La vremea cand am citit aceasta carte care este o continuare a "Psihoterapia Ortodoxa" - editata de Arhiep. Timisoarei, acelasi autor, mi-a fost tare de folos. De aceea o sa postez pentru voi, ceva din aceasta carte.

"Multi oameni cred in Dumnezeu, dar nu stiu cati cunosc din experienta lor pe Dumnezeu. Multi merg la Biserica, dar putini se vindeca. Multi, mai ales teologi, posesori ai diplomei de Facultate de teologie, au multe cunostinte privitoare la Dumnezeu, dar putini poseda cunoasterea lui Dumnezeu. Multi se numesc crestini, dar putini au sanatate duhovniceasca. Dincolo de legile biologice si fizice care regleaza viata, exista si legile numite duhovnicesti. Prin termenul legi duhovnicesti nu inteleg simplu Legea lui Dumnezeu, ci legile mistice care regleaza viata duhovniceasca. Multi dintre noi suntem fascinati de legile exterioare, aparente si ignoram cu desavarsire legile duhului. Cred ca necunoasterea acestora din urma constituie boala duhovniceasca, in timp ce cunoasterea lor constituie sanatate duhovniceasca. Intr-adevar cel care are sanatate duhovniceasca priveste lucrurile vietii prin alta prisma. Mintea lui este inrobita de o alta viata. Se misca, se poarta si se duce in alta lume. Abordeaza viata din alte perspective. De aceea este si de neinteles de catre mintea lumeasca. Acest fapt desigur nu inseamna ca crestinul care dispune de sanatate duhovniceasca este insensibil la durere, nu se intristeaza niciodata, dar stie sa mute tristetea lui la alt nivel. Biserica prin toata viata se lupta sa ofere oamenilor sanatatea duhovniceasca."

" a) Cel sanatos duhovniceste se imbata de dragostea lui Dumnezeu. Are simturi duhovnicesti si poate sa perceapa dragostea lui Dumnezeu in bucurie si in tristete, in chin si in desfatare, in numita fericire si in asa-numita nefericire. Poate sa vada dragostea lui Dumnezeu in chin si in stramtoare si nu numai in bucurie si fericire. Mintea lui este ancorata in Dumnezeu si nu se schimba, in ciuda dificultatilor exterioare. Poate sa se indurereze, dar nu se schimba. Simte dragostea lui Dumnezeu.
Si cand se lupta sa pastreze voia sfanta a Lui, nu o face ca sa nu mearga in iad, nici ca sa castige raiul, ci pentru ca se simte fiu al lui Dumnezeu si vrea sa multumeasca pe Tatal sau. Chiar cand crestinul vrea sa traiasca in pustiu, nu o face din ura fata de oameni, ci din dragoste fata de Dumnezeu.
Avva Marcu a spus lui avva Arsenie: "De ce fugi de noi ?" si avva Arsenie a spus: "Dumnezeu cunoaste ca va iubesc, dar nu pot sa fiu in acelasi timp cu Dumnezeu si cu oamenii. Oamenii au multe dorinte; nu pot asadar sa las pe Dumnezeu, si sa merg cu oamenii" E clar ca rolul principal il joaca dragostea pentru Dumnezeu. Spunea un ascet: " Vreau sa merg in rai ca sa nu ma vada Dumnezeu in iad si sa Se intristeze". Cel care iubeste pe Dumnezeu si vede ce a facut Dumnezeu pentru om este mistuit de aceasta dragoste."
(va urma)

b) Cel sanatos duhovniceste neglijeaza dreptul lui ca sa pastreze dreptul lui Dumnezeu in viata sa. Pentru ca alta valoare are dreptatea omeneasca si alta valoare are dreptatea dumnezeiasca. Numai cine dispune de snatate duhovniceasca poate sa separe dreptatea lui Dumnezeu de evidenta nedreptate omeneasca. Sfantul Dorotei are o expresiva invatatura despre distrugerea pe care o creeaza in om indreptatirea de sine. Daca staruie cineva in indreptatirea, in precumpanirea dreptatii omenesti, isi creeaza premisele distrugerii, in principal a celei sufletesti. E posibil ca cineva sa fie nedreptatit de oameni, dar deoarece intampina aceasta dupa Dumnezeu si se straduieste sa nu piarda dreptatea lui Dumnezeu, traieste o alta realitate, cu neputinta de inteles de omul cu mentalitate lumeasca.
Cine dispune de sanatate duhovniceasca nu sufera cand e nedreptatit de om. E posibil sa-l ndreptateasca. Acela insa vede legile duhovnicesti care lucreaza sub aceasta evidenta nedreptate. Sfantul Marcu Ascetul are o remarcabila invatatura asupra acestui subiect. Cine, spune el, nu este respectat de cineva dar nu vrea sa-l biruiasca in cuvant si gandire, « cunoastere adevarata dobandeste si credinta sigura dovedeste Stapanului ». Cine este nedreptatit si nu razbuna nedreptatea, acesta primeste mare rasplata de la Dumnezeu.
Omul sanatos duhovniceste raporteaza totul la Dumnezeu. Asteapta rasplata in Imparatia Cerurilor. Nu cauta aici pe pamant indreptatirea de la vreun om. Nu intra in inselatorul cerc al justificarilor, pentru ca asteapta reabilitarea de la Dumnezeu. Se bucura si tresalta de nedreptate. Deoarece cu cat este nedreptatit omul aici pe pamant, cu atat va fi indreptatit de Dumnezeu. Prin rabdare si bucurie in nedreptate imprumuta Imparatia Cerurilor.
De aceea Sfantul Marcu Ascetul precizeaza : « Fiind pagubit ori fiind ofensat sau fiind prigonit de cineva, nu judeca prezentul, ci viitorul asteapta-l « , si atunci vei afla ca acest lucru a devenit cauza multor bunatati, nu numai in prezent, ci si in viitor. Sfantul Isaac, mai mult, invata ca acela care poate sa respinga nedreptatea si totusi o suporta cu bucurie, « acesta a primit de la Dumnezeu mangaierea » ; primeste inauntrul lui chemare si mangaiere de la Dumnezeu. Si Dumnezeu cand mangaie nu se zgarceste. Mai mult, spune acelasi, ca acela care rabda osandirile cu umilinta, « acesta la desavarsire a ajuns si de ingeri este laudat. Caci nu exista nici o alta virtute asa de mare si de greu de obtinut ».
In Pateric se mentioneaza o situatie a unui frate care a fost nedreptatit si s-a refugiat la avva Sisoe spunand ca vrea sa razbune nedreptatea. Avva il ruga : « Copile, nu cauta singur alinare, ci mai degraba lasa lui Dumnezeu cele ale razbunarii » Fratele nu a vrut sa asculte chemarea sfantului batran care l-a indemnat atunci sa se roage impreuna lui Dumnezeu. Au facut urmatoarea rugaciune : « Dumnezeule nu mai avem nevoie sa veghezi pentru noi ; caci noi infaptuim rabunarea noastra insine » Fratele auzind cuvantul acesta s-a smerit si a cerut iertare la avva. Si totusi multi dintre noi suntem bolnavi duhovniceste, nu ccunoastem legile duhovnicesti si vrem sa primim din viata aceasta dreptatea noastra, cautam razbunarea fratelui, nu ne incredintam pe noi insine lui Dmnezeu. Poate sa spuna oricine cu siguranta ca cei sanatosi duhovniceste nu numai ca nu razbuna nedreptatea, ci se bucura peste masura de aceasta. Deoarece in acest mod lasa posibilitatea lui Dumnezeu sa lucreze. Si Dumnezeu, ca un drept care este, iubeste mult copiii care sunt nedreptatiti.

OvidiuO,cred ca am sa fiu putin nedreapta,fiindca ma intriga cumplit o realitate care nu pare sa se amelioreze doar cu Mila Lui Dumnezeu,pana nu pun adultii mana sa faca ceva concret in acest sens.Este vorba despre copii,de care amintesti la finalul postarii tale,copii chinuiti si defavorizati care sunt animanui,si care nici Dumnezeu nu ingaduie a le curma suferinta,pana nu intervine societatea.Mi se strange inima cand vad si simt adevarul despre aceste sufletele care,nu doar ca traiesc in chin,majoritatea si mor astfel.
Cand ma uit in jur,la copii strazilor,care-s multi mai ales pe la noi,la copii familiilor care habar nu au ce-seamna sa le pese cu-adevarat de ei si sa-i ingrijeasca cum se cuvine,la copii din tinuturile Africane,a caror viata pare mai degraba o jertfa permanenta si involuntara,decat viata.Cum ramane oare cu acestia?Cum ramane cu iubirea Lui Dumnezeu fata de acestia?
Eu nu contest grija divina fata de astfel de "fenomene",eu contest faptul ca trebuie sa ne lasam in nesimtire in grija Acestuia,fara sa luam atitudine,noi cei responsabili.
Ma-ngrozesc cand ma gandesc cate sufletele mici si-atat de nevinovate rabda si sufera de pe urma indiferentei si inconstientei adultilor.Fiindca,numai adultii fac posibila aceasta realitate cruda.Lipsa de educatie care se perpetueaza tot mai natang reprezinta principalul factor al saraciei si infractionalitatilor,lacomia celor care nu vor sa stapaneasca peste un popor,ci doar sa asupreasca acel popor,subjugandu-l si rupandu-i din suflet ceea ce este mai important,increderea in sine.Iar cele mai nevinovate victime raman copii.Si cand mai vad ca toti tampitii fac copii,mi se face sila...cum sunt legati bietii de ei,sunt infometati si tratati ca niste dobitoace.
E un subiect mult prea complex si cu multa nedreptate in el,oricum l-am intoarce,asa ca sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne vegheze,iar noi sa ne punem mintea si forta la contributie ca sa facem lumea mai buna,caci pentru asta ni le-a dat Dumnezeu.Nu sa asteptam "para malaiata in gura lui Natafleata!",nu sa ne iubeasca neconditionat copii,pe care noi doar sa-i facem stim!!!!!El ai iubeste,noi le provocam suferintele....

Ory, acei copii prin suferinta lor isi aduna binecuvantari de la Hristos, iar rugaciunea noastra pentru ei la Maica Domnului nu ramane neauzita, rugaciunea si mijlocirea ei inaintea Fiului fiind totdeauna auzita.

Sigur cand putem ar trebui sa facem ce putem pentru necajiti. Dar daca vrem sa schimbam lumea prin "implicare" nu castigam decat desertaciune.
Este datoria crestinului sa ajute pe aproapele in nevoi. Sa ajutam deci pe cine si cand putem, fara sa acuzam pe cei care i-au nevoit pe aceia. Caci daca vezi frumusetea si curatenia in sufletele de copii nu faci mare lucru, la copii se vede repede sufletul curat si e usor sa ii bucuri. Acelasi lucru e bine sa il facem si cu cei care in pacat fiind si gresind, ascultand glasul celui ce ii ispiteste ajung sa isi uite sau chiar sa faca rau copiilor lor. Sa vedem ca si ei sunt oameni, au suflet, desi "anesteziat" si desi in rataciri, sa ne rugam si pentru acestia si sa cautam indreptarea lor dupa voia Domnului.

De multe ori s-a vazut ca implicarea agresiva a "publicului" in viata unei familii aduce daune mai mari decat binefaceri.
Atata timp cat suferinta e impartasita de toti ai casei si nu este cauzata in mod deliberat de unii impotriva altora in ce forma sa "intervenim"? Sa luam copii unei femei sarace pentru ca nu poate sa le dea de mancare la fel de bine ca o familie normala? Sa ducem la orfelinat copiii unui tata betiv, rupandu-i astfel si de mama si de fratii mai mari si de mediul lor familiar (nu numai familial)?
Sau sa cautam sa ajutam pe femeia saraca, sa cautam indreptarea betivului, etc.?
Acei "toti tampitii" care fac copii s-ar putea sa fie cei care prin acesti copii dau lumii sfinti sau invatatori... Oare stie fiecare ce lucreaza Dumnezeu in oameni? Nu au fost Petru si Andrei pescari? Iuda a fost carturar si in mandria lui a crezut ca poate "schimba lumea"...

Sper din tot sufletul sa nu se faca si la noi in curand ca in unele locuri din vest, unde se despart familii dintr-o para.

Nu e bine sa isi doreasca cineva sa schimbe lumea, as zice eu, dupa mintea mea. De ce? Pentru ca lumea e asa ingaduita de Dumnezeu. Sa cautam fiecare sa ne curatim pe noi insine, sa cautam sa fim de ajutor, mangaiere si alin pentru semenii nostri, sa avem inimile deschise si sa incercam sa iubim oamenii.
Sa lasam lumea in grija lui Dumnezeu, sa ne rugam la Maica Domnului sa mijloceasca pentru omenire, sa avem speranta la Domnul.
Dumnezeu ne stie pe fiecare, ma stie pe mine ca sunt pacatos si ca nu am vrednicia sa strig la semenii mei: "Nebunilor! ce faceti cu lumea?"
Sigur ca "nu e bine" sa fie copiii greu incercati, dar "binele" nostru ce este? Iar binele lor care este? Daca daruim ceva acestor copii si daca ii cercetam, facem voia Domnului. Daca intervenim brutal in viata lor pretinzand ca stim mai bine ce le trebuie, de multe ori gresim...

As zice ca trebuie sa fim treji, sa fim constienti, sa avem implicare in comunitate, dar sa nu presupunem ca ar fi nevoie de interventia noastra fara de care nu merge lumea cum trebuie.
E mare ispita de a crede ca avem idei pentru schimbat lumea, dar oare sunt acelea bune? Iar binele nostru este binele lui Dumnezeu? Daca noi stim ca lumea merge rau din cauza oamenilor oare buni sunt oamenii sa o indrepte?

"A unora ca acestia este imparatia cerurilor"

"c) Cel sanatos duhovnicesteeste stapanit sau, mai bine zis este inundat de smerenie. Nu duce lupta sa se smereasca, dar fiindca dispune de legile duhovnicesti se smereste de la sine. Smerenia este starea lui naturala. Precum schimbarile de vreme de la sine schimba termometrul, in acelasi fel si toate intamplarile vietii smeresc pmul. Cel sanatos duhovniceste este smerit in bucurie si in tristete, in slava si in necinste. Lumina necreata s-a unit cu firea lui. S-a imbracat cu vesmantul dumnezeirii, care este sfanta smerenie a lui Hristos. Aceasta smerenie este legata foarte strans cu osandirea de sine. Cel sanatos duhovniceste priveste neoranduiala sa si primul se invinuieste pe sine insusi. Ceilalti, cand il ofenseaza, in realitate indica ceea ce el insusia realizat mai inainte. De aceea nu-l deranjeaza mult aceasta.
............
d) Cel sanatos duhovniceste nu accepta ganduri viclene impotriva fratilor sai, ci le schimba in bune. Peste tot vede planul lui Dumnezeu pentru mantuirea sa. Crede neclintit ca din modul in care intampinam gandurile, bune si rele, care vin zilnic, se vede daca dispunem de sanatate duhovniceasca. Omul sanatos duhovniceste nu vede deloc in jurul lui oameni rai. Toti sunt buni, toti sunt sfinti. Acest fapt desigur poate sa-l faca in ochii celorlalti prost si naiv, dar el are slava lui dumnezeu. Si daca din intamplare ceilalti isi ies din fire chiar si atunci ii justifica.
De aceea un aghiorit se exprima ca trebuie sa fim o fabrica de ganduri bune. Incontinuu sa transformam gandurile."

Foarte frumoase si bine cumpanite cuvinte, Leinarius. Sper sa scrii mai des pe forum.

....................
"Sa indreptatim pe toti oamenii. este foarte semnificativ ca suntem bolnavi, de aceea suntem inclinati spre faptul de a judeca si de a condamna. Stiu un oarecare monah cu care daca discuti o zi intreaga nu-l vei auzi deloc sa judece pe om. Acest fapt exprima sanatatea duhovniceasca de care dispune. Si socotesc, cei mai multi suferim de lipsa acestei sanatati duhovnicesti. De aceea toti si toate ne gresesc.
Exista oameni care dipun de forta psihica. Unii dintre acestia au o mare cunoastere omeneasca, altii dispun de o mare experienta sociala si altii se disting printr-o mare inteligenta prin care pot sa puna lucrurile la locul lor.
Astfel, din cauza acestor caracteristici, pot sa aiba tarie sufleteasca si aproape de ei gasesc odihna multi oameni, deoarece acestia ii ajuta sa-si dezlege in parte problemele. Insa una este perceptia pe care o dobandim cu acesti oameni si alta perceptia pe care o dobandim cu aceia care au sanatate duhovniceasca, in care lucreaza legile duhului. Acestia au liniste si seninatate interioara nu pentru ca au tarie sufleteasca, ci pentru ca au harul lui Hristos.
Primii pot sa pastreze oamenii langa ei, sa le ofere o mangaiere sufleteasca, nu pot insa sa-i tamaduiasca, nu pot sa-i mantuiasca. Lasa nerezolvate problemele esentiale care ii preocupa. In timp ce aceia care dispun de sanatate duhovniceasca sunt unica mangaiere a celor bolnavi.
Asadar chestiunea fundamentala nu este cum vom izbuti sa rezolvam diferitele probleme care ne preocupa. Problema fundamentala este cum ne vom muta la alt nivel de viata, cum vom dobandi o alta perceptie. Daca ne mutam la acest alt nivel in care domina viata veacului viitor, atunci nu ne vor intrista dificultatile nivelului vietii prezente. Problema fundamentala nu este sa luam o aspirina ca sa inceteze durerea de cap, ci sa vindecam cauza care o provoaca. La fel se intampla si in problemele duhovnicesti. Nu urmarim simplu sa infranam gandurile si sa oranduim lucrurile, ci sa le schimbam in intregime. Sa dobandim alta viata. Sa ne nastem in alta lume. Sa renastem. Sa dobandim un puternic stomac duhovnicesc, care va digera toate alimentele. Atunci nu va suferi de alimente, nu va fi distrus de acestea ci acest stomac duhovnicesc va asimila alimentele si le va face sange si carne. Chestiunea este deci aceasta: cum vom dobandi organism duhovnicesc si cum in acest organism duhovnicesc vor sluji legile duhului. Trebuie sa dobandim sanatate duhovniceasca ca sa putem trece, bucurandu-ne, dincolo de sufocarea sociala, pe care de multe ori o simtim".
Doamne ajuta !

Ovidiu, nici nu avem cuvinte cu care sa-ti multumim pentru efortul de a copia de mina aceste pasaje foarte valoroase. Cartea este cu adevarat de referinta, cumparati-o daca nu o aveti!:)

Despre ce spui, draga Cozia, s-a intamplat mai demult, acum dau doar copy-paste. Adica am copiat de mana mai demult, acum un an aprox. si am extras din carti ceea ce imi parea mai important. :)
Mai toate postarile mele, au fost scrise mai demult, dar acum le copiez spre folosul nostru al tutror.
Doamne ajuta !

Citat din "Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa" de IPS Hierotheos Vlachos:

" Două feluri de Botez
- În tradiţia patristică se vădesc două feluri de botez, întâi, botezul prin apă; iar al doilea, botezul prin Duh. Hristos a descoperit acest adevăr în convorbirea Sa cu Nicodim. El a spus: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5).
Este evident că aici se pomeneşte botezul prin apă şi botezul prin Duh. În Faptele Apostolilor este clar că creştinii erau întâi botezaţi în apă şi apoi în Duh. Creştinii din Samaria fuseseră botezaţi în apă, în numele Domnului Iisus, iar apoi Apostolii Petru şi Ioan i-au botezat în Duhul. Faptele Apostolilor grăiesc astfel: „Care (Petru şi Ioan) pogorându-se, s-au rugat pentru ei, ca să ia Duh Sfânt; pentru că încă nici peste unul dintre ei nu se pogorâse, ci numai botezaţi erau întru numele
Domnului Iisus. Atunci puneau mâinile peste ei, şi luau Duh Sfânt" (Fapte 8, 15-17). Se vede că, deşi fuseseră botezaţi, încă nu primiseră Duhul Sfânt, Care li s-a dat numai prin punerea mâinilor Apostolilor pe capetele lor.
"

Aici avem o interpretare gresita a ceea ce a zis Domnul nostru Iisus Hristos.
Cand zice "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" se refera la Taina Sfantului Botez prin care Sfanta Treime incepe sa locuiasca in inima credinciosului iar Satana este alungat de acolo.
Iar credinciosul devine parte din trupul Domnului nostru Iisus Hristos care este Biserica.

Nu zice "de nu se va naste cineva din si mai apoi din Duh" ca sa arate ca e vorba de o nastere simultana din apa si din Duh.
Iar referitor la punerea mainilor Sfintilor Apostoli pe capetele celor deja botezati nu zice nicaieri acolo ca aceasta s-a facut ca sa fie botezati si "din Duh" ci ca sa ia "Duh Sfant".
Este vorba de ungerea acelora care fusesera botezati cu diferite harisme a Duhului Sfant pentru a putea sa propovaduiasca.
Caci vedem ca dupa ce "luau Duh Sfant" incepeau sa vorbeasca in limbi,sau sa prooroceasca,sau sa scoata diavoli.Dar este clar ca lucrarea de minuni sau pogorarea Duhului Sfant(harismele) prin cineva nu e similara cu mantuirea caci si zice Domnul nostru Iisus Hristos:
" [SIZE=2]22.[/SIZE] [SIZE=2] Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? [/SIZE] [SIZE=2]23.[/SIZE] [SIZE=2] Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. [/SIZE] "

Si de aici se vede clar cum ca se poate foarte bine ca si prin preotul si episcopul pacatos sa se lucreze Sfintele Taine.
Ca multi Sfinti se fereau de aceasta (de a primi darul facerii de minuni) de frica sa nu se trufeasca mai apoi si sa cada din uniunea cu Dumnezeu.

Aceasta ungere insa este primita de credincios dupa taina Sfantului Botez si acum si anume prin Sfanta Taina a ungerii cu Sfantul si Marele mir - caci se si zice "pecetea darului Duhului Sfant".
Caci credinciosul primeste daruri spre propasirea Bisericii in care tocmai a fost adoptat ca madular prin taina Sfantului Botez caci si zice :"Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat".
Unul primeste a fi preot,altul episcop,altul inginer,altul nu stiu ce meserie dar toti trebuie sa lucreze aceste daruri spre ce le-au primit adica spre folosul bisericii vazute din care fac parte.

Cum pe vremea cand propovaduiau Sfintii Apostoli era nevoie de a se face misiune spre trecerea la credinta de aceea se dadeau atat de mult darul vorbirii in limbi,al facerii de minuni,al proorociei iar nu ca in vremea aceea erau crestinii mult mai sfinti iar acum nu mai sunt cum gresit inteleg unii.

Iar foloseste IPS Hierotheos termenul "lumina necreata" un termen impropriu caci corect este slava lui Dumnezeu.
Prin aceasta aratandu-se ca nu exista fara Dumnezeu, adica ca nu este de sine statoare sau ipostatica.
Lumina necreata ne duce cu gandul la ceva care ar exista impreuna cu Dumnezeu ceea ce nu e asa.


Eu insa am vazut ca ierarhii Sfantului Sinod al BOR se cam feresc sa dea binecuvantare la aceste carti.
Caci psihoterapia crestin-ortodoxa e aparuta fara binecuvantare iar aceasta de o am (Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa) cu o binecuvantare ciudata caci e tiparita la Iasi si aparuta la Bucuresti la editura Sofia da are binecuvantarea lui PS Galaction Episcopul Alexandriei si Teleormanului.
Iar acum am si inteles si de ce s-au ferit episcopii nostri din BOR sa dea binecuvantare la aceasta carte.