Disertatie pe importanta umorului in inima Bisericii
 

Bună ziua,

Mă numesc Pascaru-Seiciuc Maria, studentă la masterul de Comunicare și consiliere psihologică și spirituală din cadrul *Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Vă adresez acest mesaj în contextul cercetării mele pentru *lucrarea de disertație, având ca temă Beneficiile si sensul umorului in viata Bisericii Ortodoxe.

📖 Scopul cercetării
Îmi propun să adun și să analizez întâmplări amuzante, dar pline de tâlc duhovnicesc, care ilustrează felul în care umorul creștin se integreaza si ce roluri are in viata omului bisericesc.

😊 Importanța umorului în viața creștină
Umorul trăit cu discernământ devine o expresie a inimii curate și a unei credințe vii. Așa cum spunea Arhiepiscopul Justinian Chira, „o zi în care nu râdeți este o zi pierdută”.

✉️ Invitație la contribuție
Vă rog, dacă este cu putință, să îmi trimiteți*relatări, pilde sau întâmplări vesele din:

1. viața parohiilor sau a mănăstirilor,
2. întâlniri cu duhovnici,
3. sau alte situații din viața bisericească în care umorul a fost o formă de înțelepciune și bucurie.

Poveștile pot fi trimise la adresa:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeFdg15sLNhsrTb-Z9KHGFZNBH5tCMl8ffo67zyO2Tc6ciVIA/viewform?usp=dialog
sau la
maruscaseiciuc0@gmail.com
(contribuțiile pot fi anonime, iar identitatea va fi protejată integral).

Vă mulțumesc sincer pentru disponibilitatea de a sprijini această cercetare și pentru împărtășirea unei dimensiuni luminoase a vieții duhovnicești.

Sunt destule chestiuni amuzante, exemplu am văzut oameni care duc vin „Sânge de Taur”' la parastase, probabil în memoria răposatului care avea palmares de cuceriri.

Draga mea
Pentru a putea avea o dizertatie perfecta, trebuie sa surprinzi piatra de temelie a umorului in viata ortodoxului. Iar aceasta este:

starea de sfintenie ne aduce la masura de a fi copii mari. Inocenti, si curati, atunci vom putea avea umor, pentru ca vom rade ca un copil, vom reactiona ca un copil dar vom fi intelepti ca un adult.

Exista in viata Bisericii parinti imbunatatiti care au atins masura de a fi ca si copiii, de a privi cu inocenta si umor, de a sti sa rada , sa fie in pace si bucurie sfanta.
Pe acestia te sfatui sa ii cauti, sa stai de vorba cu ei. si vei rade cu ei. vei gasi umorul autentic din Sfanta Biserica ortodoxa.

"Daca vrei sa vezi Raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil" Dostoievski

Simplitatea sfanta ne aduce la masura la care Hristos ne indeamna:

Fiti precum copiii, ca acestora este Imparatia Cerurilor.

Umorul inocent vine din simplitate. O minte curata, care stie sa rada frumos, sa se bucure frumos si sa traiasca frumos.

Odata un parinte a fost intrebat:
- Parinte, cum de ramaneti tot timpul calm , chiar si cand va supara oameni?
- Simplu fiule, cand cineva ma supara ma gandesc: Doamne daca tu il suporti de o viata, pot si eu un minut.


Odata un parinte a zis: Cu cat esti mai aproape de Cer , pretul pamantului scade.

Mi-aduc aminte că povestea Dan Puric anume că Ghelasos ar veni de la zâmbet, și mai era un om care neavând ce să aducă Domnului a făcut anumite jonglerii și erau primite și acelea de Maica Domnului.

Umorul în sine are multe extensii și pornește din diferite ioostaze, situații, evenimente etc.

Chiar dacă provoacă haz,veselie, râs, satisfacții,sau “beneficii”,așa cum cere disertația ta,nu înseamnă că este benefic in sine per ansamblu.

Cel mai adesea umorul pornește de la situația în care se râde de cineva,de ceva etc.

Comicul ne binedispune, sau ne rușinează,in funcție de situația în care ne aflăm.

Râdem de cineva sau cineva râde de noi?

Iar țara noastră este un Pol al Umorului,din păcate al unui umor de proastă calitate,de masă, trivial, incult etc.

Îl folosim excesiv,în orice situație , încercând să justificăm cam orice situație prin umor.

Iar asta nu este ok,deloc.

Soluția nu este umorul,in nicio situație,cel puțin,nu pentru noi.

Cu atât mai puțin,în cazul Bisericii.

Cu atât mai mult, că umorul românesc,sau cel adesea folosit de noi,este, așa cum am spus unul de cea mai inferioară calitate.

Întâi ar trebui să ne clădim un fundament cultural ridicat,ca mai apoi să rafinăm un umor BENEFIC.

Abia atunci vom putea vorbi despre Beneficiile Umorului, atât în societate, cât și în Biserică.

Avem nevoie de Seriozitate,extrem de multă.

Disciplină, Educație, Cultură…

Toate acestea ne lipsesc!

Fiindcă pe toate le tratăm cu UMOR.

Râdem de orice,de oricine,de noi înșine,in sinea noastră, tocmai ca să depășim aceste lipsuri.

Aș îndrăzni să spun că Umorul este o Facultate a Diavolului, și o unealtă a sa,mai degrabă decât o însușire Divină.

Râsul este adesea stârnit de situațiile în care ceilalți sunt în dificultate, când greșesc, când eșuează etc.

Practic râdem doar când alții sunt puși în situații negative.

Ne binedispune când ceilalți suferă într-un mod sau altul.

Umorul din păcate nu este DUHOVNICESC.

El este diferit de BUCURIE, VESELIE,FERICIRE,care vin din cu totul alte SURSE.

Stiu ca sunt 2 momente in care Mantuitorul a plans.
Mai stiu si ca a binecuvantat nunta din cana prin prezenta Sa, unde probabil se ziceau si glume.
Dar nu stiu vrteun moment in care El sa fi ras.
Cel mult S-a purtat neobisnuit intrand in Iersualim-ul care il ovationa pe un asin,dar din smerenie , (care doar pt unii ar patrea caraghioasa daca ar vedea un imparat asa)
Sau sa fie oare parinti sau monahi care sa fi abordat umorul? asta poate ,ar trebuyi sa stiti mai bine daca a-ti inceput tema asta.
E cert insa ca noi oamenii simplii ,radem ,si inca prea mult uneori.
Dumnezeu nu ne judeca ca radem, El doar ne asteapta sa gustam din trupul Fiului Sau jertfit pentru noi , si sa bem din vita cea noua in Imparatie.
Si parca iti cam ingheata rasul.... desi Dumnezeu insusi s-a facut Copil.

Foarte adevarat, dar nu sunt sigur ca dansul ar folosi tema asta drept subiect al studiilor de Masterat.

Inocenta ce vine din sfintenie pe toate le face divin.

E chiar interesant de abordat subiectul umor sfant. Nu cel decazut diavolesc, care rade de necazul altuia sau de caderea altuia. ci cel autentic . Pentru ca sfintii , chiar daca s-au sfintit tot oameni sunt, cu aceleasi simtiri doar ca toate simtirile AU IN ELE SFINTENIE.

De aceea sfantul spune mereu orice gandeste fara teama, deci nu ii e teama nici sa fie copilaros atunci cand trebuie.

La aceasta tema, te indemn sa abordezi sfintii cei nebuni pentru Hristos. Aici vei gasi si umos sfant.

Deci te indemn sa te axezi pe doua directii: a fi copil dar intelept ca un adult
si sfintii cei nebuni pentru Hristos.

Aceste doua directii vor arata si umorul duhovnicesc.

Din Pateric: Odata un awa si-a dus ucenicii si i-a pus sa traga cu arcul in padure si sa rada . Si a fost intrebat: awa cum asa? si acesta a raspuns: daca tragi prea tare de arc acesta se va rupe. Asa si cu acesti fii: mai e nevoie si de destindere ca sa nu se franga.

Una este să râzi din Bucurie duhovnicească,de fericire interioară și venită din bunătatea inimii precum o fac sfinții și oamenii duhovnicească care mereu îți oferă un zâmbet,o căldură,o stare de beatitudine.

Dar să nu transformăm sfinții și părinții Bisericii,sau chiar figurile duhovnicești și clericale contemporane cu noi ,

ÎN NIȘTE STAND-UP COMEDY....

Sfinții au râs doar de PĂCAT,de DIAVOLI,și de Moarte.

De ce?

Fiindcă și-au permis!

Face Constantin Necula destul STAND-UP COMEDY,doar ca să pară că Biserica este cool, și modernă și friendly și poate fi încadrată în daily habit.

Dar nu este chiar așa,nu adaptăm divinul la noi,ci noi ne racordăm la el.Daca putem,dar noi nici nu încercăm, doar pretindem și pliem Biserica peste orice,numai să dea bine.

Noi mimăm o duhovnicie,o exersăm,o pretindem,o povestim,o ascultăm..... Spiritualitatea a devenit din păcate parte din snobismul românesc clasic.

Fără strop de autenticitate,din păcate.

Preocuparea pentru un umor "înduhovnicit", dacă se poate spune așa, eu unul o găsesc foarte bună. Nu cred că inimile și mințile curățite și luminate de Duhul Sfânt devin incapabile să mai râdă. Iar a încerca să faci o colecție de situații anecdotice ori de umor fin cred că este o întreprindere benefică, care ar putea dovedi că se poate rânde și altfel decât vulgar ori răutăcios.

E o bucurie să asculți predicile/ înregistrările Mitropolitului Kalistos Ware, presărate cu observații ori povestiri amuzante, adeseori autoironice, în binecunoscutul stil englezesc.

Îmi amintesc un episod în care, ținând o prelegere în fața studenților, spune că acest gen de discursuri poate fi plicticos și chiar să atragă somnul.

"Eu însumi – spune părintele – am adormit la una dintre prelegerile mele, dar o voce din fundal nu-mi dădea pace și, trezindu-mă am constatat surprins că era propria mea voce adresându-se publicului..."

(citat din memorie. A mea :)

Mi se pare chiar un subiect curajos pt doctorat, nu cred că poți plagia de undeva altă lucrare copy-paste și e greu de găsit material, de compilat științific și de concluzionat anumite trăsături și desprinderi.

Din ce înțeleg eu există multe tipuri de umor - comic de situație când se întâmplă situații neașteptate, neintenționate, dar amuzante.
Comic de limbaj anumite pronunții, intonații or modulări verbale.

Zâmbetul cu care întâmpină unii duhovnici, un surâs cald și neprefăcut care arată latura umană până la urmă.

Și mai e și batjocura - palmele date în sinedriu lui Iisus și îndemnul să proorocească, sau să se dea jos de pe cruce și altele, sau imbecilismul intenționat.

Cred că la a doua parte se referea Seraphim 7, e adevărat și ce zice el că fiind tot timpul pe glume și bășcălie nu mai ai când să faci rezultate serioase.

Nu știu dacă s-ar încadra la subiectul cercetării tale, dar mi-am amintit de acele anecdote populare pline de tâlc, adeseori pilduitoare, cu Dumnezeu și Sf. Petru pe Pământ. Am dat peste una tare frumoasă, alcătuită de Geo Bogza: https://www.cuvantul-liber.ro/492307...lau-pe-pamant/

Altă anecdotă pilduitoare, cu autor necunoscut:

Pentru cine apreciază rolul terapeutic al autoironiei (sau pentru polițiștii amatori de bancuri cu polițiști), o anecdotă alcătuită probabil de cel care a postat-o pe acest forum sub numele HoratiuM:

Marusca,( de la Marusia cumva, banuiesc ca esti din Rep. Moldova, ceea ce te face si mai simpatica)
Vezi draga ca umorul de care vorbesti este o chestie foarte intima, strict personala, chiar o sabie cu doua taisuri. Marea majoritate a oamenilor din ce se vede, rad si se amuza copios pe seama lucratorilor "parohiali" ai bisericii cand se intampla ceva neplacut, legat de tot felul de ciudatenii si patimi omenesti... ca doar sunt si ei oameni care ocazional mai calca in strachini, vezi frenezia televiziunilor specializate in a urmarii cu nesat, asa ceva, proteveurile si alte gunoaie RadioSantz.

Ei fiind persoane PUBLICE, ca si avocatii, judecatorii, politistii, PROFESORII, doctorii, cum fac cate o nazbatie si calca pe bec cum apar la TV. N-ai sa vezi vre-un prapadit de muncitor plin de noroi cazut in santz din cauza betiei si a necazurilor din familie ca va starni vre-un interes din partea proTVistilor deoarece stiu ca asa ceva nu se vinde.

Nu trebuie sa enumeram aici ca le stii si singura. Nu poti scapa de "stiri" cand aprinzi TVul, mizerii care starnasc in mintile multora hohote de ras, prostii pe care, programati fiind le repeta zile intregi in retelele lor de socializare unde strang vizualizari cica.

Fazele astea numai umor nu le poti numi desi starnesc ras si veselie colectiva la multa lume cand de fapt este vorba de o TRAGI-COMEDIE UMANA, tema des folosita in scrierile multor scriitori romani si rusi. Rusii mai ales au un umor fin pe aceasta tema pe care iai putea sa o folosesti.

Daca cu adevarat vrei sa cunosti povesti frumoase si placut amuzante dar si cutremuratoare legate de viata monahala citeste clasicii rusi in original daca nu ai facut-o la generala si liceu pana acum: Kuprin, Cehov, Dostoievski, Leskov si altii.

Interesant este faptul ca atentionandu-ne ca sursele de informatie( numele celor ce contribuie) pentru Masteratul tau vor ramane anonime ma duce la gandul ca si tu te astepti la amintiri si povestiri MAI deocheate.

Zi ca nu-i asa!


Toaletele ECO agatate pe schele IN CER, de peretii si turlele Catedralei neamului mi s-au parut hilare, vezi ca sunt fotografii. Astea fiind la categoria Intamplari hazlii din viata Parohiilor :))

Sau ce zicea fratele hazliu Iorest ca a auzit ca o mireanca care nu a mai ajuns la wc-urile eco care erau foarte departe, s-a scapat pe ea sarmana fiind in Biserica la coada uriasa care o impingeau din toate partile.

Apropo, unde sunt toaletele catedralei pentru mireni si vizitatorii care vin de pe drumuri grele de la Gara de Nord pe trenuri care de abia se tarasc pe sinele Patriei? Banuiesc si am asteptari ca trebuie sa fie ceva bine facut, un complex spatios cu posibilitati de igienizare, unde ca pelerin european te poti in tihna spala nu numai pe maini.

Avem si drept Porunca a Mantuitorului sa ne spalam inainte sa VEDEM:

"şi mi-a zis: 'Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.' M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” * Ioan 9:6 Ioan 9:7;"

Asta e doar 1% îmi aduc aminte că venise într-o parohie o femeie cu un hanorac cu sigla de la un site pornografic pe care scria ceva de genul fuck off sau ideea era nu te mai holba or oameni care au inscripții penibile pe tricouri...

Ceva de genul:

https://itthemovie.com/product/porn-...sarcastic-tee/

Amuzant mi se pare și ce făcea fratele acela care înfiera treningul la Biserică, adidașii și alte accesorii sport, tată dacă nu ești țiplă cu pantofii dați cu lac ești câh, ce diferență e totuși între oameni, unul vine cu tricouri cu inscripții care n-au ce căuta în Biserică și în niciun mediu frecventabil, altul face apologia „dantelăriilor” vestimentare într-o țară care se prăbușește.

Altă întâmplare care îți dă de gândit prosoape Versace pe mașini la înmormântare

Constanţa: Prosoape Versace pe maşini la înmormântarea mamei lui Zicu

Cât de tare e asta frate, ultima fiță în materie de înmormântări să împarți prosoape Versace, Armani, Gucci, e ceva la care nu m-aș fi gândit în 2 vieți dacă trăiam, e ca atunci când te lovește cometa inspirației, bun de tot autorul, talent și inovație!

Este clar ca vor in mod planificat si sistemic sa ne readuca in anii '90. pachet in combinatie cu anumite aspecte de-a dreptul vomitive ale ceausismului( de genul ...Ciocu' mic si stai cu frica, Rabda si... ai MARE grija ce impresii ii lasi Imitatiei de Inteligenta pe smartfon in socializari)

Asta-i cel mai ingrijorator!

Cand vezi ca lumea nu mai are decat ciurucuri cu mesaje prostesti cu care sa se imbrace la Biserica, sau ca in transportul in comun incet incet se RE-introneaza mirosul de nespalare, transpiratii si semne de boli transmisibile, inseamna ca este precum zici frate...tara este in belea majora.

Si ce ne mai asteapta! Fereasca Dumnezeu!

Daca este sa intram in domeniul Inmormantarilor chiar ca putem sa ne tinem de burta de ras.

Ce zici de capelele gen "Apartament" luxos?
La un cimitir,( vazut cu ochii mei) era precum un condo inconjurat de geamuri termopane, cu mobilier Louis XV inauntru si cine stie ce alte valori or mai fi fost acolo pentru hoitul uscat, cu paznic la intrare, care printre altele avea grija de tot clanul din zona.

Ce zici de stropirea cu apa sfintita contra cost a javrelor si matelor de lux, a masinilor smechere si cate si mai cate?

Dar din nou, umorul generat de fenomene de genul asta nu cred ca-si au locul intr-o dizertatie academica de Masterat, ca daca este inseamna ca cu adevarat am ajuns ca tara si umanitate de kkt rau de tot.

E mai rău ca în anii 90, atunci era tineret mult, se muncea intensiv în agricultură și se supraviețuia din asta, satul era mai populat, trăiau Marii Duhovnici, oamenii aveau altă omenie în ei, naționala chiar juca fotbal și la fel și echipele olimpice produceau performanță chiar și chiar și când ieșeau pe locul 5 te uitai la ei ca la niște eroi la ce lupte titanice se dădeau.

Păi o să ne mănânce păduchii și epidemiile cât de curând, nici nu mă îndoiesc de asta, mergi puțin în tramvai sau autobuz, sub 40 de minute și simți niște mirosuri pe acolo, de aceea și evit transportul în comun, pe lângă hoți și timpii de așteptare.

Există cărți cu întâmplări nostime din viața Bisericii publicate de edituri oficiale B.O.R. sau colaboratori și vândute în rețeaua lor, arată că până la urmă sunt umani, nu robotici.

https://librariadoxologia.ro/200-de-...ata-parintilor

https://www.egumenita.ro/produse/det...bVAaTQbBF2PG99


https://www.egumenita.ro/produse/det...bVAaTQbBF2PG99

3 cărticele pe care să le cauți prin Biblioteca facultății, pe scribd.

Asa cum Dumnezeu intrupat, Iisus Hristos are cele doua firi, cea umana si cea dumnezeiasca, la fel este si sfantul care s-a sfintit prin Harul Domului. Isi pastreaza umanul dar induhovnicit si sfintit.

Asta nu inseamna ca dispare autoironia, sau starea inocenta a gandirii si a sufletului, doar ca acestea devin sfintite.

Exista gluma autoironica, exista si mici atingeri intru smerenie al fiului duhovnicesc.
Una dintre acestea este urmatoarea:

O fetita cu cercei in urechi este dusa de parinti la impartasit. Cand ajunge in fata preotului acesta exclama inocent: oooo, ce minune a facut Dumnezeu cu aceasta fetita frumoasa. A ingaduit sa se nasca aceasta fetita cu cercei. Cu adevarat minune de la Dumnezeu. Toti cei prezenti s-au rusinat , smerindu-se caci aproapre toate femeile din biserica aveau urechile gaurite si cercei infipte in ele.

Asadar, autoironia , mesajele subtile care infiereaza pacatul si abaterea de la invatatura ortodoxa sunt metode aplicate spre indreptare a fiilor duhonvicesti in calea spre sfintenie.

Autoironia este un fel umor sec purtatoare de mesaj. Deci umorul in Biserica are mai multe fatete toate spre indreptare a fiilor duhovnicesti in lupta lor cu pacatul.

Demonologia lui Creanga. Draci si babe specialiste în „dracarii“
 

https://revistacultura.ro/nou/demono...i%E2%80%9C-ii/

Danila Prepeleac

Ivan Turbinca

Scaraoschi:))
..."Petrecerea lui Ivan ar fi continuat, poate, la infinit si basmul s-ar fi încheiat, daca n-ar fi intervenit chiar Talpa Iadului, un grad superior lui Scaraoschi în ierarhia împaratiei întunecate, numit si Talpoiul. El gaseste o metoda de a-l scoate pe batrânul ostean din iad: organizeaza o diversiune, adica iese afara si bate cu betele într-o piele de câine întinsa pe o putina, ca la razboi. Cu simtul datoriei în sânge, Ivan îsi vine în simtire si iese afara cu pusca pe umar… prilej pentru Talpoi de a zavorî poarta iadului… Totul se petrece ca într-o asezare rurala în care patrunde un individ pus pe „berbantlâcuri“ si „crancalâcuri“ si de care localnicii nu mai stiu cum sa scape…
Basmul continua cu alte ispravi savârsite de Ivan care, alungat din iad, se întoarce la Rai, luând în primire functia de portar. Când vine moartea (Vidma) dupa porunci, Ivan schimba hotarârile divine, în fine, se poarta la usa paradisului cum are chef. Îngaduitor, Dumnezeu nu-i zice nimic, stârnind supararea Mortii care este pusa de portarul Raiului sa roada trei ani paduri batrâne si apoi înca trei ani, paduri tinere (operatii simbolice, operatii initiatice, zice simbolologul Vasile Lovinescu). Ea se plânge, iarasi, ca o batrâna taranca osândita sa faca treburi fara noima: „Nu stiu ce sa mai zic si despre Dumnezeu, ca sa nu gresesc. Pesemne c-au ajuns si el în mintea copiilor, Doamne iarta-ma, de i-a dat lui Ivan cel nebun atâta putere asupra mea; bine mi-ar parè sa-l vad si pe Dumnezeu într-o zi, cât e de mare si puternic, în turbinca lui Ivan…“
Abuzurile lui Ivan Turbinca ajung totusi la limita si Dumnezeu îi ia puterea, fara sa-si retraga simpatia fata de acest ostean milos si bun în sufletul lui… Fara turbinca, redus la conditia de om obisnuit, cu iminenta disparitiei în fata, Ivan se gândeste la trecerea lui prin viata si se întristeaza. O existenta austera, fara votci si tabacioc… îi pare o zadarnicie: „Ma rog, ia sa stau si sa-mi fac socoteala cu ce m-am ales eu cât am trait pe lumea asta, zise Ivan în gândul sau. În oaste am fost numai de zbucium: hais, haram, cea, haram! De-atunci încoace am umblat ia asa, teleleu Tanasa. M-am dus la rai, de la rai la iad, si de la iad iar la rai. Si tocmai acum, la dica, n-am nicio mângâiere! Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? Ia, asa patesti daca te strici cu dracul; aici, la saracaciosul ist de rai, vorba ceea: „Fala goala, traista usoara“; sezi cu banii în punga si duci dorul la toate cele. Mai mare pedeapsa decât asta nici ca se mai poate! Votchi nu-i, tabacioc nu-i, lautari nu-s, guleai nu-i, nimica nu-i! Mai am numai trei zile de trait, si te… ai dus, Ivane, de pe fata pamântului! Oare nu-i de facut vreo smichirie pana mai este înca vreme?“...