nu stiu daca este cel mai potrivit topic, dar sper sa ma puteti ajuta...

stiu f bine ca sunt si altii care se confrunta sau s-au confruntat cu problemamea: cum sa-ti cinstesti parintii dar sa-i faci sa inteleaga ca tu vrei sa mergi pe alt drum? cum sa-i faci sa nu se teama ca exagerezi, ca vei cadea in fanatism? cum sa raspunzi la intrebarea de ce vrei sa faci tu asta, ce pacate poti sa ai tu, sunt altii care nu fac asa, vrei sa spui ca toti ceilalti sunt pacatosi?

aveam o viata normala as putea spune, urmam cursul acestei lumi, dar... s-a facut milostivire cu mine, am cunoscut un duhovnic bun care mi-a deschis ochiii... doar ca ai mei nu au inteles si n-au stiut ca s-a schimbat ceva; am reusit in cele din urma sa ma lase sa merg la biserica in fiecare duminica, sa ma lase sa tin post miercurea si vinerea... acum de exemplu am primit un inel de ziua mea dar nu vreau sa-l port, ma doare ca mama mea sufera pentru mine, nu stiu cum sa-i explic, mi-e frica sa creada ca sunt habotnica sau ca cineva ma influenteaza negativ...

voi cum ati reusit sa va rupeti de viata veche? ce as putea sa-i spun ca sa ma inteleaga si sa nu se mai teama pentru mine?

greu de spus antonia ce vrei tu sa afli si eu am trecut prin asa ceva ,si dupa cativa ani buni parinti s-au mai conformat dar nu in totalitate numai ca situatia s-a schimbat si nu mai depind de ei si pot face ce vreau.dar cred ca singura solutie este sa te rogi pt ei ,ai sa ai ispite pt ca dracul profita de cei de care depinzi ca sa nu ajungi la biserica uneori ,sau in faptul de a face ceva duhovnicesc ,important este sa nu renunti la idealul tau,sa te zbati pt o viata la biserica ,si ca sa urmezi urcusul duhovnicesc.

TREBUIE MULTA RUGACIUNE PT. ASTA SI EU AM ACEEASI PROBLEMA CU PARINTII MEI DAR CU TIMPUL S-AU MAI SCHIMBAT, ACUM TIN POST DAR NU VOR SA SE SPOVEDEASCA, SPER CA CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU IN POSTUL CRACIUNULUI SA II CONVING, LA INCEPUT CE ISPITE AVEAM CU EI PT. CA IMI SPUNEAU SA-MI PUN CERCEII INAPOI CA SUNT URATA FARA EI SI MULTE ALTELE, STIU DE LA UN PARINTE CA CEI CARE NU AU O LEGATURA CU DUMNEZEU SA FIE POMENITI LA PSALTIRE LA O MANASTIRE CA SA-I INTOARCA DUMNEZEU, SAU IN PARTICULAR DACA AI BINECUVANTARE DE LA DUHOVNIC.
BUCURIE MULTA!

wow...multumesc pentru mesaje, ma bucur ca v-am gasit:).

da Georgiana voi incerca sa ma rog pentru ei, mi-e frica ca ar refuza insa daca i-as indemna sa posteasca si sa se spovedeasca, poate in timp ma voi mai intari si eu un pic... continua sa incerci sa-i intorci, nu te descuraja, sper sa reusesti...

Iuda nici eu nu mai depind asa mult de ei, dar e deajuns sa-i vad de cateva ori... etrist oarecum ca sunt atatea persoane care trec sau au trecut printr-o situatie ca a mea, dar ma bucura gandul ca daca vom reusi vom primi plata...

Doamne ajuta!

P.S. cumva au fost sterse unele mesaje? stiu ca verificasemmai demult cine mi-a raspuns si mai imi raspunsese cineva...

Draga Antonia,

Cu siguranta, multi s-au confruntat si se confrunta cu astfel de situatii. Cel mai important lucru este ca anumite lucruri sa-ti ramana tainice, sa nu le spui chiar tot ce crezi si tot ce simti pentru nu te vor intelege, cel putin nu acum, mai ales daca aceasta schimbare este una intamplata de curand.

Tu esti un caz fericit, poti merge la biserica, poti tine post si lucrul acesta este mare, asta arata ca parintii tai nu sunt chiar atat de reticenti la credinta cum ar reiesi din mesajul tau. E un motiv real sa te bucuri, da! Ei fac pentru tine mai mult decat reusesc alti parinti.

Teama lor vine din necunoastere, din neintelegere, nu neaparat dintr-o totala lipsa de credinta.

Ai si tu rabdare si nu ii forta sa te inteleaga, precum nici nu trebuie sa le alimentezi temerile.

Parerea mea sincera este faptul ca trebuie sa porti acel inel primit in dar! Sunt convins ca prin purtarea acelui inel vei aduce bucurie si vei inlatura temeri ascunse in sufletul parintilor tai. Prin aceasta vei mentine si un echilibru important.

Iar daca spui ca de curand ai intrat pe acest drum, eu iti doresc din inima un drum binecuvantat, cu multe implinir, cu multa putere de lupta, pentru ca ai intrat acum in oastea luptatoare a lui Hristos. E un drum lung, anevoios, cere multa credinta, rugaciune, intelepciune, iubire, rabdare, nadejde....sunt multe lucruri! Pe unele le vei dobandi pe acest drum!

Antonia, parintii nostri vor putea fi apropiati de Dumnezeu daca noi vom da un exemplu pe masura. Refuzul de a purta un inel nu este tocmai un mod de a prezenta ceea ce insemana cu adevarat Ortodoxia. Nu in asta sta Ortodoxia! Ortodoxia este libertatea adevarata!

Iti doresc inca o data multa bucurie!

Daca iti alegi un drum mai presus decat stiinta lor precum e calugaria nu trebuie sa le dai ascultare in schimb in alte cazuri e bine sa-ti asculti parintii altii n-au avut parte.
Doamne miluieste!

NU ESTE ADEVARAT MAMAMEA MA BLESTEAMA MEREU MA DA CELUI RAU SI NUMAI LUCRURI RELE IMIDORESTE.VREA SA PIERD CE AM AMIDRAG PE ACEST PAMAINT ASTA INSEMNAND FIUL MEU SI MAI ZICE CA SE DUCE LA BISERICA SI FACE POMENI VREA SA PIERD SI CASA si tot dar DOMNUL ESTE DEASUPRA

apoi sa incerce sa mearga in maini pana la biserica:D

Ce minunat ar fi ca acesta sa fie singurul mod prin care noi ne aratam neascultatori si producem intristare. Mergi la Biserica. Niciodata nu poti pasi pe cai contrare lui Dumnezeu daca te hranesti cu viata Lui.

Rabdare, si rugaciune! Nu stiu sa fi induplecat pe cineva vreodata urandu-l, certandu-ne, blestemand, raspunzand la ura cu ura. Insa aratand iubire si iertare, urmand calea aratata de Domnul nostru Iisus Hristos, se pot schimba sufletele. Singura sansa sa se schimbe mi se pare ca e sa-i dai timp, sa ai rabdare, sa o ierti, sa nu-i raspunzi cu aceeasi "moneda".
Ai grija sa nu raspunzi tot cu rau! Am auzit un sfat bun odata:tu sa-ti faci partea ta: sa-ti ceri iertare daca e nevoie, sa te rogi si pentru dusmani,iar restul e problema lor (sa te ierte, sa te accepte).
Referitor la topic: parintilor mei le-au trebuit cativa ani de lamuriri,discutii,ca sa ma lase sa postesc. Si,intr-o zi, m-am pomenit ca m-a chemat mama, imi facuse mancare de post, ca stie ea ca asta vreau! Pana atunci, mancam pe ascuns, uneori, sau o rugam sa-mi faca vreun fel de mancare fara carne, fara sa-i spun ca postesc. Nu m-au oprit vreodata sa merg la biserica. Insa se ingrijorau ca nu cumva sa ajung la manastire.

aia nu e mama. doar donatoare de ovul si incubator.

Sa ne straduim sa ne iubim parintii indiferent de cum sunt -buni ori rai. Si insistand astfel cu tarie dupa un timp vom aduna si roadele, caci iubirea orientata catre ei se va intoarce inapoi inchizand cercul. Din momentul asta va fi bucurie de ambele parti si vom putea spune: - Hristos a biruit!

bineinteles ca ne iubim parintii si crede-ma ca nu pot sta prea mult fara ei dar se intampla ca unii sa nu ne inteleaga dragostea pentru Hristos sau sa ne interpreteze gresit.de aici se nasc discutii,ne maniem,pacatuim,de-asta trebuie sa ne intarim in credinta si sa ne amintim ca toate sunt de la Dumnezeu.

vad ca nu suint singura care are probleme cu parintii in acets sens....de la o vreme incoace, le este teama ca voi pleca la calugarie, asa cum a facut si fratele meu....au inceput sa planga, sa imi spuna ca ii trimit la azilul de batrani, ca nu are cine sa le dea o cana de apa la batranete si ca ii las singuri dupa cate au facut pentru mine. Parintii mei nu merg niciodata la biserica deci nu inteleg de ce eu as pleca, sau de ce fratele meu a plecat. Mama , printre lacrimi, a spus ca daca plec, vine dupa mine la manasire si ma omoara, apoi se omoara si ea. Aceste cuvinte imi vor ramane mereu in inima, atunci chiar a vorbit diavolul din gura ei. Problema acum este ca ei cred ca fratele meu ma influenteaza, desi nu este asa, este alegerea mea, si vorbm la telefon pe ascuns, ne ferim. Nu credeam ca o sa ajungem sa ne ferim de proprii parinti.
Acum, am decis sa merg maine impreuna cu alte 3 fete la Manastirea Crasna, Jud Prahova, eu fiind din Pliesti e aproape. Si mama, m-a auzit spunandu-i fratelui meu ca vreau sa merg. A inteles total gresit, a inteles ca ma trimite el pe la manastri si vrea sa vorbeasca cu el, sa il certe. Mai avem si o vecina "mareata" care i-a spus mamei ca solutia este sa nu ma mai lase la biserica, ca nu vede cat de ciudata e fiica ei?
Intrebarea mea este, cum pot sa ii ajut? Prin rugaciune evident....dar ce sa le spun,, sa ii conving sa vina macar o singura data la biserica? ma simt atat de neputincioasa ca nu imi pot ajuta parintii...ma doare foarte tare cand spun ca am luat-ope un drum gresit, tare as vrea sa le iau valul de pe ochi

Doamne ajuta!

aceste judecati lumesti ale parintilor creaza suferinta copiilpr ,dar Dumnezeu a zis:Indrazniti ,eu am biruit lumea"Adica indrazniti sa ma urmati ,sau lasa mortii sa-si ingroape mortiilor"Dar totul sa fie facut cu ascultarea de duhovnicul vostru ,caci fara ascultare mersul la calugarie nu ajuta la mintire!

nu ajuta la nimica ,am vrut sa scriu

ai mei parinti is crestini! ei mi vor binele! binele tot timpul..:) multumesc lui Dumnezeu ca mi a dat asemnea parinti!

Antonia , chiar iti inchipuiai ca diavolul va sta cu mainile in san in timp ce tu incepeai sa iti scoti sufletul din ghearele lui . Cum nu a gasit alta cale de a te opri a recurs in cele din urma si la acest siretlic , intorcand parintii impotriva gandurilor tale . Din punctul meu de vedere parintii tai nu au mare vina . Poate ca Dumnezeu a decis sa te testeze in acest mod , altfel nu cred ca ar fi permis acest lucru .