armată..
Altă dată, Staretul mi-a spus: narea cetătii de către greci va fi atât militară cât si politică".
Am cunoscut trei ofiteri care merseseră la Staret. Unul dintre ei mi-a spus: "Staretul Paisie mi-a spus că voi fi conducătorul unitatii militare din Constantinopol". Celorlalti doi însă nu le-a spus nimic.
Odată un grup de închinători a mers la Staret. Unul dintre ei studia arhitecatura la Politehnica din Xanthi. La un moment dat, Staretul s-a întors către el si i-a spus, desi îl vedea pentru prima oară. "Tu, ca arhitect, vei onstructia Cetatii, deoarece Constantinopolul va fi construit sin nou". Aceasta a spus-o arătându-l cu degetul în fata tuturor. Apoi s-a întors către mine si mi-a spus:" Si tu Anestis, vei merge în cetate. Amândoi veti merge - si a arătat către mine si prietenul meu - dar cu alt scop". Însă nu mi-a arătat scopul. După aceasta, mi-a venit dorinta de a învăta limba turcă.
Altă dată, când am mers la Panaguda, s-a întâmplat să fie acolo un fost musulman din Tracia. L-am luat de-o parte si la-m întrebat:
-Tu cum de ai venit la Staret?
- Părintele Paisie a săvârsit o minune foarte mare cu noi si s-a îngrisit să ne botezăm.
Într-o altă vizită la coliba Staretului, l-am găsit iar acolo pe musulman, care se numea Stravos. Atunci Staretul ne-a descoperit din nou cele ce se vor petrece cu Constantinopolul. Când Părintele Paisie ne-a spus că Grecia va suferi de foame, domnul Stravos l-a întrebat:
- Gheronda, să păstrez un sac de făină ca să po trece acea perioadă grea si să nu flămânzească copii?
- Nu. Să nu păstrezi, deoarece vecinul tău va avea făină si iti va da si tie.
Si astfel, Staretul a proorocit cine va fi cel care îl va ajuta pe domnul Starvos îm perioada de foame. Aceasta desigur, va fi la tara, noi însă, care trăim la orase, vom fi mai săraci. De aceea, Staretul ne spunea: "Să aveti unteren mic si sa-l cultivati! Astfel veti putea ajuta pe altii care nu vor avea ce să mănânce".

Duhul lumesc in viata duhovniceasca

- Parinte, spuneti de multe ori: cutare om vede cu lentila europeana si nu cu duh rasaritean. Ce intelegeti prin asta ?

- Vreau sa spun ca vede cu ochi european, cu logica europeana, fara credinta, numai omeneste.

- Si care e duhul rasaritean ?

- "Rasaritul rasariturilor si cei dintru intuneric si din umbra..."*.


--------------------------------------------------------------------------------
* Luminanda sarbatorii Nasterii Domnului: "Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mantuitorul nostru, Rasaritul rasariturilor, si cei dintru intuneric si din umbra au aflat adevarul; ca din Fecioara S-a nascut Domnul".
--------------------------------------------------------------------------------

- Adica ?

- Cand spun ca omul a prins duhul rasaritean si l-a lasat pe cel european, vreau sa spun ca a lasat logica, rationalismul, si a prins simplitatea si evlavia, pentru ca acesta e duhul ortodox in care Se odihneste Hristos: simplitate si evlavie. Astazi, adesea lipseste simplitatea de la oamenii duhovnicesti, sfanta simplitate care odihneste sufletul. Daca nu va lepada cineva duhul lumesc si nu va acftona simplu, adica sa nu gandeasca cum il vor vedea ceilalti, sau ce vor spune despre el, nu se poate inrudi cu Dumnezeu, cu sfintii. Ca sa se inrudeasca trebuie sa se miste in spatiul duhovnicesc. Cu cat cineva actioneaza cu simplitate, mai ales intr-o obste, cu atat se rotunjeste, pentru ca ii dispar buboaiele patimilor. Altfel, cauta sa faca un om fals. De aceea sa ne straduim sa aruncam masca lumeasca, spre a ne face ingeri.

Stiti ce fac cei lumesti si cei duhovnicesti ? Cei lumesti cauta ca sa le fie curtea curata. Nu-i intereseaza daca are gunoaie inauntru casa lor, matura curtea si arunca gunoaiele in casa. Iti spun: "Oamenii privesc curtea, nu vad ce este in casa". Adica in casa pot sa am gunoaie, afara insa nu ! Ii intereseaza sa-i laude ceilalti. In timp ce oamenii duhovnicesti cauta ca launtrul casei sa fie curat. Nu-i intereseaza ce va spune lumea, pentru ca Hristos locuieste in casa, in inima, nu locuieste in curte.

De multe ori insa si oamenii duhovnicesti se misca la suprafata, si ca sa fim mai concreti, fariseic. Acesti oameni nu se gandesc cum sa mearga in rai langa Dumnezeu, ci cum sa para buni aici. Se lipsesc de toate bucuriile duhovnicesti, desi ar fi putut trai de aici raiul. Astfel raman oameni pamantesti. Incearca sa traiasca o viata duhovniceasca in chip lumesc. Insa inauntrul lor sunt goi; acolo nu este Dumnezeu.

Din pacate, duhul lumesc a influentat mult si pe oamenii duhovnicesti. Daca oamenii duhovnicesti lucreaza si gandesc lumeste, ce sa mai faca mirenii ? Am spus unora sa ajute copii drogati si mi-au spus: "Daca facem o fundatie pentru drogati, nu ne va aduce nici un venit. De aceea vom face un azil de batrani". Nu spun ca nu e nevoie si de azil de batrani. Vai mie ! Ci, daca incepem asa acestea, nu vor fi fundatii respectabile, ci ... "naufragiabile". Nu inteleg ca fericirea lumeasca este nefericire duhovniceasca.

Duhul lumesc este boala

Astazi lucrul cel mai important este sa nu ne modelam dupa acest duh lumesc. Este o mucenicie. Pe cat putem, sa nu fim atrasi de acest curent si sa ne duca taras pe acest canal. Pestii destepti nu se prind in carlige. Vad momeala, inteleg ca e momeala si pleaca de acolo, scapand astfel. In timp ce ceilalti vad momeala, alearga acolo sa manance si, hop, se prind. Asa si lumea: are momeala ei si ii prinde pe oameni. Oamenii sunt atrasi de duhul lumesc si sunt prinsi de el.

Duhul lumesc este boala, Precum cautam sa evitam o boala, asa si cugetarea lumeasca s-o evitam, oriunde ar fi ea. Sa ne instrainam de duhul progresului lumesc, ca sa progresam duhovniceste, sa ne insanatosim duhovniceste si sa ne bucuram ingereste.

CAP. I - Pacatul a devenit moda
PACATUL SI DIAVOLUL
- Parinte, ati spus cuiva ca va fi razboi ? Asa am auzit. Este adevarat ?
- Eu nu spun nimic si lumea spune ce vrea. Si de-as sti ceva, unde s-o spun ?
- Parinte, ce lucru barbar este razboiul !
- Daca oamenii n-ar avea aceasta ... "noblete" a pacatului, n-am fi ajuns la acest lucru barbar. Mai barbar lucru este catastrofa morala. Oamenii se deosebesc sufleteste si trupeste. Cineva imi spunea: "Se spune despre Atena ca este "jungla" dar nimeni nu pleaca de acolo ! Toti o numesc "jungla" si toti se aduna in "jungla". Cum au devenit oamenii ! Ca animalele ! Stiti ce fac animalele ? La inceput intra in grajd, se balega, urineaza... Dupa aceea balegarul incepe sa fermenteze. Cum incepe sa fermenteze, simt o caldura. Nu le lasa inima sa plece din grajd; le place. Asa si oamenii, vreau sa spun ca simt caldura pacatului si nu-i lasa inima sa plece, inteleg ca miroase urat, dar nu-i lasa inima sa plece din caldura aceea. Iata, de va intra acum unul in grajd, nu va putea suferi mirosul urat. Altul care e mereu in grajd nu e deranjat; s-a obisnuit.
- Parinte, spun unii: "Oare numai astazi pacatuieste lumea ? In Roma, mai demult, ce era ? ..."
- La urma urmei in Roma erau inchinatori la idoli. Si cele ce le spune Apostolul Pavel (Rom.1, 24-52) erau pentru inchinatorii la idoli care s-au botezat, dar aveau obisnuinte rele. Sa nu luam drept pilda rabatul fiecarei epoci. Astazi pacatul l-au facut moda. Vezi, neam ortodox si cum suntem. Cu cat mai mult ceilalti. Si lucrul rau este ca oamenii de azi, cand pacatul a devenit moda, daca vad pe unul ca nu urmeaza curentul epocii, adica sa nu pacatuiasca, sa fie putin evlavios, il numesc intarziat, retrograd. Acesti oameni considera o jignire faptul de a nu pacatui, iar pacatul il considera progres. Asta este mai rau decat toate. Daca oamenii de azi, care traiesc in pacat, ar recunoaste cel putin asta, Dumnezeu i-ar milui. Insa ei indreptatesc cele nejustificabile si elogiaza pacatul. Asta este si cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant: pacatui sa il considere progres si morala sa o numeasca inapoiere. De aceea au mare plata, mare pret cei ce se nevoiesc in lume si isi pastreaza viata curata.
Demult, daca unul era pervers, sau betiv, se rusina sa iasa in piata, pentru ca l-ar fi dispretuit. Una daca era putin ratacita, nu indraznea sa iasa afara. Si aceasta era intr-un fel o frana. Azi, daca este unul corect, daca de pilda o fata traieste cu evlavie, se spune: "Bre, undo traieste asta ?" Inainte, in general, daca mirenii faceau un pacat, sarmanii, isi simteau pacatosenia lor, isi plecau putin capsorul lor si nu ironizau pe unul ce traia duhovniceste, ci dimpotriva, il laudau. Acum nici vinovatie nu simt, nici respect nu exista. Le-au nivelat pe toate. Daca unul nu traieste lumeste, isi bat joc de el.

- Parinte, mi se pare greu sa ma dezbar de cugetarea lumeasca.

- Nu este greu; e nevoie de trezvie. Sa cugeti mereu ceea ce spunea Marele Arsenie: "De ce ai iesit ?..." * Mult, putin, toti incepem bine, dar nu sfarsim bine, deoarece uitam de ce am mers in manastire.

- Ati spus, Parinte, ca duhul lumesc intra in monahism si se pierde ravna duhovniceasca. Se va pastra duhul adevarat al monahismului ?

- E o vijelie; nu va lasa Dumnezeu.

- Parinte, gandul ma intreaba: "Mai exista vieti de obste care sa calatoreasca duhovniceste ?"

- Asta mai lipsea, sa nu mai existe. Atunci ne-ar fi dus Maica Domnului pe toti laolalta in puscarie ... Exista monahi care traiesc foarte duhovniceste, fara zgomot. Exista suflete in fiecare mitropolie, etc. Sufletele izolate sunt cele ce indupleca pe Dumnezeu si El inca ne mai rabda.

In zilele noastre diavolul secera

Prin pacat dam drepturi ispitei

Multa demonizare exista astazi in lume. Diavolul secera, deoarece oamenii contemporani i-au dat multe drepturi si primesc infricosatoare inrauriri diavolesti. Spunea cineva foarte bine: "Oarecand diavolul se ocupa de oameni; acum nu se mai ocupa ! I-a pus pe drumul lui si le spune: "Calatorie buna !" - si oamenii calatoresc". Este cumplit ! Vedeti, diavolii in laturea Gadarenilor (Vezi Luca 8,26-55) au cerut voie de la Hristos ca sa intre in porci; si asta pentru ca porcii n-au dat prilej diavolului si el nu avea dreptul sa intre in ei. Hristos a ingaduit sa intre, ca sa fie pedepsiti israelitii, deoarece li se interzisese sa manance carne de porc.

- Parinte, sunt unii care spun ca nu exista diavol.

- Da, si mie mi-a spus cineva: "Sa scoti din traducerea franceza a cartii: "Sfantul Arsenie Capadocianul", cele ce se refera la cei indraciti, pentru ca europenii nu le vor intelege. Nu cred ca exista diavol". Vezi, pe toate le explica prin psihologie. Daca acesti demonizati ai Evangheliei ar fi mers la psihiatri, i-ar fi supus la socuri electrice. Hristos a luat de la diavol dreptul de a face rau. Numai daca omul ii da dreptul, poate sa faca rau. Cand cineva nu are legatura cu Tainele Bisericii, da loc ispitei si primeste o inraurire diavoleasca.

- Parinte, cum ii mai poate da cineva loc si in alt fel ?

- Logica *, vorbirea impotriva, invidia, voia proprie, neascultarea, obraznicia sunt insusirile diavolului. Potrivit cu masura in care omul are acestea, primeste si influenta din afara... Insa atunci cand sufletul se va curati salasluieste in om Sfantul Duh si se umple de har. In timp ce atunci cand se va intina cu pacate de moarte, salasuieste in el duhul cel necurat. Iar atunci cand este intinat de moartea pacatului sufletul se afla sub inraurirea duhului viclean.

In epoca noastra, din pacate, oamenii nu vor sa-si taie patimile lor, voia lor, nu primesc sfaturi. Pe langa asta vorbesc cu obraznicie si alunga harul lui Dumnezeu. Si dupa aceasta oriunde ar sta omul, nu poate spori deoarece primeste inrauriri diavolesti. Este in afara de sine, pentru ca din afara comanda diavolul. Nu este inlauntru in chip vadit - fereasca Dumnezeu - dar si dinafara chiar ii poate comanda.

Omul, cand este parasit de har, se face mai rau ca diavolul. Pentru ca unele lucruri diavolul nu le face, ci numai pune pe oameni sa le faca. De pilda nu face crime, ci pune pe om sa le faca. Asa se demonizeaza oamenii dupa aceea.

* Batranul intelege aici gandul rationalist, care se opune cu trufie celui duhovnicesc.

:)Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul si nu numai
http://adria74.wordpress.com/

[link=image=http://www.postimage.org/image.php?v=aV1BjCcr]

Unul dintre cele mai de folos sfaturi ale mult iubitului Parinte Paisie Aghioritul este acela de a ne face inlauntrul mintii si al inimii noastre o fabrica de ganduri bune. http://iosifcristian.blog.com/2771747/

Invataturile parintelui sunt pline de traire care vibreaza in fiecare cuvant pe care il spune.

Despre dragoste
"Dragostea duhovniceasca este mai inalta decat dragostea ce au fratii dupa trup, pentru ca se inrudeste cineva prin Hristos si nu prin mama. Toti cei ce au aceasta dragoste nobila sunt plini de bunatate, pentru ca inlauntrul lor au pe Hristos, iar pe fetele lor este zugravita indumnezeirea. Nu este cu putinta sa vina dragostea lui Hristos in noi daca nu iesim noi insine din dragostea noastra, astfel ca sa o dam lui Dumnezeu si chipurilor Sale si sa ne daruim mereu celorlalti, fara sa vrem ca ceilalti sa ni se daruiasca noua.

Cei care sufera mult pentru mantuirea intregii lumi si ajuta nevoindu-se in felul lor si incredintandu-se cu smerenie in mainile lui Dumnezeu, unii ca acestia simt cea mai mare bucurie cu putinta in aceasta lume, iar viata lor este o slavoslovire continua, pentru ca se inalta launtric ca ingerii, laudand zi si noapte pe Dumnezeu. Iar cei ce sunt nepasatori pentru mantuirea sufletelor lor si incearca sa afle bucurie si odihna in aceasta viata desarta, se chinuiesc mereu si se impiedica in angrenajele lumesti cele nesfarsite, traind inca de aici in iad." Parintele Paisie Aghioritul

Parintele Paisie Aghioritul vorbind in limba cincizecimii cu doi germani:
[image=http://www.postimage.org/aV1BoSXr.jpg]

[image=http://www.postimage.org/PqM2iJ0.jpg]

[image=http://www.postimage.org/aV1Belsr.jpg]

[image=http://www.postimage.org/aV1BjCcr.jpg]

CUV. PAISIE DESPRE PUTEREA si ROADELE POCAINTEI
“Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar si la mare inaltime. Pentru ca cineva sa-L “indoaie” pe Dumnezeu, sa-L faca sa Se coboare si sa ramana cu el, trebuie sa se smereasca si sa se pocaiasca. Atunci Preamilostivul Dumnezeu, vazand smerenia lui, il inalta pana la ceruri si-l iubeste foarte mult. “Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste”(Lc. 15, 7), spune Evanghelia.

Dumnezeu i-a dat minte omului ca sa se gandeasca la greseala sa, sa se pocaiasca si sa ceara iertare. Omul nepocait este nespus de crud cu sine insusi. Este si foarte lipsit de minte, deoarece nu vrea sa se pocaiasca si astfel sa se slobozeasca din iadul cel mic in care traieste, care il duce la cel mai mare si rau, la cel vesnic. Astfel el se lipseste si de bucuriile paradisiace pamantesti, care se continua in rai langa Dumnezeu cu bucurii mult mai mari si vesnice.

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/10/25/cuviosul-paisie-aghioritul-ne-arata-cum-lucreaza-diavolul-la-nivel-personal/
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/02/cuviosul-paisie-ne-invata-cum-sa-purtam-lupta-cea-buna-pentru-mantuire/

Parintele Paisie - (audio) Elder Paisios: http://youtube.com/watch?v=CkV9r2vuMr8

Gheronda Paisie - Viata crestină si traiul bun nu fac casă bună:
http://vestitorul.blogspot.com/