Am auzit o predica la Biserica in care un parinte spunea ca rugaciunea fara savarsirea de fapte bune pentru aproapele nostru nu este suficient de binefacatoare pentru sufletul omului. Intrebarea mea este cum ii putem ajuta pe ceilalti? Cum distingem intre cei care merita sa fie ajutati si cei care profita doar. Ex: cersetorii de la metrou. Stiu ca nu este important doar ajutorul material, ci putem ajuta oamenii cu o vorba buna sau sprijin moral. Consider ca in viata ni se ofera ocazii sa fim alaturi de alte persoane. Noi trebuie doar sa stim sa le vedem. Pe de alta parte, o viata prea aglomerata te impiedica sa observi in jurul tau cine are nevoie de tine, concentrat fiind la problemele tale. Si totusi sunt batrani, copii abandonati care au nevoie de noi. Ma-ntreb de ce intr-o tara civilizata, cu oameni buni nu se poate sa ne organizam sa schimbam putin lucrurile? Probabil pentru ca ne este frica de esec. In fine, subiectul cred ca este foarte vast, si probabil a mai fost discutat. Raman la intrebarea: unde gasesc oamenii care au nevoie de mine si pe care sa-i pot ajuta?

Spitalele, azilele de batrani, cresele cu copii abandonati...vecinul care nu poate merge sa-si cumpere o paine, sa duca gunoiul, sa-si plateasca facturile pt ca sunt cozi interminabile si nu poate sa stea la rand... lista este lunga... daca il intrebi pe Pr Paroh, sigur te va ajuta. Doamne ajuta!

La parintele Ioan au venit odata doi crestini, si unul dintre ei i-a spus:
- Parinte, eu de când m-am casatorit nu am calcat nici un post al Bisericii, si m-am unit cu femeia mea numai în zilele îngaduite de Biserica. Si în fiecare seara spunem împreuna Paraclisul Maicii Domnului. Oare ne mântuim sufletele facând asa sau nu?
A întrebat si celalalt:
- Eu cu sotia mea cheltuim numai putini bani pentru cele necesare traiului, iar restul îl împartim la saraci. Oare ne vom mântui prin aceasta?
Fara sa le raspunda, parintele a intrat în altar sa se roage. Dupa o vreme a iesit sa le raspunda la întrebari:
- Oare toata viata de familie a unui crestin se rezuma la post si la rostirea unui paraclis în fiecare zi? Nu. Sau se rezuma la milostenia data celor în nevoi? Nici asa, ca altfel unii sectanti ar fi mai bineplacuti lui Dumnezeu decât drept-credinciosii. Sunt bune faptele voastre, si vor avea plata de la Dumnezeu, dar numai daca veti tine toate poruncile va veti mântui. Ca poate cineva sa faca mari nevointe, dar daca, de exemplu îsi uraste vrajmasii, ura aceasta îl poate duce în iad. Luati aminte!
Sunt pline azilele cu daruri dar lipsite de IUBIRE!

Si milostenia nu e usor de facut. Zicea Pr. Constantin Necula sa dai milostenia direct in mana celui care are nevoie de ea, sa fi sigur ca o dai lui Iisus si sa-l privesti in ochii lui pentru ca sunt sigur ca unii dintre acei ochi ii vei revedea la judecata si poate chiar la Iisus. Deasemenea milostenia nu se face cu forta si neaparat. Este la fel de periculos si binele uneori ca si raul. Este bine sa ne rugam si sa zicem: Doamne invata-ma sa daruiesc. El le randuieste pe toate, iar intr-o zi te vei trezi ca ajuti pe cineva si nu vei sti de unde acea daruire a ta, care nu trebuie sa fie obligatoriu materiala. Dumnezeu te indeamna prin constiinta ta, prin care vorbeste El, la milostenie. Si daca nu gasesti oameni pe care sa-i ajuti, te vor gasi ei pe tine si atunci ii vei urma. Ce poti face intre timp? Sa te rogi pentru ei seara, chiar daca nu ii sti. Sa-i pomenesti pe toti despre care sti ca sunt la stramtoare. Asta e daruirea si cea mai mare milostenie. Milostenie e rugaciunea catre cei adormiti, la care coboara ingerii, daca au n-au mers in rai, cand ne rugam pentru ei. Sa ne daruim lor in acest prim fel si vom cunoaste voia lui Dumnezeu cu noi.

Am vazut la televizor cum stau batranii la coada la C.A.R,CASA DE AJUTOR RECIPROC,cum incearca acei batrani bolnavi si impovarati de neajunsuri,ca sa imprumute bani cu dobanda,cativa lei,care pentru unii nu inseamna mai nimic.Mi-e tare mila,si in acelasi timp mi-e cumplit de sila de guvernul acesta roman.Cum ajung sa cerseasca efectiv,drepturile care,de fapt li se cuvin batranilor dupa atatia si-atatia ani de munca,de plati de impozite.
Si ma gandeam...daca cineva vrea sa faca milostenie,sa se duca la un rand de-acesta de batrani si sa dea cate doua milioane la fiecare,ca sa iasa din impasul financiar,macar pentru o scurta perioada de timp.Tare mult ar conta pentru ei,si tare putin ar fi pentru cel care are peste masura.
Tocmai am vazut in oras un panou imens,panou pentru campania publicitara din partea PSD,un afis care infatisau doi batrani cu zambetul pe buze,linistiti si relaxati,si mai jos scria ceva de genul;"DE ACEIA NE ESTE BINE NOUA ACUM!!!...DE PARCA NU-I CUNOASTEM!!!"Doamne cata demagogie si cata prostie pe fata!!!!Imi este cumplit sila de PSD si de toti cei care se joaca cu sufletele oamenilor,politicienii care fara scrupule promit marea cu sarea,apoi nu-si dau cat de putin interesul sa indeplineasca ceea ce au fagaduit,si zambind,parca ironic,continua sa promita.N-au pic de frica de Dumnezeu,respect fata de oameni si fata de sine.Omul profitand in sens negativ de ratiunea si inteligenta care i-a fost date,devine cea mai imbecila fiinta pamanteana,si uneori ma ingrozesc pana unde poate sa ajunga atat de dezgustator aceasta natura a lui,prin ipocrizie si materialism.

am vrut sa spun campania electorala...

ory, ai reusit sa pui degetul pe rana. Cine vrea sa asdauge fapte la credinta pe care o are, are pe cine ajuta.

Faptele milosteniei sufletesti: a indrepta pe cel care greseste; a invata pe cel nestiutor; a da sfat bun celui ce sta la indoiala; a ne ruga pentru aproapele; a mangaia pe cei intristati; a suferi cu rabdare asuprirea si a intari pe altii la rabdare cand sunt asupriti; a ierta pe cei ce ne-au gresit.
Faptele milosteniei trupesti: a satura pe cel flamand, a da de baut celui insetat, a imbraca pe cel gol, a primi in casa pe cel strain, a cerceta pe cel bolnav, a cerceta pe cei din inchisoare, a ingropa pe cel mort.
Dumnezeu stie daca cersetorul de la metrou sau din fata bisericii are nevoie de banutul nostru. Cine il intreaba oare ce are cu adevarat nevoie? Trebuie sa fie foarte greu sa ajuti cu adevarat pe cineva. Dar cine suntem noi sa facem asta? Poate e primit si banutul. Cineva imi spunea odata: crezi ca il ajuta banul tau? Da-i de lucru,da-i casa, invata-l o meserie! Invata-l sa pescuiasca, nu-i arata 1-2 pesti!

Z.Lidia: dar ne este tuturor la indemana a da "de lucru, a da o casa, sau a invata o meserie", precum zici? Intrevad aici pericolul, ca daca nu suntem in stare de fapte mari, sa renuntam cu totul la milostivire, descurajati fiind. Poate ca nici nu avem toti atatia bani de dat, dar banutul se mai gaseste. Practic fiecare trebuie sa dea dupa puteri, caci ceea ce pentru mine este mult, poate pentru altul inseamna putin si invers. Dumnezu apreciaza gestul si are masurile Sale: sa nu uitam banutul vaduvei.
Sa facem cat de mult bine putem, ca atunci cand vom fi judecati sa primeze faptele noastre bune, caci credinta fara fapte nimic nu este.

Pai, asa nadajduiesc si eu: ca va fi primit si putinul pe care il pot oferi.

:)bun lucru milostenia, vai ce bun...te poate propulsa direct in Rai. De ce ? Fiindca cel care face milostenie sub aceste toate formele prezentate de ZLidia, inseamna ca isi iubeste aproapele. Intr-adevar poate multi dintre noi dam un banut si zic ca e bine primit si acesta, dar mai mult decat acesta este munca noastra efectiva. Eu as vrea sa fim asa toti din Biserica uniti...azi mergem la Ion sa-i facem casa, turnam fundatia...toti lucram cu bucurie in suflete. Maine mergem la spital sa-i ajutam pe aceia ....poimaine mergem la azilul de batrani...la leaganul de copii....la penitenciar. Cred ca daca ne-am unii asa mai multi din parohia fiecaruia, avantul, dorinta, fapta si-ar spune cuvantul. Cand aceasta insa se limiteaza doar la ceva individual, se poate taragana si ramanem doar la nivel de gand, ori doar la banutul dat.
Apropo sa va povestesc ceva despre un prieten ca si asa nu-l stie nimeni de pe aici. Acesta dorea sa ajute asa fizic pe cineva, sa mearga la lucru la persoana x care era vaduva si nu putea sa se descurce, trebuia angajata o echipa de doi oameni macar. Acest prieten cu bucurie in suflet ca ce bine ca poate sa ajute si merge si lucreaza acolo vreo 3-4 dupamieze. Ce credeti ? Cei doi sunt platiti la sfarsit cu o suma cam cat castiga un om pe luna. Acestia nu au vrut sa primeasca plata, caci nu pt. aceea au mers la lucru ci doar ca sa ajute efectiv. Persoana insa nu si nu, a insistat, avea si destui bani (o mostenire)
Concluzie: pe cat de mare bucurie in suflet de a ajuta dezinteresat, pe atat de mare a fost si plata. Interesant, nu ? :)

Exact asta vreau sa spun. De ce nu avem curaj sa ne unim? De ce nu avem curaj sa unim impotriva nedreptatii, a demagogiei si ipocriziei? De ce nu stim cum sa facem asta? Si de ce un om care stie asta, nu ajunge in varf sa schimbe lumea in bine? De ce conduc masonii? De ce ne pierdem sufletele? Am exagerat cu dece-uri. Probabil vad eu numai in negru. Dar tare mi se pare ca ne duce de rapa toti.

Din cate am inteles eu, fiecare crestin are obligatia sa lupte mai intai cu el insusi. Cu patimile din el. Sa dam exemplul personal; sa intoarcem celalalt obraz.. Stim sa luptam impotriva multor rele, dupa exemplul Mantuitorului (sau, asa ar fi bine sa facem).
Noi ortodocsii mai avem de lucru la capitolul manifestari sociale. Insa avem o viata spirituala bogata. Mergi si viziteaza manastirile ortodoxe, si nu vei mai simti ca ne ducem de rapa.

A fi milostiv este o lupta cu sine insusi, caci de multe ori nu vrem sa dam, dar constientizand egoismul nostru sau zgarcenia, ne invingem pe noi insine devenind generosi. Nu cred ca exista o ordine in acest sens. Putem lupta cu pacatele noastre in timp ce dam de pomana. Poate ca aproapele nostru are mantuirea noastra in mana intinsa spre milostivire. De ce sa scapam ocazia?

Andreeea_Oana: nu uita ca domnul acestei lumi este satna si tocmai de aceea nu trebuie sa simtim ca apartinem lumii acesteia, chiar daca ne aflam aici, in acesta lume. De aceea sunt masonii la putere si nu altii. Dar asta nu trebuie sa ne sperie, caci Dumnezeu le-a prevazut pe toate si ne intareste sarezistam tuturor greutatilor. Vietile sfintilor sunt edificatoare, cat de mult ajuta Dumnezeu turma sa.
Acum lumea se schimba in rau, nu in bine. Tocmai de aceea trebuie sa ne rugam cat mai mult, caci vin vremuri grele.

La cate vin si vor veni asupra noastra, atunci cand credinta nu slabeste, Dumnezeu ne intareste. Pana la urma urmei ecuatia este foarte simpla, dupa fapta si rasplata.

<<Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui>>,e de ajuns ca un om cu multe pacate sa faca macar aceasta <milostenia>si se va milui dar nu e asa usor sa facem milostenie caci altfel repede ne-am mantui,trebuie sa fim constanti in milostenie caci daca macar odata nu am fi milostivi atunci nu am mai indeplini acea fericire si atunci nu ne-am mai mantui prin aceasta fericire .sunt oameni care nu au bani sa miluiasca dar macar cand trece pe langa acela sa zica in gand<Doamne miluieste>.sau daca se intampla sa dam bani si aceia in loc sa isi ia o paine isi ia tigari atunci sa nu ne intristam caci noi ortodox trebuie sa vedem pe acel cersetor ca Hristos si nu e pacatul nostru ca acela si-a luat tigari,va raspunde cersetorul dar la judeca de apoi noi vom fi infatisati ca milostivi.nu conteaza ce face cersetorul,noi ne-am facut datoria de crestini asta conteaza,se pune ca fapta de milostenie.

"Nimic nu poate apropia asa de mult inima de Dumnezeu, ca milostenia (...). Iar cand dai, da cu inima larga si cu fata vesela; si da mai mult decat cere. Trimite, zice, painea ta spre fata saracului si nu dupa multa vreme vei afla rasplata (Pilde 11,11).

Sa nu deosebesti pe sarac de bogat si nu cauta sa faci deosebire intre cel vrednic si cel nevrednic, ci sa-ti fie toti oamenii deopotriva de buni. Caci in felul acesta vei putea atrage la bine si pe cei nevrednici. Pentru ca repede e atras sufletul, de la cele trupesti, la frica lui Dumnezeu. Iar Domnul a stat la masa cu vamesii si cu desfranatele si nu i-a deosebit pe cei nevdrednici, pentru ca in felul acesta sa atraga pe toti la frica lui Dumnezeu; si prin cele trupesti, sa-i apropie de cele duhovnicesti.

Pentru aceasta, sa-i socotesti pe toti oamenii egali in bine si in cinste, chiar de ar fi vreunul iudeu, sau necredincios, sau ucigas, mai ales pentru ca e fratele tau si din firea ta, si a fost ratacit, fara stiinta, de la adevar.

Iar cand faci binele, nu astepta de pe urma lui rasplata si pentru amandoua aceste lucruri vei fi rasplatit de Dumnezeu. Iar de-ti va fi cu putinta, nu face binele nici pentru rasplata viitoare" (Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointa, in Filocalia X).

Cred ca orice om cu care ai de a face poate beneficia de o vorba buna, de un zambet, nu trebuie sa cauti cu lumanarea oameni care sa aiba nevoi speciale de milostenii. Fa in asa fel incat sa ii faci oricarui om ziua mai placuta si i-ai facut un bine!

Uite, poate te inspira textul asta http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13410

Odata fratele meu a intrebat-o pe o fata credincioasa ceva si ea s-a uitat urat la el si a bombanit ceva, acolo, poate isi inchipuia ca ii facea avansuri? Reactia noastra pe loc a fost sa ne gandim "ce-a patit si proasta asta?", iar a ei probabil a fost "ce le trebe si la obsedatii astia?".
Iti dai seama ca daca ar fi reactionat altfel, toti am fi avut mai mult de castigat.

Deci si cand te abordeaza un cersetor la metrou, ignora-l pur si simplu fara sa te gandesti "ce profitor, pun pariu ca dupa ce pleaca de aici se urca la volanul unui BMW". Eventual suna Politia pentru ca ceea ce face este ilegal.

"Nu ne mantuim miluind pe unul, dar ne trimite in foc dispretuirea unuia. Caci cuvintele Am flamanzit si am insetat (Matei 25,35), nu s-au spus pentru o singura data, nici pentru o singura zi, ci pentru intreaga viata. Domnul si Dumnezeul nostru a marturisit ca primeste sa fie hranit, adapat si imbracat si celelalte, nu o data, ci totdeauna si in toti, de catre slugile Sale (...).

Deci cel ce a dat la 99 cate un obol, iar pe unul l-a injurat, sau l-a lovit, sau l-a departat cu mana goala, cui a facut oare aceasta, daca nu Celui ce a zis si zice pururea si va zice: Intrucat ati facut unuia dintre acesti preamici, Mie Mi-ati facut.

Cel ce a dat milostenie la o suta dar putea sa dea si altora, si putea sa adape si sa hraneasca inca pe multi care l-au rugat si au strigat catre el, insa i-a nesocotit, va fi judecat de catre Hristos, ca unul ce nu L-a hranit pe El Insusi (...).

Mantuitorul a primit sa ia asupra Sa fata fiecarui om lipsit si sa uneasca cu Sine pe fiecare, ca nici unul dintre cei ce cred in El sa nu se inalte importiva fratelui, ci fiecare, vazand pe fratele si pe aproapele sau, ca pe Dumnezeul sau, sa se socoteasca pe sine atotpreamic fata de frate, ca fata de Facatorul sau; si sa-l primeasca si sa-l cinsteasca intocmai ca pe Acela, si sa-si deserte toate averile spre slujirea lui, precum si Hristos si-a varsat Sangele Sau pentru mantuirea noastra" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice).

Buna Ory!.. dar despre campania pt Catedrala neamului ce zici?Sau n-ai vrea sa zici -nimeni pe-aici nu zice!!!...- ca sa nu cumva sa pui degetul pe "rana"? Ai ideea ca daca banii strinsi deja demult,plus ce se "colecteaza" prin Biserici, zi de zi, ceas de ceas,pt acest COLOS,ar fi investiti in oamenii strazii (fie ei si cersetori profesionisti,nevoiti datorita imprejurarilor,ca deh,cine angajeaja un rom,sau un ruptos care ar veni la un interviu?,sa fim seriosi! toti fugim de ei...)n-ar mai fi picior de cersetor,nicaieri?Macar politicii au o scuza.Asta-i treaba lor :sa dea din COATE!, dar Biserica?,tace si tace!,si ..se supune MAI-MARILOR ei,care decid ,si decid ,observ,si in numele meu,care bag bani in CATEDRALA(prin cumpararea luminarilor,cind merg la Biserica,si..cam merg!!!,si prin banii din Acatiste,Liturghii,Botezuri,Nunti si/sau inmormintari,la care vrind-nevrind particip,deci COTIZEZ!!,si din care un procent substantial ,se "varsa" in Contul Catedralei Neamului), pe care ,personal,nu mi-o doresc, pt ca pur si simplu o gasesc prea costisitoare si pentru ca pur si simplu ,ma calca pe nervi subtilitatea cu care sintem furati,amagiti,pacaliti,"gidilati" emotioanal de ambitiosul patriarh daniel ,si e FRUSTRANT...ai ideea cite ZERO-uri are cifra investitiilor in Catedrala Neamului? Daca ,mult-prea-fericitul nostru patriarh Daniel, ar avea dragoste de "fratii"lui,aurolacii,care sint ,ca locatie,chiar la baza Dealului unde-si are RESEDINTA,unii dintre ei,cred ca i-ar disparea cheful pentru multivisata,opulenta lui Catedrala a Neamului...Ma uitam zilele trecute la un reportaj tv,in care el,daniel,patriarhul BOR,declara ca a hotarit in SINOD si ca are ca target ,construirea de noi manastiri,dar nu l-am auzit sa spuna ca a hotarit sa adune toti aurolacii si cersetorii si pe cei fara munca si sa-i organizeze cumva ,sa le dea de mincare o masa pe zi ,sa construiasca niste camarute in care sa-si gaseasca locsor pt tihna fiecare amarit al sortii,sa aiba strictul necesar de apa pt a se spala,etc...In loc sa tot solicite- pe toate lungimile de unda!!!- bogatilor (si nu numai) sa-si dea "obolul" ,mult-putin ,pt minciuna asta de Catedrala,sa sfatuiasca pe acestia (mai ales pe bogatii carora le curg balele la spusele patriarhului si de-abia astepta sa fie "ctitori" ai Catedralei Neamului,dar care n-ar da un zlot pt "lazarul" care le sta in cale...) asa cum sfatuia Ioan Gura de Aur -cea mai profunda VOCE a crestinismului din toate timpurile( a se citi Omiliile la Matei,I G de Aur,vol III),si ar putea sa inceapa chiar cu donatia propriei sale lefi in beneficiul saracilor,ca doar el ar avea din ce trai ca s-ar hrani cu cele care decurg din SLUJIREA la Altar...

Si fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul,
Mc 14:3-8, In 12:1-8

7. a venit la El o femeie avand un alabastru cu mir de mare pret si l-a turnat pe capul lui Iisus, pe cand El sedea la masa.
Mc 14:3-8, In 12:1-8, Lc 7:37-38, In 11:2

8. Si vazand ucenicii, au murmurat: "Pentru ce risipa aceasta?,
Mc 14:3-8, In 12:1-8

9. ca mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor".
Mc 14:3-8, In 12:1-8

10. Dar Iisus, stiindu-le gandul, le-a zis: "De ce-i faceti suparare femeii? ca bun lucru a facut ea pentru Mine;
Mc 14:3-8, In 12:1-8, Lc 11:7

11. ca pe saraci ii aveti pururea cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea 1.
Dt 15:11, Mc 14:3-8, In 12:1-8

12. Ca ea, turnand acest mir pe trupul Meu, spre ingroparea Mea a facut-o.
Mc 14:3-8, In 12:1-8

13. Adevar va spun: Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce a facut ea, spre pomenirea ei".
Pr 10:8, Mc 14:9

Sunt in fata ta, nu exista om care sa nu aiba nevoie de ajutor. Cel mantuit, in Rai, acela nu are nevoie. Toti, de la miliardari pana la omul care nu are nimic, absolut toti oamenii au nevoie de ajutor, nu numai material dar mai ales de dragostea care i-o poti oferi.

"Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Postarea e veche, dar ideea ei este ca in goana noastra perpetua dupa cai verzi nu ii vedem si nu ne preocupam de cei de langa noi. Putina detasare de la problemele cotidiene nu ar strica si astfel vom vedea mai bine cine ce nevoi are si cum putem noi ajuta. Mai ales ca milostenia nu este doar o activitate, printre multe altele, pe care trebuie sa o bifam, pentru a ajunge in imparatia cerurilor, ci ar trebui sa izvorasca din iubire de oameni. Adica nu se face mecanic: am dat 1 leu unui cersetor, am indeplinit datoria de a fi milostiv, am postit si postul asta, am implinit canonul, am facut ce trebuie, gata! Adica nu doar tipic si la inima nimic.

Sper sa fi postat bine aici. Am vrut sa va semnalez articolul de pe site - http://www.crestinortodox.ro/editori...eu-137744.html

din care citez doar atat:
"Facand o donatie anonima, binefacatorul nu da dovada de compatimire si smerenie, ci de comoditate, nevrand a-si parasi locul confortabil in care se afla. Doar socul simtit in urma intalnirii cu o realitate nemijlocita il poate schimba interior pe daruitor. Durerea si lacrimile, murdaria si mirosul, saracia si neputinta nu pot fi transmise prin mass-media."

Am citit la Parintele Constantin Sarbu (un preot marturisitor cu viata sfanta) un cuvant tare folositor ce rezuma esenta crestinismului.

"Acolo unde locuiesti, nu e vreun batran bolnav, care nu are pe nimeni? Tu, care te numesti crestin, te-ai dus la usa lui sa-l intrebi daca nu are nevoie de paine, de lapte, de medicamente?! Cred ca nu! Bine ca ai tu de toate, bine ca se strica mancarea in frigider, bine ca ti-e sifonierul plin de haine, altul neavand nici ciorapi! Si te numesti crestin si tot ceri mereu lui Dumnezeu.

Nici El nu va lua aminte la rugaciunea ta! Cand mergi la biserica, daca intalnesti pe cineva care nu se simte bine, care are nevoie de ajutor, renunta la Sfanta Liturghie si mergi de ingrijeste pe cel bolnav! Tu, care vii la biserica si vezi ca nu obosesc a te invata, tu sa fii lumina in casa ta, in inima ta, sa nu dai prilej celor din jur sa spuna ca degeaba mergi la biserica, pentru ca ai aceeasi comportare cu cei care nu merg".

De ce trebuie sa fim si milostivi? Pentru ca Dumnezeu este milostiv cu noi. Iar noi fiind creati dupa chipul Sau, trebuie sa ne asemanam cu El in lucrare. Daca intr-o zi nu am facut niciun bine, sa nu ne ducem spre somn fara a inalta macar un gand, o rugaciune catre cei pe care ii stim in diferite neputinte si nevoi. Mi-a ramas in minte un cuvant al unui parinte - "inainte de somn spune: Doamne ceea ce eu nu am reusit sa plinesc astazi, plineste Tu". E un inceput pentru a creste in milostenie.

Imi este o mare mila de cei, care cauta mancare in gunoaie. La urma urmei sunt si ei oameni.

Daca ei n-ar fi,
Nu ne-am putea impartasi de aceasta simtire dumnezeiasca,
Ei sunt nestematele pamantului.
Doar prin mila, samsara capata sens.
Cel mai profund.

De aceea 'zeii' se roaga sa renasca in forma umana.
Ei nu au cersetori, saraci, nici muribunzi, nici pacatosi stalciti de vicii.

Minunate cuvinte! Multumim, florin.oltean.

Cred ca un lucru primejdios este acela de a intelege milostenia doar ca pe un simplu raspuns pe care un "milos" il ofera unui "milog".

Iar aceasta il poate vatama, atat pe cel care ofera, cat si pe cel care primeste. Daca nu oferim cu iubire si nu primim tot intru iubire, actul milosteniei nu constituie o cale de induhovnicire a noastra.

Tot inima arzand de iubire este cea care il fereste pe cel ce savarseste milostenie sa nu cada prada slavei desarte. Asta pentru ca are constiinta ca nu da dintr-ale sale, ci din cele ale lui Hristos, din cele primite de la El.

In fond, ca si in Sfanta Liturghie, este vorba de acelasi "Ale Tale dintru ale Tale" aduse lui Hristos, insa prin semeni.

Frumos ai remarcat. Dar cum facem diferenta intre mila, pe care acestia ne-o provoaca si dragostea de care zici ca trebuie sa o avem cand savarsim miostenia?

Cred că diferenţa o face preţuirea pe care o avem sau nu pentru nevoiaş. Dacă chiar crezi că Hristos se identifică cu acela... Sau măcar să vezi în el pe unul ca şi tine, sau poate mai bun (cu mult) ca tine.

N. Priceputu, vad ca te-ai priceput sa dai un raspuns frumos. Multumesc.