Deschid acest topic pentru cei care au poate anumite nelamuriri fata de post. Despre cum trebuie tinut, anumite neclaritati legate de dezlegari, ce randuiala au cei bolnavi, copii, elevii etc. Poate unii sunt departe si nu au un duhovnic..de aceea ma gandesc ca acest topic ar fi de folos tuturor. Va rog pe dvoastra parintii nostri duhovnicesti( bunul nostru Negroponte si pr. Dan) de pe forum sa ne lamuriti atunci cand suntem nestiutori:rolleyes: Totodata urez tuturor Post cu pace si bucurii duhovnicesti.
iertati-ma jenica

sper sa veniti si cu idei de mancaruri sau cu rugaciuni care se citesc in post

Ma gandesc ca Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos ar fi indicat:) asteptam si alte propuneri. Cat despre retete, avem datorita bunului nostru Admin, pe prima pagina o sectiune numita, Retete si mancaruri de post. Dar mai asteptam si alte ideii.:)
Scopul topicului:
Ma gandesc ca uneori avem nevoie de o "rezolvarea personala" la o anumita problema si neavand duhovnic..ar fi bine sa fim ajutati/sfatuiti de pers. avizta:D
Am facut acesta precizare pentru ca tot pe prima pagina se afla ( MULTUMIM admin) cum trebuie tinut acest post. Dar pentru ca fiecare om este unic, ma gandeam ca nu intodeauna sfaturile comune se potrivesc, se mai fac anumite pogoraminte de la caz la caz.

Mai este post cu: hamburgeri din soia, branza de post, pate de post, salam de post, friptura (soia) etc.?
Adica, ca gust, intre carne, lapte, oua si produsele amintite nu prea exista diferenta...si, zic eu, rostul postului este infranarea, nu cura alimentara fara proteine de origine animala...
???

Unii ucenici ai parintelui Antim, dintre cei care practicau rugaciunea lui Iisus, posteau nu numai în zilele de miercuri si vineri, ci si lunea, asa cum e rânduiala în unele manastiri în care vietuirea este mai aspra.
La unul dintre ei, la Teodor, a venit într-o zi în vizita sora lui, împreuna cu cei trei copii ai ei. A adus prajituri, ca sa manânce cu toti.
Cand serveau prajitura, a sunat cineva la sonerie. Era un baiat care venea la biserica de putina vreme, care tocmai se lasase de meditatia transcendentala si caruia parintele Antim nu îi daduse binecuvântare nici sa posteasca lunea, nici sa spuna rugaciunea lui Iisus.
Vazând ca Teodor tocmai termina de mâncat o prajitura cu frisca, s-a smintit. Si a refuzat sa manânce si el, chipurile ca sa nu se faca partas greselii lui Teodor.
Duminica dimineata, când a dat pomelnicul la biserica, s-a plâns parintelui:
- Sa stiti ca pe mine ma nedreptatiti, în timp ce pe altii îi lasati sa posteasca, chiar daca ei calca postul.
- Cine calca postul?
- Teodor.
Parintele l-a chemat pe Teodor, a vorbit cu el putin, apoi i-a spus celuilalt:
- Postul de luni nu e obligatoriu. Eu le dau unora binecuvântare sa îl tina, dar, daca e cazul, le-am spus ca îl pot dezlega. Daca Teodor ar fi refuzat sa manânce împreuna cu sora sa si cu nepotii sai, acestia s-ar fi întristat. Si nu numai ca s-ar fi suparat pe Teodor, dar s-ar fi suparat si pe Dumnezeul pe care Îl cunosc atât de putin. Daca ar fi fost miercuri sau vineri, sora lui nu ar fi adus prajituri. Sau ar fi adus de post. Dar postul în ziua de luni nu îl poate întelege. I se pare exagerare. Si Teodor, mâncând prajitura, a tinut postul dragostei. Postul nu este scop, ci mijloc.Postim ca sa iubim, nu iubim ca sa postim...

Într-o sâmbata, la biserica parintelui Ioan cineva a facut o masa de parastas. Au fost chemati toti oamenii din biserica. S-a nimerit sa fie acolo si un crestin care venea de departe, asa ca l-au chemat la masa.
Când s-au adus farfuriile cu sarmale, strainul a spus cu voce tare:
- Mie sa nu îmi aduceti, ca nu mai manânc carne de mai bine de cinci ani. Peste câteva zile se împlinesc sase.
Parintele l-a chemat deoparte si i-a spus:
- Frate, cinci ani de post i-ai pierdut într-o clipa. Daca vrei sa postesti, nu te lauda altora cu nevointa ta. Nu esti singurul de la aceasta masa care nu manânca de obicei carne. Unii au mâncat acum tocmai pentru a se smeri. Dar la masa e cineva care, desi nu a mâncat, a avut grija ca ceilalti sa nu îsi dea seama de postul sau. Nu a trâmbitat ca tine ca este nevoitor.

Odata, în ultima saptamâna din Postul Pastelui, la coada la pâine a început o discutie despre post. Unii oameni spuneau ca postul e o prostie, ca slabeste organismul, altii spuneau ca e de mare folos, deoarece curata si trupul, si sufletul.
- Eu pot sa tin patruzeci de zile post numai cu apa, a spus unul care era ras în cap si avea o privire foarte ciudata.
- Mare lucru, a spus o femeie. Va rugati mult?
- Da� de unde, a spus omul acela. Eu fac yoga si mi-am educat trupul foarte bine, postesc cât vreau si când vreau, fara sa mi se faca rau.
La coada se afla un om care tinea pentru prima oara post în viata lui; post crestinesc, fara bucate de dulce. Pâna sa îl auda pe yoghin, i se parea ca este mare ascet, renuntând la carne, lapte, oua. Ba chiar se gândea sa renunte la post, ca sa nu îsi forteze organismul peste masura. Dar, auzindu-l pe yoghin, s-a gândit:
"Iata ca eu socoteam ca am facut o mare nevointa. Dar yoghinul acesta, slujindu-l pe diavol, are mult mai multa râvna decât am eu, slujindu-L pe Dumnezeu." Si, dându-si seama cât de putin se nevoieste pentru a dobândi cununa mântuirii, s-a hotarât sa nu se mai vaite ca postul rânduit de Biserica e prea greu, si sa îl tina pâna la sfârsit. Ba si-a dat seama ca postul fara spovedanie nu are valoare, si s-a spovedit pentru prima data în viata lui.
Parintele, negasindu-i pacate opritoare la împartasanie, i-a dat binecuvântare sa se împartaseasca împreuna cu ceilalti credinciosi în noaptea de Pasti.:)

În Postul Pastelui, un crestin a început sa ajuneze în fiecare zi, pâna la apusul soarelui. Toti colegii de serviciu îl laudau pentru nevointa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot sa le faca sfestanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevointa colegului lor, acesta a întrebat:
- Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?
- Nu, dar ma descurc, nu îmi e greu.
- Chiar daca nu îti e greu, tot e bine sa ceri binecuvântare de la parintele tau.
Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:
- Daca mi-ai fi cerut binecuvântare de la început, ti-as fi dat, dar ti-as fi dat ascultare sa nu stie nimeni în afara de sotia ta ca ajunezi. Dar asa, dupa ce te-au laudat toti, va trebui sa renunti la nevointa ta. Vei ajuna doar miercurea si vinerea. Si sa nu le spui ca eu te-am pus sa renunti la post. Ca sa te smeresti, sa le spui ca nu ai mai rezistat.
Crestinul a facut asa. Dar a observat ca îi era greu sa ajuneze chiar si numai doua zile pe saptamâna. Când a fost biruit de foame, si a mâncat într-o zi de vineri dimineata, în loc sa se duca la serviciu s-a dus mai întâi la duhovnicul sau:
- Ce se întâmpla, parinte? Înainte puteam sa postesc mult mai aspru, iar acum îmi e gândul numai la mâncare.
- Înainte te hraneai din laudele celorlalti. Dracul mândriei îti alunga foamea. Abia acum îti poti cunoaste masura adevarata. Îti poti da seama de neputintele tale. Dar rabda. Ca nu e usoara calea mântuirii.
Colegii de serviciu, vazându-l ca a renuntat sa ajuneze în fiecare zi, au început sa râda de el, si îl mustrau ca nu e în stare sa se tina de ceea ce îsi propusese sa faca. Dar parintele i-a spus:
- Acum mergi pe calea bineplacuta lui Dumnezeu, când nu stie stânga ce face dreapta.:rolleyes:

Trebuie sa marturisim ca sunt foarte putini aceia care se concentreaza asupra sufletului atunci cand postesc. Chiar daca se opresc de la anumite mancaruri, continua sa blesteme, sa urasca, sa invidieze, sa pofteasca, sa lacomeasca, sa unelteasca, sa minta, sa amageasca, sa denatureze etc. Pentru multi dintre noi lucrurile nu mai sunt decat ceva ce se mananca, iar persoana semenului e numai un trup care poate trezi placeri trupului nostru. Astfel, lucrurile si persoanele nu mai cuprind decat ceea ce cade imediat sub simturi, si nimic dincolo de simturi.
Mancarea de post are rostul de a slabi puterea neretinuta a poftei, care face din om un rob si-i ia putinta de a vedea si altceva in cele le mananca decat materia de consumat.

Postul Craciunului
2007 11 14| de Daniela Livadar

Batran de 1.600 de ani
Postul este o randuiala disciplinara a Bisericii, fiind fundamentat
pe texte scripturistice si patristice. El consta in infranarea totala
sau partiala de la anumite alimente, pe un timp mai lung sau mai
scurt, fiind practicat inca de la inceputul omenirii. O dovada in
acest sens il constituie si faptul ca postul se regaseste in toate
religiile lumii.

IN ANTICHITATE. Originea postului este incerta. Unii considera ca
postul a aparut ca o completare a cultului mortilor. Cei vii aduceau
jertfe animale pentru morti, dar nu aveau voie sa se atinga de ele.
Pe de alta parte, durerea pricinuita de moartea celor dragi a avut
drept urmare fireasca ignorarea mancarii si bauturii. Altii considera
practicarea postului drept un act de austeritate si cumpatare,
recomandat si practicat de intemeietorii religiilor sau curentelor
filosofice. Caracterul religios al postului s-a impus treptat, in
special in urma unor viziuni cu caracter divin. Postul a inceput sa
fie privit drept un act de pocainta, o pregatire inaintea savarsirii
actelor religioase sau ca un semn de doliu, depasind caracterul
simplist de mijloc igienic pentru sanatatea corporala.

POSTUL PROOROCILOR. In Vechiul Testament, primul indemn spre post
este prefigurat in porunca adresata de Dumnezeu lui Adam si Eva: "Din
toti pomii din Rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui
si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei
muri negresit!” (Facere 2, 16-17). Dupa alungarea primilor oameni din
Rai, postul a fost prescris poporului evreu prin poruncile date de
Dumnezeu prin Moise si ceilalti prooroci. El se referea la anumite
zile din an. Sfanta Scriptura consemneaza si postul particular,
practicat in diferite imprejurari: postul lui Moise de 40 de zile pe
Muntele Sinai, postul lui Daniel de 3 saptamani, in Babilon, postul
lui David in semn de pocainta, postul lui Ilie, postul proorocitei
Ana.

ISTORIC. In cadrul anului bisericesc, care debuteaza la 1 septembrie,
primul post de durata este cel randuit inaintea Nasterii Domnului,
numit si postul Craciunului. Primele mentiuni despre acest post
dateaza din secolele IV-V, Fericitul Augustin si episcopul Leon cel
Mare al Romei numindu-l postul din luna a zecea (calendarul roman
incepea cu luna martie). Numarul zilelor de post era variabil, intre
7 si 40 de zile. La fel si asprimea lui. Sinodul local din
Constantinopol, prezidat in anul 1166 de patriarhul Luca
Chrysoverghes, a uniformizat durata si asprimea postului. El urma sa
inceapa la 15 noiembrie si sa se incheie in seara zilei de 24
decembrie. Daca ziua lasatului de sec cade miercuri sau vineri,
postul incepe din aceasta zi, 14 noiembrie, asa cum este cazul si in
acest an.

In mod simbolic, Postul Nasterii Domnului aduce aminte de proorocii
si dreptii Vechiului Testament care au petrecut in post si rugaciune,
asteptandu-L pe Mesia. De altfel, numerosi prooroci care au vestit
Intruparea Domnului sunt praznuiti in acest post.

Masura dragostei
Sfintii Parinti au pus un accent deosebit asupra laturii spirituale a
postului. Astfel, postul crestin nu se rezuma doar la abtinerea
voluntara de la mancare si bautura, ci si la lupta impotriva
patimilor, instinctelor si pornirilor pacatoase ale trupului sau
sufletului. Se poate spune ca postul este masura dragostei noastre
fata de Dumnezeu. De aceea, postul nu trebuie centrat pe om, pe
sanatatea sa (tinem post pentru ca s-a demonstrat stiintific ca este
benefic organismului) , ci trebuie sa se indrepte spre Dumnezeu. De
aceea, postul trupesc trebuie unit cu postul sufletesc. Sfintii au
aratat foloasele postului atat pentru suflet, cat si pentru trup.
Postul crestin a imbracat un important caracter religios, devenind un
act de virtute si de cult, o treapta in urcusul duhovnicesc, un semn
de respect si o jertfa personala adusa lui Dumnezeu.

Tipuri de postire
Primele reglementari privind postul crestin dateaza inca de la
sfarsitul secolului I. "Didahia sau Invaþatura celor 12 Apostoli"
fixeaza ca zile de post miercurea si vinerea, in amintirea Patimilor
Mantuitorului. Mai tarziu, "Canoanele Apostolice”, "Didascalia"
si "Constitutiile Apostolice" prescriu postul inainte de hirotonie,
botez si impartasire, postul de miercuri si vineri, precum si
inaintea marilor sarbatori. Totodata, s-au stabilit si diferite
tipuri de post.
Astfel, el poate fi: integral (total), constand in abtinerea completa
de la orice mancare si bautura; postul negru (xirofagie), in care
este ingaduita doar hrana uscata: paine, fructe uscate, seminte,
legume si apa; postul comun (obisnuit), care admite consumarea
mancarurilor gatite din alimente de origine vegetala, inclusiv
untdelemnul; postul usor, numit si dezlegare, cand este ingaduita
consumarea pestelui, vinului si untdelemnului.

Indemnuri de la Sfinti
"Fa stomacul mic, limba tacuta, pastreaza-ti mintea limpede, inima
curata, blanda si smerita. Iata postul." (Sfantul Vasile cel
Mare) "Chiar daca ai sta flamand si ai dormi pe pamant si ai manca
cenusa si ai plange totdeauna, daca nu esti de folos celuilalt, nimic
maret nu ai realizat." (Sfantul Ioan Gura de Aur) "Postul, acest
doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii sa reprime
infierbantarile si zburdalnicia trupului, la unii sa domoleasca
mania, la altii sa alunge somnul sau sa stimuleze dorinta pentru
fapta buna. El face pe fiecare sa ia aminte la sine insusi si-l
invata sa-si aminteasca pacatele si lipsurile sale." (Sfantul Simeon
Noul Teolog) "Postul nu inseamna numai sa mananci rar, ci sa mananci
putin. Adevaratul post nu consta, de altfel, numai in a domoli
propriul nostru corp, ci in a renunta la hrana in scopul de a da
painea ta celui ce nu are." (Sfantul Serafim de Sarov)

40 de zile a durat postul Mantuitorului inainte de a-si incepe
activitatea publica. El a adaugat postului rugaciunea, curatia inimii
si milostenia, pentru a fi o arma de nebiruit impotriva ispitelor.
Sfintii Apostoli au postit si ei, asemeni Invatatorului lor. Astfel,
postul a intrat in Traditia Bisericii. Sfintii Parinti au practicat
la randul lor postul, inmultindu-l.

Fragment din supliment al ziarului Jurnalul National, miercuri, 14
novembrie 2007

La sectiunea "Posturile" din categoria Liturgica sunt prezente aceste informatii din articolul Danielei Livadaru.

Jeni ai mai spus tu undeva cum se fac acele turtite care se mananca in post si la prepararea carora se foloseste ulei de la Sf Maslu dar numai stiu unde.Poate ne mai spui o data cum se fac.:)

Gasesti la "Maslul", topicul &raquo; Faina si uleiul de la Sf.Maslu <<

:)multumesc anca.
quasar, poti vb si cu duhovnicul tau eventual, daca ai anumite nelamuriri:rolleyes:

As vrea sa va intreb (vad ca nimeni nu indrazneste:rolleyes:),ce sa facem in cazul in care mergem in vizita si ni se serv. mancare de frupt? Mancam si spovedim? Sau nu mancam gasimd un oarecare pretex..regim..medicamente ce treb luate mai intai?...etc? Cum putem alege calea care ni se potriveste? Adesea aud, aaaaaaaa deja am mancat..nu are rost sa mai postesc...oricum m-am spurcat..
A doua intrebare, daca ramanem sa inoptam la cineva si nu avem conditii sa facem canonul (metanii+rugaciune) ce e de facut? Il putem inlocui cu rugaciunea inimii, Doamne Iisuse Fiul Lui Dzeu miluieste-ma? E valabil? sau trebuie sa cerem politicos gazdei permisiunea sa ne lase singuri pentru a face canonul? sau o invitam si pe ea?
Deocamdata ma opresc dar revin:D:D

ce ne tot batzi la cap, poi nu ne-ai invatzat tocmai dumneata????

poi cat suntem in vizita sau ne vede cineva, MANCAM dar postind, shi apoi, dupa ce ne retragem postim mai departe, astfel ca postul, asha cum ai zis shi ai ingroshat in alta parte este pentru Hristos, pentru dragoste shi smerenie shi taina, shi nu toate astea pentru post!

ce ne tot repetzi intruna? postul este pentru dragostea de credintza (Hristos, ascultare, aproape) shi nu dragostea pentru post! n-ai zis ashea? Shtim, Shtim, Shtim, dar nu aplicam... mai bine te-ai ruga jenica draga sa aplicam fara ai ieshi in evidentza, ca daca ne prinde cineva shi ne vede shi ne lauda sau se mira, deja inseamna ca ne-am luat plata, shi trebuie sa o luam de la inceput... ???

:)multumesc!

Un articol care mi-a placut mult.

▲ Nu numai gura voastra sa posteasca, ci si ochiul, si urechea, si icioarele, si mainile, si toate madularele trupului vostru ▲

Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Prin care? Veti zice. De vedeti un sarac, aveti mila de el, un dusman, impacati-va cu el, un prieten inconjurat de bun nume, nu-l invidiati, o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura voastra sa posteasca, ci si ochiul, si urechea, si picioarele, si mainile, si toate madularele trupului vostru.
Mainile voastre sa posteasca, ramanand curate de hranire si de lacomie. Picioarele, nealergand la teatrul cu spectacole proaste. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine. Hrana ochilor este ceea ce ei vad. Daca-i o priveliste neingaduita si potrivnica Legii, postul sufera din pricina aceasta si mantuirea sufletului este vatamata intru totul; daca-i o priveliste ingaduita de Lege si fara greseala, postul se impodobeste cu ea. Ar fi peste fire de ciudat ca, in vremea postului sa te tii chiar si de la hrana ingaduita, si sa te duci sa gusti privelistile oprite.
Nu mancati carne? Atunci opriti si ochii de a privi nerusinarea. Asemenea, urechea voastra se cade sa posteasca. A posti pentru ureche inseamna a o astupa pentru vorbirile de rau si pentru zavistii. „Nu aplecati urechea voastra la vorbirile desarte“ - este scris. Gura, pe de alta parte, trebuie sa posteasca de sudalme sau alte vorbiri rusinoase.
La ce bun sa te tii de la carne de pasare si de la peste, de-ti vei sfasia si ucide pe fratele tau? Apoi, ceea ce trebuie sa cercetam, cu privire la post, este daca am capatat mai multa ravna, daca ne-am indreptat unele din nedesavarsirile noastre, daca ne-am spalat de greseli. E un obicei raspandit in vremea postului, de a ne intreba unii pe altii cate saptamani am postit.
Si auzim pe unii: o saptamana, pe altii: doua, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea, daca savarsim postul cu mainile goale de fapte bune? Cand cineva iti va zice: „Eu am tinut tot postul“, raspunde-i: „E aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit, suduiam, si m-am lasat“.
Ceea ce foloseste negustorilor, nu este atat sa strabata o mare departare pe mare, ci de a aduce o buna incarcatura de marfuri din belsug. Nu prisosim nimic cu postul, daca numai il savarsim, fara sa ne gandim la nimic si cum o fi.
Nu-i nici o vinovatie sa mananci. Domnul fie slavit!… Ceea ce strica este pofta nesatioasa, imbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului pana la refuz. Tot asa cu vinul. A-l folosi cu masura, nu-i nici o greseala. Greseala e a te da betiei si a fi necumpatat, a-ti perverti folosinta mintii. Daca slabiciunea voastra trupeasca nu va ingaduie sa treceti ziua fara sa mancati, nici un ins intelept nu v-ar putea tine de rau.
Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Daca ne cere sa ne infranam de la mancare si sa postim, aceasta nu-i fara un temei si nu asa, numai ca sa stam fara sa mancam, ci pentru ca dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, sa ne incredintam celor ale sufletului in toata vremea care ne sta la indemana.
Daca postul ne este abtinerea de la mancare, o data ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut si postul. Dar de ne vom abtine de la pacat, postul acesta nu va inceta dupa ce celalalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit - si inainte de imparatia cerurilor, ne va aduce aici, pe pamant, buna rasplatire.
sursa: ziarul Lumina articol din data de 15 nov.2007

ok...mai bine numai intrebam..

:)pai de ce mai bine nu intrebai ? E foarte bine ca ai intrebat. E foarte bine ca Jenica a postat asa de folositoare povestiri. E foarte bine ca tizul meu a pus iconite cu zambet in coltul gurii ca astfel Jenica a raspuns cu un multumesc. E foarte bine ca revine fratele quasar cu fraza asta ca sa pot si eu sa ma bag ca musca-n zar. He. No binie....POST CU PACE SI BUCURIE LA TOTI.:)
Doamne ajuta !

daca inima noastra este de piatra,postul nu mai are nici un efect.nu trebuie sa ne chinuim cu posturi foarte grele.postul nu inseamna chin.postul nu se refera neaparat la mancare.postul este si pt curatirea inimii.sa ne abtinem de la lucruri care ne inbolnavesc inima.acesta este postul adevarat.ce rost are sa ne chinuim stomacul fara a manca nimic si noi facem prapad in inima.
doamne ajuta

Da, bine zis yulyan. Postul mai este totusi si o randuiala bine gandita si ma refer la papa asta vegetala. De ce ? Caci masina trebuie unsa din cand in cand, mai bagi ulei, benzina, etc. Uite asa functioneaza masinuta, grijind de ea. Asa si organismul omului, trupul care este templu al Duhului Sfant, trebuie grijit. Posturile acestea bine au fost gandite si ca interval de timp. Imagineaza asa o functionare a ceva de genul TAC, tac,TAC, TAC, tac, TAC si alta de genul tac, pac, puf, pif, paf, tac. He. Nu e mai buna aceasta constanta si curatitoare ? Apoi cand adaugi si rugaciunea si metaniile peste, te apropii de preaplin. Atunci incepi sa dai pe-afara, dar pana atunci TAC, Tac, TAC. :)
Doamne ajuta !

Postul Nasterii Domnului,nu este un post foarte aspru,dezlegandu-se deseori la untdelemn si mai ales la peste.Din cate stiu eu,lunea(optional,pentru sf.Arhangheli),miercurea si vinerea se posteste fara ulei,martea si joia cu ulei,iar sambata si duminica se mananca peste.Se dezleaga la ulei miercurea si vinerea in anumite sarbatori,sau la peste,in orice zi,daca este o sarbatoare mai mare.Un post lejer care favorizeaza,nu doar sufletul,dar si trupul dupa atata mancare de frupt.
Personal,cred ca asemenea nevointe nu "prea"trebuiesc observate de catre cei din jur,spun nu prea,tocmai pentru ca este oarecum greu sa nu fii remarcat in acest sens,atata timp cat existi intr-un colectiv...intr-o societate diferita.Cat despre dragostea pe care o dovedesti fata de un semen care cu mare dorinta te ospateaza si doreste sa te simti bine,daruind cu iubire,cred ca mai bine este a face semn de iubire fata de aproapele si bunavointa acestuia de-a-l insoti la ospat,decat,impresurat intr-o incatranire si o nevointa de sine,dai la o parte orice principiu care poate determina un om sa se simta cu-adevarat crestin,Urmas a Lui Hristos.Bine-nteles,aceasta in cauri speciale.Exista foarte mult timp si intimitate in care putem sa ne desfasuram nevointele,care uneori nu pot fi masurate in cantitate,cat in calitatea cu care acestea sunt savarsite.

voiam sa va intreb cum raman cu cei care tin tot postul ca asa se tine ,am si eu cateva rude ,si cu toate ca am incercat sa le explic cateva lucruri despre ortodoxie ei nu pricep dar tin post,ca asa se tine ,dar in schimb tin f multe superstitii babesti si in unele situatii acorda prioritate superstitiilor decat cele scrise in sf evanghelie.repet aceste persoane nu percep ortodoxia cum este ea de fapt ci o trateaza superficial

Si eu tineam post formal pina m-a adus Dumnezeu la El.
Nu stiu daca explicand acestor persoane se vor schimba ,depinde daca au dispozitie ,par.Paisie Aghioratul asa spune ,ca pe multi necazurile ii schimba ,dar daca au dispozitie.

Va intreb si eu, glucoza tablete este de post? La ingrediente scrie ..glucoza. Multumesc

Bineinteles ,e facuta din fructe si zahar.

Spune Sfantul Apostol Pavel: "Si paganii din fire fac ale legii, neavand lege isi sunt lorusi lege". Faptele bune sunt mantuitoare daca sunt legate de Hristos sau izvoresc din Hristos. se spune in Filocalie ca virtutile sunt insusiri divine exprimate prin forme omenesti.

http://www.razboiulnevazut.org/articol/91/Insemnatatea-postului-pentru-om

Dupa unii talcuitori ai cultului ortodox, prin lungimea sau durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, cand acesta astepta sa primeasca cuvintele lui Dum*nezeu scrise pe lespezile de piatra ale Tablelor Legii. Tot asa si cresti*nii, postind 40 de zile, isi curatesc sufletele si trupurile si se invredni*cesc sa primeasca pe Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvantul cel Viu, nu scris cu litere, ci intrupat si nascut din Sfanta Fecioara. Dupa alti talcuitori ai cultului, postul Nasterii mai simbolizeaza si noaptea intu*necoasa a Vechiului Testament.

Postul alimentar este doar o arma in lupta pt a obtine cele duhovnicesti ,care ne mai smereste putin ca sa putem progresa in a obtine si postul ochilor si al urechilor si al vazului si al pipaitului . A se citi cartea PAZA CELOR 5 SIMTURIcred ca de N. Aghioritul

eu nu prea am tinut post. de f putine ori am tinut post in viatza, tineam cu o saptamana inainte de noaptea invierii sau cu cateva zile inainte de spovedanie. dar nu prea le am cu posturile :-S

Postul implica intreaga noastra fiinta(natura-trup si suflet). Prin post se cauta o normalizare a biologicului nu o pedepsire, este firesc sa aducem si trupul in armonie cu sufletul, sau cum spun Sfintii Parinti intr-o ascultare fata de suflet, pentru ca "trupul este o buna sluga sau un rau stapan" (Sfantul Ioan Scararul). Este necesara imbinarea postului trupesc cu cel sufletesc(Biserica a inteles, ca in cazul persoanelor bolnave sa existe anumite dezlegari in functie de slabiciunea trupului ).

inseamna ca trebuie sa ma spovedesc, nu ? dar nu pot tine toate posturile. e f greu mai ales ca nu prea sunt inconjurata e oameni credinciosi. si apoi postul acesta al craciunului e f mare , imi e greu :-S

Incearca sa urci treapta cu treapta pe aceasta scara a desavarsirii. Dumnezeu va primi osteneala ta, cat de mica ar fi ea. Mai ales daca spui ca nu traiesti intr-un anumit mediu crestin. Biserica este familia ta, acolo vei simti si puterea postului. Pentru inceput, trebuie sa te spovedesti si duhovnicul te va indruma.

poi inainte de fiecare masa, lasa te pe tine urmand lui Hristos shi taie din arborele sinegvoia, din odihna, din frica, din slava de la oameni, din pofta, shi din aratarea vredniciei la oameni shi taie shi din mancarea care nu este de post, o particica, dinainte de a manca, shi din lichide lafel, cat mai inascuns posibil, shi sa vezi ce ushor itzi va fi ca nu ai sa mai faci mofturi daca mancarea e sau nu e chiar de post, ca nu este foarte ushor sa mananci doar de post, dar daca nu sunt conditzii atunci taie fara sa te vada nimeni shi sa nu shtie nimeni cu ce te ocupi dumneata, shi sa vezi ca in timp reusheshti sa tzii shi un pic de post miercuri shi vineri de peste an, fiindca credintza fara roade shi fapte este moarta cum spune Apostolul...

iar asta cu taierea din voie shi din mancare este de la Marele Batran shi Ioan, de prin ceva filocalie, ca ei sfatuiau asha, dar pe altzi fratzi de manastire, ca la mireni e valabil ce spunea Parintele Arsenie Papacioc, ca zicea ca mult mai mult conteaza o prezentza la/spre Dumnezeu, un suspin, o durere o mica rugaciune la moment de intamplare rea, decat un post aspru ca sa ne dovedim mushchii... dar la porcariile sufletului daca am reushii cumva de am posti daca tot postim, ca asha la trup... "Te lauzi ca nu pui carne in gura, dar ocara fratelui nu o induri" citat aprox din Sf Ioan Hristostom... deci cumva nu trebuie tzinut postul/credintza pentru pofte ca apoi cand se termina sa avem pofta de mancare mai mare ca shi copiii ce sunt in creshtere... ca atunci ne-am facut mai rau... am facut un fachirism finalizat prin agape bahice shi banchetuiri gurmandice de nedescris cam asha cum se intampla de revelioane... dar trebuie sa tzinem postul shi cand ne hranim cu cateceva cu o adanca cercetare de sine, cu cercetare in cercetare shi pe aproape la fel, cu dragoste shi smerenie...

no ca te-am invatzat de cred ca acuma regretzi ca m-ai intrebat... dar considera ca nu m-ai intrebat, ci mai bine observa ca iar m-a luat scrisul/gura pedinainte... ca eo se pare ca le cam shtiu dar nu le tziu shi ashtia se ishi cam transforma temelia locuintzei in nisip mishcator, vin shuvoaiele shi o duc la naiba casa aceea, dar aia construit pe stanca, aia rezista la intemperii... precum este scris. citate aprox din Hristos... (iar m-am trufit ???)

este o mare tulburare printre crestini, in legatura cu zilele in care se mananca peste in postul craciunului.Uniim merg dupa tipicul Sf Sava ,iar altii dupa tipicul Bisericii COnstantinopolului. Ce sfat imi dati?

pai duhovnicul de-al cui e?
nu am auzit ca ar fi 2 tipicuri pentru post. ce spun acestea?

Ce bine a picat acest topic!! ( cel putin pentru sufletul meu). Chiar sambata imi vorbea duhovnicul despre post. PAcat ca nu sunt asa o buna povestitoare sa va spun so voua cate mi-a zis. Eu nu retin decat ideile!!
Candva i-am pus si eu intrebarea cu mancatul din bucatele de dulce aflati in vizita. In general, evit sa merg in vizite... mai nou, fac bucate de post si le duc gazdelor, care se bucura si le pun pe masa. Asa pot gusta si eu!!...
Dar de multe ori mi s-a intamplat urmatoarea chestie, la servici. Era cate o masa festiva cu mancaruri de dulce. Nu eram singura care posteam si in general stiam cine mai posteste. Avand cuvantul duhovnicului in spate, alegeam sa mananc din acele bucate. Colega mea nu. SI dintr-o data, intotdeauna se intampla asta, se isca discutii de cele mai multe ori ironice , la adresa postului si a ce inseamna postul. Atunci imi parea rau ca am mancat de dulce , ca daca as fi ales sa nu mananc, poate ca nu sa-r fi iscat acele discutii. Ma gandesc ca ma voi intoarce la servici si voi da peste aceeasi oameni si aceleasi discutii. Se intampla sa ajung si eu tinta discutiilor ironice ( intrebandu-ma cum tin postul impreuna cu sotul meu!!) dar cu mine nu intindeau coarda atat de mult cum o intind cu ea. Ce ziceti de aceasta situatie?
Tot acum , duhovnicul mi-a atras atentia asupra unui lucru, logic de-altfel, spunandu-mi sa am grija ca nu exista pacat in post care sa nu fie pacat si inafara postului!

multumesc pentru sfaturi . o sa ma straduiesc cat pot