PREOTUL ESTE SLUJITORUL LUI DUMNRZEU, INGERII DI CER NU POT FACE CEEA CE FACE PREOTUL IN ALTAR

Evrei 8:1 *Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot, care s-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri,
2 *ca slujitor al Locului Preasfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
3 *Orice mare preot este pus sa aduca lui Dumnezeu daruri si jertfe. De aceea era de trebuinta ca si celalalt Mare Preot sa aiba ceva de adus.
4 *Daca ar fi pe pamant, nici n-ar mai fi preot, fiindca sunt cei ce aduc darurile dupa lege.
5 *Ei fac o slujba, care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, cand avea sa faca cortul: „Ia seama” i s-a zis „sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte”.
6 *Dar acum Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.
7 *in adevar, daca legamantul dintai ar fi fost fara cusur, n-ar mai fi fost vorba sa fie inlocuit cu un al doilea.

Iertati-ma.De fiecare data aproape la orice cuvintare IPS Daniel se refera la Mintuitorul nostru IIsus Hristos ca fiind "Arhiereul cel vesnic"

Pot Preotii Ierta Pacatele?
Iona 20:22-23 spune: "Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: "Luati Duh Sfant! Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute". Credinciosii catolici si ortodocsi sustin ca Isus le-a oferit ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si ca aceasta putere a fost transmisa de-a lungul secolelor preotilor Romano-Catolici si Ortodocsi. Sprijina acest pasaj ideea ca preotii au puterea de a absolvi pacatele?

Raspuns
Isus le-a dat intr-adevar ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si aceasta putere exista si astazi. Cu toate acestea, ea nu apartine in exclusivitate preotilor, fie catolici fie ortodocsi, sau ai altor culte. Orice credincios in Hristos poseda aceeasi putere de a pronunta iertate pacatele cuiva, bazandu-se pe ispasirea de pe cruce a lui Cristos. Observati contextul pasajului.
Intai de toate, multi inteleg acest pasaj ca fiind o extindere a puterii promise in Mat.18:18 de a lega si dezlega pacate cu "cheile imparatiei" (vezi si Mat.16:19). Ea este data tuturor apostolilor nu doar lui Petru (cum catolicilor le place sa afirme), iar fiindca misiunea biserici se intinde "pana la sfarsitul veacului" (vezi, Mat.28:20) Hristos este cu noi, prezent sa ierte pacatele tuturor acelora la care li se predica Evanghelia, indiferent de loc sau de timp.
In plus, aceasta este paralela pe care Ioan o face la Marea Insarcinare din Matei 28. Isus o introduce prin cuvintele "Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi" (Ioan 20:21). Insa, clerul (preotimea) nu este singurul grup insarcinat sa-i slujeasca lui Hristos, ci fiecare credincios se presupune sa fie un slujitor al Lui (compara cu, Mat.28:18-20; 2Cor.4:1 si versetele urmatoare).
Toti cei ce astazi sunt impacati cu Dumnezeu, prin credinta in jertfa Fiului Sau, au incredintata slujba despre care vorbesc versetele urmatoare: "Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi dar, suntem trimesi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El" (2Cor.5:18-21).
In cele din urma, aceasta putere este prezenta numai prin Duhul Sfant. Isus a spus: "Luati Duh Sfant" (Ioan 20:22). Lucrul acesta este o paralela cu tot ceea ce Isus a spus mai tarziu: "voi veti primi o putere, cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1:8).
Astfel toti credinciosii au aceeasi putere de a pronunta iertarea pacatelor ca fiind marturia vestii bune a lui Hristos, in toata lumea. Nu exista aici nici o mentiune a unei puteri preotesti unice rezidente intr-o preotime speciala. Acesta este pur si simplu echivalentul lui Ioan al Marii Insarcinarii a tuturor credinciosilor de a proclama mesajul iertarii lui Hristos intregii lumi (compara cu, Luca 24:47) afirmat si in Luca 24:41: "Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si IERTAREA PACATELOR... ".

Cam multa democratie, as zice.

Oare unde gasim ca Hristos ar fi suflat Duh Sfant si peste multime, sau le-ar fi dat putere de a ierta pacatele ? La Cinzecime, s-a pogorit Duhul peste toti, sau peste Apostoli ?
Daca la mantuire sintem indemnati cu totii, la propovaduire nu toti sintem chemati, si Sf.Ap. Pavel arata ca fiecare are haruri deosebite.

Poate nu-i usor pentru unii sa accepte Preotii ca o categorie aparte, dar vedem si in vremurile cand era Hristos intre oameni, si in vremurile Apostolice, crestini aveau slujiri diferite, nu era asa o uniformizare. Apostolii au avut ucenici anume, nu au lasat misiunea sfinta asa, pentru toata lumea.

Cristina din Austria? ma rog, soro, eu te iert ca spui prostii, iata, ti-am iertat pacatul. Bine o fi si cald pe unde mergi, dar mantuire n-o sa ai. Dumnezeu sa te ierte!

Liviu

Ce vrei sa spui Colors, ca a greshit cristinaaus? Poi chiar asha si este, cum spune ea, asha a indemnat Dumnezeu, ca fiecare creshtin sa reusheasca a fi aidoma celor trimishi de Dumnezeu, adica a preotzilor inclusiv in a ierta pacatele celor ce greshesc... ce nu-ti convine?!

Iar un sfant parinte spunea, ca sa nu ne ratacim pe calea iertarii ca e bine sa iertzi celor care tzi-au greshit, asha cum si Domnul iarta! Imi pare rau ca nu-mi amintesc de numele respectivului sfant dar acest incerca sa spuna ca ai voie sa iertzi doar pe cei ce tzi-au greshit in general... ca sa nu se creeze debandada... ma gandesc. Sigur este un sfant parinte care a afirmat cam asha ceva dar nu-mi aduc aminte de el dinpacate.

Observ ca este la moda sa pui un semn de egalitate peste tot. Orice om poate da iertare ca orice preot; in religii nu mai intalnim diferente ci numai asemanari; ... Sa fim cu luare aminte! Altfel, ma tem ca de maine vom ajunge sa spunem ca suntem ingeri.

Coste,
eu am impresia ca dumneata vezi egalitate si acolo unde nu e cazul. Si pentru ca nu-ti place ce vezi nici macar nu ai citit ce s-a scris la acest topic din moment ce vorbesti despre luare aminte, despre ingeri si despre moda vremii.
Poi aici e vorba despre iertare si preotzi si crestini si nu despre clasele sociale sau alte lucruri...

Adica stimate Costel vroiam sa zic sa nu ne facem ca umblam cu teoria conspiratziunii, cum ca ar fi moda, poi o fi moda... numai ca ... :)

Draga Cristina, ceea ce spui tu este departe de adevar, este o erezie. Nici macar toti preotii nu pot sa dea iertare pacatelor in numele Domnului, ci cei care au hirotesia si care pot sa spovedeasca si sa indrume duhovniceste sufletele noastre. A te crede tu insuti/insati capabil/a de a face asta e un semn vizibil de mandrie care a facut sa cada ingerii. In toate versetele pe care le citezi se vede adresarea Mantuitorului catre Sfintii Apostoli, nu catre intreaga lume. Din asta rezulta importanta continuitatii apostolice, pe care numai preotii o au.

Tu spui ca "toti credinciosii au aceeasi putere de a pronunta iertarea pacatelor ca fiind marturia vestii bune a lui Hristos". Credinciosii trebuie in primul rand sa aiba grija ca ei sa fie in adevar, pe calea care duce spre mantuire, sa se curete de tot ce murdareste sufletul (atat duhul lumii, cat mai ales duhul neadevarului care propovaduieste pe Hristos dar in mod fals!), apoi sa se roage ca Dumnezeu sa se milostiveasca spre ei si spre ceilalti, sa-I spuna Domnului neputinta si nimicnicia lor si nu sa se increada ca ei pot sa faca ceva. Asta e un semn clar al caderii, cand omul crede ca el a ajuns ca Dumnezeu si poate sa ierte si sa dezlege, sa faca si sa desfaca, sa interpreteze si sa dezinterpreteze.

Iti spun ca unei surori, ai grija de sufletul tau! Asa cum spunea Liviu, se simte ca esti in neadevar. Stiu ca acum esti foarte revoltata de tonul meu, dar tocmai in asta se vede ca duhul mandriei de care vorbeam mai sus e acolo. Ai mare grija! Incearca sa mergi spre origini, incearca sa vezi tot ce s-a intamplat in primele secole crestine si o sa intelegi mai bine ce inseamna adevaratul crestinism, cel in care El este Calea pe care sa O iei, Adevarul pe care sa-L urmezi si Care iti va da Viata vesnica. Iar Calea aceasta e una. Fugi de ce-ti spun cei din adunarea in care mergi si de indoctrinarea exterioara, si incearca sa-L rogi pe Dumnezeu sa-ti calauzeasca pasii spre adevar, un adevar care-ti spune ca tu nu poti nimic fara El, adica un adevar smerit!

Elena

Poi Elena, ce se intampla? A ierta pacatele celorlaltzi este o datorie crestina si nu este data doar preotzilor, sau ne intoarcem la ideea prin care doar preotzii au voie sa ierte si noi doar sa ne razboim intre noi? NU, si a spus Mantuitorul Iisus foarte clar ca zilnic trebuie sa iertam de cateva ori, si asta nu inseamna ca trebuie zilnic sa dam fuga la preot fiindca doar el iarta pacatele... Nu, ci inseamna foarte clar ca trebuie sa ne straduim si noi sa iertam. Si asta sustineam ca trebuie avut grija ca putem sa iertam mai ales celor care ne-au gresit... si uneori nu reushim fara ajutorul lui Dumnezeu... Dar ideea de baza crestina este ca asha cum cei trimisi iarta tot cam asha si noi ar trebuie sa iertam... Ce tot o scaldatzi de parca cinestie ce ar trebui sa intzelegem din asta... Problele vin in alta parte, ca e greu, ca nu ne prea convine, ca nu prea stim ce si cum sa facem si altele... fireshte!

In atentia lui vsovi - acesta era textul pe baza caruia am facut afirmatiile de mai sus: "Isus le-a dat intr-adevar ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si aceasta putere exista si astazi. Cu toate acestea, ea nu apartine in exclusivitate preotilor, fie catolici fie ortodocsi, sau ai altor culte. Orice credincios in Hristos poseda aceeasi putere de a pronunta iertate pacatele cuiva, bazandu-se pe ispasirea de pe cruce a lui Cristos".
P.S. Trebuie sa faci o diferenta intre iertarea primita prin Taina Sovedaniei si iertarea primita de la ceilalti. Daca nu ar fi diferenta intre ele, ce sens ar mai avea Taina Marturisirii. Cred ca ar fi bine sa ne pronuntam unde stim cum stau lucrurile si sa nu ne aventuram in afirmatii de dragul afirmatiilor.
Toate bune.

Si de ce ai impresia ca aceste taine ar dispare daca ele sunt duse maideparte de crestinii care le fac mai departe, in viatza lor, tot cam asha cum le primesc? Cred ca altcineva este in situatzia de a nu cunoashte, dar n-am sa-l amintesc... fiindca nici eu nu am pretentzia ca au sunt mai acatarii... eu raman la ideea ca mai aproape de adevar s-a aflat cristinaaus decat domnia ta sau Elena.:)

Cum sa duci mai departe ceva ce nu-ti apartine? Una este sa te afli in postura de marturisitor si altceva in postura de cel care primeste marturisirea si acorda iertarea divina.
P.S. Sa nu confundam iertarea pe care o primim de la oameni cu cea pe care o primim de la Dumnezeu prin preot. Insa, cele doua stau strans unite, mai bine zis nu trebuie sa ajungi sa-ti marturisesti pacatele in fata duhovnicului decat dupa ce ai parcurs drumul prin care ti-ai cerut iertare celor carora le-ai gresit.

Ce nu-ti apartzine Costel? Nu e chiar totuna, uneori iertzi, alteori ceri tu iertare, fireshte, dar ai impresia ca iertarea divina se opreshte la preot?, probabil esti preot si nu creshtin de rand daca sustii acestea? Ei bine afla macar acuma, daca n-ai aflat pana acum ca domnia ta se insheala si nu eu sau Cristinaaus... Tainele se primesc si unii creshtini pot sa le duca mai departe in viatza lor si sa ierte cam ca si trimishii sau slujitorii Domnului (preoti, crestini, cantori, femei, mironositze, fratzi, surori, fii, fice si altzii...) :)

Cred ca vorbim de doua lucruri diferite: iertarea aproapelui facuta din iubire de aproape si iertarea/dezlegarea pacatelor aproapelui in fata Judecatii. Iertarea fata de aproapele nostru e conditie sine qua non a iubirii, deci nu se pune aceasta problema aici. E absolut normal. Faptul ca noi il iertam pe aproapele nostru care a gresit, asta inseamna ca noi am inteles sa nu judecam, sa-l acceptam pe celalalt asa cum e, si sa-l iubim. Dar asta nu implica iertarea pacatelor lui in fata lui Dumnezeu. Pentru aceasta e nevoie de dezlegare de pacate.

Aceasta iertare care sa implice dezlegare a pacatelor si neluare a lor in considerare la Judecata, adica reala eliberare a omului, se poate face numai prin preot. Un preot hirotonit si hirotesit. Iar aceasta iertare e conditionata de indeplinirea unui canon, adica de o adevarata indreptare a omului. Sa nu ne amagim crezand ca daca preotul ne citeste dupa spovedanie rugaciunea de dezlegare, pacatele sunt iertate. Spun Sfintii Parinti ca numai indeplinirea canonului si o plangere continua pentru greselile facute, dar si in speranta milostivirii Domnului, ne repun in aceeasi stare de dinainte de cadere. De aceea avem nevoie de preot, nu numai ca e singurul care iarta si dezleaga pentru vesnicie, dar el e singurul care ne poate vindeca cu ajutorul lui Hristos, dandu-ne acest medicament care e canonul.

Elena

Elena, imi pare rau ca desi pare ca ai dreptate in totalitate, pe baza cunostintzelor tale, nu pot totusi sa fiu deacord, nu e vorba de nici o judecata si nu e vorba despre diferentze in felul de a ierta.

Aceluia care ne-a greshit ii iertam greselile pe care le-a facut cam ca si preotzii ... inca cernd ca asha sa ni se ierte si noua pacatele aratand prin asta ca ne straduim sa iertam asha cum Domnul Iisus Hristos ne-a invatzat sa facem si noi. Absolvindu-l complet de judecata pentru faptele pe care le-a savarshit impotriva noastra, sau macar in parte daca exista anumite situatzii...

Deci clar: - preotul pe deoparte ne invatza, lucreaza pentru noi si ne povatzuieshte cum sa ne dezlegam de pedeapsa si sa-i dezlegam si pe cei ce ne-au greshit tot cam asha cum o face si el adica preotul sau slujitorul sau trimisul sau ajutorul dat de Dumnezeu.

Nu stiu ce idei ciudate introduci/introduceti (ma refer la Colors) cu judecata si cu preotul si cu ... astea in opinia mea sunt tendintze de falsificare pentru anumite scopuri... sigur ca dorintza de a nu o lua pe aratura poate fi luata in seama, dar nici chiar asha sa rastalmacim lucrurile, si apoi cei care s-au departat, n-au decat sa se preocupe sa-si gaseasca adevarul pe care il cauta, eventual sa mearga la lumina si sa respecte mai mult din ce ii e dat, din ce a cerut sau rugat pe Domnul pentru cam ca cei ce vor sa continue traditzia noastra romaneasca, creshtina si ortodoxa... :)

ai dreptate elena,le spui ca la carte

o intrebare, daca nu va e cu suparare. o persoana nascuta ortodoxa, care a ratat un examen de admitere la seminarul teologic ortodox, trece apoi la romano-catolicism, din propria vointa, dar mai mult pentru a deveni preot romano-catolic. insa nici asta nu iese, deoarece se casatoreste in cele din urma cu o femeie romano-catolica (nascuta si ea ortodoxa, la randul ei, dar trecuta la romano-catolicism pentru a se face maica). acum, este posibil ca el sa revina la credinta si ritul pe care le-a avut la nastere, respectiv crestin-ortodox, pentru ca apoi sa poata deveni preot? as dori daca se poate un raspuns din partea unei persoane competente, eventual un preot sau cineva care imi poate oferi si o scurta parere despre toata aceasta intamplare. va multumesc anticipat !

Dar de ce vrea sa devina preot?
Poate sa-i slujeasca lui Dumnezeu in taina , ca mirean si sa se intoarca la religia in care s-a botezat.

Orice este posibil in ziua de astazi. Lepadarea de credinta sau apostazia este un lucru destul de grav cu care Biserica s-a confruntat, din diferite motive, inca de la inceput. In primele secole de exemplu crestinii apostaziati care doreau sa se intoarca trebuiau sa treaca un asa zis examen de cercetare in care arata imprejurarile in care s-a lepadat. Apoi un timp era lasat sa se caiasca si in functie de pocainta lui era reprimit in comunitate, mai repede sau mai tirziu. Cu toate aceste ii era interzis sa acceada in cler. Azi lucrurile sunt oarecum diferite si probabil cum sunt episcopi care accepta preoti divortati si recasatoriti asa poate vor fi si care accepta apostazia. Nu stiu, dar eu cred ca el nu ar mai trebui sa isi doreasca asa ceva deoarece L-a tradat deja de doua ori pe Hristos.

Am citit undeva ca preotul nu are voie sa faca dus inainte de Liturghie adica Duminica Dimineata.
Este aceasta regula aplicata doar calugarilor sau si preotilor de mir?

Stiu ca baie se face simbata ca toate "cele necurate sa se duca pe apa simbetei"

Andrei, nu doar ca poate face dus, dar e si indicat sa faca acest lucru.

apai daca ai dat de mancare la vaci tu preotul si dupaia meri la slujbga si puti
nu mai calca nimeni in biserica logic.
:|

Din ce carti am mai citit si eu,cred ca orice om care se sfinteste( indumnezeieste ) poate sa ierte pacatele(preotia sfinta),nu in virtutea unei taine,ci in virtutea tainei tainelor(Biserica)...adica Dumnezeu din omul sfint iarta pacatele.

Cum se spune,sfinteste-te pe tine insuti,si multime mare de oameni se vor sfinti in jurul tau...si chiar mai departe.
Oamenii sfinti(ierarhi,preoti,monahi,mireni) sint prietenii lui Iisus Hristos Dumnezeu,ale caror rugaciuni sint ascultate....ori eu cred ca acestia se roaga in primul rind pentru iertarea pacatelor oamenilor,cred ca asa ii si invata Duhul Sfint Dumnezeu.Mie imi place mult Sfintul Siluan,care spune ca a te ruga pentru aproapele inseamna a-ti da viata pentru el...cam asa ceva,ca nu ma pricep.

In concluzie,dupa parerea mea...in mod smerit exista taina preotiei,si cu iertarea pacatelor...si in mod si mai smerit exista taina tainelor(Biserica)...tot cu iertarea pacatelor...oameni sfinti uniti prin acelasi Duh si in care se salasluieste si traieste in mod real ...Dumnezeu.

PS.deci si costel & co are dreptate dar si vsovi & co are dreptate...nu stiu daca eu am dreptate!

.....
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! ( Marcu 2,3)

Aici se poate spune....si auzind Iisus rugaciunea lor,i-a zis slabanogului:Fiule,iertate iti sunt pacatele tale!....intr-un alt timp si intr-un alt spatiu,si unui alt slabanog...intr-un chip neauzit!

Sfantul Serafim de Sarov a fost atacat de hoti si lasat in stare de inconstienta in urma loviturilor aplicate. Hotii au cercetat peste tot, i-au spart soba si podeaua in speranta ca vor gasi comori. Sfantul Serafim I-a multumit lui Dumnezeu ca i-a dat sa sufere, apoi s-a rugat pentru iertarea raufacatorilor. Dupa ce faptasii au fost gasiti, Sfantul Serafim a intervenit ferm ca ei sa nu fie pedepsiti de catre autoritati, obtinanand in final eliberarea acestora.

,,Dar Dumnezeu ii pedepsi El insusi pe raufacatori: le arsera casele. Atunci ei venira la sfant, se caira de faptele lor cu lacrimi in ochi, cerandu-i sa-i ierte si sa se roage pentru ei. Parintele Serafim ii ierta si isi relua viata de pustnic."
(Sfantul Serafim de Sarov - O Biografie Spirituala de Arhimandritul Lazaru Moore, p.83)

De aici eu am inteles ca noi trebuie sa iertam pacatele aproapelui pentru a ne despatimi. Cand ai iertat nu mai urasti, nu mai doresti raul, nu te razbuni, agonisindu-ti astfel pacate. E in INTERESUL nostru sa iertam, duhovniceste vorbind. Iertarea noastra nu se substituie iertarii lui Dumnezeu. Dumnezeu il chema si pe cel care ne-a gresit la mantuire, dar prin cainta proprie. Rugaciunea noastra il poate ajuta pe cel vinovat sa apuce pe drumul mantuirii si nu pe drumul opus, al pierzarii.

Cine se lipseste de preot este asemenea celui care se lipseste de ajutorul Maicii Domnului. Cine se lipseste de ajutorul Maicii Domnului , o face de cele mai multe ori fie din mandrie fie din erezie.

Ati vazut ca mara lor majoritate aveau evlavie spre Maica Domnului, erau insemnati ca fiind ai ei?

Cine vrea sa se lipseasca de preoti sa o faca si cine vrea sa se lipseasca de Maica Domnului sa o faca. Sa porneasca pe drumul mantuirii pe puterile lui. E viata lui, e problema lui!

Rugaciunea preotului e atat de puternica incat ma mira si pe mine. Nu inteleg dar nu trebuie sa inteleg eu Tainele lui Hristos.

am mai spus intr-o parte a forumului.
nici nu stiu oamenii cat de mare putere au rugaciunile preotilor. au putere chiar si de viata si de moarte . bine ca marea lor majoritate nu stiu asta, ca la cat sunt de rai unii sigur ne-ar omora. :))
pe mine unul sigur...:))

Suntem trup, draga Podolski ! Important sa tinem pas cu turma, chiar de nu 'om fi in plutonul fruntas, sa zic asa, sa fim si sa nu ne ratacim si tot atat de important de vedem o oaie ratacita sa o ajutam sa revina, pentru ca si ea la randu-i va ajuta pe alta ratacita. Sa nu traim in egoism, individual, pe cont propriu, pentru ca asa ceva, e sinucidere curata.