![]() |
In cartea "Scrierile Parintilor Apostolici" la "Pastorul lui Herma", ingerul il sfatuieste pe Herma ca de cate ori va fi ispitit de o alta femeie, sa-si aduca in minte chipul sotiei data lui de Dumnezeu, si-i va fugi gandul cel rau. Pot spune ca am incercat mereu sa pun in practica acest sfat si mereu mi-a folosit, gandindu-ma ca in primul rand Dumnezeu mi-a dat sotia asa cum mi-am dorit-o si apoi cealalta, oricat de frumoasa ar parea, nu are nimic in plus fata de sotia mea. In al III-lea rand, de cand mi-am cunoscut sotia, am avut si am mereu credinta ca daca eu n-o insel nici macar cu gandul, Dumnezeu nu va ingadui ca ea sa ma insele. Apoi, nu degeaba Mantuitorul spune ca copii vor plati pentru pacatele parintilor pana la al III-lea si al IV-lea neam. Un prieten mi-a povestit cum, in timpul facultatii a incercat sa se grozaveasca in fata unei profesoare pe care o simpatiza, iar cand a ajuns acasa, sotia lui iesea pe usa cu copilul pentru a-l duce la spital deoarece bause o jumate de sticla de Panadol, un sirop cu antibiotic pt copii, din care putea sa moara. Pentru cei care cred ca a fost o intamplare, Mantuitorul spune:"Nici macar un fir de par din capul vostru nu se misca fara stirea lui Dumnezeu." Eu insumi am cunoscut un om la vreo 55 de ani care auzise un cuvant in armata, dupa cum el mi-a povestit, ca adevaratul barbat, 7 femei dac i se ofera, pe toate trebuie sa le aive si ca el, chiar daca are cea mai frumoasa femeie din sat, nu poate rezista sa nu se duca si la alte femei care i se ofera. I-am spus si lui cuvintele de mai sus dar fara folos ca el o tinea pe-a lui. La urma, mi-a dat Dumnezeu in gand sa-l intreb cati copii are. El mi-a spus ca are o fata care e avocata la Bucuresti si are apartament si masina. Intrebandu-l daca e casatorita si cati ani are, el mi-a raspuns cu o voce schimbata ca nu e casatorita si ca are 34 de ani. Atunci eu i-am zis ca Dumnezeu ingaduit ca ea sa nu se marite, sa aive familie si copii pana acum, pentru ca el a avut prea multe in viata, iar acum nu se poate bucura de nepoti pentru pacatele lui. Nu stiu de unde mi-a venit sa-i spun aceste cuvinte, dar am observat ca au avut efect. Daca ati avut asemenea experiente, postati-le pt folosul altora! |
cred ca ideea asta cu amintirea sotziei sau cu imaginea ei binecuvantate, se refera shi la iubita adevarata, chiar daca nu este sotzie... daca exista intr-adevar...
sau mai exista o solutzie... sa-tzi dai seama cat de urata shi inconvenienta poate deveni situatzia in care te tzii de una frumoasa pe care nici macar n-o iubeshti cu adevarat decat tzi se pare ca tzi-ar placea, o situatzie trista shi fara ieshire mai ales daca ea se chiar indragosteshte de tine shi anii trec in zadar... iar daca e doar iubirea de patima ta inseamna ca ea, chiar nici nu mai conteaza shi atunci mai degraba te adresezi la un bordel decat sa tzi-o faci cu mana ta, ca poate mai au nevoie de o curva masculina... ca ce-shi face omul cu mana lui... lucru manual se cheama :D iar de la bordel mai scapa cine poate... aviz amatorii :dontgetit::):D , bine ar fi sa mai scape cate unul doar cu banii luatzi... ??? doar ca...:| |
Mi se pare foarte interesant acest topic, pentru ca noi nu pacatuim doar cu fapta, ci si cu simturile, printre altele cu privirea. Si pacatuim cu privirea nu numai in sensul descris de Iustin, dealtfel adevarat, ci si in multe alte sensuri. Eu de exemplu pacatuiesc "insusindu-mi" orice floare pe care o vad; nu o rup, desi as vrea, ma multumesc cu a-mi imagina ca fac un buchet. Sau imi insusesc mental multe obiecte pe care le vad in magazine. In privinta obiectelor m-am obisnuit acum sa le pun la loc, imaginar evident, dupa ce m-am uitat la ele si am constientizat ca nu-mi sunt decat temporar de folos. Dar a ramas meteahna cu florile. De cand mi-am dat seama ca gresesc "insusindu-mi-le", constientizez acest lucru si incerc sa-mi aduc aminte sa le admir, dar sa nu mai vreau "sa le iau cu mine". Este ca un proces de dezpatimire, care pare usor, dar nu este. Se pare ca si o floare, pe cat de nevinovata, poate creea o dependenta, daca nu ne controlam inclinatia spre posesiune a frumosului.
Exemplul de mai sus ma face sa cred ca putem pacatui cu toate simturile noastre. |
Sunt uimit de fantezia ta cu florile pe care le rupeai imaginar. Nu stiam ca unele fete au astfel de dorinte. Dar de ce crezi ca este un pacat ce faci tu? Sa faci buchete de flori cu gandul eu nu cred ca dauneaza cu nimic sufletului, chiar este bine ca nu ai alte ganduri intinate, hmm...dar cu ce scop "confectionai" buchetele florale?
|
:)Exista in om doua feluri de vointe cea rationala si cea irationala.....vointa superioara este actionata prin puterea mintii..cel putin asa am invatat eu la psihologie..in timp ce vointa inferioara este ACTIONATA DE instinctele trupului..in noi se da o lupta permanenta..si in final..binele trebuie sam invanga raul ca asa e happy end-ul.cu cat pacatele viciile sunt mai mici cu atat exista mai mari sanse de izbanda...adeca pacatul facut cu gandul poate fi infrant mai repede decat cel facut cu fapta..sa omoram pe omul cel vechi din noi,fiinta primara,gragara si sa-l lasam pe omul cel nou nascut din apa si din duh sa traiasca..sa respire...de cele mai multe ori cei care desfraneaza cu gandul sau cu fapta isi pierd mintile..sunt greu parasiti de acest duh..e f.puternic..
|
Da, ai dreptate , urzicuta
Dar sa-i raspund si lui veilur: Cele relatate sunt adevar, nu fantezie. Unul din pacatele mele e acela de a-mi insusi flori care nu-mi apartin. Mie imi plac florile si as vrea ca plimbarile mele in aer liber sa se soldeze cu achizitionarea unui brat de flori. Oricum as intoarce-o tot furt este, chiar daca sub aspectul lui aparent nevinovat. La mine a devenit o meteahna culesul florilor si de aceea m-am sesizat ca nu e bine. Nu am realizat singura acest lucru ci am citit in Pateric despre avva Arsenie (cred ca despre el e vorba) care mergea cu un frate pe drum si acesta gaseste un mar pe jos. Vrand sa-l ia, il intreaba pe avva daca are voie. Avva il intreaba la randul lui daca el a pus marul acolo; cum raspunsul a fost negativ, fratele e sfatuit sa lase marul unde l-a gasit. In urma celor citite mai sus, mi-am dat seama ca si achizitionarea unui obiect aparent lipsit de valoare poate fi un pacat. Scria cineva pe forum ca Patericul nu mai e suficient in ziua de azi. Eu cred ca este la fel de valabil, doar sa identificam situatiile in care putem folosi apoftegmele. Pot privi un arbust in floare si fara dorinta de a rupe niste crengi. Primul impuls este de a rupe, apoi constientizez si ma multumesc cu a privi. Vreau sa ajung la o stare de dezpatimire in care sa pot privi un fruct si sa nu imi imaginez ca am si gustat din el. Sa iau o distanta fata de lucruri, care sa-mi permita observarea lor fara dorinta de insusire, chiar si la nivelul gandului, in genul cum privim un tablou la muzeu, fara dorinta de a-l avea indiferent cat ne place. Iata deci, cum o invatatura veche de secole poate fi actualizata si folosita in favoarea noastra, caci nimic nu e nou sub soare. |
adevarat zici tu ancah, ca dupa ce am citit ce ai scris tu, mi-am amintit ca in urma cu cateva luni mi s-a intimplat ceva, dar deabia acum mi-am amintit de ce am avut eu parte de intimplarea aceea, pentru ca si eu la randul meu facusem acum mai multi ani in urma acelasi lucru rau, la fel cum mi s-a intimplat mie acum ceva luni in urma. Si ma intrebam de ce mi s-a intimplat mie lucrul acela rau, uite ca acum am gasit raspunsul si sunt bucuros ca stiu din ce cauza mi se intimplase mie acea fapta...intradevar, acum se vede cum lucreaza Dumnezeu, pentru ca El nimic nu lasa nerasplatit...
|
Pacate facute cu gandul. Voua vis-a intamplat sa doriti sa va insusiti ceva cu gandul, nestind ca e pacat?
Reactivez acest topic, caci de undeva trebuie sa ni se adune multele pacate, despre care vorbesc pana si sfintii ca le au. Adunam pacate de care nu suntem constienti, caci cine si-ar imagina, ca a privi e un pacat. Evident depinde cum privim. Sau a manca este un pacat, mai ales daca mancam ce nu trebuie in zile de post. Simturile sunt cele care ne fac sa acumulam sumedenie de pacate, de care habar nu avem. Ce e de facut? |
Sufletul se spurca prin orice privire la altceva decât la Hristos, însa unele lucruri spurca mai tare. Persoane sau fotografii cu persoane de sex opus, chiar daca nu sunt indecente, peisaje frumoase, obiecte etc.
Chiar fara alte pacate, privirea spurca pe om de aceea calugarii adevarati îsi înfrâneaza ochii de la orice, asa cum îsi înfrâneaza si mâinile, picioarele, simturile si tot corpul. Privirea este însa si primul pas spre pacatele constiente. Dupa privire urmeaza sugestia mentala si daca omul nu ia aminte (iar cei care sunt constienti ca trebuie sa ia aminte sunt insignifiant de putini chiar în tarile ortodoxe) ajunge la fapta. |
Daaaa gandul este atat de parsiv ! Si acum cand scriu aceste randuri , sunt tare trist din asta cauza. Pai cum altfel sa fiu cand remuscarea gandului trufas ma mistuie si in acelasi timp vine un altul si mai parsiv si rau. Daca a-ti sti voi ce groaznica-i lupta cu mintea si gandul in cele pacatoase, fie ele obiecte, lucruri diverse , fie cate o duduie provocatoare si iscoditoare. Ce e mai rau si apasator ca nu vine un gand sau doua, vin cete, umbla in haita si atunci cand zici ca ai scapat, vin alte cete de peste tot si iar te lasa si iar apar, caci cate odata imi vine sa urlu de durere si iar ma lasa si iar ma rog in liniste , cand iar apar cete de ganduri noi si apasatoare , de-mi strica toata seara si dimineata si ziua la un loc.
|
Eu cred ca chiar daca exploatam un gand de insusire, nu este pacat daca nu ne invoim cu el, pentru ca nu avem cum sa oprim gandurile, ele lucreaza in mintea noastra, dar nu trebuie sa ne complacem in a le accepta ca fiind normale sau bune. Ca doar sleahta de draci bate mereu la poarta sufletului nostru ca sa ne incerce dorinta si vointa de a-i primi inauntru, si sa vada, oare sunt primiti sa dea buzna inauntru sufeltului ca sa faca destrabalare?
|
Oare ce trebuie sa zicem sau sa gandim, cand ne vine automat ideea de a ne insusi ce nu e al nostru; fie ca e un chip frumos, la care ravnim, o floare sau mirosul de la sarmalele vecinilor? Cum sa ne infranam, mai ales ca in curand incepe postul?
Dar mai e un aspect: cum sa alung imaginile clare, care se perpetueaza prin fata ochilor,atunci cand imi atintesc privirea in inima si incerc sa ma rog, si din cauza carora ajung sa pacatuiesc chiar in rugaciune fiind. Ce e de facut? |
poi poate ne invatza Iustin44, ca eu pot emit pareri dar neincercat fiind sunt sortite eshecului shi doar intamplator ar avea vre-o shansa de a aduce un folos cuiva, parerea mea, dar hai sa ma straduiesc, nefiind incercat, shi sa vad ce ar trebui shi cum sa te aperi ancah draga,
veliur, da cred ca vor sa ne invetze destrabalarea increzutului de a iscodi... ancah, poi este porunca data prin Moise sa nu pofteshti/ravneshti/zelozeshti/invidiezi nimic din ce nu este al tau... deci ne-a invatzat Hristos sa cerem la Dumnezeu dar tu vorbeshti de o patima, de neputintza de a scapa de o dragoste necurata... poi da, aici deja trebuie un duhovnic incercat ca sa te scoata din pacatul des, apoi ala mai rar shi apoi sa ajungi la nepacatuire... dar noi ne-am obijnuit mai nou nu sa cerem sa moara capra vecinului ca are shi asta o logica, ci sa moara vecinul cu capra cu tot... deci poate de acolo ar trebui sa incepi Ancah draga.... inventez shi eu, nu am habar de sfaturi duhovniceshti, shi poate ca imi spun shi mie aceleashi lucruri ca shi eu sunt bolnav... Deci sa ashteptam sfatul lui Iustin44 cu conditzi sa nu shi-o ia in cap ca e un ucenic al parintelui Cleopa... asha cum a shi marturisit, ca daca cauta sa placa oamenlor atunci deja shi-a luat rasplata de la oameni, dar daca cauta sa placa lui Dumnezeu... tzinand seama de aceshtia mici (o IoTA, o CIrTA) atunci ishi va primi binecuvantarea shi mare v-a fi chemat in Imparatzia Cerurilor cum ne invatza Hristos. |
Citat:
ai zis doua vointe; una rationala si alta irationala prima e superioara si a doua inferioara? |
Pentru a vedea nepatimas, e nevoie de curatirea inimii. Sfantul Ioan Scararul spune: "Cunosc un barbat care, atunci cand a vazut o femeie de o frumusete neobisnuita, i-a adus laude Creatorului pentru ea. Vazandu-o, dragostea lui Dumnezeu s-a aprins in el si din ochi au izbucnit valuri de lacrimi. Cat de minunat era sa vezi cum, ceea ce pentru un altul insemna ruina, pentru el a devenit intr-un mod supranatural cununa biruintei. Daca un astfel de barbat, in cazuri asemanatoare, va putea mentine astfel de sentimente si o astfel de conduita, el a devenit deja partas al desavarsirii, inainte chiar de invierea generala."
|
Citat:
|
vsovoi, acea poveste nu ii apartine (lui Iustin44), este scrisa intr-o carte ( daca imi amintesc bine e vb de Pr.Paisie) am citit-o si eu. Probabil a dorit sa continuam cu exemple proprii sau citate si nu pentru mandrie ci pentru folosul tuturor! :cool:
|
Citat:
Sa fi fost oare acel barbat chiar Sf.Ioan Scararul? |
Citat:
costel, acela era sfant shi nu mai cadea in poftele trupeshti, dar noi, "Capul in Pamant" cum spune sf Efrem Sirul, ca nu se cuvine a ne ridica ochii la a privii necuvincios la o femeie, sau la o domnishoara, chiar daca a facut-o Dumnezeu foarte frumoasa. |
Constantin, textul din care am preluat citatul nu-mi da mai multe informatii in acest sens, insa, eu inclin sa cred ca acel barbat este chiar Sfantul Ioan Scararul. Iata cum smerenia iti da un alt mod de exprimare.
|
Citat:
|
Ancah
Truda de a-ti curati mintea de orice gand si a o tine concentrata asupra rugaciunii (mai ales a lui Iisus), e un exercitiu care te va ajuta sa simti imediat gandurile pacatoase si sa le alungi doar prin simpla sfortare a gandului. Iar daca acel gand sau ispita e mai persistent(a), loveste-l cu Doamne Iisuse si va fugi din minte. Iar despre cel ce viseaza cu ochii deschisi in timpul rugaciunii, chiar daca la inceput primeste imagini 'bune, inaltatoare', diavolul ii va da mai apoi si ganduri spurcate si hulitoare, iata ce spune Sf. Ignatie Briancianinov in cartea 'Despre inselare'. Staretul: Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii. "Daca cineva", spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, "in increderea in sine intemeiata pe parerea de sine," (In original se spune: "daca viseaza cineva sa ajunga prin parere la cele inalte". Am intrebuintat aici o expresie lamuritoare, ca sa arat mai limpede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari inalte de rugaciune si a dobandit ravna nu adevarata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul il prinde repede in laturile sale, ca pe un slujitor al sau". Cel mai primejdios dintre felurile de rugaciune nepotrivita este atunci cand cel care se roaga alcatuieste prin puterea inchipuirii sale nazariri sau himere, luandu-le, la aratare din Sfanta Scriptura, iar de fapt - din propria lui stare, din caderea sa, din pacatosenia sa; prin aceste inchipuiri isi maguleste parerea de sine, slava desarta, cugetarea semeata, trufia, se amageste pe sine insusi. Se poate vedea lesne ca toate alcatuirile inchipuirii firii noastre cazute, schimonosite de cadere, nu sunt adevarate - ele sunt nascocire si minciuna, atat de iubite, atat de in firea ingerului cazut. Visatorul, odata cu primul pas facut pe calea rugaciunii, iese din taramul adevarului, paseste pe taramul minciunii, pe taramul satanei, se supune de bunavoie inrauririi satanei. Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei: "El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa" - asemenea lui Klopstock si lui Milton - "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr-acest chip, s-au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit buna-mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s-au indracit, stramutandu-se, cu mintea vatamata, dintr-un loc intr-altul; altii au primit un demon in chip de inger luminos, s-au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si-au pus capat zilelor; unii s-au aruncat in prapastie; altii s-au spanzurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale diavolului, cu care amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ? Totusi, din cele spuse de noi, orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune. Iar daca vreunul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici una din nenorocirile aratate mai sus, din pricina ca traieste in obste - caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care traiesc in singuratate - insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca nimic" (Despre primul chip al luarii aminte si rugaciunii, Filocalia vol.1 ). |
Dia20_diana
Sfintii Parinti spun ca mai mare e durerea parintilor cand vad cum copii se chinuiesc pentru pacatele lor care se transmit chiar genetic (betia, desfranarea, hotia, mai ales in nepoti) si in acest fel se feresc sa mai repete pacatul si se pocaiesc. Plus ca mai vad si altii si se pazesc. Pacatul virtual transmis copiilor e ca o alunita care daca nu o zgandari sta linistita, mai ales daca cunosti urmarile si te pazesti, dar daca o zgandari, repede ajunge la patima datorita nepasarii. Iertati-ma, dar eu nu fac altceva decat sa reproduc ce am auzit pe la Parintii nostri: Cleopa, Teofil sau Arsenie sau din Scrierile Sfintilor Parinti. Oricum stiu ca ma chinuie mandria. |
Domnule Iustin44, multzumesc de sfatul cu rugaciunea ce nu este spre pocaintza ci spre visare shi inaltzare inshelatoare ca sa aiba dracul de unde sa te arunce in prapastia nebuniei, ca m-am prins ce inseamna nebunia in cazul meu, te manii ca sa-tzi dai singur slava/vrednicie/aprecieri shi na-luciri shi pareri inchipuite ca o fi shi ca o patzi shi caatare e problema ce merita a fi mentzionata... ca shi cum ai mantui lumea intreaga, cand pe mine nu ma vad, deci degeaba mantui lumea daca sufletul tau tzi-l pierzi ??? , deci ce vreau sa spun este ca rugaciunea aia fara pocaintza shi cu visare de sine de la sfantul de care ai postat mi se potriveshte perfect... deci multzam... shi roaga-te la Parintele Cleopa sa aiba mila shi de mine, ca eu cam banui shi shtiu cine este :)
Doamne Ajuta |
Citat:
|
Sa caute un barbat care sa aive aproximativ sau in mare aceleasi conceptii de viata, pasiuni, gusturi ca ale ei si care sa aive bunavointa de a-si recunoaste greselile, corectandu-se sau lasandu-se corectat dupa cuvantul Sf. Antonie cel Mare: 'Om rational este cel ce ingaduie sa fie corectat.' Daca ar fi si credincios, ar fi ideal. Gasind un asemenea om , ce rost ar mai avea sa se uite la altul. Daca cei doi nu inteleg ca fiecare din ei e un dar al lui Dumnezeu pentru celalalt si ca scopul prieteniei intre un baiat si o fata e casatoria si apoi nasterea de prunci (implinirea familiei), vor sfarsi in a cadea in desfranare inainte de casatorie si apoi vor avea'mari ispite si necazuri' chiar daca se vor casatori, dupa cum spune Sf. Vasile cel Mare.
|
Multumesc, Iustin. Stiam ca imaginile sunt amagire diavoleasca, dar din pacate nu am intotdeauna smerenia de a le indeparta de la mine. Sper cu timpul sa invat sa le alung.
|
:) Da, Iustin, multumesc si eu ptr sfaturi... am sa tin cont de ele daca vreodata o sa ajung la concluzia ca trebuie sa ma mai marit o data!
|
Citat:
|
Recomand Sf Nicodim Aghioratul PAZA CELOR CINCI SIMTURI, carte a carei idee este ca nefolosite doar dupa scopul pentru care au fost lasate de Dumnezeu, simturile noastre sunt tot atatea porti de insinuare a celui viclean, iar imaginatia noastra este cel mai folosit mod prin care ne lasam manipulati de acesta.
|
Citat:
|
De ce trebuie ca fetele frumoase sa constituie un apetit sexual? Atunci de ce a inzestrat Dumnezeu femeia cu frumusete?
|
Doar daca privesti patimas le vezi asa. Vedere curata sa avem si vom putea sa-L laudam si prin aceste chipuri. Un alt mod de desfatare, nu la indemana oricui, dar, un bun ce poate apartine tuturor.
|
Sfintii Parinti recomanda sa nu privim nimic insistent.
Nichita Stithastul Cuvant la duminica cea noua "de este cu putinta, sa nu te rapesti de genele tale nu numai de vederea cea iscoditoare si mult cercetatoare, ci, de este posibil, nici macar de cea patrunzatoare, [dar]intamplatoare si in treacat, pazindu-te cu dinadinsul pana si de vederea cea superficiala..." |
Dumneze4u nu condamna, pacatul e o afecriune care defomreaza sufletul iar deformarea va provoca chinuri vesnice pe lumea cealalta. |
Citat:
|
Citat:
|
E mare prapad cu pofta care se naste din privire. Eu n-am fost niciodata in stare sa o stapanesc. Cand am vazut o femei frumoasa, imediat am dorit-o in gandul meu desi, in exterior, am cautat sa par cat mai distant. Asta e!
|
Citat:
e vorba de ispita neluata in seama din privire... |
sharpele de arama... iar arama era extrasa de robii evrei din minele lui faraon... iar Moise fusese crescut ca un fiu al lui faraon.
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 20:35:08. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.