In cartea "Scrierile Parintilor Apostolici" la "Pastorul lui Herma", ingerul il sfatuieste pe Herma ca de cate ori va fi ispitit de o alta femeie, sa-si aduca in minte chipul sotiei data lui de Dumnezeu, si-i va fugi gandul cel rau. Pot spune ca am incercat mereu sa pun in practica acest sfat si mereu mi-a folosit, gandindu-ma ca in primul rand Dumnezeu mi-a dat sotia asa cum mi-am dorit-o si apoi cealalta, oricat de frumoasa ar parea, nu are nimic in plus fata de sotia mea. In al III-lea rand, de cand mi-am cunoscut sotia, am avut si am mereu credinta ca daca eu n-o insel nici macar cu gandul, Dumnezeu nu va ingadui ca ea sa ma insele. Apoi, nu degeaba Mantuitorul spune ca copii vor plati pentru pacatele parintilor pana la al III-lea si al IV-lea neam. Un prieten mi-a povestit cum, in timpul facultatii a incercat sa se grozaveasca in fata unei profesoare pe care o simpatiza, iar cand a ajuns acasa, sotia lui iesea pe usa cu copilul pentru a-l duce la spital deoarece bause o jumate de sticla de Panadol, un sirop cu antibiotic pt copii, din care putea sa moara. Pentru cei care cred ca a fost o intamplare, Mantuitorul spune:"Nici macar un fir de par din capul vostru nu se misca fara stirea lui Dumnezeu." Eu insumi am cunoscut un om la vreo 55 de ani care auzise un cuvant in armata, dupa cum el mi-a povestit, ca adevaratul barbat, 7 femei dac i se ofera, pe toate trebuie sa le aive si ca el, chiar daca are cea mai frumoasa femeie din sat, nu poate rezista sa nu se duca si la alte femei care i se ofera. I-am spus si lui cuvintele de mai sus dar fara folos ca el o tinea pe-a lui. La urma, mi-a dat Dumnezeu in gand sa-l intreb cati copii are. El mi-a spus ca are o fata care e avocata la Bucuresti si are apartament si masina. Intrebandu-l daca e casatorita si cati ani are, el mi-a raspuns cu o voce schimbata ca nu e casatorita si ca are 34 de ani. Atunci eu i-am zis ca Dumnezeu ingaduit ca ea sa nu se marite, sa aive familie si copii pana acum, pentru ca el a avut prea multe in viata, iar acum nu se poate bucura de nepoti pentru pacatele lui. Nu stiu de unde mi-a venit sa-i spun aceste cuvinte, dar am observat ca au avut efect. Daca ati avut asemenea experiente, postati-le pt folosul altora!

cred ca ideea asta cu amintirea sotziei sau cu imaginea ei binecuvantate, se refera shi la iubita adevarata, chiar daca nu este sotzie... daca exista intr-adevar...

sau mai exista o solutzie... sa-tzi dai seama cat de urata shi inconvenienta poate deveni situatzia in care te tzii de una frumoasa pe care nici macar n-o iubeshti cu adevarat decat tzi se pare ca tzi-ar placea, o situatzie trista shi fara ieshire mai ales daca ea se chiar indragosteshte de tine shi anii trec in zadar... iar daca e doar iubirea de patima ta inseamna ca ea, chiar nici nu mai conteaza shi atunci mai degraba te adresezi la un bordel decat sa tzi-o faci cu mana ta, ca poate mai au nevoie de o curva masculina... ca ce-shi face omul cu mana lui... lucru manual se cheama :D

iar de la bordel mai scapa cine poate... aviz amatorii :dontgetit::):D , bine ar fi sa mai scape cate unul doar cu banii luatzi... ??? doar ca...:|

Mi se pare foarte interesant acest topic, pentru ca noi nu pacatuim doar cu fapta, ci si cu simturile, printre altele cu privirea. Si pacatuim cu privirea nu numai in sensul descris de Iustin, dealtfel adevarat, ci si in multe alte sensuri. Eu de exemplu pacatuiesc "insusindu-mi" orice floare pe care o vad; nu o rup, desi as vrea, ma multumesc cu a-mi imagina ca fac un buchet. Sau imi insusesc mental multe obiecte pe care le vad in magazine. In privinta obiectelor m-am obisnuit acum sa le pun la loc, imaginar evident, dupa ce m-am uitat la ele si am constientizat ca nu-mi sunt decat temporar de folos. Dar a ramas meteahna cu florile. De cand mi-am dat seama ca gresesc "insusindu-mi-le", constientizez acest lucru si incerc sa-mi aduc aminte sa le admir, dar sa nu mai vreau "sa le iau cu mine". Este ca un proces de dezpatimire, care pare usor, dar nu este. Se pare ca si o floare, pe cat de nevinovata, poate creea o dependenta, daca nu ne controlam inclinatia spre posesiune a frumosului.
Exemplul de mai sus ma face sa cred ca putem pacatui cu toate simturile noastre.

Sunt uimit de fantezia ta cu florile pe care le rupeai imaginar. Nu stiam ca unele fete au astfel de dorinte. Dar de ce crezi ca este un pacat ce faci tu? Sa faci buchete de flori cu gandul eu nu cred ca dauneaza cu nimic sufletului, chiar este bine ca nu ai alte ganduri intinate, hmm...dar cu ce scop "confectionai" buchetele florale?

:)Exista in om doua feluri de vointe cea rationala si cea irationala.....vointa superioara este actionata prin puterea mintii..cel putin asa am invatat eu la psihologie..in timp ce vointa inferioara este ACTIONATA DE instinctele trupului..in noi se da o lupta permanenta..si in final..binele trebuie sam invanga raul ca asa e happy end-ul.cu cat pacatele viciile sunt mai mici cu atat exista mai mari sanse de izbanda...adeca pacatul facut cu gandul poate fi infrant mai repede decat cel facut cu fapta..sa omoram pe omul cel vechi din noi,fiinta primara,gragara si sa-l lasam pe omul cel nou nascut din apa si din duh sa traiasca..sa respire...de cele mai multe ori cei care desfraneaza cu gandul sau cu fapta isi pierd mintile..sunt greu parasiti de acest duh..e f.puternic..

Da, ai dreptate , urzicuta
Dar sa-i raspund si lui veilur: Cele relatate sunt adevar, nu fantezie.
Unul din pacatele mele e acela de a-mi insusi flori care nu-mi apartin. Mie imi plac florile si as vrea ca plimbarile mele in aer liber sa se soldeze cu achizitionarea unui brat de flori. Oricum as intoarce-o tot furt este, chiar daca sub aspectul lui aparent nevinovat. La mine a devenit o meteahna culesul florilor si de aceea m-am sesizat ca nu e bine.

Nu am realizat singura acest lucru ci am citit in Pateric despre avva Arsenie (cred ca despre el e vorba) care mergea cu un frate pe drum si acesta gaseste un mar pe jos. Vrand sa-l ia, il intreaba pe avva daca are voie. Avva il intreaba la randul lui daca el a pus marul acolo; cum raspunsul a fost negativ, fratele e sfatuit sa lase marul unde l-a gasit.

In urma celor citite mai sus, mi-am dat seama ca si achizitionarea unui obiect aparent lipsit de valoare poate fi un pacat. Scria cineva pe forum ca Patericul nu mai e suficient in ziua de azi. Eu cred ca este la fel de valabil, doar sa identificam situatiile in care putem folosi apoftegmele.

Pot privi un arbust in floare si fara dorinta de a rupe niste crengi. Primul impuls este de a rupe, apoi constientizez si ma multumesc cu a privi. Vreau sa ajung la o stare de dezpatimire in care sa pot privi un fruct si sa nu imi imaginez ca am si gustat din el. Sa iau o distanta fata de lucruri, care sa-mi permita observarea lor fara dorinta de insusire, chiar si la nivelul gandului, in genul cum privim un tablou la muzeu, fara dorinta de a-l avea indiferent cat ne place.
Iata deci, cum o invatatura veche de secole poate fi actualizata si folosita in favoarea noastra, caci nimic nu e nou sub soare.

adevarat zici tu ancah, ca dupa ce am citit ce ai scris tu, mi-am amintit ca in urma cu cateva luni mi s-a intimplat ceva, dar deabia acum mi-am amintit de ce am avut eu parte de intimplarea aceea, pentru ca si eu la randul meu facusem acum mai multi ani in urma acelasi lucru rau, la fel cum mi s-a intimplat mie acum ceva luni in urma. Si ma intrebam de ce mi s-a intimplat mie lucrul acela rau, uite ca acum am gasit raspunsul si sunt bucuros ca stiu din ce cauza mi se intimplase mie acea fapta...intradevar, acum se vede cum lucreaza Dumnezeu, pentru ca El nimic nu lasa nerasplatit...

Pacate facute cu gandul. Voua vis-a intamplat sa doriti sa va insusiti ceva cu gandul, nestind ca e pacat?
Reactivez acest topic, caci de undeva trebuie sa ni se adune multele pacate, despre care vorbesc pana si sfintii ca le au. Adunam pacate de care nu suntem constienti, caci cine si-ar imagina, ca a privi e un pacat. Evident depinde cum privim. Sau a manca este un pacat, mai ales daca mancam ce nu trebuie in zile de post. Simturile sunt cele care ne fac sa acumulam sumedenie de pacate, de care habar nu avem.
Ce e de facut?

Sufletul se spurca prin orice privire la altceva decât la Hristos, însa unele lucruri spurca mai tare. Persoane sau fotografii cu persoane de sex opus, chiar daca nu sunt indecente, peisaje frumoase, obiecte etc.

Chiar fara alte pacate, privirea spurca pe om de aceea calugarii adevarati îsi înfrâneaza ochii de la orice, asa cum îsi înfrâneaza si mâinile, picioarele, simturile si tot corpul.

Privirea este însa si primul pas spre pacatele constiente. Dupa privire urmeaza sugestia mentala si daca omul nu ia aminte (iar cei care sunt constienti ca trebuie sa ia aminte sunt insignifiant de putini chiar în tarile ortodoxe) ajunge la fapta.

Daaaa gandul este atat de parsiv ! Si acum cand scriu aceste randuri , sunt tare trist din asta cauza. Pai cum altfel sa fiu cand remuscarea gandului trufas ma mistuie si in acelasi timp vine un altul si mai parsiv si rau. Daca a-ti sti voi ce groaznica-i lupta cu mintea si gandul in cele pacatoase, fie ele obiecte, lucruri diverse , fie cate o duduie provocatoare si iscoditoare. Ce e mai rau si apasator ca nu vine un gand sau doua, vin cete, umbla in haita si atunci cand zici ca ai scapat, vin alte cete de peste tot si iar te lasa si iar apar, caci cate odata imi vine sa urlu de durere si iar ma lasa si iar ma rog in liniste , cand iar apar cete de ganduri noi si apasatoare , de-mi strica toata seara si dimineata si ziua la un loc.

Eu cred ca chiar daca exploatam un gand de insusire, nu este pacat daca nu ne invoim cu el, pentru ca nu avem cum sa oprim gandurile, ele lucreaza in mintea noastra, dar nu trebuie sa ne complacem in a le accepta ca fiind normale sau bune. Ca doar sleahta de draci bate mereu la poarta sufletului nostru ca sa ne incerce dorinta si vointa de a-i primi inauntru, si sa vada, oare sunt primiti sa dea buzna inauntru sufeltului ca sa faca destrabalare?

Oare ce trebuie sa zicem sau sa gandim, cand ne vine automat ideea de a ne insusi ce nu e al nostru; fie ca e un chip frumos, la care ravnim, o floare sau mirosul de la sarmalele vecinilor? Cum sa ne infranam, mai ales ca in curand incepe postul?
Dar mai e un aspect: cum sa alung imaginile clare, care se perpetueaza prin fata ochilor,atunci cand imi atintesc privirea in inima si incerc sa ma rog, si din cauza carora ajung sa pacatuiesc chiar in rugaciune fiind. Ce e de facut?

poi poate ne invatza Iustin44, ca eu pot emit pareri dar neincercat fiind sunt sortite eshecului shi doar intamplator ar avea vre-o shansa de a aduce un folos cuiva, parerea mea, dar hai sa ma straduiesc, nefiind incercat, shi sa vad ce ar trebui shi cum sa te aperi ancah draga,

veliur, da cred ca vor sa ne invetze destrabalarea increzutului de a iscodi...

ancah, poi este porunca data prin Moise sa nu pofteshti/ravneshti/zelozeshti/invidiezi nimic din ce nu este al tau... deci ne-a invatzat Hristos sa cerem la Dumnezeu

dar tu vorbeshti de o patima, de neputintza de a scapa de o dragoste necurata... poi da, aici deja trebuie un duhovnic incercat ca sa te scoata din pacatul des, apoi ala mai rar shi apoi sa ajungi la nepacatuire...

dar noi ne-am obijnuit mai nou nu sa cerem sa moara capra vecinului ca are shi asta o logica, ci sa moara vecinul cu capra cu tot... deci poate de acolo ar trebui sa incepi Ancah draga.... inventez shi eu, nu am habar de sfaturi duhovniceshti, shi poate ca imi spun shi mie aceleashi lucruri ca shi eu sunt bolnav...

Deci sa ashteptam sfatul lui Iustin44 cu conditzi sa nu shi-o ia in cap ca e un ucenic al parintelui Cleopa... asha cum a shi marturisit, ca daca cauta sa placa oamenlor atunci deja shi-a luat rasplata de la oameni, dar daca cauta sa placa lui Dumnezeu... tzinand seama de aceshtia mici (o IoTA, o CIrTA) atunci ishi va primi binecuvantarea shi mare v-a fi chemat in Imparatzia Cerurilor cum ne invatza Hristos.

O intrebare
ai zis doua vointe; una rationala si alta irationala
prima e superioara si a doua inferioara?

Pentru a vedea nepatimas, e nevoie de curatirea inimii. Sfantul Ioan Scararul spune: "Cunosc un barbat care, atunci cand a vazut o femeie de o frumusete neobisnuita, i-a adus laude Creatorului pentru ea. Vazandu-o, dragostea lui Dumnezeu s-a aprins in el si din ochi au izbucnit valuri de lacrimi. Cat de minunat era sa vezi cum, ceea ce pentru un altul insemna ruina, pentru el a devenit intr-un mod supranatural cununa biruintei. Daca un astfel de barbat, in cazuri asemanatoare, va putea mentine astfel de sentimente si o astfel de conduita, el a devenit deja partas al desavarsirii, inainte chiar de invierea generala."

domnule, a invatzat prost urzicutza sarmana la psihologie, nu exista instincte, ci shi alea au o invatzatura in ele, un duh, defapt sunt nishte patimi care ishi zic instincte, urmate de la animale ca sa le consideri fireshti, sa le acceptzi ca pe un dat, der e o forma de repetare a unei invatzaturi ce-tzi intra in obicei, in instinct shi asha o shi faci, de parca ar fi din instinct, dar nu exista instincte, suptul la copii de tzatza, adica alaptatul shi suptul, nu este un instinct, ci, din fire, adica te indeamna firea creata sa ii dai la copil sa suga tzatza, iar copilul inconshtient nu shtie ci se invatza sa suga, probabil are o placere a laptelui de mama, pentru a primi in el hrana materna. Deci nu suge din instinct, shi lucrurile nu ne vin din instinct ci din fire, iar pacatele shi invatazatura defactuoasa ne strica firea, parand ca ar fi ashea firea noastra, dar sunt defapt naravuri, ca nici animalele n-au instincte, ci au alte firi, firi de animale, controlate de pofte shi nevoile lor animaliceshti, iar firea dracului, ca shi dracii au fire, este scurta: pofta, nalucire, manie, sau pofta fara minte, naluciri pripite mai mult pentru trupfie, shi manie fara judecata sau drapta socotintza, ca sa capete "aurul" fara osteneala, ca shi pe ceva avere cu care sa se laude ca doar n-a muncit-o el shi nici nici altceva ci doar ca sa aiba duh de stapanire.... deci din fire avem inclinatziile respective, ca instinctele ce sunt? le-a inventat cineva anapoda, le-a pus in seama animalelor, shi apoi le-a dat shi la om, facand legatura... ei zic ca e ceva innascut, poi innascuta e firea, asha cum a ajuns, denaturata sau cum o fi fost ea, cum s-a propagat de la parintzii noshtrii care au cazut rand pe rand de la Adamul Creat. Personal nu prea pricep ce ar fi alea instincte altceva decat patimi devenite obiceiuri shi puse pe seama unui dat trupesc, adica sa le luam drept bune shi sa le acceptam shi sa nu ne opunem, devenind fiintze instinctuale, adica o vointza ascunsa a lor, deci inconshtienta, dar eu am impresia ca e conshtienta, shi doar obishnuintza o face sa para inconshtienta, adica o vointza careia nu i te potzi opune ca e din instinct, deci are libera trecerea spre fapte, asha ca din instinct.... shi apoi au zis ca vointza somnului, a sexului, a poftei de mancare, a bautului, a trandaviei, a maniei, a laudarosheniei, a ingamfarii, a trstetzii shi deznadejdii pentru frica pacatelor savarshite, a plansului pentru orgoliu, a rautatzii shi cruzimii sunt instincte... asha cum sunt shi la animale... poi animalele au invatzat sa se comporte asha de la shefii lor, de la animalele mai batrane shi mai puternice, deci e o invatzatura shi la ele, dar noi de la cine am invatzat instinctele? trupului shi ale firii? shi ce fire ni s-a format de la nashtere incoace? ?????????:(:(:(:(:(

vsovoi, acea poveste nu ii apartine (lui Iustin44), este scrisa intr-o carte ( daca imi amintesc bine e vb de Pr.Paisie) am citit-o si eu. Probabil a dorit sa continuam cu exemple proprii sau citate si nu pentru mandrie ci pentru folosul tuturor! :cool:

Asta mai DA raspuns! Interesanta maniera acelui barbat de a gandi privind la o femeie!!
Sa fi fost oare acel barbat chiar Sf.Ioan Scararul?

poi draga alynnna, nu am zis de ce a scris ci de ce o sa scrie, daca va da un raspuns duhovnicesc pentru Ancah shi Veliur shi pentru moi, parle franse? shi nu am zis ca s-a mandrit ci ca sper sa nu se mandreasca apoi, ca doar eo am zis ca nu ma pricep, ca vorbesc vorbe shi Cuvintele le spune acela incercat, iar el ca un ucenic bun al parintelui Cleopa, va shti cum ar trebui sa raspunda shi ce anume... dar sa nu shi-o ia in cap, ca sa nu pacaleasca pe pacatos ca fica lui de aia n-are copii, ca doar prin botez s-au cam shters, dar fireshte ca de aia nu s-a maritat respectiva, ca apoi sa dea peste unul ca tat-su, atunci mai bine sa stea pe tushe.... zic shi eu ca sa nu fie cum a zis el :) sper ca nu se supara, ca iar da cu ceva dupa mine... :D, poate ne mai povesteshte de la parintele Cleopa daca l-a cunoscut.:)

costel, acela era sfant shi nu mai cadea in poftele trupeshti, dar noi, "Capul in Pamant" cum spune sf Efrem Sirul, ca nu se cuvine a ne ridica ochii la a privii necuvincios la o femeie, sau la o domnishoara, chiar daca a facut-o Dumnezeu foarte frumoasa.

Constantin, textul din care am preluat citatul nu-mi da mai multe informatii in acest sens, insa, eu inclin sa cred ca acel barbat este chiar Sfantul Ioan Scararul. Iata cum smerenia iti da un alt mod de exprimare.

eu nu pot sa inteleg acest lucru...de ce sa plateasca copiii mei pentru pacatele mele? cu ce ar fi ei vinovati pentru lucrurile pe care le-am facut? sau ma pun in situtia de fiica, de ce sa platesc eu pentru vina parintiilor? mai exact nu se presupune ca fiecare este raspunzator pentru faptele sale? ???

Ancah
Truda de a-ti curati mintea de orice gand si a o tine concentrata asupra rugaciunii (mai ales a lui Iisus), e un exercitiu care te va ajuta sa simti imediat gandurile pacatoase si sa le alungi doar prin simpla sfortare a gandului. Iar daca acel gand sau ispita e mai persistent(a), loveste-l cu Doamne Iisuse si va fugi din minte.
Iar despre cel ce viseaza cu ochii deschisi in timpul rugaciunii, chiar daca la inceput primeste imagini 'bune, inaltatoare', diavolul ii va da mai apoi si ganduri spurcate si hulitoare, iata ce spune Sf. Ignatie Briancianinov in cartea 'Despre inselare'.
Staretul: Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii. "Daca cineva", spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, "in increderea in sine intemeiata pe parerea de sine," (In original se spune: "daca viseaza cineva sa ajunga prin parere la cele inalte". Am intrebuintat aici o expresie lamuritoare, ca sa arat mai limpede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari inalte de rugaciune si a dobandit ravna nu adevarata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul il prinde repede in laturile sale, ca pe un slujitor al sau".
Cel mai primejdios dintre felurile de rugaciune nepotrivita este atunci cand cel care se roaga alcatuieste prin puterea inchipuirii sale nazariri sau himere, luandu-le, la aratare din Sfanta Scriptura, iar de fapt - din propria lui stare, din caderea sa, din pacatosenia sa; prin aceste inchipuiri isi maguleste parerea de sine, slava desarta, cugetarea semeata, trufia, se amageste pe sine insusi. Se poate vedea lesne ca toate alcatuirile inchipuirii firii noastre cazute, schimonosite de cadere, nu sunt adevarate - ele sunt nascocire si minciuna, atat de iubite, atat de in firea ingerului cazut. Visatorul, odata cu primul pas facut pe calea rugaciunii, iese din taramul adevarului, paseste pe taramul minciunii, pe taramul satanei, se supune de bunavoie inrauririi satanei. Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei: "El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa" - asemenea lui Klopstock si lui Milton - "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr-acest chip, s-au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit buna-mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s-au indracit, stramutandu-se, cu mintea vatamata, dintr-un loc intr-altul; altii au primit un demon in chip de inger luminos, s-au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si-au pus capat zilelor; unii s-au aruncat in prapastie; altii s-au spanzurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale diavolului, cu care amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ? Totusi, din cele spuse de noi, orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune. Iar daca vreunul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici una din nenorocirile aratate mai sus, din pricina ca traieste in obste - caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care traiesc in singuratate - insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca nimic" (Despre primul chip al luarii aminte si rugaciunii, Filocalia vol.1 ).

Dia20_diana
Sfintii Parinti spun ca mai mare e durerea parintilor cand vad cum copii se chinuiesc pentru pacatele lor care se transmit chiar genetic (betia, desfranarea, hotia, mai ales in nepoti) si in acest fel se feresc sa mai repete pacatul si se pocaiesc. Plus ca mai vad si altii si se pazesc. Pacatul virtual transmis copiilor e ca o alunita care daca nu o zgandari sta linistita, mai ales daca cunosti urmarile si te pazesti, dar daca o zgandari, repede ajunge la patima datorita nepasarii.

Iertati-ma, dar eu nu fac altceva decat sa reproduc ce am auzit pe la Parintii nostri: Cleopa, Teofil sau Arsenie sau din Scrierile Sfintilor Parinti. Oricum stiu ca ma chinuie mandria.

Domnule Iustin44, multzumesc de sfatul cu rugaciunea ce nu este spre pocaintza ci spre visare shi inaltzare inshelatoare ca sa aiba dracul de unde sa te arunce in prapastia nebuniei, ca m-am prins ce inseamna nebunia in cazul meu, te manii ca sa-tzi dai singur slava/vrednicie/aprecieri shi na-luciri shi pareri inchipuite ca o fi shi ca o patzi shi caatare e problema ce merita a fi mentzionata... ca shi cum ai mantui lumea intreaga, cand pe mine nu ma vad, deci degeaba mantui lumea daca sufletul tau tzi-l pierzi ??? , deci ce vreau sa spun este ca rugaciunea aia fara pocaintza shi cu visare de sine de la sfantul de care ai postat mi se potriveshte perfect... deci multzam... shi roaga-te la Parintele Cleopa sa aiba mila shi de mine, ca eu cam banui shi shtiu cine este :)

Doamne Ajuta

da, astea sunt gandurile unui barbat...dar, cu riscul ca o sa ziceti ca sunt impertinenta: femeile ce ar trebui sa-si zica?!

Sa caute un barbat care sa aive aproximativ sau in mare aceleasi conceptii de viata, pasiuni, gusturi ca ale ei si care sa aive bunavointa de a-si recunoaste greselile, corectandu-se sau lasandu-se corectat dupa cuvantul Sf. Antonie cel Mare: 'Om rational este cel ce ingaduie sa fie corectat.' Daca ar fi si credincios, ar fi ideal. Gasind un asemenea om , ce rost ar mai avea sa se uite la altul. Daca cei doi nu inteleg ca fiecare din ei e un dar al lui Dumnezeu pentru celalalt si ca scopul prieteniei intre un baiat si o fata e casatoria si apoi nasterea de prunci (implinirea familiei), vor sfarsi in a cadea in desfranare inainte de casatorie si apoi vor avea'mari ispite si necazuri' chiar daca se vor casatori, dupa cum spune Sf. Vasile cel Mare.

Multumesc, Iustin. Stiam ca imaginile sunt amagire diavoleasca, dar din pacate nu am intotdeauna smerenia de a le indeparta de la mine. Sper cu timpul sa invat sa le alung.

:) Da, Iustin, multumesc si eu ptr sfaturi... am sa tin cont de ele daca vreodata o sa ajung la concluzia ca trebuie sa ma mai marit o data!

Pai adevarat spunea Sf. Efrem Sirul, si ce am inteles eu din sfatul lui este faptul ca noi cand ne uitam la o femeie sau fata frumoasa, nu ar mai trebui sa o privim ca pe un corp producator de placeri, si nici sa ne desfatam privirea cu formele ei. Dar ca sa putem reusi asta, noi trebuie mai intai sa dezradacinam viciul desfranat din noi, si dupa aceea nu vom mai fi afectati de aspectul fizic al fetelor frumoase. :rolleyes:

Recomand Sf Nicodim Aghioratul PAZA CELOR CINCI SIMTURI, carte a carei idee este ca nefolosite doar dupa scopul pentru care au fost lasate de Dumnezeu, simturile noastre sunt tot atatea porti de insinuare a celui viclean, iar imaginatia noastra este cel mai folosit mod prin care ne lasam manipulati de acesta.

Frumusetea fizica nu e altceva decât apetitul sexual. Nu exista frumusete ne-legata de sex.

De ce trebuie ca fetele frumoase sa constituie un apetit sexual? Atunci de ce a inzestrat Dumnezeu femeia cu frumusete?

Doar daca privesti patimas le vezi asa. Vedere curata sa avem si vom putea sa-L laudam si prin aceste chipuri. Un alt mod de desfatare, nu la indemana oricui, dar, un bun ce poate apartine tuturor.

Sfintii Parinti recomanda sa nu privim nimic insistent.

Nichita Stithastul Cuvant la duminica cea noua
"de este cu putinta, sa nu te rapesti de genele tale nu numai de vederea cea iscoditoare si mult cercetatoare, ci, de este posibil, nici macar de cea patrunzatoare, [dar]intamplatoare si in treacat, pazindu-te cu dinadinsul pana si de vederea cea superficiala..."

Dumneze4u nu condamna, pacatul e o afecriune care defomreaza sufletul iar deformarea va provoca chinuri vesnice pe lumea cealalta.

Din ce am inteles eu (daca am inteles bine), viata viitoare este o proiectie a vietii pe care o traim acum, dar mult mai intensa. De aici si bucuria extraordinara a celor din rai, care au putut sa se bucure cat de cat pe pamnant de Dumnezeu, dar si chinurile egoistilor, care n-au urmarit decat sa-si satisfaca propriile dorinte(acolo nemaiavand posibilitatea materiala de a si le satisface, raman cu o frustrare intensa. Asta mi se pare mie ca ar fi chinul iadului.)

exagerare! de ce nu intri in manastire??

E mare prapad cu pofta care se naste din privire. Eu n-am fost niciodata in stare sa o stapanesc. Cand am vazut o femei frumoasa, imediat am dorit-o in gandul meu desi, in exterior, am cautat sa par cat mai distant. Asta e!

eu nici macar n-am vazut-o pe frumoasa, ci naluca ei mi se pare ademenitoare shi disponibila shi gata, am murit privind ca vitzelul la poarta noua... deci vezi cat de ushor ne-a pacalit a-froid-isiacii ca ne vindeca ei astfel deznadejdea? un vis, o sulimenizare shi gata... dar mai rau este, mai rea este moartea brusca shi neobservata ce ma cuprinde cand ridic ochii la Dumnezeu... pentru slava de la lume... e groaznic, shi mintzi launtric exact ca un fariseu... caci nimeni nu poata sa-L vada, shi in Icoana, fara ca sa nu piara... in trecut dar shi acuma... shi totushi Hristos a primit sa fie inaltzat precum a fost sharpele inaltzat in pustie de catre Moise ca oricine se uita la El sa fie pazit de veninul mortal al sherpilor, al puilor de sherpi shi de naparci... care ii atacau cu preponderentza pe cei razvratitzi.

e vorba de ispita neluata in seama din privire...

sharpele de arama... iar arama era extrasa de robii evrei din minele lui faraon... iar Moise fusese crescut ca un fiu al lui faraon.