![]() |
Scriptura este insuflata de Duhul Sfant, una dintre cele trei Persoane, ce formeaza Sfanta Treime. Astfel, Scriptura contine cu siguranta si incontestabil cuvintele lui DUMNEZEU.
Sa vedem putin cum stam. Citim... nu citim? Intelegem... nu intelegem? :) |
Am raspuns ca am citit-o integral o singura data, pentru ca asta imi permitea chestionarul. In fapt, ma citit-o din scoarta-n scoarta doar oadat, dar Noul Testament si mai ales Evangheliile le-am citit de mai multe ori.
|
Ma bucur mult ca ai raspuns.:) Ai dreptate... as fi putut pune la chestionar si o varianta in care sa te incadrezi, dar pe moment la varianta asta chiar nu m-am gandit. :D
E imbucurator sa aud ca persoanele crestine inca mai citesc Scriptura. Si eu am citit cam in acelasi stil ca si al tau, dar mi-am format de vreo cativa ani prin harul Domnului o intreprindere pe care as desemna-o ca buna.:) Nu spun asta dintr-o dorinta desarta de a ma lauda, ci din dorinta de a-i indemna si pe altii sa imi urmeze exemplul, daca il gasesc demn de urmat. In fiecare zi citesc 4 capitole din Biblie: 2 din NT si 2 din VT, dupa care imi fac notite pe baza a ceea ce am citit... redau continutul si evtl. vreo meditatie legata de lectura. Am auzit de multe ori persoane care se plang ca nu inteleg Scriptura, dar cred ca daca avem in minte urmatoarele doua principii e imposibil sa nu intelegem. Dupa parerea mea: 1. Scriptura se citeste cu mintea deschisa. Cred ca Dumnezeu nu degeaba ne-a creat cu creier. Trebuie sa ne folosim ratiunea, dar mai ales CREDINTA atunci cand citim. 2. Scriptura a fost insuflata de Duhul Sfant. Asa ca pentru a o putea descifra corect ai nevoie de calauzirea Lui. Astfel, daca va pune Dumnezeu pe inima sa cititi Scriptura, faceti lucurul acesta, dar cu o minte deschisa si nu uitati ca Dumnezeu nu ne vrea spalati la creier, ci ne vrea incredintati prin propria noastra initiativa si intelegere de ceea ce citim. Mult spor va doresc si mai astept si alte interventii la topic-ul acesta, daca doreste cineva.:) |
Noul Testament e impartit in pericope care se citesc zilnic!
Deci, crestineste este ca la rugaciunile din ziua respectiva sa citesti si pericopele aferente (ordinea citirii este data la sfarsitul bibliei). Desi se vor repeta de la an la an, vei descoperi tot timpul noi intelesuri... |
Multumesc pentru sfat. :)
Sper ca nu te vei supara, daca nu voi fi de acord cu tine.:D Nu stiu ce intelegi tu prin rugaciune, dar am vazut ca imi faci trimitere spre rugaciuni ortodoxe consacrate. Eu prin rugaciune inteleg comunicare cu Dumnezeu si sa imi fie cu iertare daca consider, ca atunci cand comunic cu Dumnezeu vreau sa o fac spunand ce simt eu, nu ce au simtit altii. Daca ai citit NT ai observat cu siguranta, ca de multe ori Domnul Iisus se retrage din tumultul multimii pe munte si se roaga... Oare ce s-a rugat? Nu avem noi de unde sa stim, dar sunt sigura ca nu lucruri invatate pe de rost sau scrise de altii...:D In umblarea Sa pe pamant Domnul Iisus ne-a oferit un exemplu incontestabil, a ceea ce ar trebui noi sa fim, sa facem, sa spunem. Astfel, eu cred ca rugaciunea mea trebuie sa fie a mea... nu a altora... in care sa Ii aduc Triunului Dumnezeu al meu si al tau si al nostru slava si lauda cuvenita doar Lui si totodata sa fac ceea ce ne indeamna si Sf. Apostol Pavel: "6. Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. 7. Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus." Filipeni IV.6-7 Asa cum aleg sa fac din rugaciune ceva personal, pentru ca eu una asa cred ca ar trebui sa fie personala... aleg sa fac si din modul sau ordinea citirii Sfintei Scripturi ceva personal.:) "Mai departe, frații mei, bucurați-vă întru Domnul." Multa pace va doresc!:p |
Asa este, rugaciunea si lectura perseverenta te ajuta sa intelegi. Impresia mea este ca intelesurile mai degraba ti se reveleaza - cu alte cuvinte iti lumineaza Dumnezeu mintile - decat sa le intelegi prin efort propriu.
Eu nu am un ritual zinic. De regula ma rog dimineata 10-15 min., dar nici vorba sa am timp atunci sa citesc din Biblie. Citesc dupa-amiaza. |
Citat:
Dar si rugaciunile consacrate sunt bune. In primul rand, sunt create de oameni care stiu mult mai multe decat mine - preoti, calugari. Oameni care cu adevarat si-au dedicat viata lui Dumnezeu. De exemplu, nu stiu cum as putea sa inlocuiesc Crezul cu ceva compus de mine. In plus, daca multe nu reusesc eu sa fac, macar acest mic efort am considerat ca imi sta in puteri si ca trebuie sa-l fac: sa memorez cateva rugaciuni si sa le rostesc cand sunt singur. |
Amin!
Exact asa e si dupa parerea mea. Dupa cum am spus si mai devreme... Duhul Sfant a insuflat scrierea Scripturii, asa incat El este Cel care poate sa ne-o descopere. :) Dar din nou specific...e foarte important sa avem mintile deschise. :) Foarte frumos program ai! :) Si eu dimineata ma rog cam 10 minute si citesc si din Biblie ceva scurt, iar seara citesc dupa cum am spus 4 capitole, meditez asupra lor si ma gandesc la ceea ce am facut in timpul zilei... ce am facut bine, unde am gresit... unde era loc de mai bine... Dupa care vin in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. :) Tare ma bucur de tine, Gabriel! Dumnezeu sa te intareasca pe mai departe! Multa pace tuturor!:p |
Citat:
|
"Cred ca se poate sa te rogi si dupa cum vrei.
Dar si rugaciunile consacrate sunt bune. In primul rand, sunt create de oameni care stiu mult mai multe decat mine - preoti, calugari. Oameni care cu adevarat si-au dedicat viata lui Dumnezeu. De exemplu, nu stiu cum as putea sa inlocuiesc Crezul cu ceva compus de mine. In plus, daca multe nu reusesc eu sa fac, macar acest mic efort am considerat ca imi sta in puteri si ca trebuie sa-l fac: sa memorez cateva rugaciuni si sa le rostesc cand sunt singur." Nu stiu cum faceti voi cand dati citat, asa ca scriu intre ghilimele.:p Cand am scris anterior, ceea ce ai citat nu stiu daca m-am facut inteleasa. :D Eu una cred ca pentru Dumnezeu e important ceea ce simtim noi. Nu cred ca poti intotdeauna sa identifici starea ta.. cu rugaciunea pe care o reciti.. nu???? Cred ca orice rugaciune sincera si care vine din incredintare si credinta este ascultata. Dar ideea era urmatoarea: sa nu te trezesti ca spui o "poezie", cu care esti atat de obisnuit de nici nu mai stii ce zici si cum zici. Rugaciunea e acel strigat spre Domnul care vine din inima ta :) Mie imi place foarte mult culegerea de psalmi. Daca te uiti la modul in care ii scrie David, vei observa ca nu repeta acelasi lucru la nesfarsit, ci fiecare psalm aduce inaintea Dumnezeului sau lucruri specifice din viata lui: motive de lauda, durerea caderii in pacat etc.:) Repet...:D cred ca rugaciunea e foarte personala si ar trebui sa contina simtamintele noastre... nu ale altora...:)pentru ca Dumnezeu s-a facut cunoscut tuturor, nu doar unui grup restrans de persoane. Intr-adevar, nu toti ajungem la acelasi nivel de cunoastere, dar cum vrem sa ajungem, daca nu vrem sa iesim afara din "tabara" la El?:) Multa pace tuturor!:p |
P.S. Va rog mult ca atunci cand postati ceva pe topicul acesta sa o faceti cu duhul blandetii...:p Sa invatam sa fim blanzi si smeriti cu inima si chiar daca nu suntem de acord cu ce zic ceilalti, sa incercam sa exprimam asta intr-un mod, care sa nu lasa rani in urma.:)
Multumesc! :p |
Citat:
In carticica dupa care am invatat, e urmat de rugaciunea catre ingerul pazitor si axionul Maicii Domnului (sper ca am retinut bine cum se numeste, este aceea care incepe cu "cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe Tine ..."). |
Citat:
Stiu ca o sa spun probabil o hula, dar adevarul este ca nu imi plac psalmii. Psalmul 50 l-am invatat si il rostesc in cadrul rugaciunii de dimineata, pentru ca asa trebuie, dar finalul nu imi place. Daca retin bine: "Atunci, bine vei voi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot. Atunci, vor pune pe altarul Tau vitei." Mai sunt si multi altii care nu-mi plac deloc si ma abtin sa-i comentez. Cine stie, poate nu-i inteleg si ma va lumina Dumnezeu mai tarziu. |
Citat:
Sfatul meu era la modul general... De unde eram sa stiu ca tu deja stai tete-á-tete cu Dumnezeu precum ...Iisus Hristos cand se retragea din multime:) Doamne miluieste! |
Citat:
Chiar frumos psalmul 50. :) Am cateva stelute insemnate la unele versete din el.:D Incerc sa iti explic psalmul asa cum il inteleg... sper sa iti fie de folos. Ca sa intelegi mai bine l-as imparti in doua parti distincte. In prima parte observi ca David isi marturiseste vina, pacatul inaintea Domnului si se caieste de greseala lui (cel mai probabil pacatul infaptuit cu nevasta lui Urie, vezi 2 Regi XII) " Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu." Psalmul 50:6-7. David Ii cere Domnului sa nu il lepede, ci sa il restaureze in starea dinaintea pacatuirii. "Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi." Vs.8 "Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine." Vs.12 Partea a doua face referire la jertfa placuta Domnului. David spune: " Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi." Vs:17-18. Ca sa intelegi exact despre ce e vorba in versetele acestea, trebuie sa ne intoarcem un pic la Legea instituita de Dumnezeu pentru Israel. Domnului I se aduceau animale drept jertfe (printre altele) pentru pacat. Din ceea ce spune David poti sa extragi urmatoarea idee: pentru Dumnezeu era mult mai important, ca in momentul in care oamenii pacatuiau, decat sa aduca doar intr-un mod formal o jertfa, fara sa aiba remuscari, sa vina mai degraba inaintea Lui cu adevarata jertfa: duhul zdrobit de tristetea si greutatea pacatului, nu o jertfa adusa din iprocrizie si fara regret.??? Cred ca atat as avea de spus cu privire la psalmul acesta... sper ca ti-a fost de ajutor ce am spus.:rolleyes: Multa pace si sa crestem cu totii tot mai mult in cunoasterea Dumnezeului nostru! :p |
Imi cer iertare... iar am uitat de diacritice...:dontgetit:
|
Citat:
Repet, nu vreau sa ma lansez acum intr-o critica Psalmilor. |
Rectificare la postarea de mai sus: nu te-ai referit la ce am scris eu ca NU imi place.
|
Citat:
Aplicatie practica pentru vietile noastre: Atunci cand Domnul iti face un bine, te binecuvanteaza in vreun fel... NU uita sa ii aduci lauda si slava cuvenita Lui. Multa pace!:p |
Sectarul: Ce înțelegeți voi și ce înțelegere aveți despre Sfânta Scriptură? Preotul: Noi prin Sfânta Scriptură înțelegem colecția cărților sfinte ale Vechiului și Noului Testament, care au fost scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-un răstimp de aproape 1500 de ani, adică de la Moise (circa 1400 de ani înainte de Hristos) până la autorul Apocalipsei (circa 100 de ani după Hristos) . Încă să se știe că Sfânta Scriptură este primul izvor al descoperirii dumnezeiești. Sectarul: Dar de ce voi, arhiereii și preoții, nu dați voie creștinilor – care sunt membri ai Bisericii ca și voi – să citească sau să predice în public cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi? Preotul: Orice creștin are voie să citească Sfânta Scriptură, dar nu oricine are dreptul de a învăța și de a tălmăci cuvântul Scripturii. Dreptul acesta îl are numai Biserica, care este stâlp și temelie a adevărului (I Tim. 3, 15). Deci oricine învață în Biserică trebuie să învețe așa cum a învățat Biserica dintotdeauna. Pentru aceasta trebuie oameni bine pregătiți, cunoscători ai dreptei credințe. De ce dreptul de a învăța îl au numai episcopii, preoții și diaconii este ușor de înțeles, când ne gândim că Mântuitorul a dat puterea de a învăța sfinților și păstorilor (Matei 28, 20). Nu mulțimilor, ci numai Apostolilor. Apostolii erau trimiși de Hristos să învețe. Iar Sfântul Apostol Pavel spunea: Cum vor propovădui, dacă nu vor fi trimiși? (Rom. 10, 15). Deci dreptul la propovăduire îl are numai cel trimis. Or, episcopii sunt urmașii legitimi ai apostolilor. Sfântul Pavel îi încredințează Episcopului Timotei din Efes sarcina de a învăța în Biserică, și nu tuturor credincioșilor din Efes. Același apostol spune corintenilor: Oare toți sunteți apostoli, oare toți sunteți învățători? (I Cor. 12, 29). Același apostol spune despre episcop, preot și diacon că trebuie să fie destoinic a învăța pe alții (I Tim. 3, 2; Tit 1, 9). Nu spune însă același lucru despre toți credincioșii. El face distincție între păstor și turmă, între cei care învață și cei care ascultă. Episcopul, preotul și diaconul, nu pot învăța ce vor, ci ceea ce a învățat Biserica întotdeauna. Ei învață în numele Bisericii. Fiindcă nu oricine are destulă pricepere și înțelegere ca să tâlcuiască Scriptura. Acest lucru îl arată luminat marele Apostol Petru în epistola sa, când vorbește de epistolele marelui Apostol Pavel și zice că: în ele sunt unele lucruri anevoie de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16). Sectarul: Nu este adevărat că creștinii – ca membri ai Bisericii – nu au voie să predice și să tâlcuiască Scripturile. Orice creștin știe să tâlcuiască Sfânta Scriptură, fiind luminat de Duhul Sfânt; și acest lucru se poate înțelege limpede din cele scrise: Iar voi, ungere aveți de la Cel Sfânt și știți toate... Cât pentru voi, ungerea pe care ați luat-o de la El rămâne întru voi și nu aveți trebuință să vă învețe cineva... (I Ioan 2, 20, 27). Preotul: Ascultă, omule, Sfânta Scriptură este ca o fântână cu adâncime fără fund, fiindcă în ea este cuprinsă înțelepciunea lui Dumnezeu care nu are margini. Dacă cineva însetat ar veni la o fântână și ar vrea să bea toată apa, s-ar îneca în ea; dar dacă va scoate din ea cu ciutura și apoi de acolo va bea cu paharul, se va răcori fără de primejdie. Cine este omul acela nebun care ar voi să se bage într-o apă adâncă, fără să știe să înoate? Sfânta Scriptură are «oase», după cum spun Sfinții Părinți ai Bisericii, și nimeni având dinții înțelegerii sale de lapte, să nu îndrăznească a sparge cu ei oasele cele tari ale Scripturilor dumnezeiești, căci se vatămă pe sine și se pierde. Dumneata nu ai citit în Sfânta Scriptură cele despre famenul etiopian? Acesta citea pe Proorocul Isaia și când l-a întrebat Apostolul Filip dacă înțelege cele ce citește, el a zis: Cum voi putea înțelege, de nu mă va povățui cineva? (Fapte 8, 31). Ia seama, căci și cuvântul «ungere», despre care ai amintit dumneata, înseamnă vărsarea Sfântului Duh în Sfânta Taină a Mirungerii, îndată după primirea Botezului (Fapte 4, 27; II Cor. 1, 21; Ioan 16, 13; Rom. 8, 9 etc.), iar cuvintele «știți toate» înseamnă tot ceea ce ține de adevărul creștin și de mântuire, precum și tot ceea ce este în legătură cu antihrist și cu răspânditorii lui, despre care este vorba în versetele următoare: I Ioan 2, 22; 4, 2-3. Așadar, nu trebuie a o lua fiecare după capul său în tâlcuirea Scripturilor, căci vă rătăciți, mergând din rătăcire în rătăcire. Sectarul: Orice creștin are dreptul și chiar datoria să tâlcuiască singur Sfânta Scriptura, căci așa ne-a poruncit nouă Mântuitorul, zicând: Cercetați Scripturile, căci socotiți că în ele aveți viața veșnică. Și tocmai ele sunt care mărturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Preotul: Ia seama, omule, că mulți începători de erezii din vechime – Arie, Nestor, Eutihie, Apolinarie, Origen ș.a. – au îndrăznit a se afunda în marea Scripturii cea fără de fund și s-au înecat duhovnicește, pierzându-se pe sine și pe toți cei care i-au urmat. Nu toți au vârsta duhovnicească la fel și, de aceea, nu toți pot înțelege Sfânta Scriptură la fel. Sfânta Scriptură cuprinde trei înțelesuri: 1) înțelesul trupesc, după literă (gramatical), obștesc sau istoric; 2) înțelesul sufletesc, alegoric, metaforic; 3) înțelesul spiritual (duhovnicesc), anagogic sau mistic. Așadar, după cum spun Sfinții Părinți cei vechi ai Bisericii, cei simpli la cunoștință să se mulțumească cu înțelesul cel obștesc și istoric (după litera Scripturii); cei mai înaintați să pătrundă cu înțelegerea și în sufletul Scripturii, iar cei desăvârșiți cu fapta și înțelegerea pot cuprinde înțelesurile cele mai adânci ale Sfintei Scripturi. Pentru aceasta și marele Pavel, arătând că înțelepciunea cea desăvârșită a Scripturilor se cuvine celor desăvârșiți, zicea: Însă noi grăim înțelepciunea întru cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care sunt pieritori, ci propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, pe cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastră (I Cor. 2, 6–7). Sectarul: Nu este nevoie ca cineva să aibă multă știință spre a putea pricepe învățăturile Sfintei Scripturi, căci și celor neînvățați li se descoperă înțelepciunea acestor învățături, după cum arată Mântuitorul prin cuvintele: Te laud pe Tine, Părinte,... căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și le-ai descoperit pe ele pruncilor (Matei 11, 25). Preotul: Da, le-a descoperit Dumnezeu înțelepciunea Sa acelora pe care i-a cunoscut că sunt prunci cu răutatea, dar nu cu mintea și cu înțelegerea – adică celor desăvârșiți în toată fapta bună și care ajunseseră la nerăutatea pruncilor. La acest lucru îndeamnă și marele Pavel pe creștinii din Corint, zicând: Fraților, nu fiți prunci cu mintea, ci fiți prunci cu răutatea. Cu mintea însă să fiți oameni desăvârșiți! (I Cor. 14, 20). Sectarul: Dumnezeu a osândit înțelepciunea și știința oamenilor, după cuvântul scris: Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați o voi dărâma (Isaia 29, 14). Și apostolul zice: Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este întrebătorul veacului de acum? Au nu a făcut Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? (I Cor. 1, 19–20). Deci nu este posibil ca Dumnezeu să fi rezervat tâlcuirea Sfintei Scripturi numai unor oameni cu știință de carte, așa cum susțineți voi, preoții ortodocși! Preotul: Aici, la cele ce arăți dumneata spre a dovedi că Dumnezeu a osândit înțelepciunea și știința omenească, trebuie să știi că nu toată știința și înțelepciunea a osândit-o Dumnezeu, ci numai înțelepciunea cea deșartă a veacului acestuia și nicidecum înțelepciunea cea duhovnicească. Dacă ar fi după afirmația dumitale și a tuturor sectarilor care cugetă cele asemenea cu dumneata, atunci ar însemna să fie osândită și înțelepciunea lui Solomon, a lui Isus fiul lui Sirah, a Mântuitorului, a sfinților prooroci și apostoli, cărora li s-a poruncit să fie înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii (Matei 10, 16). Dar nu este deloc așa. Ci voi, sectarii, după cuvântul Domnului, mult vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29). |
Fara diacritice:
Sectarul: Ce întelegeti voi si ce întelegere aveti despre Sfânta Scripturã? Preotul: Noi prin Sfânta Scripturã întelegem colectia cãrtilor sfinte ale Vechiului si Noului Testament, care au fost scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-un rãstimp de aproape 1500 de ani, adicã de la Moise (circa 1400 de ani înainte de Hristos) pânã la autorul Apocalipsei (circa 100 de ani dupã Hristos). Încã sã se stie cã Sfânta Scripturã este primul izvor al descoperirii dumnezeiesti. Sectarul: Dar de ce voi, arhiereii si preotii, nu dati voie cresinilor care sunt membri ai Bisericii ca si voi sã citeascã sau sã predice în public cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi? Preotul: Orice crestin are voie sã citeascã Sfânta Scripturã, dar nu oricine are dreptul de a învãþa si de a tãlmãci cuvântul Scripturii. Dreptul acesta îl are numai Biserica, care este stâlp si temelie a adevãrului (I Tim. 3, 15). Deci oricine învatã în Bisericã trebuie sã învete asa cum a învãtat Biserica dintotdeauna. Pentru aceasta trebuie oameni bine pregãtit, cunoscãtori ai dreptei credinte. De ce dreptul de a învãta îl au numai episcopii, preotii si diaconii este usor de înteles, când ne gândim cã Mântuitorul a dat puterea de a învãta sfintilor si pãstorilor (Matei 28, 20). Nu multimilor, ci numai Apostolilor. Apostolii erau trimisi de Hristos sã învete. Iar Sfântul Apostol Pavel spunea: Cum vor propovãdui, dacã nu vor fi trimisi? (Rom. 10, 15). Deci dreptul la propovãduire îl are numai cel trimis. Or, episcopii sunt urmasii legitimi ai apostolilor. Sfântul Pavel îi încredinteazã Episcopului Timotei din Efes sarcina de a învãta în Bisericã, si nu tuturor credinciosilor din Efes. Acelasi apostol spune corintenilor: Oare toti sunteti apostoli, oare toti sunteti învãtãtori? (I Cor. 12, 29). Acelasi apostol spune despre episcop, preot si diacon cã trebuie sã fie destoinic a învãta pe alþii (I Tim. 3, 2; Tit 1, 9). Nu spune însã acelasi lucru despre toti credinciosii. El face distinctie între pãstor si turmã, între cei care învatã si cei care ascultã. Episcopul, preotul si diaconul, nu pot învãta ce vor, ci ceea ce a învãtat Biserica întotdeauna. Ei învatã în numele Bisericii. Fiindcã nu oricine are destulã pricepere si întelegere ca sã tâlcuiascã Scriptura. Acest lucru îl aratã luminat marele Apostol Petru în epistola sa, când vorbeste de epistolele marelui Apostol Pavel si zice cã: în ele sunt unele lucruri anevoie de înteles, pe care cei nestiutori si neîntãriti le rãstãlmãcesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16). Sectarul: Nu este adevãrat cã crestinii ca membri ai Bisericii nu au voie sã predice si sã tâlcuiascã Scripturile. Orice crestin stie sã tâlcuiascã Sfânta Scripturã, fiind luminat de Duhul Sfânt; si acest lucru se poate întelege limpede din cele scrise: Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfânt si stiti toate... Cât pentru voi, ungerea pe care ati luat-o de la El rãmâne întru voi si nu aveti trebuintã sã vã învete cineva... (I Ioan 2, 20, 27). Preotul: Ascultã, omule, Sfânta Scripturã este ca o fântânã cu adâncime fãrã fund, fiindcã în ea este cuprinsã întelepciunea lui Dumnezeu care nu are margini. Dacã cineva însetat ar veni la o fântânã si ar vrea sã bea toatã apa, s-ar îneca în ea; dar dacã va scoate din ea cu ciutura si apoi de acolo va bea cu paharul, se va rãcori fãrã de primejdie. Cine este omul acela nebun care ar voi sã se bage într-o apã adâncã, fãrã sã stie sã înoate? Sfânta Scripturã are «oase», dupã cum spun Sfintii Pãrinti ai Bisericii, si nimeni având dintii întelegerii sale de lapte, sã nu îndrãzneascã a sparge cu ei oasele cele tari ale Scripturilor dumnezeiesti, cãci se vatãmã pe sine si se pierde. Dumneata nu ai citit în Sfânta Scripturã cele despre famenul etiopian? Acesta citea pe Proorocul Isaia si când l-a întrebat Apostolul Filip dacã întelege cele ce citeste, el a zis: Cum voi putea întelege, de nu mã va povãtui cineva? (Fapte 8, 31). Ia seama, cãci si cuvântul «ungere», despre care ai amintit dumneata, înseamnã vãrsarea Sfântului Duh în Sfânta Tainã a Mirungerii, îndatã dupã primirea Botezului (Fapte 4, 27; II Cor. 1, 21; Ioan 16, 13; Rom. 8, 9 etc.), iar cuvintele «stiti toate» înseamnã tot ceea ce tine de adevãrul crestin si de mântuire, precum si tot ceea ce este în legãturã cu antihrist si cu rãspânditorii lui, despre care este vorba în versetele urmãtoare: I Ioan 2, 22; 4, 2-3. Asadar, nu trebuie a o lua fiecare dupã capul sãu în tâlcuirea Scripturilor, cãci vã rãtãciti, mergând din rãtãcire în rãtãcire. Sectarul: Orice crestin are dreptul si chiar datoria sã tâlcuiascã singur Sfânta Scriptura, cãci asa ne-a poruncit nouã Mântuitorul, zicând: Cercetati Scripturile, cãci socotiþi cã în ele aveti viata vesnicã. si tocmai ele sunt care mãrturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Preotul: Ia seama, omule, cã multi începãtori de erezii din vechime Arie, Nestor, Eutihie, Apolinarie, Origen s.a. au îndrãznit a se afunda în marea Scripturii cea fãrã de fund si s-au înecat duhovniceste, pierzându-se pe sine si pe toti cei care i-au urmat. Nu toti au vârsta duhovniceascã la fel si, de aceea, nu toti pot întelege Sfânta Scripturã la fel. Sfânta Scripturã cuprinde trei întelesuri: 1) întelesul trupesc, dupã literã (gramatical), obstesc sau istoric; 2) întelesul sufletesc, alegoric, metaforic; 3) întelesul spiritual (duhovnicesc), anagogic sau mistic. Asadar, dupã cum spun Sfintii Pãrinti cei vechi ai Bisericii, cei simpli la cunostintã sã se multumeascã cu întelesul cel obstesc si istoric (dupã litera Scripturii); cei mai înaintati sã pãtrundã cu întelegerea si în sufletul Scripturii, iar cei desãvârsiti cu fapta si întelegerea pot cuprinde întelesurile cele mai adânci ale Sfintei Scripturi. Pentru aceasta si marele Pavel, arãtând cã întelepciunea cea desãvârsitã a Scripturilor se cuvine celor desãvârsiti, zicea: Însã noi grãim întelepciunea întru cei desãvârsiti, dar nu întelepciunea veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care sunt pieritori, ci propovãduim întelepciunea lui Dumnezeu în tainã, pe cea ascunsã, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastrã (I Cor. 2, 6 7). Sectarul: Nu este nevoie ca cineva sã aibã multã stiintã spre a putea pricepe învãtãturile Sfintei Scripturi, cãci si celor neînvãtati li se descoperã întelepciunea acestor învãtãturi, dupã cum aratã Mântuitorul prin cuvintele: Te laud pe Tine, Pãrinte,... cãci ai ascuns acestea de cei întelepti si le-ai descoperit pe ele pruncilor (Matei 11, 25). Preotul: Da, le-a descoperit Dumnezeu întelepciunea Sa acelora pe care i-a cunoscut cã sunt prunci cu rãutatea, dar nu cu mintea si cu întelegerea adicã celor desãvârsiti în toatã fapta bunã si care ajunseserã la nerãutatea pruncilor. La acest lucru îndeamnã si marele Pavel pe crestinii din Corint, zicând: Fratilor, nu fiti prunci cu mintea, ci fiti prunci cu rãutatea. Cu mintea însã sã fiti oameni desãvârsiti! (I Cor. 14, 20). Sectarul: Dumnezeu a osândit întelepciunea si stiinta oamenilor, dupã cuvântul scris: Pierde-voi întelepciunea înteleptilor si stiinta celor învãtati o voi dãrâma (Isaia 29, 14). si apostolul zice: Unde este înteleptul? Unde este cãrturarul? Unde este întrebãtorul veacului de acum? Au nu a fãcut Dumnezeu nebunã întelepciunea lumii acesteia? (I Cor. 1, 19 20). Deci nu este posibil ca Dumnezeu sã fi rezervat tâlcuirea Sfintei Scripturi numai unor oameni cu stiintã de carte, asa cum sustineti voi, preotii ortodocsi! Preotul: Aici, la cele ce arãti dumneata spre a dovedi cã Dumnezeu a osândit întelepciunea si stiinta omeneascã, trebuie sã stii cã nu toatã stiinta si întelepciunea a osândit-o Dumnezeu, ci numai întelepciunea cea desartã a veacului acestuia si nicidecum întelepciunea cea duhovniceascã. Dacã ar fi dupã afirmatia dumitale si a tuturor sectarilor care cugetã cele asemenea cu dumneata, atunci ar însemna sã fie osânditã si întelepciunea lui Solomon, a lui Isus fiul lui Sirah, a Mântuitorului, a sfintilor prooroci si apostoli, cãrora li s-a poruncit sã fie întelepti ca serpii si blânzi ca porumbeii (Matei 10, 16). Dar nu este deloc asa. Ci voi, sectarii, dupã cuvântul Domnului, mult vã rãtãciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29). |
Frumos ca citit si va documentati... dar mai important e cu ce ramaneti!
Multa pace si lumina!:p |
Asta e valabil pentru toti.
|
Citat:
|
Este vorba de Botez. Prin El are loc moartea omului celui vechi si nasterea celui nou. Astfel, Botezul este "innoirea" noastra. Iar acesta innoire este viata intr-o noutate continua. "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat". Haina acesta nu ramane numai la suprafata ca hainele obisnuite, ci se imprima in fiinta noastra intreaga. Ea e Hristos insusi.
|
Tatal nostru este o rugaciune INDICATA de insusi DOMNUL IISUS HRISTOS ,iar CREZUL de Sfintii Apostoli,iar alte rugaciuni de Sfintii parinti cu viata inalt duhovniceasca si cu aleasa simtire,mai mare ca a noasta,ASA CA NU E UN PACAT DC LE CITIM CU ATENTIE SI DC NI LE INSUSIM ,PRIN SIMTIRE DUHOVNICEASCA ,ELE SINT PRIMITE DE dUMNEZEU ,DECIT NISTE RUGACIUNI PERSONALE RECI SI IMPRASTIATE.
|
Eu am citit integral,citeam fragmente din Biblie,etc. Dar o imi rezerv timp sa o citesc.
|
Biblia, are multe comori, numai indemnurile Mantuitorului din Ev dupa Matei despre post, rugaciune, iertare, judecata, sunt atat de actuale, epistolele sobornicesti ale lui Ioan, Petru, cate indemnuri cat de actuale sunt in viata noastra..Isaia, Pildele lui Solomon, toate sunt atat de valoroase si atata invatatura se ascunde in ele, numai trebuie descoperita
Un mic sfat, cand cititi Biblia , sa va asigurati ca aveti pe cine intreba acolo unde nu intelegeti, ori un preot, ori aici pe forum, deoarece, sunt multe versete care te smintesc la prima vedere, dar asta nu trebuie sa ne indeparteze de Cuvantul cel Sfant al Scripturii Problema pe care o observ in societate este ca multi sustin ca Biblia e depasita, contine erori, etc, dar nici macar nu s-au sinchisit sa o citeasca, au citit un articol, doua, fara nicio valoare, despre Biblie, sau au vazut documentare indoielnice si gata au si tras concluzia..cu cat inaintezi in citirea Bibliei iti dai seama cat de mic si pacatos esti si cat de mare si iubitor este Dumnezeu, chiar daca dupa cum am spus, unele versete sau capitole te pot sminti la prima vedere, mai ales din V Testament, cu ajutor si rugaciune se poate, macar un capitol ,doua pe zi, este esential, nu e mult, nu e greu, mai ales Noul Testament, n-ar trebui sa se puna problema sa nu fie citit de catre o persoana cre se vrea crestin, traitor a poruncilor lui Dumnezeu |
Cred ca o metoda buna de citire a Sfintei Scripturi este urmatoarea: a citi foarte putin, zilnic.
Citirea unui numar de capitole sau a unei norme fixe mai mari duce la oboseala, nu pentru toti, si la o pierdere considerabila a ceea ce am citit, nu la toti. Insa citirea unui numar restrans de versete (5-10 versete sau jumatate de capitol) ramane mai usor in minte si inima. Citind putin ne straduim sa rememoram acele versete toata ziua. Asta nu inseamna "a invata ca un tocilar", ci a rememora cuvinte vii, cu noi si noi adancimi. Iar odata inscriptionate in minte si inima, ele vor rodi si vor odihni sufletul, in anumite momente. |
Dorin, eu nu cred ca este important cat citim, ci cum citim. Degeaba citim doua versete, daca nu avem o relatie vie cu Dumnezeu.
|
Eu ma refeream mai mult la o metoda de citire, cat de cat rodnica.
Cantitatea difera de la om la om, asemenea si calitatea. Cam cat cititi din Sfanta Scriptura? (Pe zi sau pe saptamana.) |
Ora este GMT +3. Ora este acum 02:09:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.