Cuvantul lui Hristos e continuat de Biserica?
 

Nu am o atitudine negativa fata de ortodoxie, mai degraba una suspicioasa,demotivata, desi am un feeling general pozitiv fata de ea, bazat mai degraba pe incredere.

Daca vreti sa ma incadrati intr-un cuvant sunt la cei ezitanti , dar cu o perspectiva pozitiva, nici protestant care sa creada exclusiv in scriptura, dar nici nu pot prelua dogmele ortodoxe fara o chinuiala si o analiza interioara , care sa justifice increderea mea in ele.

Sunt de vanzare cum s-ar zice,imi ofer sufletul, ma cumpara cine ma vrea. Si pana acum doar Cuvantul lui Hristos m-a facut sa vand totul (interior vorbind) , si mi-a castigat mintea si sufletul. (Stiu ca aici cei 'binevoitori' vor comenta ca si diavolul e printre ofertanti, mai ales datorita exprimarii indoielii mele)

E drept ca si patima face ravagii pe acolo , si sunt vandut si ei, dar nu cu acceptarea mea rationala, ci mai degraba prin acapararea atentiei mele, in care nu mai sunt in stare sa fiu stapan pe viata mea.

Nu ader asa usor la principiile ortodoxe ,dar nici nu le refuz. Nu sunt in stare sa am rugaciune citita , desi rugaciunea este in sufletul meu ca si al orcui, nu inteleg asa bine conditionarea harului doar prin Taine .

Si nu inteleg de ce apostolul Pavel, ca si intemeietor al Bisericii , si chiar si ceilalti ucenici directi ai Domnului , nu au aproape nici o referire la cuvintele directe ale lui Iisus Hristos, in epistolele lor , si nici chiar in Faptele apostolior nu se vad urme ale unor eventuale astfel de predici.

Ca si cum o fractura s-ar fi produs in Noul Testament si avem un Cuvant direct al lui Dumnezeu Fiul in primele 4 Evanghelii , si un discurs care nu face nici o referire aproape la acest Cuvant ,in urmatoarele epistole ale apostolilor.

E ca si cum s-a trecut de la revelatia Cuvantului lui Dumnezeu, la altceva , un alt fel de credinta. Eu am identificat-o ca fiind mutarea accentului de la auzirea Cuvantului ,la credinta in jertfa Cuvantului Intrupat si in invierea Sa.

Si prin aceasta jertfa se produce de fapt implinirea scopului Intruparii Sale, iertarea pacatului , si restaurarea omului la starea de dinainte de cadere.

Dar aceasta noua realitate e putin mai greu de inteles, nu e asa izbitoare ca si Cuvantul direct al lui Dumnezeu , si ofera un rol mai mare intelegerii omului ,decat revelatiei.E o revelatie mai ascunsa daca vreti. Cu alte cuvinte lucrurile devin mai abstracte.

Si ca sa fie si mai complicat , simultan cu Invierea si inaltarea, se implineste o alta fagaduinta misterioasa a lui Dumnezeu,facuta de-a lungul istoriei iudeilor , dar si de catre Hristos in timpul vietii pamantesti prin prezenta Mangaietorului .

Duhul Sfant este o prezenta misterioasa, care duce la intelegerea noilor realitati, si uneori se spune despre El ca este Duhul lui Hristos, adica deja este in noi daca credem in Hristos in mod asumat ,prin Botez.

Intreaga istorie ce a urmat a Bisericii a plecat de la aceste noi realitati,desi nu putem nega ca tot Cuvantul direct al lui Iisus din evanghelii era temelia de baza a orcaror noi obiceiuri ssau teorii introduse.

Ce as vrea eu pe plan personal, e sa fac mai lina trecerea aceasta de la Cuvantul lui Dumnezeu , care copleste mintea prin perfectiunea Sa, si nu mai ai nevoie de alta demonstratie, la realitatile mai abstracte ale Bisericii , desi aparent exprimate prin lucruri simple : sa te rogi , sa participi la liturghie , sa te marturisesti etc.

Parerea mea este ca nimic in lumea asta nu este un cadou, un Dar.

Tot ce trebuie obtinut prin invatare si insusire, cum ar fi atragerea Duhului Sfant asupra noastra se face printr-un efort sustinut foarte foarte greu.

Sincer ,habar nu am.
Pot sa iti zic de restul virtutilor, ca trebuie sa ne chinuim pentru ele, de pacat ca trebuie sa luptam cu el . Pot sa iti zic de indoiala si credinta , ca macar stii clar la cine se refera.

Dar despre Duhul Sfant e ceva care depaseste puterea mea de conceptualizare.

Mila lui Dumnezeu vine si peste cel ce se chinuie sa faca binele , dar tot la fel de bine vine si peste cel pacatos si lipsit de speranta, atunci cand considera El ,prin revelatia si cainta.

Ortofdoxia cere sa te botezi in Hristos, si in urma Botezului tau asumat, vine si harul Duhului Sfant. E adevarat ca ai avut o poate o oarecare lupta daca se botezi sau nu,poate ceva indoieli, sau poate erai copil mic cand s-a intamplat.

Dar iata ce putin cere Dumnezeru pentru a iti da harul , credinta in Fiul Sau , putina apa,increderea in slujitorii sai,preotii , si Duhul lui Dumnezeu e in tine.

Dar pe cat de repede vine pe atat de repede si se stinge, daca nu te chinui sa gasesti voia lui Dumnezeu. Si chiar daca pare ca se stinge, nu te paraseste complet, si te trezesti pe nepusa masa ,ca te-a ajutat sa mergi inainte de fapt.

Nu cred ca exista taina mai mare ,decat aceasta prezenta a Duhuluin Sfant in noi.
Eu nu zic ca il am datorita stricaciunii mele, dar nici nu zic ca pot face ceva fara El ,datorita bunavointei Sale.

Matei 3:13-17
În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan ca să fie botezat de către Ioan. Ioan însă căuta să-L oprească zicând: „Eu ar trebui să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Iisus însă i-a răspuns: „Lasă acum! Fiindcă aşa se cuvine, ca să împlinim tot ceea ce este drept.” Atunci Ioan L-a lăsat. După ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă şi deodată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut coborând ca un porumbel şi aşezându-se peste El.


Dupa cum vezi Duhul Sfant s-a asezat numai peste Iisus, nu si peste multimile pe care Ioan ii boteza INDIVIDUAL in raul Iordan. Peste ei nu venea porumbelul. Ca urmare ei aveau de muncit la a invita Duhul Sfant peste ei. Eu unul asa inteleg din ce este scris dar si din viata pe care am dus-o , citind studiind si observand totul in jurul meu cu mare atentie: bolile cumplite cronice, cancerele, tumorile, accidentele, nebuniile la cap, psihozele, Adictiile turbate de tot felul la ambele sexe...toate in randul celor botezati de toate varstele, atentie!. Fereasca Dumnezeu!

Matei 4:10-11
Atunci Isus i-a zis: „Pleacă, Satano, căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău , să I te închini și numai Lui să-I slujești. ” Atunci Diavolul L-a lăsat și iată că au venit niște îngeri care Îi slujeau.

Deasemenea aici, imadiat cum Iisus si-a exprimat cu voce tare loialitatea Sa fata de Dumnezeu Tatal, cum au aparut din neant niste ingeri, posibil mai multi de doi, poate o ceata care in mod evident nu l-au parasit pe parcursul vietii lui scurte de trei ani cand a reaparut intre oameni.

Cu alte cuvinte, ce intelegem noi din asta este faptul ca in timp ce El era cu ucenicii, cu multimile, cand era chinuit si batut, ingerii respectivi erau in PERMANENTA CU EL! Ii vedea in permannenta, fara insa sa comunice si celor din jur ceea ce vede el si pe cine are linga El in permanenta...din motive lesne de inteles...

Deci cand ai Duhul Sfant peste tine, in tine, incepi sa vezi PUTERI reale IN JURUL TAU. Tu le vezi, le simti, te folosesti de ele, evident in afara de cele pictate pe peretii bisericii, pentru a avea o viata mai implinita , deoarece asta-i unul din scopurile esentiale ale omului in viata, sa vedem dincolo de ce ne ofera existenta finita materiala.

...cam asa stau lucrurile din ce este scris!

Clar ca trebuie luptat ca sa il mentii.
Dar primirea Duhului Sfant este harul lui Dumnezeu.
Pentru ca si in vechiul Testament au fost sfinti, s-au chinuit s-au luptat , dar asta nu aduce automat harul . Nu este o datorie a lui Dumnezeu sa ni-l dea dupa faptele noastre .

Darul Duhului Sfant s-a dat prin Hristos ,nu mai devreme,nu inainte de El, dar nici atunci nu s-a dat automat cum cred protestanti , ci prin conlucrare cu omul si eforturile lui cum observi si tu.

Ca este un dar o arata lamurit taina Botezului. Poti sa faci cel mai mare bine in lumea asta , sa muncesti si sa te chinui ,sa iti dai trupul pentru altii , sa ai toata cunoasterea din lume.

Daca refuzi acea cana cu apa si refuzi acel ritual al Botezului , nu ai harul Duhului Sfant. Pentru ca ai refuzat darul, si te-ai bazat pe tine.
Dumnezeul are partea de revelatie si de har, noi avem partea de conlucrtare si de credinta


Da, sunt multi botezati care fac cele mai mari rele. dar asta nu micsoreaza cu nimic puterea harului. Nimeni nu poate stii ca un criminal odios, nu e chiar talharul de pe cruce si ca in ultima clipa a vietii nu se va cai.

Harul e pentru toti, in afara de cei ce il refuza explicit .

Atata vreme cat ei nu refuza Botezul si nu il reneaga , nu sunt inca pierduti.

Chiar cei care mai fac pe grozavii si spun ca ei ar vrea sa renunte la ortodoxie, o fac pentru ca oricum nu o practica. Dar asa cum nu iti poti renega parintii ,nu poti renega nici pe creatorul tau, Dumnezeu e aproape de tine si cand depui eforturi de imbunatatire , dar si cand ratacesti , caci harul lui este mangaiere nu jug.

Da cunosc ce spune invatatura Bisericii, insa nu pot sa nu ma intreb, daca nu era Duhul Sfant inainte de El, cu cine se conversau si interactionau Patriarhii si sfintii Vechiului Testament.

Cine poruncea corbilor sa-i aduca lui Ilie atletul paine si carne iar izvorului secat sa reinceapa sa curga pentru apa Porfetului Sau iubit.
Cine-l sfatuia cum sa se fereasca de sagetile Isabelei?
Cine-l tine in viata pe Ilie de mii de ani pentru ca in curand sa revina pe Pamant?

Si in completare si David spune : "Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine"

Si e un fapt recunoscut ca Duhul Sfant a fost prezent dintotdeuna,inca de la facerea lumii, caci si crezul spune "Si in Duhul Sfant, cel care a grait prin proroci" ,bazat pe cuvintele prorocilor care de regula incepeau cu: "Si a fost Duhul Domnului peste mine ."


Diferenta cred ca e ca Duhul venea cand considera El , nu era dat, nu exista vreo certitudine pentru a il avea sau pastra. De aceea si David se roaga atat de fierbinte, pentru darul Duhului, caci nu avea nici un sprijin in afara de credinta lui,nu stia ce ar trebui sa faca sau cum sa procedeze

Dar incepand cu Hristos Duhul ne este dat , ne este propriu , si aceasta se face prin botezul in Hristos.
Nu mai suntem la voia intamplarii , avem arhiereu care a mijlocit pentru noi , si Dumnezeu ne-a iertat, si ca semn al iertarii ne-a dat darul Duhului Sfant, fagaduit din veac.

Un singuir lucru trebuie ,credinta in Fiul sau. Nimeni nu are Duhul Sfant , daca nu il are pe Hristos.

Inainte nu era asa, profetii aveau inspiratia Duhului Sfant prin cine stie ce ratiuni sau prin meritul lor.

Dar dupa Hristos nimeni nu se mai poate lauda cu faptele Lui, caci toata mila prin El vine.

Iar mila lui Dumnezeu nu se face cu zgarcenie, nu poate fi compensata sau meritata de nici o fapta umana ,care sa fie atat de mare, incat acel om sa zica ca are Duhul lui Dumnezeu datorita lui insusi.

Concluzia logica este ca si David era constient ca Duhul poate fi luat in orice clipa. Nu ramane fixat decat la Hristos dublat de ingerii bodyguarzi care i-au asigurat o dubla securitate corporala conform dorintelor Lui.

In schimb restul suflarii, cand il are cand nu-l mai are...Deci este spinoasa treaba.

Corect, El graia, comunica informatii, ii tinea sanatosi si in siguranta de vrajmasi, alertandu-i direct, nu prin semne, cand trebuiau sa fuga din calea mortii, sa se ascunda de alte puteri malefice.


Pai si acum in zilele noastre cu ce este diferit?

Nu inteleg cum adica ne este propriu, ne este dat, daca nu ne protejeaza de boli, nu ne tine in siguranta?

Priveste doar cati indivizi botezati intra aproape ZILNIC in coliziuni mortale efectiv prostesti din cauze idioate, puerile de infantilism si fitzerii, din cauza vitezei si neatentie sau ca intra altii in ei, care mor pe capete deseori de gat cu familii cu tot.
Fereasca Dumnezeu! Unde este protectia, unde sunt "Bodyguarzii"?

Botezul, concluzia mea din studiu indelulg, doar ne adauga un fel de antena prin care devenim receptoare, daca suntem buni si ne incadram in parametrii ceruti pentru a fi luati in seama, nimic altceva. si chiar si asa, cu mare semn de intrebare, in nici un caz "ne este dat"

Am vrea noi!...para malaiata in gura lui Natafleata!

Cei amintiti tocmai ca daca-i intrebi, au credinta, merg si la Biserica, sigur se si spovedesc, impartasesc... si TOT ii aduna bucati Smurdul de pe drumuri deseori cu elicopterul. Deci unde este PROTECTIA aia "data automat"?

Corect, nu asa se poate , prin meritul personal te faci "vazut" de Cer ceea ce dupa mine presupune eforturi absolul monumentale. Nimic nu se obtine fara un efort urias din partea noastra!...in conditiile in care toate drumurile(vietii) nu duc nicaieri

Corect, dar asta nu schimba datele problemei de mai sus.
DIn nou, n-ai sa vezi chiloti pe broasca, para malaiata... fara sa pui zdravan osul la treaba.

Asta nu stie nimeni cum se distribuie Mila. Eu o consider o Taina sub 10 zavoare.

[quote]
Botezul, concluzia mea din studiu indelulg, doar ne adauga un fel de antena prin care devenim receptoare, daca suntem buni si ne incadram in parametrii ceruti pentru a fi luati in seama, nimic altceva. si chiar si asa, cu mare semn de intrebare, in nici un caz "ne este dat"

Am vrea noi!...para malaiata in gura lui Natafleata!

[\QUOTE]

Eu imi faceam probleme cand am inceput threadul asta ca as fi prea rebel, dar vad ca nu e cazul.

Chiar daca as dori sa inteleg cum s-a ajuns de la cuvantul lui Iisus Hristos rostit de El si consemnat de evanghelisti, la Biserica , care pare ceva total diferit , adica nu ne vorbeste in cuvinte simple dar pline de intelesuri desavarsite ca si Evanghelia, cu toate acestea recunosc rolul Bisericii pentru cateva clarificari care le-a adus dupa inaltarea Domnului , si unul din aceastea e chiar Botezul.

Hristos a lasat printre ultiumele porunci apostolilor sa mearga sa boteze in numele Tatalui al Fiului si al Sfantului Duh, introducand pentru prima oara botezul oamenilor in numele Treimii.

Iar Biserica primara a lasat ritualul Botezului cu etapele lui ,scufundare de 3 ori, ungere apoi cu mir, lepadarea de satana si unirea cu Hristos,toate acetsea savarsite de preoti ca urmasi ai apostoloilor, la randul lor prin transmiterea harului prin punerea mainilor.

Iar apoi a fost clarificata si dogma ca aceasta e o cale obligatorie de transmitere a harului Duhului Sfant.
Faptul ca ulterior cel botezat poate pacatui sau se poatre rataci, nu contravine puterii dobandite la Botez ci este doar vina lui si a nasilor(parintii duhovnicesti)

Dar nu exista o alta cale de dobandire a harului, de aceea e unica Biserica primara ,mai tarziu orotodoxa si catolica .Nu se poate trezi oricine altul ca a dobandit nu stiu cum harul , si nici nu poate intelege deplin Cuvantul scripturii fara acest har.

Eu doar ma mir de ce a lasat Dumnezeu asa,ca totul sa depinda de putina apa, dar nu contest asta, pentru ca initial mi s-a parut singura cale posibila de a consfinti credinta noilor credinciosi,prin acest botez,care avea radacini adanci in istorie.

Asa intra harul in noi, iar prin fapte il pastram sau il pierdem

Ideea e sa nu ajungi sa nu vezi padurea din cauza copacilor.

Biserica nu e un scop in sine .

Prin chiar definitia ei, ea este doar trupul lui Hristos, continuatoarea operei Lui de mantuire.

Dar Capul ei este El. Biserica fara Hristos, fara Centrul ei, este un non sens.

Dar ce ai omule? Cine te-a contrazis? A zis cineva ca Biserica e fara Hristos , ca se pune ea insasi pe primul plan ?

Eu, eu m-am contrazis. Caci intrebandu-ma daca Biserica continua Cuvantul lui Hristos, pun astfel separatie intre Hristos si Biserica, incerc sa la separ, ca sa inteleg de ce sunt asa diferite.

Au fost incercari de explicare a Cuvantului Evanghelic la multi sfinti parinti.

Ba chiar in fata ciumei ereticilor, a aparut si recomandarea ca nimeni sa nu interprezteze de capul sau scriptura , ci doar sa asculte de interpretarile sfintilor parinti.

Dar iarasi aceasta recomandare nu trebuie absolutizata. Relatia lui Hristos este personala cu fiecare dintre noi .
Nimeni nu poate asculta de om, daca nu asculta inainte de Hristos.
Si nimeni, nici un sfant parinte nu a reusit sa se ridice macar la varful degetului limpezimii si atractiei, Cuvantului dumnezeiesc.
Hai sa zicem totusi ca sfantul Ioan Gura de aur, a reusit sa mai faca sa adie putin parfumul scripturii, macar prin stilul sau, simplu si la inima.

Dar fiecare fapta buna din pateric, fiecare fapta de dragoste, a fost ca bucuria revederii cu Hristos.

Caci El zice in marinimia Sa : "Cine crede in Mine , va face si el faptele mele , ba inca va face si fapte mai mari decat Mine"

Deci Biserica duce si ea cum poate Cuvantul dumnezeiesc, caci nu il poate explica , nu il poate circumscrie, si nici macar nu il poate reproduce (limbajul omului fiind intortochiat si pretentios)

Singurul lucru care se cere de la ea este dragostea de Hrisots, caci eu nu imi pot imagina vreun sfant in pustie care sa stea macar si un ceas in picioare sa se roage, rugaciunile de dimineata asa ca noi , (care credem ca daca le am zis ne am facut datoria) , nimeni nu poate face poerformanta (fizica sau duhovniceasca) , daca nu este patruns prin interior ca o metafizica de Hristos.

Cine se lupta contra carnii, cade rapus de ea.
Cine insa dispretuieste carnea , ca avand privirea fermecata de Stapanul, acela nu isi mai baga in seama neputintele, caci nu mai are timp de ele.

Hristos este Cuvantul, Biserica este trupul Sau, si asa cum trupul ia nastere de la Dumnezeu, asa si Biserica ia lumina de la Capul Sau.

Da ce frumos te minți. Ce artă a pătruns în literatura ta. E impecabilă. Mai e puțin și ne zici ca ai fost alături de marele arhitect când a proiectat lumea și tu i-ai atras atenția că nu a observat lumina ortodoxă de după înviere. Nu a văzut scrierile marilor teologi ai secolelor 4 și 5 și 6 și 7 și 8. Că după nu mai contează, dogma e bătută in cuie. Sau dacă e înainte, e tradiție, e deja istoria ce va convine. Orice e în afara acestei biserici e arbitrar. Nu a ținut cont de părerea voastră, însă i-a plăcut ca să moară un om pentru supraviețuirea voastră, indubitabil...și să vă prevină de un alt om, care e antihrist, care face magie ca și primul și totuși nu incalca legile orânduite precum primul, care consideră că e frumos să nesocotească legile fizice orânduite de Tatăl Său. Domne pana la urma era Tatăl său, putea foarte bine să se dea cu un Bugatti pe uliță însă a ales sa meargă pe mare... roșie de altfel, poate i-a plăcut Ferrari!

Pai asta am si incercat sa lamurim in conversatiile noastre aici sa ascultam de Cuvintele , pildele si mai ales de Poruncile lui Hristos care sunt foarte directe si clare dupa parerea mea din ce am citit care n-au nevoie de interpretari ale intermediarilor umani.

Deasemenea sa nu uitam ca Hristos s-a adresat ucenicilor direct folosind un libaj simplu chiar modest pentru a "nu-i pierde" in prea multe explicatii.

Sa nu uitam ca toti ucenicii Sai cu cateva exceptii( Matei, Ioan, Simon) erau fara educatie, baieti simplii, meseriasi, pescari, alesi pentru puritatea lor si simplitatea gandirii caracteristice celor numiti in Fericiri.

Ai ales foarte bine acest indemn. Totusi chiar si fiind cu Duhul Sfant in ei Apostoli nu au reusit sa se fereasca de Capcanele vrajmasului care prin slugile lui ordinare i-a prins si din ce stim i-a terminat desi Hristos in Luca 9:27 spune: "Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Asta nu sufera interpretare. Eu unul sunt convins din aceste randuri ca unii dintre Apostoli nu au murit, ci prin dezvoltarea darului de nemurire au capatat viata vesnica aici printre noi, schimband in acesti 2000 de ani, precum personajELE din filmul Highlander, neveste, orase, continente, tari, si experimantand cu diverse profesii sau efectiv stand si asteptand "sub radar" a doua venire infricosata a Mantuitorului.
Absolut totul este posibil chiar aici sub nasul nostru!
Pai de ce nu?
Numai pentru ca nu-ti este permis sa gandesti asa?

Cuvantul trebuie sa-l iei simplu precum ar face-o un umil reprezentant al grupului de caractere mentionat in Fericiri. Chiar Hristos spune ca acestia sunt SAREA PAMANTULUI adica cei care prin saracia duhului sunt de o mare valoare duhovniceasca, cu o adevarata indrazneala la Dumnezeu( nu fake) si cu sanse de mantuire inca de pe Pamant.

Paradoxal nu-i asa?
Iar exemplele de genul Sfintei Matrona si altii abunda, care vindeca si acum prin ruga sincera, cu inima zdrobita la moastele lor.

Tocmai ca nu trebuie sa lupti contra carnii ci doar sa o respecti asa cum ea face parte tot din Creatie.
Contra neputintelor , da, trebuie luptata lupta cea mai grea.

Dar si ce castig masiv te asteapta la capatul acestei lupte!

De acord cu tine.
Cu rezerva totusi ca e posibil sa ne inselam putin amandoi, si ca ascultarea de interpretarea Bisericii, cand o ai deja pe a ta, sa iti fie de fapt un ajutor nesperat.

De multe ori citesc Cuvantul Evangheliei si nu ramane nimic in mine (cu exceptia dorintei de aplicare a lui) . Pur si simplu mintea mea nu vine cu nimic adaugat e muta,tabula rasa.
Si in acest caz unele interpretari ar putea fi de folos .

Nu ma refer la Origen aici care in orice vede un inteles ascuns. Dar un Sfantul Ioan Gura de Aur, poate fi de ajutor, daca nu te astepti sa gandeasca exact ce ai gandit si tu.
Ideea e sa nu exagerezi in partea cealalta , sa negi ori ce vine de la tine, in speranta ca ascultarea te va duce la smerenie si adevarul inspirat de sfintii parinti prin ascultare.
Daca insa indeplinesti Cuvantul esti liber sa il interpretezi cu oricare din variante personala sau prin ascultare ," caci pomul dupa rodul sau se cunoaste"


Da ,cuvantul trebuie sa il iei simplu,si eu gandesc la fel.
Pentru ca El este un Adevar general exprimat prin cuvinte simple.

Mai tarziu, oamenii, chiar sfintiti, nu au mai putut avea simplitatea lui Dumnezeu Cuvantul insusi "caci El nu le vorbea ca preotii lor, ci ca Unul care avea putere"

Cuvantul omului vine de jos si incearca sa se inalte catre Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu insa, vorbeste cu putere de la Sine, si nu are nevoie de explicatii, pentru ca omul recunoaste lumina dumnezeirii in El.


Trebuie sa lupti fara a face un scop din asta, ci doar din dragoste de comuniunea cu Dumnezeu.
Caci cei necurati nu il pot vedea pe Dumnezeu.

Sfintii in pustie nu numarau zilele cat stateau nemancati , ci pur si simplu se indeletniceau la inceput cu cautarea infocata a lui Dumnezeu prin chinuirea trupului, iar apoi erau prea preocupati de contemplarea si vorbirea cu Dumnezeu ca sa mai manance.

Deci tot ideea era aceea care invingea carnea.
Vointa singura nu poate, daca nu e acompaniata de ideea prezentei lui Hirstos langa tine,care tine loc de orice alta nevoie,fiind fericirea suprema.

Asa este. La inceput ai impresia ca nu ramane nimic dar cand explorezi viata si inevitabil te lovesti de greutati tot ce ai citit revine cu putere in minte. La mine asa a fost mereu.

A deveni un luptator nu este un scop ci o necesitate in drumul spre induhovnicire, parerea mea. Priveste cati sfinti sunt reprezentati pe peretii bisericii cu sabii si scuturi.

Chiar acum, ca spunem acelasi lucru ,totusi fiecare din noi tine sa mai precizeze ceva.

Pentru ca pentru fiecare funtioneaza intr-un anumit fel , si de aceea isi sustine ideea, pentru ca pentru el e vitala.

Tie de exemplu constiinta ca trebuie sa te chinui, sa te lupti cu pacatele, si slabiciunile, si nedreptatile , iti este un indemn pozitiv si mobilizator, si te tine in priza.

Eu,fara a contrazioce partea de chinuiala,caci stiu ca 'ingusta e poarta si stramta e calea ce duce la viata" , stiindu-ma slab si neputincios, nu vin inaintea mea cu pretentii de lupta mai ales in chestiuni fizice sau care tin de hard-ul constiintei.

Ci imi zic doar atat , sa nu pacatuiesc ceea ce si eu sunt de acord ca e pacat. Adica incerc sa cad la o intelegere cu mine : fereste-te de pacat, de a face rau altuia, de a iti necinsti trupul. Nu cer mai mult, pentru ca apoi intervine deznadejdea si pierd totul. Ci doar ceea ce si constiinta mea accepta ca e intolerabil si de nesuferit, si anume sa fii impotriva Cuvantul Domnului.

Dar ce nu am inteles inca, nu pun presiune pe mine, desi admir pe cei care pot face mai mult ca mine.

De aceea nu prea simt eu chinul, pentru ca incerc sa nu imi depasesc masura.

Dar incerc sa compensez asta cu ravna pentru porunca lui Hristos: sa nu judeci pe aproapele, sa fii smerit, sa suferi neplacerile de la aproapele, sa te porti frumos cu dusmanul tau.

Caci potrivit intelepciunii Bisericii prima porunca este mantuirea personala, si aceasta e un lucru intelept,nu egoist.

Am inteles oarecum de ce generatiile care au urmat dupa Hristos nu s-au repezit pe Cuvantul Sau (impreuna cu minunile Sale) spre a le interpreta ,dezbate etc , care mi se pare cel mai important eveniment in istoria umanitatii, si Biserica a abordat cumva subiecte diferite.

Caci crearea Bisericii , limbajul sau, preocuparile sale , nu poate fi pus cu semnul egal fata de limbajul si viata vazuta,pamanteasca a lui Hristos. E altceva. Nu seamana asa cujm nu seamana soarele cu lumanarea

In lumea de azi ,in care Scriptura a devenit mai importanta decat Biserica , e mai greu de inteles, de ce Biserica primara nu dadea aceiasi importanta explicita Scripturii.

Si raspunsul e simplu,valabil si azi: ca nu mai ai ce zice, nu mai ai ce adauga, ca pur si simplu mintea ,sufletul , experienta si toata fiinta noastra recunoaste ca aceea persoana Iisus dupa nume, Hristos dupa fapte, a fost nu doar vocea lui Dumnezeu insusi ,ci chiar El, ca vorbele nu puteau veni de la om, si nici macar nu putea fi transmisa de vreun om.

El insusi a venit si ne a vorbit

De aceea sfintii parinti au rezumat concluzia intregii persoane a lui Iisus Hristos , a cuvintelor si vietii lui pamantesti si mai mult decat pamantesti ,intr-un singur cuvant : A fost chiar Dumnezeu.

De aceea ei se lupta ulterior atat de puiternic , cu ereziile diferite, dintre care cea mai puternica a fost arianismul , formuleaza apoi Crezul, din acest unic scop, de a apara ideea ca Acela a fost Dumnezeu ,desi vorbea si avea trup de om .

Caci daca a fost Dumnezeu, atunci este in continuare Dumnezeu, si ce alta legatura mai puternica a noastra cu Dumnezeirea vreti, decat ca noi oameni, fragili si indoielnici, sa avem un repreznetant in chiar Dumnezeu insusi, adica sa avem un Dumnezeu Om , Iisus Hristos.

Aceasta ne scuteste de a analiza atat Cuvantul si a ne centra doar pe el , caci avem acest shortcut : Dumnezeu ne a vorbit direct.

De aceea sfintii parinti s-au si putut focusa pe alte subiecte, continuatoare, cum ar fi la apostolul Pavel, moartea fata de pacat , pentru a invia alaturi de Hristos.

De aceea si Tainele sunt simple : iti trebuie doar un vas cu apa pentru a intra in randul credinciosilor, si o bucatica de paine cu vin ,pentru a te uni deplin cu Dumnezeu , si a face cunostinta cu cel mai pretios bun daruit vreodata oamenilor de catre El : harul Duhului Sfant.

Caci Duhul Sfant vine doar de la El , caci este al Lui, dar uite ca se incapataneaza sa nu vina daca nu faci aceste minuscule cerinte materiale , care ascund de fapt un pas interior imens , si anume scufundarea in apa ca in moarte pentru a renaste cu Hristos, si gustarea Lui ca si Trup, pentru a te uni cu El .


Un singur exemplu intre diferenta dintre abordarea umana si cea dumnezeiasca:
Sa zicem ca discutam daca preotul si doar el poate ierta pacatele,prin taina marturisirii . Ne reunim , argumentam, vorbim si in contradictoriu, apar si protestantii cu a lor doctrina ca toti suntem preot, si catolicii cu a lor doctrina juridica a datoriei si rascumpararii si tot felul.

Dar Dumnezeu cum procedeaza? Cu totul altfel. El zice asa : "Ce este mai lesne a zice : iertate iti sunt pacatele , sau ridica-te, ia-ti patul tau si umbla ?"

Ne permitem noi asta ca oameni sa zicem ? Nu. Pentru ca noi nu avem, putere, noi doar dam cu vorba.

Dar puterea dumenzeiasca poate totul ,inclusiv iertarea pacatelor, inclusiv minunile in ajutorul nostru.

Si ce ne mai ramane de facut? Nimic. Decat sa lasam putin mandria mai jos si sa zicem ca si multimea participanta de atunci :" Niciodata nu s-a mai vazut asa ceva in Israel"

Ar mai fi doar cei care ar zice ca poate nu a fost adevarat, dar asta cu alta ocazie ....