Discutii despre credinta
 

Aș vrea să pun în discuție chiar necesitatea discuțiilor online, dar și a celor reale, mai ales în credința ortodoxă. Oare sunt ele necesare? Dacă te uiți pe net, cvasi-majoritatea canalelor sau grupurilor doar postează citate, interviuri, predici, conferințe. Teoretic, cred că sunt interesante, dar cantitatea lor e mare și nu mereu ai sufletul setat pentru subiectul respectiv. Oricum, eu, ca om, aș vrea să vorbesc despre ce mă interesează la acel moment, să aud și de la alții sau să ajut la rândul meu pe alții.

Oare este asta ceva pozitiv sau utopic?

Prin orientarea discuțiilor pe teme legate de credință — catehism, dogmă, nelămuriri, opinii, situații personale, neputințe, cereri de ajutor — și mai ales cu o moderare fără cenzură, dar care să păstreze mereu astfel de topicuri, eu zic că am putea progresa împreună și să ajungem și la relaționare umană.

Acestea nu înlocuiesc discuțiile cu duhovnicii, dar cu cei asemenea ție poți vorbi detașat, de la egal la egal.

Voi încerca să promovez astfel de discuții; singura chestie fiind să nu fie politică sau altceva, dacă nu este atinsă și relația acelui subiect cu credința.

Pentru cei cărora le e lene să se înscrie pe forumul ăsta, dar citesc totuși și sunt interesați să discute pur și simplu despre asemenea teme, o modalitate ușoară și în timp real este pe Discord:
https://discord.gg/32TkHXYFB

Eu voi continua și aici, și acolo, dacă vor fi doritori. Importantă este fiabilitatea acestei discuții, nu modul.

Desi creidnta pare a fi mai degraba un act intim, si este gestionat deja de Biserica, pot fi anumite imbolduri care ne-ar indemna sa vorbim cu altii despre credinta:

- avem o nelamurire , un punct blocant care e esential pentru noi, si care fie nu avem duhovnic, fie el nu ne a lamurit sau nu am inteles noi .

- Exista un topic care consideram ca avem deja o opinie asupra lui, si ne ar prinde bine sa o mai dezbatem cu alti , fie pentru auto-confirmarea noastra sau imbunatatirea lui, fie pentru a ajuta pe ceilalti

-S-a creeat o prpastie intre noi si Biserica, dar am vrea totusi sa o intelegem, si nu suntem pregatiti pentru asta.

-Cineva are el o nelamurie,. si intreaba

Un limbaj natural intre oameni de aceiasi conditie si cu aceleasi preocupari ar putera fi un exercitiu interesant, poate nu este considerat in afara Bisericii , si poate ajuta oamenii prin cel mai idnemana mijloc aflat la dispozitia lor : comunicarea directa in limbaj natural cu semenii lor

Exista discutii libere despre orice: politica, bucatarie, finainciar, sanatate ,socializare etc numai despre credinta nu sunt.

Predicile preotilor plaeca de la premisa ca ai un anumit nivel,un anumit limbaj , si o preocupare in acel moment exact pentru topicul care il pun in prim plan.

Dar eu nu vorbesc de predica , care vine de la emitator la ascultatori, vorbesc de dialog.

Voi incepe cu cateva intrebari generale care ma preocupa pe mine actual , dar cum am spus pot fi si alter perspective : intrebarile tale, teoriile tale , indemnurile tale . Totul poate consistui un subiect interesant pt comunitate

In prezent ma preocupa :

-Trecerea de la o atitudine in care ma spriijineam strict pe mintea mea in raportarea la Cuvantul credintei, care e temelia credintei mele, la o abordare pomenita si in Evanghelie, in care Duhul Sfant ne lamureste de fapt tainele Cuvantului , si ne ofera credinta. Deci nu eui personal , ci toptul este un dar al Duhului

- Ideea ca nu conteaza atat de mult ce gandesti in interior angoasele sau exaltariler tale, ci cu ce iesi in edxterior: fapte ,cuvinte. Iar din acestea 2 ultime, ti se vor modifica si gandurile.

-Neputinta de a ma ruga la ora fixa cu cuvinte scrise, desi daca incep le gasesc sensul. Aceasta crted ca e strans legata de impatimirea cu preocuparile lumesti

-Dorinta de a ma ruga pentru cineva pe care eu l-am lovit mult, fiind eu de vina, si acum ,conform neinteleselor cai ale Domnului , sufera el de o boala incurabila in loc sa fiu pedepsit eu,pacatosul,care ma recunosc asa. Cine poate intelege vreodata cat de inalte sunt caile Domnului?

Plecand de la intrebarile mele, la care bineinteles nimeni nu mi-am raspuns cu un mesaj, incep sa imi pun intrebarea de ce.

Si realizez ca scopul meu a fost sa ma pun in prim plan pe mine .

Deci se cristalizeaza una din ideile care o aveam la inceput cand am deschis topicul:

Discutille ca sa aiba succes trebuie sa fie pe subiecte comune si de regula teoretizate inainte de altii , cum ar fi in cazul nostru de exemplu dogmatica, sau o anumita practica religioasa

Ceea ce eu am intrebat in topicul anterior, pasul urmator ar fi sa il transform in subiecte generale, valabile pentru toti

-Care este rolul Duhului in iconomia mantuirii , si de ce nu se poate ajunge la Hristos fara Duhul?

-Cuvintele noastre pot sa fie mereu de succes si chiar placute Domnului, daca ne raportam mereu cand zicem ceva la cum ne vor percepe ceilalti?

-Este patima lumeasca aceea care ne indeparteaza de rugaciune?

-Cum sa ma rog pentru celalalt ca si pentru mine?

Comparati cu cele de mai jos!

Se poate observa ca formulate mai general , sunt mai mari sanse ca altii sa se angreneze in discutie

Forumul insusi este un loc pentru tot felul de discutii pe fiecare subiect. Dumneata ai deschis un fir de discutii pe post de forum, un pui de forum la resurse ortodoxe online? Crezi ca discutia cu dumneata ar putea deveni o resursa ortodoxa? Pai discutia asta despre credinta nu e o resursa online ci vrea sa se substituie forumului in intregime caci prin definitie, un forum ortodox este defapt un cadru de discutii serioase in care au loc tot felul de discutii online despre credinta.

Deci cred ca acest thread ar trebui mutat la "Sectiune dedicata profesorilor de religie" daca spui ca esti capabil sa porti astfel de discutii serioase ce se pot constitui in resurse online.

1. Asta este o mare taina, Nimeni nu stie cu adevarat ce si cum. Uite la faza cu "Femeia Samanineanca"care nu era botezata in Duhul si a fost aleasa SPECIAL pentru revelarea lui Iisus Hristos ca Mantuitor al lumii,...iti dai seama, desi era goima n-avea treaba cu evreimea.
Incredibil!

2. La nivelul nostru de cunoastere trebuie sa fii un foarte bun psiholog ca sa reusesti abilitatea asta de a fi placut de oameni cand le spui ADEVARUL in fata. Iisus deseori, in diverse situatii critice nu prea tinea cont de cum este perceput cand le vorbea direct. Stia ca mintea omului in general este facuta MUCI de catre atasamentul pentru Mamona si imparatia BANULUI ( ALL MIGHTY DOLLAR)

3. Depinde de patimi. Avem patimi marunte( zahar, mancare, carbohidrati, indragosteli, workoholici) si patimi uriase( unii, fereasca Dumnezeu, ingrozitoare).

Totul este sa nu ai pacate mari!( spun unii mari duhovnici experimentati in ale impatimirii)



4. Pe langa rugaciuni de bine, sa scrii cat mai multe pomelnice pentru cei vii de langa tine.

Doamne Ajuta!

Pai nu vezi ca toti au cam amutit. Ce mai conteaza unde deschizi discutia? FOrumul de genul asta se pare ca este depasit, desi diversi continua sa se inregistreze???

Topicul asta nu e pentru discutii din moment ce e un thread de resurse online.
E aiurea sa porti discutii in biblioteca. Acolo te documentezi. Iar daca tu si autorul vreti sa discutati singuri intro biblioteca atunci s-ar putea sa deranjati pe cei care citesc si tac parand amutiti.

Va rog mutati threadul la profesori. Ca la ce intrebari s-au pus doar profesorii pot raspunde.

Pentru mine e important cum discutam, nu doar pe forum dar in general in online, ca un preambul al discutiilor live. Caci de la modul cum comunicam , e influentat in mod hotarator si continutul discutiilor.

Si am pus un link la un site cu grupuri de comunicare mai directa,mai real time,dar care are si clasificari de subiecte in genul forumului, de aceea am plasat initial acest thread aici


Dar intradevar dezbaterile insusi nu au sens aici.

Mai stai 2-3 zile poate stie Iorest sau cineva mai vechi sa il mute eu nu am reusit.

Daca nu reuseste il abandonez si deschid altul asemanator

Părerea mea e că tu ești mai mult o fire teoretică, decât practică, aici greșești, probabil ai un grad mare de comoditate în a te duce pe la mănăstiri, schituri, chiar în afara județului tău pentru a pune întrebări exponențiale pt parcursul tău duhovnicesc.

Eu zic să te pui pe treabă, de pe net n-o să culegi mare lucru, oricum ar fi, e experiența altuia, nu a ta și poți să dai de oameni înșelați care să te încurce mai mult.

Eu zic să te duci și pe la Cășiel la părintele Serafim cu unele întrebări.

Și nu mai pune întrebări doar de dragul problematizării sau al teoretizării, ci pt ca să-ți rezolvi din situațiile pe care le ai, nu încercăm să scriem un doctorat de apologetică pe forum.

Da ,intradevar, sunt o fire mai teoretica, dar si tu reduci totul la practica , si si aceea practica mai mult in aspectele ei formale.

Adica nu pomenesti si de faptele bune : vorbeste cu cei din casa, invingeti comoditate resentimente ,daruieste cuiva ceva,nu judeca pe altii etc

Pomenesti mai mult de mers la Biserica ,de aspecte exterioare, dar care desigur pot ajuta foarte mult , si sunt foarte de dorit, dar nu doar ele.

E drept ca nu as fii eu in masura sa spun care e proportia justa , ca sunt deficitar cand cu mersul la Biserica, cand cu fapotele bune, cand cu rugaciunea, cand cu o anumita ratacire in sufletul meu.

Dar nici sa ma concentrez doar pe un aspect nu sunt sigur ca as putea-o duce

Eu unul personal nu as putea face lucruri exterioare, fara o motivatie puternica interioara. De aceea pun accent pe intelegerea credintei, pe trairea ei, si in final practica sa fie o continuare a ceea ce ai in suflet.

Dar sa stii ca indemnurile tale sunt utile, sunt o alternativa sanatoasa de viata , numai ca si eu ti as recomanda sa aprofundezi si partea spirituala, intelesurile lucrurilor, sa fii mai deschis.

Eu cred ca armonia dintre teorie si practica, mai exact dintre toate puterile noastre : gand, suflet,fapta este esentiala si nici una nu le poate inlocui pe celelalte.

Si apoi scopul meu poate ajuta pe altii , daca se dovedeste adevarat si nu o himera, si daca intradevar este indicat in ortodoxie sa ai discutii libere cu altii.

Daca voi ajunge la concluzia ca nu e recomandat , ca nu e util, ca stilul tau si al altora, de 'a face' e mai sanatos, atunci poate ma voi reorienta si eu.

Dar deschiderea catre oameni si dorinta de a comunica cu ei,. cred ca nu ma va parasi niciodata

Păi cercetarea Bisericilor, mănăstirilor, e tot o jertfă, de timp, de resurse financiare care au în spate munca.

Mersul la slujbe e esențial, toți marii duhovnici nu ratau nicio slujbă, de acolo le venea harul și puterea, unde mai pui că aveau un canon de rugăciune personală destul de riguros.

Si cum ziceam evenimentul s-a produs, vorbind mai clar incep si oamenii sa inteleaga ce vreau. Acum tre sa inteleg eu ce vor sa zica ...:)

1) Pai botezul nu a venit mai tarziu? Pe atunci de abia era in curs botezul cu apa. Nicidecum cel cu Duhul.
Altfel e adevarat ca Duhul lucreaza cum vrea El si prin cine vrea

2) Dar in afara de psihologie, chiar porunca cea mai mare te poate ajuta:
" iubeste-l pe aproapele ca pe tine insuti " .Asta sigur ar trebui sa iti deschida calea catre aprecierea aproapelui

3) :)) Pai pe mine chiar patima marunta cu work-alchoolic ma opreste cred sa ma rog. orei mai fi ele si altele.
Orice patima cred ca te poate afecta dar nu iti vine sa crezi ca are efect asa mare incat sa nu te poti ruga.


4) Pomelnicele pot fi un ajutor, bine zici, dar rugaciunile alea de bine de care vorbesti ,cum s-ar putea face?
Cum sa simti cat mai tare in sufletul tau necazul celuilalt?

Multi participau la acele slujbe , si poate l;a fel de mult. Dar nu toti cred ca au avut aceleasi foloase din ele, ca si sfintii .

De acord ca, cantitatea aduce in cele din ruima calitate , ca gandul si inima noastra pleaca cu ceva din acele slujbe si cresc.

Dar daca nu ne ingrijim de sufletul nostru, efectul slujbelor se poate pierde.

In opinia mea sfintii au acest dar sa imbine lucrurile vazute : slujbe, rugaciuni cu ratiunea si sufletul lor personal, si de aceea au atata ravna si placere chiar in a participa. Pentru ca ei sunt dedicati cu totul credintei.

Eu incerc sa cred despre mine ca sunt dedicat lui Hristos . Poate daca as reusi sa asociez in inima mea acele suljbe cu Hristos, as avea aceeasi sete de participare ca a unui sfant, nici macar ca a unui miream normal.

Am dat exemplu acesta doar pentru a vedea cat de mult conteaza interiorul , nu pentru a ma lauda ca nu e cazul , si cum acesta poate face dintr-un lenes si un dezorientat , un credincios profund

Tu ești genul care discută despre cum se aleargă un maraton, în loc să alerge unul, dar ai vrea să interiorizezi experiența celui care se confruntă cu dificultățile cursei.

Nu poti fi sigur cum e mai bine , eu am admis ambele variante care ne pot ajuta practica si interiorul .Tu te exprmi ca si cum eu nu as lua deloc in calcul obligatiile practice , ceea ce nu e complet adevarat. Iar cresterea ponderii si calitatii acestora ,nu se face prin diminuarea intelegerii lor teoretice, dimpotriva.


Ce as vrea insa eu sa spun e ca putem discuta chiar subiectele de interes pentru tine : participarea la slujbe, semnificatia slujbleor ,atitudinea ceruta credinciosului ,mersul la manastiri sau chiar viata din manastiri.

Toate acestea sunt la randul lor si activitati practice, dar si subiecte de teorie si deci de discutie

Sa va spun o taina a Credintei, cine asculta si face teoretic, ala a si facut si practic in timp ce cine face mai mult practic ala e... mort deja...vu.

A crede e a vedea inainte...ceea ce stiai deja