Va rog sa ma lamuriti si pe mine cu o intrebare care ma framanta de mult timp, de fapt de cand am aflat acest lucru: De ce suntem si noi partasi la pedeapsa parintilor nostri pentru pacatele lor? Stiu ca Iisus a spus asta, dar de ce sa suferim pt alegerile lor sau pt nebuniile lor din tinerete? Multumesc anticipat pt cei care vor incerca sa ma ajute sa inteleg acest mister.

eu prefer sa nu vad asta in sens unic, ci giratoriu. :)

poate ca suferim si noi pentru a usura pedepsele altora, si de asemenea altii sufera pentru noi ca sa nu ne fie noua prea greu. toate se inlantuie si raspunsul exact la intrebarea "de ce" nu este la indemana mintii umane.

dar oare ti-ai pus intrebarea si in sensul ca faptele noastre bune, milostenia in special, pot ajuta pe parinti - si nu numai - in rascumpararea pacatelor?

iar viata este atat de complexa incat nu putem pretinde sa traim "ca in eprubeta"...

sunt doar niste idei rezultate de pe la calugari si calugarite. viata monahala nu are de a face cu cea sociala.

Capitolul 18 Iezechiel

1. Si a mai fost cuvântul Domnului către mine si mi-a zis:
2. "Pentru ce spuneti voi în tara lui Israel pilda aceasta si ziceti: Părintii au mâncat aguridă si copiilor li s-au strepezit dintii?
3. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot asa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel.
4. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot asa si sufletul fiului; sufletul care a gresit va muri.
5. De este cineva drept si face judecată si dreptate;
6. De nu mănâncă jertfit în munte si spre idolii casei lui Israel nu-si întoarce ochii săi; femeia aproapelui său nu o necinsteste si de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de necurătie;
7. Pe nimeni nu strâmtorează si datornicului îi întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi dă din pâinea sa si pe cel gol îl îmbracă cu haină;
8. Banii săi cu camătă nu-i dă si camătă nu ia; de la nedreptate mâinile si le stăpâneste si judecata dintre un om si altul o face cu dreptate;
9. De se poartă după poruncile Mele si legile Mele cu credinciosie le păzeste, acela este drept si fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu.
10. Dar de i s-a născut fiu hos, care varsă sânge sau face ceva de felul acesta,
11. Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite în munti, necinsteste femeia aproapelui său;
12. Pe sărac si pe lipsit îl apasă, răpeste avutul altuia si zălogul nu-l întoarce; îsi ridică ochii la idoli si face ticălosii;
13. Banii si-i dă cu dobândă si ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticălosii nu va trăi, ci sigur va muri si sângele lui va fi asupra lui.
14. Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeste si nu face nimic asemenea;
15. În munti nu mănâncă jertfe idolesti, nu-si ridică ochii spre idolii cei mincinosi ai casei lui Israel si femeia aproapelui său nu o necinsteste;
16. Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia si avutul altuia nu-l risipeste; celui flămând ii dă din pâinea sa, cu haina sa îmbracă pe cel gol;
17. Pe sărac nu asupreste, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeste si se poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptătile părintelui său, ci în veci va trăi.
18. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe altii, a răpit ceea ce era al fratelui său si a făcut în poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa.
19. Dar veti zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept si legiuit si toate legile Mele le-a tinut si le-a împlinit; de aceea va trăi.
20. Sufletul care păcătuieste va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, si tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.
21. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut si păzeste toate legile Mele si face ceea ce e bun si drept, el va trăi şi nu va muri.
22. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o.
23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - si nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale si să fie viu?
24. Dar si dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa si se va purta cu nedreptate si va face toate acele ticălosii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, si pentru păcatele sale, pe care le-a săvârsit, va muri.
25. Dar voi ziceti: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultati, casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre?
26. Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa si face nelegiuire si din pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o.
27. Si cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o si face judecată si dreptate, îsi întoarce sufletul său la viată;
28. Căci el a văzut si s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri.
29. Însă casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă". Casa lui Israel, oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre?
30. De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiti-vă si vă întoarceti de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinta să nu vă fie piedică.
31. Lepădati de la voi toate păcatele voastre cu care ati gresit si vă faceti o inimă nouă si un duh nou. De ce să muriti voi, casa lui Israel?
32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceti-vă deci si trăiti!"

si pe mine m-a speriat prima oara, dar stai linistit. :)
sa presupunem k un tata nu crede in Dumnezeu, nu-l intereseaza k faptele lui sunt bune sau rele... fiul lui, dak va fi la fel de necredincios si va starui in pacate, atunci va avea de suferit atat din cauza faptelor lui cat si a tatalui lui.
dak fiul, insa, nu va urma calea tatalui, ci il va iubi pe Dumnezeu, atunci pedeapsa tatalui nu se va rasfrange asupra lui.

am citit o carte pe tema asta "De ce sufera copiii" de K.V.Zorin. am sa-ti dau doar doua paragrafe:
"La intrebarea "de ce fiul sa nu poarte nedreptatea tatalui sau?", Dumnezeu raspunde: "Pentru ca fiul a facut ceea ce era drept si legiuit si toate legile Mele le-a tinut si le-a implinit; de aceea va trai". Dupa legea lui Dumnezeu, sufletul pacatosului moare daca acesta nu se caieste. Dar Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci ca "sa se intoarca de la caile sale si sa fie viu". Dumnezeu promite ca "fiul nu va purta nedreptatea tatalui si tatal nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rau, rautatea sa" (Iez. 18, 18-23).

"Vom preciza inca o data urmatorul fapt: copiii nu platesc "pentru pacatele parintilor cu pretul sanatatii lor", dar pot suferi in virtutea urmarilor acestor pacate. Nefiind raspunzatori pentru faradelegile neamului lor, urmasii sunt legati de stramosii lor genetic, psihologic, social, cultural si duhovniceste. Ambele generatii (atat cea tanara, cat si cea in varsta) [b]se influenteaza reciproc, negativ si pozitiv. Aceasta nu este karma, nu este razbunarea oarba a sortii pentru anumite fapte savarsite in timpul "vietilor anterioare", ci este rezultatul unirii fizice, sufletesti si duhovnicesti dintre parinti si copii[b]."

intelegi?

Ma gandesc la aceasta conditie ca fiind un fel de echilibru in lume, "Cumpana lui Dumnezeu" tinand in frau toate cate se intimpla, ca sa nu fie vreo nedreptate din partea Lui. De ex.: daca se intimpla ca cineva sa fie jefuit, lucrul acesta sa se intimple pt a-si plati si el la randul lui o greseala pe care a facut-o demult; cam asa vad eu aceasta situatie.

explicatii amanuntite sint in CXARAREA IMPARATIEI scrisa de parintele ARSENIE BOCA.vEZI CAP.SAU CARTULIA COPII NASCUTI IN LANTURI.

exemplul tau este super simplist si nu releva decat varful aisbergului, de fapt ceea ce este usor de inteles, adica la indemana logicii omenesti.

nu te mai framanta atata cu intelegerea unor lucruri care nu pot fi cuprinse de mintea umana. nu iti este de folos iscodirea asta.

Imi place f. mult Imnul Iubirii, din Epistola Intai catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel. Poate te ajuta si pe tine, in dilema pe care o ai, urmatorul pasaj:

9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.

lucrurile nu sunt batute in cuie,judecata lui Dumnezeu este necunoscuta noua,nu intotdeauna copiii sufera pentru pacatele parintilor.Da,e mai comod sa stai sa analizezi pacatele parintilor tai decat pe ale tale personale.Intrebare asta naste dileme morale.este o iscodire a mintii venita de la cel rau ,ca si intrebarile legate de blesteme,de legarea cununiilor:):cool:ma cam amuza aceasta preocupare a unora,relaxati-va si ganditi-va la pacatele voastre.;)

Tu ne acuzi pe noi ca suntem obtuzi si nu te intelegem, ca venim cu clisee ca a fi homo e pacat, cu Sdoma si restul, si iata ca tu pentru faptul ca ti-e lene sa-ti pui cu sinceritate intrebarea:" EXISTA DUMNEZEU???", faci acelasi lucru, vii cu idei preconcepute fara nici un fel de suport. Ai aruncat-o asa la plesneala. De ce nu cauti daca exista cumva pe acest portal carti sau documente care sa-ti aduca dovezi ca Dumnezeu a facut lumea iar teoria evolutionista e falsa. Si apropo de "viata monahala nu are de a face cu cea sociala." Iata o intamplare din care rezulta contrariu. Ea mi-a fost povestita de un preot care si-a dat doctoratul in Grecia si i-a fost povestita chiar de cel care a patit-o, un barbat grec de vreo 35-40 de ani. In 1991 acest barbat se plimba cu baiatul lui de 7 ani pe o strada din Atena. Baiatul se juca mergand pe bordura trotuarului cand a alunecat si a cazut in mijlocul strazii. Din spate venea cu viteza o masina care aflandu-se la doar cativa metri de baiat cand acesta a cazut, era clar ca il va strivi, neputand sa franeze asa repede. Tatal l-a strigat pe baiat si si-a pus mainile pe fata ca sa nu mai vada tragedia. Cand si-a luat mainile de la ochi, l-a vazut pe baiat in picioare, intreg, stand pe trotuar si l-a intrebat plin de uimire si bucurie cum a scapat. Baiatul i-a spus ca in clipa cand masina era gata sa treaca peste el, a venit un preot batran care l-a ridicat in aer, masina a trecut pe sub ei si apoi l-a asezat pe trotuar. Si unde e parintele, a intrebat tatal. Nu stiu, a raspuns copilul, nu l-ai vazut unde s-a dus? Voind sa-i multumeasca ei l-au cautat prin mai multe biserici din Atena si imprejurimi. Dupa cateva luni, mergand in Sfantul Munte Athos, in biserica unei manastiri baiatul a inceput sa strge la tatal lui: Uite-l pe parintele, uite-l pe parintele care m-a salvat. Au mers la acel parinte care era in altar si slujea Sfanta Liturghie si i-au spus ca copilul il cunoaste. Parintele le-a raspuns ca nu-i cunoaste ,dar ca daca au ceva sa-i spuna, sa-l astepte la chilia lui dupa Liturghie. Povestindu-i toata intamplarea, parintele uimit i-a intrebat la ce ora s-a intamplat. Cand a aflat ora, le-a raspuns ca el nu stie decat ca in acea ora el se roaga ca Dumnezeu sa-i pazeasca pe copii de accidente si ca el nu a mai iesit din Sfantul Munte de multi ani. Dar oricum tu esti ateu si nu m-ai crede nici daca ti-as spune ca am vazut Sfanta Lumina in 1997 de Paste, la Ierusalim cum a aprins candelele si trei lumanari in mana a trei persoane care se aflau la 3 metri de mine la Golgota.

Din nestiinta gresesti. Dumnezeu, in marea lui dragoste daruieste celor care cer cu credinta si sinceritate sa le descopere aceste taine, cand cu prestiinta Lui stie ca aceluia ii va fi de folos si-i va folosi si pe altii pe calea mantuirii. Sfintii si marii duhovnici cum a fost Parintele Cleopa si perintele Arsenie Boca au scris carti despre aceste descoperiri. Mai sunt si marturii ale acelora care i-au cunoscut. Cautati la topicul cu Parintele Arsenie Boca sau nu va place decat sa stati la barfa si sa va dati cu parerea in loc sa puneti mana sa cititi. Pot spune ca fac parte din cei care l-au cunoscut pe Parintele Cleopa si pentru ca doream foarte mult sa cunosc aceste judecati ale lui Dumnezeu, Parintele mi-a explicat cat aputut despre acest subiect. Parintele Teofil Paraian a completat spunandu-mi si el ca "Inca n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minuneaza de Dumnezeu." Adica omul care nu intelege cum lucreaza Dumnezeu in viata lui si a altora, neavand nici cum sa se minuneze. Si ca cel care nu cauta sa inteleaga cum lucreaza Dumnezeu, mereu va carti impotriva lui Dumnezeu sau a oamenilor, neintelegand ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si ca El pe toate le face bune foarte. Iata o particica din Judecatile lui Dumnezeu pe care le-am cunoscut pe pielea mea:Cand am venit din Israel in vara anului 1997, am imprumutat un milion unei doamne care mi-a promis ca daca nu vine sotul ei din Germania cu bani, isi vinde apartamentul si-mi va da banii. Lunile au trecut, iar cand m-am dus la ea acasa, am descoperit ca isi vanduse de cateva saptamani apartamentul. Ca din intamplare, un vecin cobora si afland de datorie mi-a dat noua adresa a "doamnei".Ajuns la ea acasa, a inceput sa se vaite ca cu banii ramasi si-a cumparat o Dacie pt a-l pune pe fiul ei de 20 de ani sa faca taximetrie. Nici n-a ajuns cu masina acasa ca i-a picat o roata. Cand s-a dus masina la service, a aflat ca motorul e varza si ca o costa vreo 5 mil. Iar barbatul ei a fost prins in Germania lucrand la negru si i-au confiscat 3000 de marci, trimitandu-l acasa. El a binevoit sa-mi spuna ca nu-mi da nici un ban, ca pot sa ma duc la politie si sa-l dau in judecata pt ca nu am nici martori, nici chitanta. Eu i-am raspuns ca am sa-l dau in judecata lui Dumnezeu si am plecat. Pe drum mi-am adus aminte de cat de mult a pierdut Dreptul Iov si apoi mi-am amintit cum la biserica romana din Ierusalim am cunoscut un om mai in varsta care in fiecare saptamana facea 200 de km dus-intors de la Tel Aviv pt a veni la Sfanta Liturghie si care mi-a povestit cum i s-au furat 3000 de $. Eu l-am sfatuit sa mearga la preot si sa-i ceara binecuvantare pt a citi Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina. Peste o saptamana, nea Gheorghe, ca asa i-l chema, a venit bucuros la biserica sa plateasca un acatist de multumire ca cel ce i-a furat banii i-a adus inapoi. E drept ca nu i-a dat in mana ca ii era rusine dar a recurs la o stratagema, punandu-l pe nea Gheorghe sa caute sub un pat si el sub alt pat, moment in care a pus banii sub un papuc si apoi i-a cerut sa caute nea Gheorghe sub acel pat. Cred ca Sfantul Mina i-a dat sa treaca prin vre-o primejdie de moarte si s-a gandit sa dea banii omului inapoi ca nu cumva sa fie trimis acasa in sicriu de zinc, cum au patit mai multi romani. Asa ca m-am hotarat sa merg la preotul meu duhovnic sa ma spovedesc si sa-i cer si eu binecuvantare sa citesc Acatistul Sfantului Mina. Parintele mi-a dat binecuvantare dar mi-a spus sa nu-mi pun nadejdea ca voi primi acei bani inapoi chiar de la cei carora i-am dat, ci sa-I cer lui Dumnezeu sa-i lumineze cum o vrea El ca poate Dumnezeu va randui sa primesc banii in alt chip si chiar mai multi. Am citit acatistul vre-o saptamana si am zis :Doamne ajuta-ma cand voi avea nevoie si am uitat de banii aceia. Dupa cateva luni mama s-a gandit sa-si vanda apartamentul si sa-si ia o garsoniera pe langa mine, caci statea singura si mi-a dat mie banii sa-i pun la banca ca-i era frica sa stea cu atatia bani in casa. Era in februarie 1998. Cand am ajuns la Banca Populara care dadea la acea vreme 80% dobanda, m-am gandit ca e prea mare pt ceva cinstit. Acolo un prieten mi-a spus ca e ma bine sa cumperi dolari decat sa-i tii in banca. Eu nu ma gandisem la aceasta varianta si el mi-a spus ca cel mai ieftin cumperi dolari de la Banca Ion Tiriac la care oricum voiam sa merg pt ca mi se parea mai sigura. In momentul cand am intrat in aceasta Banca, era un singur client, un politai care a retras 30 de mil. si a cumparat de toti dolari. Eu m-am intrebat de ce oare m-A adus Dumnezeu in acel moment acolo ca sa-l vad pe acesta cumparand dolari ca eu nu aveam de gand acest lucru. Mi-am adus aminte de cuvintele Mantuitorului: « Nici macar un fir de par din capul vostru nu se misca fara stirea lui Dumnezeu » Tot gandindu-ma mi-am zis ca nu-i nici un rau daca cumpar dolari, poate asta e voia lui Dumnezeu. Am cumparat cu 14600 lei/ $. Pe drum spre casa ma intrebam de ce m-A facut Dumnezeu sa cumpar dolari. La stirile de seara am aflat raspunsul :s-a ridicat cotatia dolarului la peste 17000 de lei, iar la Bucuresti la 18-19000. Slava Tie Doamne, nu incetam sa spun. Facand un calcul castigam in jur de 7 mil. Dar ispita mi-a dat prin minte sa ma duc la Bucuresti si sa castig dublu. Mamei i-a sarit inima care adurut-o vre-o 2 luni : Nu te duce la Bucuresti ca poate sa te talhareasca pe acolo. Saraca mama avea dreptate, dar ispita nu-mi dadea pace. Pana pe la 4 dimineata n-am putut sa dorm gandindu-ma : sa merg sau nu la Bucuresti. In acest timp am facut mai multe metanii cerandu-I lui Dumnezeu si Maicii Domnului careia I-am citit si Paraclisul, sa ma lumineze. Dintr-o data m-am intrebat ce spun Sfintii Parinti sa facem in asaemenea situatii si mi-am amintit un cuvant al parintelui Arsenie Papacioc care ne-a spus ca ATUNCI CAND VREI SA FACI CEVA, SA TE CERCETEZI DACA NU CUMVA E CEVA DE PATIMA IN CE VREI TU SA FACI : RAZBUNARE, LACOMIE, SAU ALTCEVA. Daca gasesti asa ceva, sa nu mai faci acel lucru ca nu-i de la Dumnezeu. Am inceput sa ma cercetez ce patima am in dorinta mea si repede am descoperit ca era lacomia. Dumnezeu imi daduse 7 mil. pentru cel dat imprumut iar eu voiam mai mult. Deci nu mai merg la Bucuresti. Dar, imi vine iar gandul, daca mai stau cateva zile, poate mai creste dolarul. Dar gandul asta ce e ? Pai tot lacomie este. Atunci, nu mai stau maine. Ma duc si schimb dolarii si am adormit. Adoua zi mi-a ajutat Dumnezeu de am scimbat dolarii la o casa de amanet caci casele de schimb valutar nu mai cumparau dolari spunand ca nu mai au lei. La cateva ore a scazut cursul la 15000/$. Dumnezeu ma indrumase bine. Peste cateva saptamani ma intalnesc cu doamna careia ii dadusem imprumutul. Il ajuta pe fiul ei care se vedea ca a avut accident cu masina ; un picior in gips si capul bandajat. Ea cand m-a vazut a intors capul ca sa n-o vad. Am traversat strada, am salutat-o si am intrebat-o ce a patit fiul ei. Ea a inceput sa strige ca eu am blestemat-o si ca am pus-o la acatiste si ca avut numai necazuri. Eu i-am raspuns ca e numai vina ei pentru acei bani luati pe nedrept si ca mie Dumnezeu mi i-a dat inapoi de 7 ori si ca nu mai am nevoie de ei, sa-i dea la biserica si sa nu mai faca inselatorii de acest fel ca sa nu pateasca mai rau.

te-ai gandit vreodata ca tu ai meritat sa ti se intample asta si ca accidentul persoanei respective nu ar avea de-a face cu nedreptatea facuta tie?ca ea ar fi putut plati pentru propriile pacate?dar noua ne place sa ne gadilam orgoliul si sa credem ca in curatia noastra nu vor intarzia sa fie pedepsiti cei ce ne asupresc in vreun fel.Ori faptul ca l-ai cunoscut pe Par.Cleopa(D-zeu sa-l odihneasca,ca mai avea si interventii demne de un nebun intru Hristos-vezi jignirile adresate doamnelor de la oras care indrazneau ^sa se boiasca^)iti da dreptul sa crezi ca ai vreo pila si vei fi razbunat for ever.

eu zic ca prea luati litera de lege tot ceea ce scriu Sf.parinti,..omul e supus greselii,eu cred in ignoranta me a ca sunt multe floricele in scrierile patristice.Cat despre marii duhovnici numai de bine(s-a facut multa publicitate Par.Cleopa),am si eu o fotografie de-a Sfintiei Sale,printr-o inyamplare ca deh..ii cam place asa stea la pozat...nu sunt fan

:Dsi apropo;cam lunga istorisirea ta am cam obosit citind...nu am exercitiu

Se vede ca nu-ti place decat sa stai la palavre, dar sa pui mana sa citesti Vietile Sfintilor e greu taaare. Oricum vad ca n-ai priceput nimic decat sa cartesti,dupa cum spunea Parintele Teofil, ca Parintele Cleopa e asa si pe dincolo, ca e lunga povestirea. Mura-n gura ce vrei?

Nu stiu ce pacate au parintii mei, nu am vrut as dau de inteles ca stau sa analizez pacatele lor, ci doar a fost o curiozitate de a mea. Stai linistita urzicuta ca imi stiu prea bine situatia spirituala. Incercati sa nu va mai "intepati", nu va aduce nici un folos.
Incercati sa nu mai scrieti romane, macar cand aveti de gand sa povestiti ceva incercati sa spuneti mai pe scurt, bine...asta depinde acum doar de voi. :)

:hmm Am citit Ne vorbeste parintele Cleopa,daca la asta te referi,il prefer insa pe par.Staniloaie dintre ai nostri,in general limbajul arhaic nu e pe placul meu,ca sa fac o paralela eu nici pe Creanga nu l-am iubit prea mult,mult mai rafinate mi-au parut povestirile lui Slavici...cat despre palavrageala eu nu am venit pe forum sa ma cert,sa judec,ci sa mai invat cate ceva,chiar sa-mi mai alung plictiseala(te-ai prins),eram curioasa sa vad ce framantari,ce temeri au altii,ce intrebari..pur si simplu nu am timp sa ies sa ma intalnesc cu oameni.Apoi cu colegele nu discut decat despre planificari,proiecte de lectie,ce prostii mai fac copiii.scuze voi sunteti niste eruditi,scapai cratita din mana si ma trezii in fata calculatorului...:rolleyes:

am uitat sa precizez ca nu am studii de specialitate,asa incat sper ca ma veti ingadui...am mai citit si eu cate ceva literatura religioasa ,dar am invatat sa gandesc liber fara sa stau sa scormonesc in memorie si sa redau niste vorbe al caror talc nu-l inteleg,doar de dragul de a aduna elogii.

Urzicuta: suntem mai multi ne forum din aceleasi motive ca tine. Un sfat ti-as da, daca-mi permiti: incearca sa nu intri in "hora", ci pastrazati-ti calmul interior, de care avem atata nevoie si atunci vom trage foloase din discutiile de pe acest forum.
Nu toata lumea are studii teologice, dar majoritatea au dorinta de a sti.
Doamne ajuta!

multumesc pentru toleranta.Uneori sunt cam artagoasa si lista poate continua...

Da, Anca, ai spus foarte bine. A-ti pastra calmul interior . Cind o citesc pe Urzicuta, ma vad pe mine cu ceva timp in urma. Nu toti sintem asi in cele duhovnicesti si nici mari invatati. De aceea suntem aici si formam o mare familie, sa discutam, sa ne completam unii pe altii si sa invatam de la cei ce stiu mai multe ca noi. Nimeni nu e mai presus de nimeni pe acest forum. Cei mai scoliti in ale credintei nu trebuie sa-si manifeste superioritatea in nici un fel, sa fie aroganti, rautaciosi sau mai stiu eu cum. Cum si cei mai putin cunoscatori , trebuie sa-si pastreze cumpatul , sa dea dovada de calm si sa fie putin mai receptivi. Forumul nu este si nu va fi impartit in doua categorii, prosti sau destepti. Toti suntem intr o singura credinta crestin-ortodoxa.

Heh,:rolleyes:,cum suntem noi oamenii, vrem sa discutam despre ceva, ca pe parcurs, fara sa vrem sa o dam dintr-una in alta schimband subtil tema de discutie. Cu adevarat omul este o fiinta complexa.

eu cred ca noi suferim(fii) ca sa le mai luam lor din povara pacatelor.adica suferim pentru ei precum si Iisus a suferit pentru noi....nu stiu daca e bine...

Este posibil sa fie asa, poate ca da, dar nu trebuie sa ridicam suferinta noastra pt. parintii nostri la rangul rastignirii lui Iisus.

misterul e simplu dar dupa cate shtiu vine shi bataia zisa tot de Domnul Iisus Cristos parca, "...va vor judeca copiii voshtrii...." deci nu trebuie sa te temi ca le acorda copiii destule pedepse pana se fac mari astfel incat sa nu mai fie nevoie sa ispashim noi pedepse pentru nebuniile lor din tineretze... adu-tzi doar aminte de cate ori ai venit cu hainele shi adidashii plini de noroi de la joaca sau de cate ori ai spart geamuri sau n-ai salutat pe nenea...:dozingoff:

Esti cam cinic,sophi,cred ca mama ta ar mai trebui din cand in cand sa-ti dea cate o bataita la popou.Nu exagera cu glumitele,daca ai chef de joaca du-te frate in spatele blocului si fa un fotbal cu baietii poate te mai racoresti.Tu iei in desert n
umele Domnului,pomenindu-l intr-un context glumet.Ti-ai propus sa te amuzi pe seama tuturor azi??
Noi,suferim in primul rand pentru pacatele nostre si sa nu ne mai chinuim mintea ca suferim pentru pacatele parintilor nostri,as fi fericita sa stiu ca suferind pentru pacatele parintilor ii ajut si pe ei sa se mantuiasca.Pana la urma fara suferinta nu ajungem la mantuire..este necesara.Bucurati-va ca suferiti aici atat de putin ca sa va puteti bucura in viata de apoi.E pierdere de vreme sa analizezi pacatele altora,unii au facut o pasiune in a scormoni prin arborele genealogic,sa vada care bunic a facut vraji,cate avorturi a facut mama mare..e vorba de noi,de felul in care ne ingrijim de
sufletul nostru si apoi pocainta sincera cu lacrimi,primirea Sf.impartasanii linisteste f.tare mintile incarcate de viforul acesta de ganduri.Gandurile acestea nu sunt de la Dumnezeu.

Stiti, am deschis acest topic nu ca sa ma razvratesc impotriva acestui lucru, pentru ca nu este o asa mare tragedie, pana la urma trebuie sa ne bucuram atunci cand avem necazuri pt ca Dumnezeu ne invredniceste sa suferim pentru a ne mai ierta din pacate. Vad ca voi ati inteles gresit ce am vrut eu sa aflu, voi credeti ca eu sunt pornit impotriva acestei poveri, dar nu este asa. Stiu ca nu am nici un drept sa comentez in fata parintilor pentru ca ei m-au crescut, si chiar daca ar fi sa platim pentru greselile lor, cu dreptate ar fi aceasta din partea Domnului, pentru ca datori suntem lui Dumnezeu orice ar fi. Am deschis acets topic pentru a vedea si parerile voastre, precum am si vazut, multe din pareri fiind asa cum ma asteptam. Asa ca ne putem impartasi opiniile in mod pasnic, fara a se mai crede ca as fi razvratit pe aceasta "povara" din partea parintilor.

Cunosc o situatie asemanatoare in familia mea.O vorba spusa la manie de un preot s-a abatut asupra parintilor mei,desi ei nu aveau nici o vina...:( Cred ca este important sa platim si pentru greselile celor dinaintea noastra deoarece numai asa Dumnezeu ii va ierta si pe ei,eliberandu-i de povara acestor pacate.

Pai da, cam asta e ideea, asa ma gandesc si eu ca ar fi, dar totusi noi nu cunoastem judecatile Lui...

Veilur,ma gandesc ca daca ei nu s-au putut mantui,ii putem ajuta noi.Poate ca Dumnezeu,din multa Lui iubire pt oameni, a hotarat sa le mai dea o sansa parintilor ,bunicilor,s.a.Adica,sa ajunga si ei in Rai prin rugaciunile noastre,pomelnice,milostenie,etc.
Dar,cum ai spus si tu,noi nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu.Doar stim ca El ne iubeste nespus de mult si ne da o sansa noua si familiilor noastre.O persoana mi-a spus odata ca multe femei savarsesc avort deoarece,spun ele,nu vor ca micutul sa le compromita viitorul.Dar ele nu se gandesc ca le asteapta iadul odata cu gravitatea faptei comise.Acel copilas ar putea mantui intreg neamul.Am dat si eu un exemplu:).
Doamne ajuta!

ilma, este greu, dar ma gandesc ca de ar fi sa mai suportam si noi din cand in cand cate o povara nu este chiar asa o pierdere, ba chiar un castig...

Este foarte greu;sunt perfect de acord.Insa si benefic.De multe ori,omul isi arata credinta cand intampina cate o povara...Si putem fi atat de puri si de credinciosi cateodata...:) Doamne ajuta!

ilma, putem fi, dar depinde cat de mult vrem lucru asta. De exemplu, eu ma lupt mereu sa nu mai cad in pacat, dar cad tocmai din pricina ca vreau sa cad, nu ca nu as putea sa ma abtin de la ispite sau alte scuze...aste este trist; si totusi parca este si un pic de neputinta la inceput de lupta...

uneori imi vine sa cred ca sta in firea omului sa pacatuiasca, ca asa ne-am nascut, dar simt un impuls sa ma si impotrivesc acestor porniri firesti. Stii, din moment ce nu ne arde gheena si avem o viata comoda, parca nu avem motivatia palpabila, nu avem suport care sa ne impinga sa devenim mai drepti in fata lui Dumnezeu, sa mai scapam de anumite dependente, sa ne mai descotorism de anumite placeri. Dar cine are putere sa traiasca asa in societate unde sunt atat de multe ispite? Cand iti sar in fata ochilor tot felu de imagini, cand auzi tot felu de sunete, cand ai ocazia sa mananci si sa bei atatea bunatati, cand ai posibilitatea sa iti achizitionezi cine stie ce tehnologie de ultima ora? Te mai poti impotrivi la acestea vremelnice din moment ce ne dau atata satisfactie aici pe Pamant?

Tu ai vorbit de tine sau de mine?:)

Eu am vorbit in general, am facut referire la firea omului ca sa zic asa. :)

OK...atunci e bine:)

Asa este...Si cand ma gandesc ca nu pot rezista nici in fata unor ispite aparent banale,ma cuprinde groaza...!Ai dreptate,e chiar foarte trist.

e bine, dar daca ziceam de tine sa banuiesc ca iesea destul de rau din toata discutia? :) Stai linistita, acolo m-am descris si pe mine de fapt, nu doar pe ceilalti.