nu am gasit nici o dezbatere pe tema avorturilor . consider ca este pacatul cel mai de actualitate in randul fetelor si femeilor.
vreau si eu sa ma confesez pentru ca vreau parerea voastra. am 37 de ani sunt casatorita a doua oara. am o fetita de 14 ani din prima casatorie. in prima casatorie din nestiinta si fara sa constientizez pacatul am facut doua avorturi. in 1996 m-am casatorit a doua oara cu un barbat cu 25 de ani mai in varsta. in primul an am mai facut un avort . incet incet mi-am revenit pe plan financiar si emotional cu ajutorul preotului , rugaciunilor si sfintei spovedanii si am reusit sa constientizez ce inseamna calea cea dreapta. rugaciune, spovedanie , impartasirea cu sfintele taine. si pe fata mea am indrumat-o in aceasta directie pentru a nu repeta pacatele mele. cert este ca am tot avut probleme genitale desi m-am tot ingrijit. am ajuns la o operatie de chist ovarian cu extirpare de ovar drept. ma rugam mereu la sfantul necatarie - doctor fara arginti-citind despre minunile lui pentru a ma ajuta sa nu fac chist si la ovarul stang. chisturile au inceput sa apara incet incet.in luna aprilie 2007 am facut o ecografie in care se confirma marimea chistului si imposibilitatea de a mai face copii deoarece atat ovarul cat si chistul erau acoperite de o membrana care nu dadea voie ovulelor sa mearga la fecundare. imi mai doream un copil din tot sufletul meu.dar m-am resemnat repede. in luna august anul acesta am constatat cu supoare ca sunt insarcinata. aveam o sarcina de 6 saptamani. eram fff fericita. dar fericirea nu a durat mult deoarece sotul meu nici nu a vrut sa auda de copil (avand doi copii din casatoria anterioara care i-au tot facut probleme). eu am incercat sa il conving . am mers la duhovnic si i-am cerut sfatul ce sa fac si cum sa fac sa il conving dar el pe zi ce trecea era tot mai inversunat. m-am dus pe furis si mi-am facut toate analizele . apoi la doua luni am facut analizele pentru depistarea virusilor bolilor infectioase. in tot aceste timp acasa era iadul. urla si devenise violent verbal recurgand la amenintari cu moartea. am tacut si am mers inainte . am facut trei luni si tot aveam dureri de burta din cauza plansului continuu , stresului si terorii de acasa. am facut ecografii . bebelul era marisor si statea cuminte acolo. eu plangeam mereu cu mana pe burta si ma uitam in ecografie. in ziua cand am implinit trei luni seara, am venit acasa de la serviciu si s-a dezlantuit sotul meu. a inceput sa ma ameninte ca ma calca cu masina ca ma injecteaza cu heroina sa vad si eu ce inseamna sa faca cineva ceva impotriva vointei tale si tot asa. ce nu v-am spus este faptul ca eu inaitasem varianta divortului urmand sa locuiesc la o cunostinta. cand a vazut ca pt copil sunt dispusa sa renunt la el a devenit si mai violent. joi noaptea mi-a fost rau si vineri dimineata am fost la duhovnicul meu care stie toata problema mea mi-a citit o rugaciune si mi-a spus sa merg la doctor ca ma durea rau burta. am ajuns la spital si am cazut probabil in deznadejde ca am acceptat sa fac avort. au trecut trei saptamani de atunci si nu ma pot impaca cu gandul ca am facut asa ceva . am citit pe toata perioada sarcinii paraclisul maicii domnului miercurea si vinerea si lunea si joia acatistul sf necatarie. ma impartasisem luam mereu binecuvantare si ce am facut? nimic. m-am lasat invinsa de vrajmas , am facut voia lui. nu stiu ce sa fac de acum inainte. astept sa treaca 40 de zile sa ma spovedesc si sa imi iau canon. am stat de vb cu un parinte calugar care imi spunea ca nimic nu ni se intampla fara ca dumnezeu sa ingaduie. cred ca dumnezeu m-a pedepsit pentru celelalte trei avorturi pe care le-am spovedit tarziu si nu am facut canon si acele suflete asteapta . pentru faptul ca imi doream un copil sanatos si faceam analize si daca se intampla sa aiba vreo problema nu eram dispusa sa il nasc. cum am putut sa ispitesc pe dumnezeu spunand doamne da-mi un copil sanatos ca sa nu fiu nevoita sa aleg. ce sa mai . sunt un suflet pustiit si gol. omul de langa mine imi este strain . nu ma mai pot apropia de el . nu stiu daca fac bine. oare a fost omul prin care dumnezeu mi-a aratat ca m-i se intampla ceea ce merit. mi-a dat asta sa imi aduc aminte de pacatele mai vechi tratate cu indiferenta. oare dumnezeu s-a folosit de sotul meu sa imi platesc pacatele. in mintea mea bolnava cred ca dumnezeu ne trimite atat bucuriile cat si necazurile tot prin oameni.

Practicarea avortului atat in cadrul casatoriei cat si in cazul relatiilor extraconjugale si intamplatoare este o crima impotriva vietii umane in general si a copilului in special. Fatul a fost socotit totdeauna si in mod constant om deplin. Astfel, intreruperea artificiala a sarcinii este considerata, crima, omucidere. Constiinta omului n-a considerat fatul mai putin om decat adultul, desigur un om in plina crestere si manifestare, chiar din pantecele mamei.

Roxanica, nu stiu daca vei gasi alinarea aici pe forum. Cauta-o in rugaciune, spovedanie si pocainta! Din pacate e usor sa judeci, greu e sa ajuti si sa ierti! Nu te deznadajdui, ai cazut ridica-te! Raiul e plin de pacatosi pocaiti! Ridica-te si spala-te prin baia lacrimilor fierbinti. Ai incredere in Maica Domnului si alearga la spovedanie!
cu drag un suflet mai pacatos decat tine!

citeste viata Sf.Maria Egipteanca,mult mai pacatoasa decat multe alte femei si pocaindu-se sincer iata unde a ajuns.E trist si dureros prin ce treci,multe f.multe femei au trecut prin asta mai ales cele din generatia amamei mele pe vremea impuscatului,multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata ca mai grav ar fi fost sa se intample ceva cu tine in momentele alea...ai posibilitatea sa te mantuiesti,nu esti mai pacatoasa decat noi,marea majoritate a celor de pe forum,fiecare cu pacatele sale mari si mici.Doamne ajuta iti doresc sanatate si sa fii incredintata ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea sa.Din pacate noi nu putem ajuta decat sa te pomenim la putina rugaciune....Roxana,sau altfel?

roxana, eu, probabil, nu ar trebui sa-ti spun nimic in legatura cu ceea ce ai povestit, pentru ca nu am trecut prin asa ceva
insa:
Dumnezeu ingaduie necazurile, pentru ca astepata din partea omului intoarcerea spre El...prin necazuri omul trebuie sa se intoarca la Dumnezeu, nu sa se indeparteze. probabil ca a ingaduit sa ai un sot violent, neintelegator, dar IN NICI UN CAZ DUMNEZEU NU A INGADUIT CA TU SA FACI AVORT. NU GRESI SI MAI MULT SPUNINDU-TI CA DUMNEZEU A INGADUIT COMPORTAMENTUL TAU.
tu ai constiinta si liberul arbitru. tu alegi ceea ce faci, nu Dumnezeu.

roxana, daca spui ca ai duhovnic, cu siguranta stii si faptul ca trebuie sa botezi tot atitia copii cite avorturi ai facut. intr-adevar, cum au spus si altii, MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU CA ESTI IN VIATA SI INCEARCA SA-TI RASCUMPERI PACATELE.
Doamne ajuta.

ROXANA ma cheama ! va multumesc frumos pentru gandurile voastre. ma ajuta mult de tot.am nevoie de sfaturile voastre.nu am cu cine vorbi pe tema asta. toata lumea zice ca sunt habotnica.indiferent cu cine vorbesc spune ca sunt exagerata cu credinta desi sunt o pacatoasa.ma bucur ca am descoperit oameni minunati ca voi.dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti!

multumesc frumos ovidiu! stiu ca smerenia este cea mai mare virtute a unui crestin. problema este ca eu nu stiu cum sa ma comport cu sotul meu cu care nu vorbesc deoarece in consider vinovat de faptul ca am luat viata unei fiinte fara aparare. mai mult decat atat tulbur linistea casei prin reprosuri ajungand chiar sa il amenint ca vreau sa ne despartim pentru ca pana la urma chiar asta simt. ma gandesc si la faptul ca nu am de unde sa stiu ce voi face de acum in colo cand trebuie sa folosesc probabil metode contraceptive - metode pe care le condamna credinta. cum pot spune ca ma las in voia lui dumnezeu daca nu fac intr-adevar asta ci incerc sa evit sa ajung din nou in situatia anterioara de a nu putea duce la bun sfarsit o sarcina. nu stiu daca atitudinea mea fata de sotul meu este normala si mai mult decat atat crestineasca. parintele arsenie papacioc spunea intr-una din predicile lui [iubeste rana si pe cel care ti-a facut-o]. nu stiu ce sa fac.preotul meu duhovnic este cam ocupat cu constructia bisericii si nu are timp suficient sa vb .am tot vorbit dar cate putin. am sa il sun sa ma duc la dansul chiar de luni ca de maine are liturghie in fiecare zi.

Recomandare din experienta mai mult sau mai putin asemanatoare: Incearca sa ceri sfatul unui duhovnic sporit, de ex. Pr. Arsenie Papacioc, sau Pr. Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda din judetul Neamt. Daca nu te poti deplasa pina acolo si astepta citeva ore la rind intr-o zi de lucru (cind e mai putin aglomerat), incearca sa il suni. Suni la Manastirea Petru Voda (0233 257 003) si ceri cu Parintele Iustin si o sa ti se faca legatura. De multe ori insa parintele nu raspunde, fiind ocupat cu oamenii, deci trebuie sa incerci asta de mai multe ori (3-4-5 ori).

multumesc frumos bogdan numai sa poata pentru ca ,cunosc calugari la manastirea radu voda care ma ajuta cu sfaturi dar ma trimite la duhovnicul meu si mi se pare normal.sunt preoti( nu este cazul preotului meu) care iti interzice sa ceri sfatul altui preot . oricum duminica la sf liturghie ( merg cu fetita mea , ea canta la strana , eu nu pot intra in biserica dar stau langa usa) astept pana la sfarsit ca sa stabilesc pentru saptamana viitoare o intrevedere. oricum dupa ce organismul o sa intre in mersul sau lunar(asta cred cam peste 2-3 saptamani) ma asteapta sa imi citeasca o rugaciune ( probabil molifta ) urmand apoi la 40 de zile spovedanie curata.spunea ca trebuie sa fac 9 spovedanii curate la fiecare 40 de zile. deci un an intreg.( cu canon bineinteles) abia astept.poate ca apoi o sa ma simt mai bine.oricum va multumesc mult de tot si ma bucur tare mult ca pot vorbi cu voi . astept sfaturile si parerile voastre.

vezi Roxana, dumneata simtzi bine, ca realizezi ca ai luat o viatza, eshti un fel de criminala, iar sotzul tau nu vrea sa vada... shi sunt atat de trist ca nu ai reushit sa o aperi pana la sfarshit shi ai cazut, ai acceptat in celedinurma avortul... tu ai cazut la sfarshit, eu am cazut de mult ori la inceput, din noi cine a biruit? macar tu ca ai dat lupta, eu ce sa mai dau ca am fost biruit din start ??? ... shi vai cata nenorocire... dar vezi ca nu shtii cum sa te comportzi de acum inainte... shi pentru asta ai mare nevoie de Duhovnic, asha cum pamantul uscat are nevoie de apa shi copii in viatza au nevoie shi de mama dar shi de tata... dar tu ai avut adevarul dar nu ai reushit sa-l pastrezi... asha ca incearca sa-l convingi pe sotzul tau incontinuare cu duhul blandetzii... ca sa nu se mai intample asha o mare nenorocire... iar habotnicismul e foarte bun dar:
daca ii cashtigi pe totzi, toata lumea o cashtigi pentru Dumnezeu, tot mapamondul se intoarce la credintza cea adevarata, la creshtin-ortodoxie, toata lumea dar itzi pierzi sufletul tau, atunci la ce itzi este de folos... iar noi sarmana roxana am pierdut cateva suflete shi cata durere este in noi pentru ca nu le vedem, ca nu sunt cu noi... dar ai de grija shi realizand adevarul adevarat sa nu-tzi dea prin cap sa faci ceva rautate sau prostie cu tine sau cu apropiatzii tai...

multumesc frumos pentru cuvintele tale vsovi.intentia mea este sa fiu buna sa nu tulbur pe nimeni (pe cat posibil)dar imi este greu sa vad in sotul meu barbatul pe care l-am iubit atat si care m-a impins sa fac o crima. cred totusi ca tot cu vorba buna rezolv lucrurile desi ,daca dumnezeu m-ar bincuvanta din nou ,cred ca ar face la fel. nu cred ca voi mai avea ocazia sa fiu mama pentru a doua oara. dar numai dumnezeu stie. poate il intoarce la credinta sa vada adevarul lui dumnezeu nu cel in care traieste el. el are oroare de felul meu de a-mi manifesta credinta. el vrea sa crezi doar asa de suprafata , sa nu te privezi de placerile trupului si ale pantecului, sa fii orgolios si mandru si sa nu spui in viata iarta-ma. si daca il invat ca nu este bine si ii citez din cartile citite spune ca m-am smintit si ca sunt habotnica. mai mult decat atat si pretenii lui care nu sunt crestini practicanti sunt de aceeasi parere cu el. este ingrijorator ca toata lumea vede credinta ca pe ceva de suprafata , fara nici o privare de la nimic ci doar sa stii ca exista dumnezeu si este suficient. totusi raspundem in fata lui dumnezeu daca nu am facut nimic in acest sens pentru casnicii nostri.credinta nu este de mai multe feluri - trebuie sa fie vie si lucratoare- trebuie sa transpui in practica tot ce inveti din carti si de la sfanta biserica. dar daca cel de langa tine te impinge la pacat si spune ca dumnezeu a lasat avortul ca altfel ne-am fi inmultit prea mult............ no comment( sa stii ca am reusit dupa 40 de ani - el are 60 de ani- sa il duc la spovedanie si apoi sa ajunga in final sa se impartaseasca. dar mi-am dat seama ca nu a inteles cu adevarat ce inseamna sa te impartasesti cu sfintele taine din moment ce gandeste asa)

Draga Roxana, poate te va ajuta mult link-ul de mai jos:
http://www.sfintii-arhangheli.ro/seminar.php
Este seminarul Maicii Siluana "Sa ne vindecam iertand", foarte folositor in general, pentru multe probleme.
Tot acolo (pe www.sfintii-arhangheli.ro) gasesti si un link special pentru problema ta.

iti multumesc din tot sufletul irina. dumnezeu sa te aiba in paza!

Draga Roxana, noi trebuie sa facem din necazurile noastre mijloace prin care Dumnezeu urmareste indreptarea noastra. Dumnezeu nu este un administrator care imparte binele si raul in functie de faptele noastre. Dumnezeu ingaduie ca raul sa se abata asupra nostra, potrivit pedagogiei Sale, chiar daca ni se pare paradoxal. Imi vine in minte un exemplu din Pateric, atunci cand un frate ii spune duhovnicului ca a inlaturat orice incercare, orice razboi, iar duhovnicul ii spune: "cere de la Dumnezeu razboi sau incercare pentru ca sufletul prin razboaie sporeste", si acel frate zicea mereu: "Doamne, da-mi rabdare intru razboaie." Sa nu deznadajduiesti.

Eu nu stiu ce sa zic! Imi pare tare rau sa vad o asemnea suferinta! Ma supar atat de tare sa vad cum o femeie este injosita si maltrata de sot. Problema totusi este alta. Cand Ceusescu interzicea avorturile, erau foarte multi care mureau, si se stie asta. Acum avortul este legal, si totusi se intampla si acum nenorociri. De asemenea pentru persoana care a povestit acesta intamplare. Nu avortul este principala problema. Cred ca sotul tau, daca ti-a facut ce a facut, nu te merita, nu te iubea. Un sot care tinea la tine, care era cu credinta, care te considera si te respecta, chiar daca nu era de acord, totusi nu iti facea asa ceva! Eu nu vad din pacate o iesire din aceasta problema a avorturilor. Singura rezolvare mi se pare educarea populatiei, care ar trebui sa stie consecintele medicale, morale, spirituale, ortoxe etc

-Intr-o conferinta Par.Galeriu spunea ca daca parintii ar fi constienti de importanta actului zamislirii,(se insoteste barbatul cu femeia spre nastere de prunci)nu s-ar mai naste copii cu probleme si n-ar mai exista pruncucideri.
-Nimic nu este intamplator,trebuie sa intelegem ce este pocainta s-o traim si Dumnezeu la care nimic nu este cu neputinta ne va darui si iertarea.
-Constiinta(glasul lui Dumnezeu din om)ne va mustra dar ne va invata cum sa ne mantuim.

Eu ma intreb unde se duc sufletele copiilor avortati?

Macar acum sa stii, si sa nu mai gresesti. Indiferent in ce stare esti.

draga veilur si eu m-am intrebat dupa cele ce mi s-au intamplat. o sa iti trimit un fragment dintr-o carte a parintelui cleopa.
Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.
dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa se mai repete niciodata sub nici o forma!!!!!!!!!

DAR ASTA INSEAMNA CA NU TREBUIE SA SE MAI REPETE NICIODATA !!!!!(scuze pentru exprimarea din mesajul trecut)

draga veilur si eu m-am intrebat dupa cele ce mi s-au intamplat. o sa iti trimit un fragment dintr-o carte a parintelui cleopa.
Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici luminã. Nici nu se bucurã, nici nu se chinuiesc. Si ei strigã la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, cãci noi nu am vãzut lumina soarelui, nu am vãzut frumusetile din aceastã lume si nici nu am fãcut vreun pãcat?" Si atunci glasul lor se ridicã la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar pãrintii, care au omorât copiii în pântece, dacã fac canon, îi elibereazã pe copiii lor din acea stare.
DAR ASTA INSEAMNA CA NU TREBUIE SA SE MAI REPETE NICIODATA !!!!!(scuze pentru exprimarea din mesajul trecut)

E greu sa treci peste aceste fapte dar cu timpul vei invata sa suporti durerea eu recunosc am motive sa nu fiu deacord cu astfel de fapte caci eu din greseala unui doctor nu voi putea sti ce inseamna sa dai nastere unui copil si ma revolt cand cineva recurge la avort dar in acelasi timp nu suntem noi in masura sa judecam pe cineva.

Draga Roxana,

Este un topic initiat de administrator si s-au scris zeci de pagini acolo, dar nu reusesc sa-l gasesc. E o problema pe care trebuie sa i-o spunem administratorului: cand incercam sa vedem paginile de la 20 in sus la topicul Generalitati nu se poate, ajungem direct la ultimele pagini. Trebuie facut ceva in sensul asta. Te-as ruga sa-i trimiti un mesaj privat ca sa-l anunti. Multumesc.

Cred ca durerea ta e mare. O durere in care te gandesti la copilasii a caror viata ai curmat-o, o durere in care vezi calvarul de a fi langa un sot cu care nu comunici si nu poti avea o viata in Hristos, o durere in care constientizezi ca te-ai rupt de Dumnezeu si de sensul existentei...eternitatea. E bine ca totusi constientizezi durerea. Ce e grav e ca o constientizezi superficial. Cel care se pocaieste cu adevarat nu mai cade in aceeasi mocirla.

Sa nu pui in seama lui Dumnezeu efectele deciziilor tale. Dumnezeu ne doreste curati, eliberati de pacate, de vicii, de mizerie. Caderile sunt acceptarile noastre personale de a conlucra cu cel rau. Deci vina e numai si numai a noastra. Nu trebuie sa dai vina nici pe sot, nici pe doctor, nici pe x si y, ci pe tine. Tu, daca doreai sa salvezi copilasul, il pastrai...cu riscul de a sta o perioada la Pr. Tanase care primeste femei insarcinate date afara de soti, sau cu riscul de a fi intr-o familie de primire care dorea sa-ti infieze copilasul, sau spunandu-ne problema ta aici. Deci considera-te vinovata numai si numai pe tine. Atat.

Iar daca vei mai avea ganduri de cadere vreodata, discuta-le mai intai cu duhovnicul si cu cei care te iubesc. Cunosc o familie care isi doreste sa infieze un copilas si s-ar fi gasit solutii. Iar daca ai un duhovnic care nu are timp de tine ca trebuie sa construiasca ziduri, schimba-l, dar spune-i inainte asta: ca in loc sa construiasca loc pentru Hristos in inima ta, sta si construieste ziduri. E pastor de oameni, nu constructor!!!

Roxana draga, nadajduieste sa-ti dea Domnul timp de pocainta si sa doresti sa nu mai cazi in astfel de pacate. Adevarata pocainta este cand urasti pacatul si stai departe de el pana la moarte. N-are sens sa te judec, fiindca cred ca inaintea mea te judeci tu suficient. Si pe drept cuvant, copilasul acela putea sa fie un sfant.

Elena

am vazut ca sunt colegi inimosi care s-au intrebat ce s-a mai intamplat cu mine. incerc sa imi revin sa nu mai caut vinovat pe nimeni si sa imi asum intreaga vina si ca nu am scuza pentru ceea ce am facut deoarece decizia mi-a apartinut . am schimbat duhovnicul- este ieromonah la o manastire din bucuresti- si saptamana aceasta merg la spovedanie curata si abia astept sa imi iau canon si sa il infaptuiesc cu multa luare aminte si cu staruinta , sperand in acest fel sa pot elibera acele suflete nevinovate la care imi cer iertare la rugaciune si dimineata si seara. relatia cu sotul meu s-a mai redresat dar nu mai pot fi cea dinainte. acum se pune problema ce fac pe viitor pentru ca nu accept nici o metoda de contraceptie si el nu intelge asta( daca aveti sugestii chiar va rog frumos sa le postati)am folosit 10 ani anticonceptionale fara sa stiu efectul lor avortiv dar nici macar nu m-am interesat.acum luasem in calcul varianta steriletului dar are acelasi mod de functionare nepermitand ovulului fecundat sa se prinda de peretele uterului. deci in final nu stiu incotro sa o iau . calendarul ar fi fost cea mai buna metoda dar nu este sigura si nu stiu ce sa fac ca nu mai vreau sa traiesc din nou experienta unui avort pentru ca oricum nu asi mai face . ma intreba va_iubesc ce face fiica mea. are 14 ani este clasa a 7a si se pregateste la matematica pentru tezela nationale cu subiect unic. merge regulat cu mine duminica la biserica si canta la strana. saptamana asta tine si ea post(oricum tine miercurea si vinerea) sa se impartaseasca. incerc sa o educ pe ea in credinta catre dumnezeu ca sa nu mai repete greselile mele. va pup si astept parerile voastre.

Nu schimbarea duhovnicului este o solutie, ci a noastra. Prima parte a oricarui canon este sa nu mai repeti pacatul.

Un parinte povestea odata de o persoana venita la spovedanie. Spune ca a facut avort, ca ii pare rau, ca vrea canon etc. Si zice ca e din nou insarcinata. Parintele ii spune: nu-ti dau alt canon, decat sa nasti acest copil si sa il cresti asa cum trebuie. Dupa catva timp, vede parintele ca nu ii mai crestea burta. Ce s-a intamplat? "Pai l-am avortat!" Trist, nu-i asa...

Iar pentru ca fiica (sa va traiasca!)sa nu repete greselile, are nevoie langa ea, daca va alege viata de familie, de un crestin adevarat.

nu pot decat sa te laud pentru asha un mesaj plin de dreapta socotintza, ei daca o aveai ceva mai inainte, sau ash invatza shi eu din mesajul tau... ca de aia shi zice romanul: "da-mi Doamne mintea cea de pe urma" adica cea pe care o capat omul dupa ce a facut greshala, ca s-o aiba inainte de gresheala shi sa asculte... ce bine mi-ar fi fost shi mie daca o aveam, dar se pare ca la mine e mai rau, ca o aveam dar nu am habar cum shi de ce anume am abandonat-o tocmai la momentele trebuincioase... oricum itzi doresc sa ai multa rabdare shi tact cu sotzul tau... shi bagseama ca te va povatzui duhovnicul... daca tot l-ai schimbat... dar nu te mai amara, ca am impresia ca shi copiii avortatzi vor ajunge in locul unde va ajunge mama lor, iar daca te vei stradui aici, se vor bucura shi ei acolo, caci copiii avortatzi niciodata nu-shi urasc parinztii lor ci ei vor din tot sufletul lor sa nu piara mamica lor in pacate... asha am impresia... shi eu imi mai pomenesc mortzii mei dincandincand, aia care n-au apucat o viatza sau aia care au trait o viatza de parca nici n-au apucat sa traiasca ???

vreau sa precizez ca vechiul meu duhovnic este un preot extraordinar dar nu prea are timp , mai ales acum ca , construieste o noua biserica. de aceea am ales un preot calugar ca nu prea paraseste manastirea si il gasesc acolo de cate ori am nevoie.eu merg la sfanta biserica tot acolo unde am mers si pana acum ca acolo ma regasesc.si vreau sa va aduc la cunostinta ca am luat hotararea ca acest pacat sa nu il mai fac niciodata , ba mai mult decat atat sa nu indemn pe nimeni sa il faca . cu fiica mea am vizionat filmulete despre avorturi si am vb despre pacatul avortului.i-am cumparat acum doua carti tinerii si sexualitatea si hristos si tinerii (amandoua de la o editura crestin ortodoxa)pentru a se informa si a face deosebirea intre placere si pacat. va pup si va astept pe toti cu noi sfaturi.(daca aveti recomandari despre metode de a nu mai ramane insarcinata ca nu stiu ce sa fac , desi stiu clar ca nu trebuie sa stim unul de altul daca nu vrem sa procreem dar ce sa fac ? sa ma despart poate ca el nu intelege . va rog daca aveti recomandari va astept)

Roxana,
nici un bun crestin nu iti va recomanda sa stai impotriva voii Lui Dumnezeu. In acelasi timp, nimeni de aici nu-ti poate recomanda sa te desparti sau sa nu te desparti. Alegerea care urmeaza tine numai de libertatea si raspunderea ta, care-ti cunosti cel mai bine viata.
Rugaciune multa (inclusiv pentru sotul tau) si asteapta sa vezi ce-ti spune duhovnicul.
La Biserica Gradina Icoanei este o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

roxanica sunt de acord cu ce au zis ceilalti dar o sa mai adaug o intrebare : cum poti sta langa un astfel de om ?

http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/07/09/contraceptia/#comment-273

stiu irina4m ca nu esti singura care imi pune asemenea intrebare. sunt cu sotul meu de aproape 12 ani. ne-am unit intr-un moment de mare restriste pentru mine. eram singura abia despartita de primul sot si cu un copil de doi ani in brate. m-a ajutat enorm de mult.am fost alaturi unul de celalalt la bine si la greu. m-a ajutat de mi-am luat si o garsoniera. si am hotarat sa ne casatorim eu luandu-mi angajament in sinea mea in fata lui dumnezeu sa am grija de el la batranete (el fiind cu 26 de ani mai mare ca mine)l-am iubit enorm si acum il mai iubesc dar nu ca pana acum (dupa avortul facut nu este de mirare), simt pt el mila si compasiune. ce sa fac? sa il parasesc? preotul nu a fost de acord cand i-am spus. incerc sa nu mai caut vinovati in cei de langa mine ci doar in mine si in faptele mele. ma rog mult pentru el si sper sa fie bine desi imi este foarte greu sa trec peste faptul ca un om care pretinde ca te iubeste te poate ameninta ca te omoara daca faci un copil.dar dumnezeu este singurul care judeca. eu nu pot decat sa ma rog pentru el si sa il rog pe dumnezeu sa puna baze noi casniciei noastre . el nu prea este dispus sa mearga alaturi de mine in frica de dumnezeu.in caz contrar probabil ca ne vom desparti pentru ca eu nu sunt dispusa sa mai fac nici un compromis. vreau sa ma las si sa fac voia lui dumnezeu . de aceea imi este foarte greu sa reiau relatiile intime cu el pentru ca nu vreau sa se mai repete istoria cu sarcina si nu sunt dispusa sa folosesc nici o metoda de contraceptie. medicul mi-a recomandat sa merg pe 16 decembrie sa imi monteze sterilet. dat fiind efectul lui avortiv nici nu ma gandesc. calendarul nu il pot tine pentru ca nu am ciclu regulat. asa ca nu ramane decat prezervativul. din toate relele o iau cred pe cea mai putin rea. ca nu vad alta iesire. si asa cred ca isi va gasi multumirea pe aceasta tema in alta parte . imi pare rau ca il imping la adulter dar el asta este si eu nu sunt egoista dar nu vreau sa mai aleg intre el si dumnezeu.oricum cred ca ti-am spus in cateva cuvinte motivele pentru care accept aceasta casnicie. o iau ca pe un canon. sunt deja la a doua si imi ajunge. iti multumesc irina pentru gandurile tale si daca ami ai sfaturi le accept cu placere.

ai grija de tine si roaga-te in continuare atat pt tine cat si pt sufletul lui. se vede ca ai suflet bun . Dumnezeu sa te binecuvanteze >:D<

http://www.holdthatpic.com/albums/MartaLarisa/avortul

va trimit niste imagini cutremuratoare, nici nu am cuvinte sa le descriu!! ( e un album personal, va rog sa nu intrati pe celelalte albume care se pot deschide).

da marta , trist dar adevarat. am intrat pe google si am dat sfaturi duhovnicesti online. si daca intri pe primul rand ai sa vezi in josul paginii dupa ce sunt insiruite toate predicile parintilor preoti un avort filmat cum nu am mai vazut( am mai vizionat si cu alte ocazii dar ca asta nu am vazut) ma doare sufletul sa stiu ca am si eu pacatele astea . suflete nevinovate. pacat ca exista aceasta posibilitate.

si eu am vazut o parte din filmul acela . nu am rezistat pana la sfarsit, mi se zbarlise pielea pe maini

am auzit de filmul asta, dar nu vreau sa-l vad, nu pot!

"Fie o femeie şi un bărbat, şi femeia să se înfrâneze fără să vrea bărbatul. Aşadar, cum? Dacă acela din această pricină desfrânează, sau chiar dacă nu desfrânează, însă suferă şi se tulbură, şi se aprinde, şi se luptă, şi mii de probleme îi face femeii, care e câştigul postului şi al înfrânării, de vreme ce dragostea [agape] e sfâşiată? Nici unul! Căci câte ocări, câte probleme, cât război nu ies sigur de aici?" http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/10/19/nu-va-lipsiti-unul-de-altul-decat-din-buna-intelegere/
Despre avort anticonceptionale (fragmente din cartea Mama): http://tainacasatoriei.wordpress.com/category/mama/

ovidiu0 sunt perfect de acord cu ce mi-ai postat sa citesc dar trebuie luat in calcul ca esti casatorit cu un om necredincios care nu crede decat ca aici e raiul aici e iadul si traieste din plin placerile vietii. ce sa facem cu acesti oameni? si ei sunt tot de dumnezeu lasati.deci nedumerirea mea era ori faci ce iti cere el ori alegi sa te desparti ca in final merge si isi cauta in alta parte satisfacerea dorintelor.oricum eu nu ma clintesc din hotararea mea si sper ca dumnezeu sa imi ajute necredintei si neputintei mele.

Roxana, eu cred ca ar fi bine sa discuti cu sotul tau. Explica-i drama prin care ai trecut, explica-i remuscarile tale, vorbeste-i despre existenta lui Dumnezeu si despre tot ce ai aflat tu si cunosti despre El, vorbeste-i despre copilasul pe care ti-l doreai si pe care l-ai omorat fiindca n-ai mai suportat atitudinea lui (dar nu da vina pe el, ci numai expune-i situatia ca poate o sa perceapa ceva), spune-i si ca de multe ori te gandesti ca nu puteti continua legatura voastra, fii transparenta 100%. Cand tu esti in adevar, eu cred ca ceva din Adevar o sa se atinga si de inima lui.

Roaga-te ca Dumnezeu sa-i atinga inima si sa-i deschida ochii sa vada si sa inteleaga. Poate tu esti langa el ca Dumnezeu sa-l aduca si pe el la lumina si la viata vesnica. Tu spui ca vrei sa stai langa el fiindca te simti obligata pentru binele pe care ti l-a facut cand ai ramas singura cu fetita ta. Pai obligatia nu e numai sa-l ingrijesti sa manance si sa se imbrace si sa aiba toate din cele lumesti. Adevarata obligatie si preocupare a ta trebuie sa fie ca acest om sa traiasca vesnic, sa aiba viata care vine numai daca traim in si cu Dumnezeu, sa nu stai o viata langa un om in realitate mort. Sper sa intelegi ce vreau sa spun.

Cu rabdare, comunicare, ramanere in adevar, jertfa pana la capat si mai ales cu rugaciune cred ca vei putea sa faci ceva pentru acest om. Nu o jertfa in pacate si compromisuri, ci o jertfa pe altarul adevarului si al urcusului duhovnicesc. Domnul sa-ti calauzeasca pasii!

Elena

Cred ca tu esti cea care trebuie sa decida daca ramai cu el in continuare, nu preotul. Ma intreb ce-ti va raspunde acel preot daca ramai din nou insarcinata si sotul tau din nou iti va cere sa faci avort.
Trebuie sa stii ca ceea ce a facut sotul tau depaseste sfera moralei si religiei si intra sub incidenta Codului Penal.
Daca gresesc, sa ma ierte Dumnezeu. Violenta casnica mi se pare de neiertat - fie si numai verbala.