Sectarul: Vreau să vă pun şi o altă întrebare: De ce voi, preoţii ortodocşi, faceţi sfinţirea unor obiecte de cult şi chiar a unor lucruri casnice? Oare voi nu aţi citit Scriptura, care zice că nimic nu este necurat? (Fapte 10, 15; Rom. 14, 14–20; I Tim. 4, 4–5; Tit 1, 15 ş.a.). Deci dacă Dumnezeu le-a curăţit, pentru care pricină voi le mai faceţi sfinţire? Care vă sunt mărturiile biblice în această chestiune?
Preotul: Aşa înţelegeţi voi toate cele clare în chip sucit şi răzvrătit şi de aceea mult vă rătăciţi. Sfânta Scriptură numeşte pe diavolul „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 12, 31; 14, 30) şi „domnul veacului acestuia” (II Cor. 4, 4). Apoi trebuie ştiut că nu numai omul tinde a se elibera de sub puterea diavolului, ci şi natura împreună suspină şi împreună are dureri, adică suferă încă în pragul înnoirii ei, deoarece eliberarea ei totală de sub tirania diavolului şi robia stricăciunii se va face de abia la venirea a doua a Mântuitorului; până atunci ea rămâne încă sub deşertăciune ca urmare a căderii omului în păcat (vezi Rom. 8, 19–22). De aceea noi, care am fost sfinţiţi şi scoşi de sub robia diavolului prin Botez, avem datoria de a scoate şi lucrurile din natură prin sfinţire, spre a le pune în slujba lui Dumnezeu şi a slugilor Lui.
Iar de vrei şi mărturii biblice în această privinţă, iată-le:
1. Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos în pustie, a făcut acea preaslăvită minune a înmulţirii pâinilor, Sfânta Evanghelie ne spune că Mântuitorul mai întâi S-a rugat şi a binecuvântat pâinile, pe care apoi le-a înmulţit (Matei 14, 19; 15, 36).
2. La fel a procedat şi la aşezarea Cinei de Taină, când luând pâinea, a binecuvântat-o şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat ucenicilor (Matei 26, 26–27), deoarece şi cu acest prilej pâinea şi vinul, ca şi pâinile din pustie, trebuiau a fi puse în slujba lui Dumnezeu; dar nu este necesar ca toate lucrurile din natură să fie sfinţite, ci numai atunci când ele sunt puse anume în slujba Domnului.
3. La sfinţirea obiectelor are loc un ritual compus din rugăciuni şi binecuvântări speciale, potrivit Sfântului Apostol Pavel, care ne spune că: „...orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumită, căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 4–5).
4. Sfinţirea obiectelor nu o pot face decât numai persoanele liturgice cărora li s-a încredinţat misiunea de a fi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1) şi de a face lucrul slujbei (Efes. 4, 12), spre cele către Dumnezeu (Evrei 5, 1), iar aceştia sunt episcopii şi preoţii.
5. Apa sfinţită de preoţi (aghiasma) era întrebuinţată şi în Vechiul Testament (vezi Lev. 8, 6; 14, 8; Num. 8, 7; 19, 9–12; Ieş. 30, 18–20). Iezechiel proorocul a prevestit chiar că şi în Testamentul Nou (în creştinism) va fi o apă curăţitoare şi sfinţitoare, care nu va curăţi numai trupul, ci şi sufletul omului (Iez. 36, 25–26).
6. În Noul Testament, vedem că apa sfinţită este întrebuinţată ca element curăţitor (Ioan 5, 4; 3, 3–7).
7. Dovadă că apa sfinţită (aghiasma) are o mare putere sfinţitoare, este şi faptul că ea rămâne zeci de ani nealterată, după cum au putut constata nenumăraţi creştini.
Deci înţelege din acestea omule rătăcit de la adevăr, că toate lucrările ce se văd în Biserica lui Hristos cea Dreptmăritoare îşi au temeiurile lor biblice preaputernice, căci Biserica lui Hristos cea Dreptmăritoare nu este de ieri sau de alaltăieri cum sunteţi voi, sectarii, care aţi apărut ca ciupercile după ploaie şi ca neghinele ţarinii şi acum vă năluciţi că ştiţi mai mult decât slujitorii Bisericii lui Hristos.

Ce fel de "făptură a lui Dumnezeu" poate fi un asemenea obiect, de exemplu lumânarea? Este o făcătură omenească "sfinţită" inutil.
Introducerea lumânărilor este un element negativ adus în creştinism de Constantin cel Mare. Folosirea lumânărilor ca „necesităţi" ale cultului şi atribuirea unei importante semnificaţii spirituale lumânărilor sunt elemente specifice culturii păgâne, introduse în creştinism la anul 320 d.Hr.

La începutul creştinismului, în Biserica Creştină nu se foloseau lumânări decât pentru iluminat. Lumânările nu aveau nicio semnificaţie spirituală. În timpul împăratului Constantin, creştinismul împrumută în ritualul său de închinare mai multe elemente din ritualul păgân de închinare, printre care şi folosirea lumânărilor şi a tămîiei. Încet-încet, lumânările capătă o puternică valoare spirituală. În vechime, toate religiile păgâne foloseau lumânări. Fiecare templu al diferiţilor zei sau zeiţe sau orice alt loc care avea o destinaţie religioasă era plin de lumânări. În iudaism, lucrurile stăteau altfel. Ei nu foloseau lumânări ca obiecte de cult. În acest sens, Templul din Ierusalim avea o singură piesă de iluminat ce avea conotaţie religioasă: lampadarul cu şapte braţe (Menorah), pe care se afla câte o lampă cu ulei de măsline, care era un simbol şi Îl prefigura pe Iisus Hristos/Duhul Sfânt care avea să vină. El este adevărata Lumină! "Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume." (Ioan 1,9). Aceasta înseamnă că în creştinism nu se mai justifică folosirea simbolului, de vreme ce Lumina adevărată a venit la noi şi ne va lumina cu Adevărul Său prin Duhul Sfânt!

pai la Ierusalim cand coboara Lumina nu aprinde doar lampile cu ulei de masline nici lampadarele cu 7 brate ci lumanari din ceara curata . Ceara este primita ca jertfa dar lumânările trebuie să fie din ceară curată de albine!
Această cerinţă nu este un "moft" al Bisericii, ci are o explicaţie mult mai profundă. Albina lucrătoare este una din insectele care nu se reproduc, continuitatea speciei fiind asigurată numai de matcă. Cu alte cuvinte, rămâne "pururea fecioară", iar ceara produsă de ea constituie materia cea mai curată, cea mai pură. În felul acesta aducem lui Dumnezeu un dar curat.

Frumoasa explicatie. Stiam o justificare a lumanarilor de culoare galbena, ca dovada ca prin materie trebuie sa iradieze harul dumnezeiesc, intre fondul auriu din icoana si lumanare fiind o legatura, sau intre culoare sfintelor moaste si lumanarile de ceara curata si fondul icoanelor.

Uite, chiar îmi place explicaţia ta, are profunzime... Doar că nu e are rezonanţă în învăţătura hristică. Iar noi neoprotestanţii, nici să ne pici cu ceară nu achiesăm la profunzimea Sfintei Tradiţii. Poate am devenit fanatici ai Bibliei... e tot un fel de reacţie de auto-apărare...

Pai ce dovada scripturistica mai vrei cand minunea se produce sub ochii tai?Referindu-ne la lumina care coboara la Ierusalim,asta este chiar o minune care se repeta anual,si nu poate fi contestata,vezi fosfor,sau alte inventii ale scepticilor.Nu a spus nimeni ca lumanarea este sfanta,dar orice obiect poate fi purtator de har,nu mantuitor prin materia sa ci prin inraurirea sa cu har invocandu-se Duhul Sfant.Daca ,,atingandu-se de haina lui Iisus se vindecau'',nu haina era sfanta ci cel ce o purta.Sau ,,doar umbra lui Petru sa treaca peste ei si se vindecau''.Oare era umbra sfanta?Nu ci Petru s.a.

N-aş vrea să fiu nepoliticos chiar cu dumneata, care te-ai dovedit un forumist mai echilibrat, însă nu te supăra... călugării aceia de la Sfântul Mormânt care şi-au dat în cap cu lumânările acu 2-3 ani nu sunt nici "poala lui Iisus", nici "umbra lui Petru"... Nu-i criticăm că nici noi nu suntem mai buni (ne tot dăm în cap cu texte care mai de care), dar totuşi ce "purtători de har" convingători mai pot fi?

Nici eu nu vreu sa fiu nepoliticos cu dumneata dar sincer va spun ca un ADEVARAT CALUGAR face mai mult decat tot duiumul de protestanti si neoprotestanti la un loc,si va lua,,insutit'' ca a renuntat la tot.Si zice Iisus ,,cine crede in Mine va face lucruri si mai mari decat Mine'',sa sti ca acel calugar poate,,muta si muntii''.Dar ca sa pastrez ,,echilibrul''oricene indiferent de reliogie poate fi ,,purtator de har''.Iertati-ma daca am fost prea.....

In tare multe locuri din Biblie este trecut si despre candele, si despre tamiie si despre ulei, si despre sfintirea obiectelor. Nu le putem insira pe toate aici. Aici aveti citeva versete din a doua carte a lui Moise. In versetul 25 veti vedea ca Moise a aprins candelele pentru ca asa poruncise Domnul, nu pentru ca aveau nevoie de iluminat.

4. Apoi să aduci înăuntru masa şi să aşezi pe ea toate lucrurile ei; şi sfeşnicul să-l duci înăuntru şi să aprinzi într-însul candelele lui.
5. Să aşezi jertfelnicul cel de aur pentru tămâiere înaintea chivotului legii şi să atârni perdeaua la intrare în cortul adunării.
6. Apoi să aşezi jertfelnicul arderilor de tot înaintea intrării în cortul adunării.
7. Iar între cortul adunării şi jertfelnic să aşezi baia şi să torni în ea apă;
8. Şi împrejurul cortului să aşezi împrejmuirea curţii şi la intrarea curţii să atârni perdeaua.
9. După aceea să iei mir de ungere şi să ungi cortul şi toate cele din el şi să-l sfinţeşti pe el şi toate lucrurile lui şi va fi sfânt;
10. Să ungi jertfelnicul arderilor de tot şi toate lucrurile lui şi să sfinţeşti jertfelnicul şi va fi sfinţenie mare;
25. Şi a aprins candelele lui înaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise.

Si iata ca iarasi ne aratati ca sectele/neo-protestantii nu respecta Sfinta Scriptura.

Mai înainte de toate, fiţi convinsă că lumânările nu sunt candele; apoi că în Noul Legământ Hristos nu ne mai spune să ne facem candele ca pe vremea Vechiului.

Evanghelistul Ioan relatează ceea ce Mântuitorul a spus despre Sine:
"Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Ioan 8,12).
Adevărata explicaţie este dată de Mântuitorul Însuşi: creştinii nu foloseau lumânări decât pentru iluminat, deoarece un creştin adevărat nu este în întuneric atîta vreme cât îl urmează pe El.

Mântuitorul Iisus Hristos este adevărata lumină spirituală a omului! Omul are nevoie de lumină şi călăuzire spirituală, nu de lumina şi călăuzirea date de lumânare. Cum poate lumina lumânării să facă lumină în lumea spirituală? Folosirea lumânărilor dă o impresie de religiozitate şi spiritualitate chiar, dar este doar o impresie. Datorită acestei autoînşelări, oamenii nu mai caută Adevărata Lumină. Pe măsură ce oamenii nu mai studiau învăţătura apostolilor, erau mai uşor de manipulat, iar preoţii manifestau o preocupare mai mare pentru interesul lor personal decât pentru păstrarea neschimbată a învăţăturii apostolilor. Producerea şi comercializarea lumânărilor este monopolul celor care şi impun folosirea lor. Cu cât se cere mai mult folosirea lor, cu atât cresc veniturile!

Despre sfintiri.
 

Nu cred ca indrazneste nimeni sa spuna ca toti preotii si calugarii orotodocsi sunt fara de pacat si perfecti.
Avem foarte multe cazuri in preoti sau calugari au luat-o destul de rau pe ulei, fie in extrema materialismului ( a se vedea calugari cu blog, iPhone si BMW) sau in extrema religismului (sau a fanatismului).
Ei sunt cei care din mandrie si-au lepadat credinta, si au ales sa faca totul dupa bunul lor plac.
Dar asta nu inseamna ca invatatura ortodoxa e gresita, si ca nu exista oameni care sa o aplice.
Sunt ortodocsi adevarati multi, dar lumea nu-i stie, fiindca nu sunt mediatizati.
Astazi ca lumea sa stie de tine trebuie sa fii implicat intr-un scandal, sa faci circ, sa te certi. Altfel nimeni nu te baga in seama.

Dar cum poate omul plin de dragoste si compasiune pentru semeni, omul care respecta si pretuieste tot ce a creat Dumnezeu sa se certe si sa faca circ?

Totul omul acela care traieste asa cum trebuie are puterea sa sfinteasca lucrurile. Vorba aceea: omul sfinteste locul.
Dar tot omul acela e si smerit si lasa cinstea binecuvantarii celui care a primit datoria de la Dumnezeu sa se ingrijesca de suflete: preotul.

Omul cu inima buna care sa zicem duce la preot sa zicem o icoana sau o broboada sa o sfinteasca, are mult folos.
Mai intai ca se smereste, caci il recunoaste pe preot ca parinte si ii acorda respectul cuvenit.
Apoi ca multumeste lui Dumnezeu pentru cinstea facuta.
Si in cele din urma ca invata sa aibe mai multa evlavie. Mai intai se va purta cu grija fata de obiectul sfintit, iar in timp cu toate lucrurile si incet, incet invata sa iubesca natura.
Asta e scopul sfintitrilor si a darurilor care se fac la Biserica, sunt un simbol al dragostei.
Sau cel putin asa ar trebui sa fie....
Caci cum am vazut ca se intampla in unele cazuri, la cat spectacol se face mai bine nu comentez.

Din cate stiu eu, poate am ramas in urma cu moda, dar in Biserca Ortodoxa se folosesc candele cu ulei, la icoane, si lumanari de ceara, dar ca daruri.
Ca daruri se aduc de cand crestinismul lumanari, candele care se foloseau la iluminat, atat in altar, cat si la icoane.
Iar ele sunt cosiderate sfinte deoarece au fost daruite lui Dumnezeu.
Faza cu lumnarile aprinse la vii si morti, e mai moderna, fiindca a aparut electricitatea,( desi in multe locuri inca in timpul slujbelor se mai folosesc lumanari) si nu mai au ce sa faca cu ele, si atunci le zic sa le aprinda afara.
Daca darul e adus din inima curata nu vad care e problema. Dar la fel de bine sunt primite si florile, fructele, icoanele, cartile etc.
Lumanarile/candelele mai au menirea si sa aminteasca omului de Inviere, cand lumina a biruit intunericul.
De aceea se si poarta lumanari la Pasti, ca sa vestim Invierea. Nu ele sunt Lumina, ci amintesc de acel moment, cand in toiul noptii, Lumina a biruit. E un mod de a arata bucuria ta si altora. Ce e rau in asta?
Evident ca nu e pacat ca nu ai lumanare de Pasti, sau ca nu aprinzi 20 de lumanari cand mergi la biserica.
Ba din contra mi se pare foarte aiurea sa vezi doamne cochete cum se inghesuie la lumanari Duminica dimineata in loc sa se roage impreuna cu ceilalti la slujba.
Sunt urate aceste gesturi de grandomanie, de a te umple de cruci, lumanari si obiecte "sfinte" doar de dragul de a avea, si de a te da important.
Dar nu vad nimic rau in a darui la Dumnezeu ceva, fie si ceva mic, cum ar fi o floare sau o lumanarica.
Important e sa fie cu adevarat din inima, sa fie un pic din efortul tau (pe vremuri oamenii confectionau candelele si lumanarile, nu le cumparau in graba) si sa daruiesti cu bucurie.

Adevarat, Mintuitorul e adevarata Lumina, insa nicaieri nu ne spune Mintuitorul sa nu mai folosim candele, luminari sau tamiie. Chiar din contra, cind Isus a fost in vizita la Marta si Maria, nu a avut nici un gest de impotrivire. Aceasta "impresie de religiozitate" despre care vorbiti dumneavoastra, este de fapt o parte din adevarata religiozitate, iar ea strabate tot Vechiul Testament (respectiv sfintirea, tamiirea, folosirea candelelor, ungerea cu ulei).Nu stiu cum v-ati dat seama ca preotii manipulau pentru ca este trecut, negru pe alb, in Vechiul Testament despre toate acestea, asa cum v-am aratat. Daca unii vor sa faca negot cu luminari, vor fi ei judecati. Deocamdata noi, ca si catolici (si presupun ca si ortodocsii gindesc la fel), nu ne facem nici un fel de griji ca ar fi pacat sa folosim lumanarile. Este trecut in Vechiul Testament. Apelam si la sfintirea obiectelor, pentru ca Dumnezeu le-a dat adevaratilor preoti puterea sa faca acest lucru dupa cum ati vazut in citatele date anterior. Iar daca Dumnezeu spune ca un obiect sfintit e sfint, cum as avea curajul sa-L contrazic?

V-aţi cantonat definitiv şi iremediabil în Vechiul Testament în nişte simboluri desuete ce de mult şi-au terminat lucrarea de conducere către Adevărata Lumină venită de 2.000 de ani să ne lumineze pe toţi.
O singură idee aţi început legată de Iisus şi vizita Lui la Marta şi Maria pe care n-am înţeles-o. Ce anume gest de ne-împotrivire a avut cu acea ocazie? E vorba cumva de lumânări? Detaliaţi vă rog.

Scopul vietii mele este sa ma cantonez definitiv si iremediabil in Dumnezeu, adica Tatal, FIul si Sfintul Duh. Sa ma ajute Dumnezeu in aceasta propunere. Nu sa ma cantonez in Vechiul testament, sau in Noul, sau in vreun verset din Biblie. Daca Dumnezeu, prin prooroci, a spus ca preotii pot sfinti obiecte, cred. Singurul care ar fi putut sa ne dea o noua regula este Isus. Nu ne-a dat aceasta regula. Din contra, a intarit cele din Vechiul Testament, de exemplu la vizita la Maria si Marta (despre care am mai vorbit), sau la Inaltare (din Luca):
50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.

In Vechiul Testament preotii au sfintit obiecte, Isus a binecuvintat, acelasi lucru il fac si preotii nostri. In vechiul Testament e scris s-au folosit candele, ca s-au facut rugaciuni pentru morti, ca altarul Domnului s-a sfintitit etc, Isus nu a contrazis nimic din toate acestea, nici sfintii apostoli, deci acelasi lucru il facem si noi.

Referitor la vizita lui Isus la Maria- Marta, scuze, am gresit. Ma refeream la Maria care i-a spalat picioarele lui Isus cu mir de pret, iar Isus nu s-a impotrivit. Acelasi lucru il facem atunci cind folosim lucruri de pret pe si la altar, pentru ca pe acest altar se aseaza Trupul si Singele Lui Isus si e firesc sa folosim cele mai de pret lucruri.

Ca să rămânem strict în cadrul topicului, nu găsesc nicio binecuvântare ori sfinţire a lumânărilor în viaţa şi activitatea lui Isus Christos şi nici nici în cea a sfinţilor apostoli.

In viata Lui Isus gasim binecuvintarea oamenilor, a piinii, a vinului si a pestilor, iar in Vechiul Testament gasim sfintirea candelelor, a altarului si a obiectelor de cult.

Nimic nou sub soare. Asta spuneam şi eu: nimic despre binecuvântarea/sfinţirea lumânărilor în NT.

Nici pentru mine nu e nimic nou sub soare: daca Isus a binecuvintat oamenii, piinea, pestii, vinul, inseamna ca a binecuvintat. Preotii nostri fac acelasi lucru, chiar daca, in unele locuri candela a fost inlocuita de lumanare.

+++ +++ +++ +++

Zisa IIsu In SF. vetuire a lui pe pamInt ; Nu am venit sa stric legea si prorocii , ce am venit sa Implinesc atunci El nu a venit nici sa strice Invataurile Legi si nici porucile date de Dumnezeu Sfintilor Prooroci si nici RInduiala lasata de ei pentru ca sa fim siguri ca nu tot ce a fost revelat de Dumnezeu Sfintilor este si scris In vreo carte pentru ca nu era nimeni de fata ca sa auda si sa scrie.

1. Nu e vorba de oameni, pâine, vin, peşti, nici măcar de candele; ci de lumânări.
2. Preoţii nu sunt Christos Isus, chiar dacă au încercat să-I uzurpe prerogativele (Mijlocitor şi Preot/Mare Preot).

1. Aici vorbim despre sfintirea obiectelor; iar preotii care apar in Biblie au sfintit obiecte. Preotii din Biblie au sfintit altarul, obiectele de cult, candelele si celelalte obiecte care se gaseau in lacasul de cult, acelasi lucru il fac si preotii nostri. Concluzie: preotii nostri respecta Sfinta Scriptura spre deosebire de pastorii dumneavoastra.
2. Preotii, urmasii apostolilor, sint cei care, l-au primit pe Duhul Sfint, au puterea de a a ierta pacatele (conform Noului Testament) si au puterea si de a sfinti obiecte (conform Vechiului Testament). Cu adevarat, ei nu sint Isus Cristos sint cei carora Isus le-a dat prerogative speciale. Preotii nostri fac aceste lucruri; concluzie: preotii nostri respecta Sfinta Scriptura.

Pentru ca preotii sa respecte Sfanta Scriptura, ar tebui sa se intample un paradox; adica, sa recunoasca preotia Domnului Iisus Hristos si sa renunte la preotia simbolica, valabila pana la inaltarea Singurului si Adevaratului Preot. In crestinism, titlul de "iereus" (preot) si "arhiereus" (mare preot) il are numai Domnul Iisus Hristos. Cititi tot Noul Testament. Cei pamantesti au diferite slujbe (prezbiteri, diaconi, episcopi).

Preotii nostri Il recunosc pe Isus Mare Preot; in Vechiul Testament era un singur mare preot si nenumarati alti preoti care slujeau in temple. Acelasi lucru se intimpla si in Biserica Catolica: noi avem un singur Mare Preot, pe Isus Cristos. Ceilalti sint slujitorii Lui .

Chestiunea e chiar mai delicată la dumneavoastră catolicii, decât la ortodocşi. Căci aveţi un Pontifex Maximus, deşi Isus e Unicul Mare Făcător de Punţi între Dumnezeu şi oameni. Ba mai are şi supranumele de Vicarius Filii Dei, deşi nu există locţiitor al Fiului lui Dumnezeu (decât Spiritul Sfânt).

Titlurile astea seamana destul de mult cu cele ale lui Octavian,rege latin din periada imperiului i.Hr.Adica papa capata veleitati de subtituitor al Divinuluiu,repectic Iisus Hristos,ceace ce in BO nu se intampla cu patriarhi,care au o conducere sinodala.Pai Iisus nu poate fi inlocuit de nimeni si nimic,El poate fi reprezentat doar,,Cine va asculta pe voi,pe Mine ma asculta''.

Aveţi dreptate, titlul de Pontifex Maximus îl purtau toţi împăraţii romani de după Cezar; papa de la Roma fiind moştenitorul acestora.

Despre pericolul sectar sau scris multe. Traim intr-o vreme in care dupa unii ar trebui sa ascultam si pe idolatri si pe mormoni si pe satanisti etc etc. Ascultarea de mai marii nostri de apostoli si de urmasii lor nu mai e valabila pentru lumea asta ratacita! Acest catolic a explicat senzational : Preotii nostri Il recunosc pe Isus Mare Preot; in Vechiul Testament era un singur mare preot si nenumarati alti preoti care slujeau in temple. Acelasi lucru se intimpla si in Biserica Catolica: noi avem un singur Mare Preot, pe Isus Cristos. Ceilalti sint slujitorii Lui .

Din pacate biblia vorbeste de o decadere a credintei ,ba chiar Iisus se intreaba daca va mai gasi credinta in schimb acesti pocaitii neoprotestantii care isi schimba ideile de la o zi la alta ne arata ca viitorul suna bine! Degeaba sunt zecile de versete impotriva falsilor invatatori lumea e curioasa sa afle orice. Duceti-va sa faceti spiritism, sa faceti yoga sau ce va trece prin cap.Lumea e razvratita si isi asculta lingusitorii!
Degeaba femeia a zis: daca ma voi atinge de haina lui si ma voi vindeca! Diavolul uraste cele sfinte...Siprobabil femeia practica fetisismul!?!

Pentru restabilirea adevarului (ca sa va citez), in Biserica Catolica unicul mijlocitor intre Dumnezeu si oamnei e Isus Cristos. Pentru tot ceea ce sustineti diferit fata de acest adevar, veti da socoteala la Marea Judecata, atit pentru dumneavoastra cit si pentru cei pe care ii induceti in eroare.

Referitor la Pontifex Maximus, am cautat pe internet si am vazut ca era o persoana care organiza viata religioasa a Romei cu 300 ani inainte de Cristos.

Aceaste nedreptati si minciuni pe care le spuneti despre catolici le jertfesc Domnului pentru luminarea si indreptarea dumneavoastra, domnulte Tricesimusquintus.

Probabil nu sunteţi catolică de mult timp, ori nu sunteţi o catolică chiar informată. Vă recomand lucrări teologice serioase (chiar catolice fiind) pentru a vă documenta în privinţa termenilor "Pontifex Maximus", "Vicarius Filii Dei", etc. Succes!

Pai recomandati-mi, ca pe net nu am gasit nimic, chiar din contra; dupa Wikipedia nu este nici o legatura intre ceea ce sustineti dumneavoastra si ceea ce inseamna de fapt Pontifex Maximus:
"Pontifex Maximus era conducătorul colegiului pontifilor (colegiu înființat de Numa, deschis plebeilor începând din anul 300 îen"

Pina nu-mi dati o sursa credibila pot sa inteleg ca aceasta e o alta forma vicleana prin care va atrageti adeptii.

"Vicarius Filii Dei" inseamna reprezentantul Fiului lui Dumnezeu. Iar sfintul parinte Papa asta este. La fel ca oricare alt preot, inclusiv preotul din parohia mea;

Mă mir că nu aţi găsit nimic altceva. De exemplu, la o simplă căutare chiar în Wikipedia găsiţi:

"Papa Siriciu (NN n.320) a fost primul papă care a purtat și titltul de "Pontifex Maximus" împreună cu cel de Papă, Acest titlu a fost folosit apoi regulat de succesorii săi."
Dacă nu mă credeţi pe mine, ori Wikipedia, puteţi să-l întrebaţi pe preotul dvs.

Deci şi această problemă a fost lămurită, este aşa cum am zis... În cazul acesta, este rândul dvs. să vă explicaţi acuzaţia: "Aceaste nedreptati si minciuni pe care le spuneti despre catolici". Care "nedreptăţi" şi care "minciuni" dacă cele două probleme din postarea mea sunt reale? Ar fi cazul să ne controlăm afirmaţiile şi să nu aruncăm cu acuzaţii aşa uşor...

Minciuna se referea la faptul ati sustinut ca in Biserca Catolica, Suveranul Pontif ar fi mijlocitor intre om si Dumnezeu. In Biserica Catolica singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu e Isus Cristos. Pentru aceasta minciuna va accept scuzele, daca mi le cereti.

Deasemenea, abordare a lui "Ponifex Maximus" tendentioasa. Pontifex Maximus inseamna suveran pontif, adica cea mai mare treapta ierarhica in Biserica Catolica. Faceti-ma sa inteleg: de ce Pontifes Maximus (=Suveran Pontif) e rau, iar nimic (pentru ca cea mai mare treapta in biserica dumneavoastra e o mare necunoscuta) ar fi bine?

Frumos; nu m-am gandit niciodata la asta.

Nici măcar n-am folosit cuvintele pe care mi le atribuiţi. Dacă nu vă ajută memoria, vă reamintesc întreaga mea postare:

Îmi cer iertare pentru orice doriţi, dar cuvintele acelea nu le-am folosit, aş uza chiar de o minciună dacă aş face ce-mi cereţi.
Desigur, la modul declarativ, Biserica Catolică poate afirma că Isus Christos e Unicul Mijlocitor (şi e adevărat), însă lucrul acesta trebuie şi dovedit. Făcând uz de cele două prerogative, judecaţi şi dvs. dacă mai poate fi Isus "Unic" Mijlocitor. Iar supranumele de "vicar" al lui Isus pe pământ, nu vă sugerează chiar nimic?

N-am spus că e "rău", mă gândesc doar la Sf. apostol Petru (al cărui urmaş pe linie succesorală se consideră) şi la umilinţa sa. El nu s-a considerat niciodată suveran "maxim", ori vicar al lui Cristos păscând oiţele turmei Sale cu cârjă de aur bătută în nestemate.

Altceva nici nu mai vreau să comentez, cred că ne-am depărtat prea mult de topic (vă reamintesc: lumânările). Orice comentariu marginal îl voi considera spam.

Ar fi cazul sa nu considerati spam aces mesaj, pentru ca dumneavoastra v-ati abatut de la topic, nu eu, ironizind (ca sa nu spun mintind) Biserica Catolica.As vrea si-mi tilcuiti urmatoarea fraza, spusa de dumneavoastra:" Căci aveţi un Pontifex Maximus, deşi Isus e Unicul Mare Făcător de Punţi între Dumnezeu şi oameni." Eu din asta inteleg ca sugerati: desi unicul mijlocitor (sau facator de punti) intre Dumnezeu si oameni e Isus Cristos, catolicii l-au mai adaugat pe Pontifus Maximus.

Referitor la vicaius Filii Dei, care inseamna vicarul Fiului lui Dumnezeu, da, acest atribut il are sfintul parinte papa si orice preot: ei fac (sau ar trebui sa faca) exact ceea ce a facut Isus: se jertfesc pentru ceilalti (exact ca Isus), iarta pacatele (exact ca Isus), transforma piinea st vinul in Trupul si Singele Domnului (exact ca Isus). Da, Isus a lasat niste pastori ai turmei si acestia sint preotii.

Subiectul topicului este sfintirea obiectelor. Nu mi-ati spus de ce nu tamiiati altarul si de ce nu sfintit altarul si candelele, cu toate ca v-am dat versete care arata aceste practici, in Vechiul Testament. V-ati cramponat in cuvintul "luminare". Iata si luminarea pe care o tot cautati (1Macabei4.50)
"Şi au tămâiat pe jertfelnic şi au aprins lumânările cele de pe sfeşnic şi luminau în templul Domnului."
Acelasi lucru il fac si preotii. Sfintesc altarul si toate obiectele care se afla pe el, inclusiv luminarile.
Mi-ati spus ca ma cramponez in Vechiu Testament. Iata si din Noul Testament(Apocalipsa 8.3-4):
3. Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
4. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

Concluzie: nu sfintiti altarul, nu sfintiti candele, nu aprindeti luminari pe altar (despre care se scrie in Vechiul Testament), nu tamiiati altarul (despre care se scrie in Noul Testament). Mi-e clar; si la acest subiect imi aratati cit de multi "respectati" Biblia.

ereticilor nu mai intrati aici pentru a provoca tulburare!!!
Dupa caderea lui Adam si a Evei natura si lucrurile pamantesti s-au dat la stricaciune/ s-au spurcat, intelegeti exprimarea va rog si daca nu va convine exprimarea nu comentati,. Din aceasta cauza trebuie sfintite. Dar voi sectarilor sa va intreb acum ceva si sa raspundeti. Chiar credeti ca sunteti Dreapta Credinta?
Voi ati aparut ca ciupercile dupa ploaie si mai tulburati lumea. Ati ajuns voi sa talcuiti Sfintele Scripturi care nici Sfintii PARINTI nu au facut-o si voi va bagati care mai de care la talcuit?
La voi este un haos! Fiecare talcuieste dupa cum vrea.
Biblia a fost talcuita doar de Sfantul Ioan Gura de Aur.
Dar problema e urmatoarea. Voi v-ati rupt de la Calea Cea Dreapta si acum sunteti mari predicatori. Vedetiva de treaba mai... Ia ziceti-mi voi mie cati predicatori ca voi au reusit sa il invinga pe parintele Cleopa. A dat replica la orice. Cand parintele ii intreba despre ereziile voastre predicatorii vostri ramanea blocati. Nu stiau ce sa zica.
Voi ati aparut asa prin anii 1850 - 1900 si incepeti sa afirmati cate si mai cate. Si pe langa tu , cel care te-ai bagat in discutie, esti si adventist. Secta asta pe langa ereziile elementare sectelor are cateva care deja tin de bun simt si care nu cinstesc Invierea. Stiti voi la ce ma refer. Si daca nu stitima refer la serbarea Sambetei. Domnul nostru Iisus Hristos a inviat Duminica. Asta ce faceti voi se numeste nerespectarea invierii. Daca sfintii din vremea aceea au zis ca trebuie tinuta Duminica asa trebuie ca stiau ce vorbesc, nu ca dupa 1900 de ani dupa EVENIMENT sa apara si sectele voastre care altereaza credinta!
Fie ca Domnul Dumnezeu sa lumineze mintile celor rataciti
Doamne ajuta!

http://yoursmiles.org/tsmile/forum/t1249.gif



Pentru simplul fapt că în dispensaţiunea creştină nu mai există tămâie, altar, candele. Hristos a devenit şi Jertfă şi Altar, Hristos este Lumina Lumii; Duhul Sfânt şi Cuvântul este Candelă şu Lumină pe cărarea noastră, iar tămâia este "rugăciunile sfinţilor" (Apoc.5,8)

Aţi omis să-mi daţi în Noul Testament al Domnului Isus Cristos, cel care descrie practica creştină.

Nu vă mai necăjesc cu faptul că 1 Macabei e carte necanonică şi trec direct la subiect. "Lumânările" de care scrie acolo sunt de fapt λύχνους, adică lămpi.

inexistentele lumânări, cădelniţele şi tămâia din text se referă la nişte elemente simbolice care nici măcar nu sunt într-o biserică creştină, ci în Templul Ceresc. Tot Apocalipsa explică acele elemente şi ce semnifică ele.

Deplasata concluzie la care aţi ajuns demonstrează cât de puţin cunoaşteţi din Noul Legământ statornicit de Domnul Cristos - legământ în care nu mai există ceremoniale legate de altare, foc, sânge, animale junghiate şi cohorte de preoţi şi leviţi.

Preasfântule Anatolie, mai degrabă cred că dumneata te-ai rătăcit pe-aici pe secţiunea "Secte şi culte".

tricesimusquintus asa jignesti oamenii ortodocsii pe un forum ortodox si speri ca nu vei fi banat? Uita-te la traducerea la Isaia cap 66 sa vezi cat de proasta si mincinoasa este cea protestanta in legatura cu acest subiect!3. Cine injunghie un bou ca jertfa nu este mai bun decat cel ce ucide un om; cine jertfeste un miel este ca cel ce ar rupe gatul unui caine; cine aduce un dar de mancare este ca cel ce ar varsa sange de porc; cine arde tamaie este ca cel ce s-ar inchina la idoli; toti acestia isi aleg caile lor, si sufletul lor gaseste placere in uraciunile lor.
Deci inteleg ca cine ucide un bou e la fel ca cine ucide un om? Sau cine tamaiaza ca se inchina idolilor? Dar tu scri: Pentru simplul fapt că în dispensaţiunea creştină nu mai există tămâie, altar, candele. Hristos a devenit şi Jertfă şi Altar, Hristos este Lumina Lumii; Duhul Sfânt şi Cuvântul este Candelă şu Lumină pe cărarea noastră, iar tămâia este "rugăciunile sfinţilor" (Apoc.5,8)
Deci si cei din vechime tamaiau aiurea? Se inchinau la idoli?Traducerea corecta este cu totul alta si schimba semnificatia:3. Cel ce junghie un bou si in acelasi timp omoara un om, cel ce jertfeste o oaie si in acelasi timp rupe gatul unui caine, cel ce aduce prinos si in acelasi timp aduce sange de porc, cel ce aduce jertfa de tamaie si in acelasi timp se inchina la idoli, - toti acestia si-au ales cai nelegiuite si in uraciunile lor traieste sufletul lor.
De aceea sunteti niste lucratori ai satanei ca schimbati sensul traduceti gresit sunteti obraznici etc etc!