(Re)Găsirea ortodoxiei-viziunea unui fiu risipitor
 

M-am gândit să încerc o abordare ….Hm…Într-adevăr este foarte greu sa încerc să îmi (re)găsesc “duhul” ortodox,cel puțin măcar acum când simt nevoia de a exprima măcar pe moment fiorul mistic simțit în urma cu 10-15 ani,atunci când am descoperit cu adevărat ortodoxia…Am trăit-o,am simțit-o,am iubit-o,am împărtășit-o,am crezut-o cu toată ființa mea….

Că sa folosesc o expresie a colegiului Iorest,a fost “prima mea dragoste” și poate singura pură și autentică.

Dar așa este in dragoste, lupte, certuri, răni,drame….Din păcate s-au transformat într-o relație toxică…

Însă până a ajunge la acest moment,voi incerca sa trec în revistă părțile bune ale relației.

Eu nu sunt genul de om care sa rămână într-o relație, indiferent de natura ei, atunci când lucrurile nu mai merg,sau cel puțin așa eram atunci,un laș sa zicem….

Dacă cumva am mai spus prin alte postări anumite evenimente,îmi cer scuze pentru repeție.

O sa incerc o abordare mai degrabă personală, decât obiectivă sau generalizată, întrucât ortodoxia mereu trebuie sa fie ceva intim.Iar eu despre asta vreau sa vorbesc acum.

Ce voi spune nu reflectă viziunea mea actuală,și nu reprezintă gândirea mea de acum.

Eu vreau doar sa exprim cum am simțit ortodoxia timp de aproape 5 ani, și a fost într-adevăr o “poveste de iubire”.Atunci a fost singurul moment în care am iubit.

Pe lângă acestea,voi incerca sa exprim și câteva viziuni ortodoxe în legătură cu subiectele pe care le abordez pe forum in ultima vreme,prin “ochii” celui de atunci,dar cu exprimarea celui de acum.

Prin aceasta postare vreau să mă adresez atât celor dinafara ortodoxiei,cât și celor care au părăsit ortodoxia in favoarea unor culte neoprotestante sau alte religii.

Însă nu in ultimul rând celor care sunt membrii ai Bisericii Ortodoxe,dar care încă n-au depășit formalismul normalității “de zi cu zi” ….Aici mă refer la credinciosul “clasic”, echilibrat regasibil in orice parohie de mir.

Nu mă adresez ateilor, sataniștilor, ocultiștilor sau altora din această zonă.

Vorba lui Iisus “doar oilor pierdute ale casei lui Israel”.....Ei bine și eu voi vorbi doar despre oile pierdute ale ortodoxiei,cei care au gustat din ea, însă într-un mod sau altul au părăsit-o,sau poate încă nu o simt,sau nu-i pot înțelege sau discerne gustul.

Știu că cei care sunt ortodocși autentici,și stabili, pietrele de temelie și stânca Bisericii,vor avea o atitudine similare ca fiul cel care mereu a fost alături de Tată.Insa ii rog sa fie îngăduitori și cu noi cei risipiți și pierduți.

Eu încă nu bat la poarta,dar totuși dau târcoale,stau măcar pe lângă ea amintindu-mi nostalgic vremurile când eram dincolo de ea.

Însă poate multi vor bate,vor intra și vor fi primiți.

Prima Voce prin care ortodoxia mi-a vorbit cu adevărat a fost a Părintelui Cleopa Ilie,a doua a fost a Părintelui Porfirie (grec din muntele Athos),și a treia voce a venit mai universală din cartea Urmarea lui Hristos, atribuită parcă lui Toma de Kempis.

Aveam doar 15 ani,și când am început să citesc din acele cărți (Ne vorbește Părintele Cleopa și Antologie de sfaturi și îndrumări de părintele Porfirie) “seva” a început să curgă,și să ungă sufletul meu.

După ceva vreme,am inceput sa merg la biserica de care aparțineam într-un mod regulat mai frecvent,sa încep să țin posturile,sa dezvolt o gândire ascetică ,să mă rog,sa citesc Biblia,sa mă intersez de mănăstiri din zona mea etc.

Țin minte că după ce a intrat în mine “duhul ortodoxiei”, efectiv nu mai exista îndoială în sufletul meu,era o convingere 100%.Pur și simplu credința pură.

Logic au existat voci din jurul meu care au observat că devenisem cam prea “exagerat” sau care criticau zelul meu excesiv însă mie mi se părea că ei erau în eroare și nu eu.

Eu vedeam această nouă identitate și mod de viață ca fiind cel corect și chiar îl promovam că fiind SINGURUL adevărat și spre care toți trebuie să tindem , întrucât vine direct de la Dumnezeu….

Ei bine chiar credeam asta fără nicio urmă de îndoială,o credeam sincer și autentic.

Ei bine toată lumea știe că la 15 ani hormonii își fac de cap la adolescenți,și eu nu eram o excepție.Iar din păcate înafara de o carte a părintelui Necula, parcă intitulată Ortodoxia vorbește tinerilor,nu mai rețin exact titlul și ceva cărți de Danion Vasile referitoare la cum să se pregătească tinerii pentru nuntă…

Ei bine acestea nu erau prea pe gustul meu și eu mă delectam cu Cuvinte către singuratici de Isaac Sirul și Intre iadul deznădejdii și iadul smereniei de Siulan Athonitul….

Iar marea mea luptă împotriva pornirilor unui corp plin de hormoni care se dezvoltă și o infuzie plina de spiritualitate ortodoxă venită de la mari asceți….

Pfff,era o bătălie cruntă,in care uneori corpul câștiga,dar duhul mereu revenea sa spele “păcatul”....

Însă această luptă,și eșecurile mele de a fi primit la mănăstirea Frăsinei pe când fugisem prima oară de acasă la 17 ani fără o luna (terminam clasa a 10 a), încet m-au aruncat treptat spre cealaltă extremă…

Din păcate subconștientul procesează orice,iar refulările mele vor deveni scăpate de sub control după 20 de ani,dar până atunci,am mai putut gusta multe comori și trăiri pur autentic ortodoxe.

Totuși pe la vreo 15 ani și jumătate sau 16 ,la vreo jumătate de an de la revelația mea,aveam deja duhovnic ieromonah,și frecventam destul de de des o mănăstire,unde stăteam de la câteva zile,la chiar săptămâni în vacanțe.

Îmi aduc aminte biblioteca mănăstirii,ascultarea alaturi de frați și părinți,cât și pe părintele stareț care muncea cot la cot cu restul, plus alți tineri că și mine,care ulterior îmi vor deveni colegi de facultate.

Rețin un tânăr, avea în jur de 23-25 de ani ,care era din părinți protestanți,nu era botezat, foarte educat și inteligent,care descoperise ortodoxia,tot așa la nivel revelativ și chiar o trăia, purtam tot felul de discuții duhovnicești și teologice cu el,eu eram mereu curios și întrebam pe toți tot felul de întrebări.Am aflat ulterior că s-a botezat într-un butoi la mănăstire și după s-a căsătorit…

Cumva mi-a părut rău,eu voiam atunci că toți să ne călugărim și să existe doar mănăstiri unde să trăim în comunități monahale….

Însă eu atunci nu înțelegeam că Dumnezeu a făcut bărbat și femeie că sa fie împreună, întrucât eu înțelegeam peisajul ortodox doar prin prisma monahală și ascetică…

Dar aveam să descopăr și dragostea pentru femeie tot la mănăstire….

Însă mă voi concentra doar pe dragostea pentru ortodoxie deocamdată…

Aveam un duhovnic foarte “duhovnicesc” să spun așa.Stateam chiar și 2 ore la spovedanie,și eu as fi stat și mai mult, însă avea și alți fii duhovnicești,pot spune că ruptura de el, cauzată bineînțeles tot de mine,a fost prima “cădere” luciferică,sau cădere din “har”/”cer”.

A fost primul părinte spiritual ales, bineînțeles îl aveam și pe părintele de mir, modelul meu de preot,și unul dintre cei mai …. Adică nici la facultate n-am întâlnit părinți sau preoți care să-l depășească in prestanță și preoție….Un om cu adevărat născut pentru așa ceva…. Care m-am ajutat mult mai ales in perioada când a murit tatăl meu….

Însă în perioada în care eu aveam aceste revelații cu privire la ortodoxie și frecventam mănăstirea și aveam al doilea duhovnic ieromonah,am cam redus contactul cu el și după câțiva ani s-au pensionat….

Și din moment ce eu la un moment dat am rupt legăturile cu ieromonahul, preotul meu de mir era deja pensionat și m-am trezit fara niciun duhovnic,și pot spune că de atunci n-am mai putut lega nicio legătură cu alt preot sau duhovnic….

Însă pe cel de la mănăstire l-am avut cam vreo 3 ani,și a fost chiar foarte ziditor și frumos,iar pe cel de mir îl țin minte din copilărie și până la “revelație”.... Adică și înainte de descoperirea autentică a ortodoxiei,am trăit într-o familie clasic ortodoxă,și am trăit ortodoxia “populară”,sau cea tradițională,care deasemenea deși este mai poțin teologică sau spirituală…

Are imprimata in ea duhul poporului nostru…

Va urma…..

Nu mi se pare deloc simplu să te ţii de Biserică în zilele noastre, pe lângă binevoitorii din jur chiar şi rude sau colegi care vor spune că eşti prea exagerat poţi să ai ispite mari ca să nu ajungi la Biserică.

Mai degrabă totul e făcut să stai într-un confort, excursii, Netflix, mall filme, şi distracţii mărunte la scara istoriei.

Cine ştie câte lupte, ispite, poticniri are unul pe care-l vezi ani de zile la Biserică, poate are multe piedici în calea credinţei.

Abia aștept, foarte interesant și chiar ziditor, ca pilda din titlu!

Dialoguri interconfesionale…..

Am multe,de cele mai multe ori aceasta este o soluție bună pentru schimb de idei, și continuând tradiția filosofiei grecești,care încă domină sectorul ideatic la noi….

Marea lor majoritate fiind sub formă de

Dialog

In această postare voi incerca sa reproduc câteva interacțiuni relevante care mi-au fost de mare ajutor sa înțeleg multe aspecte.

Spre deosebire de exprimarea scrisă,pe care o folosim noi aici, discuțiile față către față surprind extrem de multe aspecte ale subiectului tratat,de la tonul vocii,la intensitate sunetului,la vibrația cuvintelor,și nu în ultimul rând la tăria sufletului și a credinței,sau iluziei de multe ori în care ne aflăm….

Cele mai “savuroase” discuții le am in general cu persoanele din sfera “pocăiților”,in general penticostali și Martorii lui Iehova ,care sunt mai numeroși in zona mea,iar celelalte sunt de regulă cu alte persoane “pușcate”(mai rare),ca și mine care n-au “nicio lege”.

O persoană cunoscută,cu care am avut deseori dialoguri mi-a pus în sfârșit marea întrebare,așa in toiul unei dezbateri….

“Vrei tu sa cunoști adevărul”?

Persoana este de o vârstă respectabilă,cu accente și teme care trădau un anumit ritual deja uzat in sfera cultului respectiv,care fusese de multe ori punctul de cotitură în viața multor persoane ce găsiseră “adevărul” in urma acelor puncte bine atinse atâta în gândirea cât și în sufletul, proaspăt cuprins de marea taină ce ce va fi revelată….

Sincer cumva mă simțeam privilegiat de oferta făcută,poate un neofit dezorientat și cu dileme existențiale,care are și niște vicii puternice,ar fi căzut în acest adevăr oferit multora din cei care au “renăscut” sub o formă sau alta în aceste mișcări creștine.

Însă eu…. Așa reactiv am observat că mă trezesc spunându-i …

“Am găsit deja Adevărul,dar l-am părăsit de bunăvoie, L-am pierdut …”

Sincer văzând cum unii oameni oferă așa adevărul,de parcă l-ar deține,mă duce cu gândul la toate “tâmpeniile “ pe care le-am delirat și le delirez și acum câteodată…

Am ajuns la concluzia că toate ereziile și cultele desprinse din Biserica instituită de Iisus și apostolii sunt doar fanteziile unora care delirau și ei la randul lor….

Eu recunosc și aici,așa cum le spun și partenerilor de dialog….Da sunt infara Bisericii,nu mă consider creștin,da defilez in erezii la orice oră….

Însă…. Incerc sa rămân lucid, să-mi găsesc luciditatea,sa caut Adevărul,din moment ce L-am pierdut,sa accept Voința divină,și să nu mă plafonez în eroare…

Din punctul meu de vedere,in zona de creștinism, toți cei care s-au desprins de Biserică sunt la fel de “eronați” ca și mine…. Umblă în iluzie,in minciună, urmează demoni deghizați în îngeri de lumină ….

Asta nu înseamnă că nu-i simpatizez in continuare, sau că Duhul Sfânt nu-i vizitează….

Doar Dumnezeu știe unde și cum trimite Duhul….

Însă Biserica este Una….

Și acolo și numai acolo se află Adevărul….

Aviz celor cred că l-au găsit altundeva….

Mă refer la cei care caută Adevărul Creștin….

Parcă mergea continuarea de aici:

Seraphim7: dacă dorești poți să te oprești pentru moment cu depănatul amintirilor pe acest topic pentru că intenționez să te invit la un interviu (ești al treilea pe lista mea). Promit că o să te întorc pe toate părțile ca să vedem cam ce hram porți dumneata pe lumea asta.

Cel mai probabil o să fac interviurile cu mai mulți invitați simultan, prin urmare nu peste multe zile o să te chem la vorbitor.

Mulțumesc pentru invitație. Într-adevăr in vanitatea mea,eu am vorbit uneori despre mine și o parte din colegi cam știu în mare părți din traseul meu spiritual.

Totuși dă-mi voie sa ofer întâietate unor alți membrii activi de pe acest forum,și cu siguranță mai experimentați decât mine in toate aspectele vieții.

De exemplu când mă gândesc la Demetrius, Iorest,Cozia, Rappy,gpalama etc și bineînțeles Penticostalul Tradițional ,pe care l-ai nominalizat deja.... Aceștia sunt oamenii care ar trebui luați în considerare și m-aș simți în continuare o NULITATE,sa fiu chemat la "vorbitor" înaintatea lor.

Și așa probabil s-a săturat lumea de "erezia" manifestată în formă continuă.:)))

Deci, desigur,voi răspunde chemării,dar nu înaintea persoanelor menționate,și a altora mai relevante decât mine, însă poate cumva mai absente acum pe forum....

Deci, trezește la viață, viețile care merită povestite.Respect și Succes!

Mai mult ca sigur (mai ales că îi pui pe greci în spetele tău) că în aceste dialoguri interconfesionale tu vrei să te identifici cu BO.

Față de acestea din urmă simți simpatie sau sau te socotești diferit?
Prin a fi diferit aș vrea să se înțeleagă că mai păstrezi în tine învățătura fostului duhovnic și a preotului de mir deja pensionat. Cred că de-aia spui că esti fără de lege fiindcă ei reprezentau legea(duhul) în care erai fericit.

Chiar dacă te consideri în afara Bisericii, necreștin nu mai poți fi(doar păcătos) deoarece nu te mai poți dez-boteza.

Prima dovadă de luciditate ar fi să te spovedești, altfel luciditatea e doar... ”legală”, că-ți plătești taxele, care nu se mai plafonează, ci tot cresc. Aici am vrut să glumesc puțin, fiindcă eu îți doresc să te plafonezi în eroare, ca eroarea să nu crească dincolo de plafon. Ca să scadă ”eroarea” ar fi bine să cauți cât de repede un duhovnic în a cărui ”lege” să te priponești. Cred că îți lipsește o autoritate, nu care să te controleze, ci să te stimuleze personal.
Mereu Duhul Sfânt este/se duce peste tot.

Multumesc, dar nu multumesc:3:
Suntem satui de "dosare"

Un scurt gând…. Din păcate momentan nu mai am rata de producție așa de mare,am trecut pe modul stand by,mai contemplativ:)

Totuși am sa continui să-mi iau interviu singur, deși mulțumesc oricum pentru invitație,dar prefer sa merg pe firul narativ și să imprim bucăți personale in fiecare postare pentru a da o nota distinctă și autentică raportată la ce simt și ce doresc sa exprim in diferite postări.

Am observat că doar atunci când intervine aportul personal in orice facem , spunem sau gândim putem realiza ceva autentic și “al nostru”....

De multe ori mergem pe chestii automate și copy paste, însă devenim vizibili doar când alegem sa ne implicăm personal.

Chiar și în discuții banale și lipsite de sens sau extra-uzate, devenim “vi” numai atunci când ne aprindem, când ne “atacăm” sau intrăm în conflice, fiindcă atunci aruncăm ceva din noi și depășim subiectul in sine….

De aceea uneori este bine sa nu facem nimic,pur și simplu câteodată decât să facem chestii false, copiate, fără chef, preluate sau impuse de alții, întrucât acelea nu ne reprezintă și nu sunt ale noastre,nu ne face nicio plăcere și chiar daca vom avea beneficii din ele , temporar,nu ne vom putea bucura sau avea satisfacția de rezultatele sau castigurile lor.

In duhul ascetic, isihast, chiar oriental de mindfulness budist,câteodată când nu găsim răspunsuri în exterior și nu avem soluții pentru a ne manifesta in planul fizic,este bine sa ne îndreptăm spre noi înșine într-un mod personal….

Degeaba încerci să fi cineva,sa faci ceva ,sa oferi ceva daca tu inca nu știi cine ești,nu știi ce vrei și nu ai ce sa oferi….

Și cu asta cred că am găsit majoritatea cauzelor problemelor actuale….

mai punctez câteva aspecte…

Atunci când mă gândesc la Ortodoxie,mă raportez la câteva aspecte relevante pentru mine din multe puncte de vedere,și care au introdus treptat în sufletul meu un duh ortodox, prin cai sau din surse nu neapărat ortodoxe.

De exemplu am sa menționez câteva capodopere din patrimoniul ortodox mondial care au venit de la persoane,grupuri, instituții etc care nu au fost ortodoxe.

Probabil mă regăsesc în ele dată fiind și situația mea de outsider.

Să începem cu Piotr Ilici Ceaikovski și Serghei Rahmaninov.Amandoi au compus cele mai frumoase variante ale Sfintei Liturghii , însă primul a fost homosexual și al doilea ateu(agnostic/fără o credință declarată public,dar logic cu rădăcini ortodoxe,mai degrabă un ortodox nepracticant).Mai putem menționa așa ca fapt divers că Rahmaninov ar avea o linie descendentă din Ștefan cel Mare.

Deasemenea corul care interpretează cel mai dumnezeiesc/divin/magnific etc Sfânta Liturghie in varianta lui Ceaikovski este Corul de cameră al ministerului culturii URSS , logic al unui stat comunist.

Link mai jos,dacă voi găsiți ceva mai perfect de atât....

https://youtu.be/Ez2svbysu-Q?si=7WQEWnZNpC2iLMBD

Sa mergem mai departe pe filiera rusă,in care eu sincer mă regăsesc de multe ori,și mai ales acolo am găsit /găsesc o Ortodoxie pe gustul și sufletul meu.

Să-l luăm pe Fiodor Dostoievski,considerat de multi,alături de Tolstoi cel mai mare scriitor din toate timpurile.Amandoi au fost excomunicați (nu rețin exact detaliile, puteți verifica și face completări dacă doriți) de Biserica Ortodoxă Rusă,însă Dostoievski mai ales a fost cel mai mare promotor al ortodoxiei ruse și nu numai la nivel mondial prin romanele sale.Retin si acum impactul Fraților Karamazov asupra mea și duhul ortodox regasibil acolo .

Este adevărat, Tolstoi a avut interpretări mai personalizate asupra evangheliei și spre rușinea mea încă nu le-am abordat, întrucât nu am avut curajul să îl abordez încă,dat fiind faptul că este un fenomen gigant,dacă nu chiar cel mai ….

Știu că acum majoritatea sunt împotriva rușilor, întrucât cuibul cu demoni din SUA a început lucrarea de denigrare, însă Rusia este cea care poate salva demnitatea umanității (a mai făcut-o odată împotriva nazismului),chiar daca nu este perfectă, măcar luptă de partea Binelui

Mi a placut spiritul constructiv avansat din postarea ta Seraphim7.
"Marele inchizitor" este o povestire de referință din Frații Karamazov povestita de Feodor.
Intradevar nimeni în istoria literaturii universale nu a reușit sa bata profunzimea- profetica si literara a lui Dostoievski.

Citeva puncte de referință legate de aceasta povestire din Roman.
https://societatesicultura.ro/2018/0...ui-inchizitor/

In sfârșit cu ajutorul lui Dumnezeu, că totuși uneori trebuie sa lucrăm și spre a aduna,nu doar spre a risipi,voi încerca să aduc în discuție niște teme centrale ale Bisericii Ortodoxe și nu doar teme,ci însăși fundamente ale acesteia.

Influențat oarecum de niște studii recente in gradina neoprotestanta,am sa ofer oarecum și pentru urechile lor și inimile lor anumite răspunsuri.

Sunt destui fii risipitori care au găsit răspunsuri acolo, însă vreau sa le ofer anumite puncte de vedere pe care poate le-au omis când au plecat din Biserica Ortodoxă.

Va repet,toate acestea vin de la un alt fiu risipitor,dar unul care stă la poartă dar inca nu bate.

Mai degrabă prefer sa fiu un neofit(persoană care îmbrățișează o nouă credință), catehumen(persoană care se pregătește pentru botez)in alte Ortodoxiei și să o redescopăr, chiar dacă termenii se referă la niște etape pe care eu le-am parcurs…. Vreau sa le parcurg că unul venit dinfară…. Ceea ce chiar am devenit după plecare.

Însă prefer sa rămân aici și să am Poarta in vizor ca nu cumva să mă rătăcesc iar și să o pierd din nou.

Aceste subiecte sunt larg dezbătute și învățate de Biserică, însă eu le voi aborda că unul neștiutor,care vrea sa le învețe din nou și să le și vadă,nu doar asculte fără să priceapă nimic.

Nu vom face mari tratate,ci doar vom deschide puțin ochii asupra unor lucruri pe care de multe ori le respingem, ignorăm sau efectiv nu ne interesează.

Iar din această cauza sau plecăm în alte credințe mai “atractive” și simplificate,sau le ignorăm și practicăm un creștinism formal,sau devenim necredincioși.

SFÂNTĂ TRADIȚIE


Marele ghimpe din coasta multora,din picioarele altora și de care se înțeapă mulți când vor să culeagă trandafirii din grădina Ortodoxiei.

Întrebare de o mie de puncte….

Ce a fost întâi Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiție?

In primul rând Tradiția Bisericii nu are nicio legătură cu tradițiile și datinile umane.Sunt doua chestiuni diferite.

Acum chiar nu o să-mi permit “parerologie” flexiuni sau alte artificii.Că probabil ar fi fost așa sau că poate Sfântu Petru juca șah cu Maria Magdalena…

Ieșim din terenul minat de opinii,că asta este doar filosofie, bârfă pe subiecte religioase și dezbinare.

Biserica Ortodoxă are autoritatea de a decide ce este corect, adevărat sau bun alături de orice alte chestiuni unde este necesară o asemenea hotărâre.

Cine vine și flutură cu Sfânta Scriptură in fața Bisericii Ortodoxe, pretinzând că Biserica Ortodoxă ar fi în eroare nu știe sau nu dorește să știe că,


Biserica Ortodoxă a fost cea care a alcătuit Sfânta Scriptură, și că înainte de Sfânta Scriptură exista și a existat chiar și înainte de Vechiul Testament,

Sfânta Tradiție,care pornește din Grădina Edenului și continuă fără un text tipărit, până la Tablele Legii.

Așa că cine judecată Biserica Ortodoxă, îl judecă pe Dumnezeu însuși și pe cel care a întemeiat-o,Iisus Hristos.

Tocmai prin Sfânta Tradiție,a unit Iisus Hristos Vechiul Testament de Noul Testament,că doar nu exista un Nou Testament când El propovaduia ci mereu se raporta la cel Vechi.

Să nu uităm că Dumnezeu este Creatorul tuturor, chiar și al păcătoșilor,al Lumii acesteia și al lui Satan,cel care are stăpânire pe Lume.

Așa cum Dumnezeu în vechiul testament și-a ales un popor și și-a făcut preoți,pe care după i-a criticat prin profeți și prin Iisus.

Deasemenea și după întemeierea Bisericii Ortodoxe,au existat și există uneori erori umane în cadrul ei,dar asta nu exclude faptul că Biserica Ortodoxă a fost întemeiată de Dumnezeu.

Chiar dacă Dumnezeu îi judeca aspru pe preoți și pe evrei și îi pedepsea asta nu înseamnă că a desființat Legea Mozaică sau că ea era greșită prin Cuvântul Său.

Lor, evreilor le-a fost promis un Mesia,deci erau cumva nevoiți să-L accepte pe Hristos, așa că logic trebuiau să-și schimbe “doctrinele”.

Dar noi ortodocșii, pardon, Ortodoxia și adevărații creștini ortodocși, că eu sunt cu totul înafara (păcătos ,eretic, închinător la idoli și satane etc),nu le-a fost spus bai vedeți că vine Reforma, când trebuie să renunțăm la dreapta credință data de Iisus și trebuie să ne unim cu toți proorocii mincinoși.

Pe mine și cred că pe toți ne interesează UNITATEA CREDINȚEI,dar nu în dezbinare ci in ADEVĂR.

Efeseni 4:4-6 VDC
[4] Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. [5] Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. [6] Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.


1 Timotei 3:15 VDC
[15] Dar, dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.

"Pe mine și cred că pe toți ne interesează UNITATEA CREDINȚEI,dar nu în dezbinare ci in ADEVĂR."

Venind dinspre noi oamenii, nu exista și nu va exista nici o unitate a credinței în Adevăr. În erezie da, deja ne apropiem de punctul culminant al ereticilor.

Unitatea Credinței adevărate se va produce și ea, dar oarecum forțată din Ceruri, nu inițiată de oameni.
Noi muritorii de rand indiferent de localizare geografica:)) ne vom prezenta în fata Lui in felul în care ne vom afla ATUNCI.
Fiecare cu harul lui, sau cu lipsa lui.

În ultima vreme am văzut tot mai mulți (neo)protestanți,atei sau oamenii cu căutări spirituale, interesați în mod special de Biserica Ortodoxă,mai degrabă cei care n-au avut niciodată contact cu ea,iar sondajele recente arată un val de convertiri.

Chiar acum am văzut și un articolul care cita dintr-o sursă pe care o vizionasem mai demult, despre acest fenomen înregistrat în SUA.

Desigur că Ortodoxia din SUA este una misionară, însă când adevăratul convertit așa nou nouț,care va fi pus în fața unei ortodoxii “originale”,de exemplu România, Bulgaria,Rusia,Serbia,care sunt țări majoritar ortodoxe...Acolo sunt suflete salvate și cei care vor îmbrățișa cu adevărat împărăția și credința adevărată.

Eu unul am pierdut demult Ortodoxia, și uneori îmi este dor de ea.

Însă mă bucur când aud că există persoane care o descoperă sau chiar redescoperă.

Cu siguranță este un dar, și unul dintre cele mai minunate in materie de credință,religie, Biserică.

Mă mulțumesc însă și cu darul Credinței și al lui Iisus.

Ca să fiu sincer,cred că Iisus este singurul care nu m-a părăsit sau refuzat vreodată,chiar și când îl renegam sau trădăm sau eram in zona de influență a Satanei.

Însă desăvârșirea în Biserică….Prea puțin am gustat-o și niciodată deplin.

Din păcate nu-L mai simt pe Dumnezeu într-un mod “bisericesc” și nici pe Iisus.

Adică am avut extrem de multe căutări și încercări cu Ortodoxia,foarte multe extrem de benefice.

Practic cât am stat in Ortodoxie am iubit-o, asta este o CERTITUDINE.

Însă,repet mereu.Relatiile false le URĂSC.Nu mai sunt la înălțimea ei,gata plec, mă retrag.

Să revin ca un laș?Am mai încercat, și știu că Ortodoxia poate fi îngăduitoare, înțelegătoare, însă este și dură, directă și te pedepsește aspru.Nu-i pentru oricine!

Mulți mimează Ortodoxia și dispun de ea cum doresc.Treaba lor, fiecare va fi judecat, și eu voi fi cel dintâi, clasându-ma cel de pe urmă cu siguranță,asta daca îngăduie Iisus, și nu mă lăsa în Iad, conform faptelor mele.

Acolo intervine Mila lui Dumnezeu.

Și eu jalnicul și pateticul cochetez cu Protestantismul,care interpretează în mod desigur Biblic,dar “ciuntit” că voi fi mântuit in baza credinței și a harului obținut prin Jertfa lui Iisus Hristos,care desigur este pentru păcatele noastre ale tuturor.

Un subiect interesant, însă merită dezbătut separat.

Așa în traducere liberă…

Deci tu ești păcătos, clar orice ai face tot păcătos rămâi.

Însă a venit Iisus Hristos pe Pământ.El nu este un simplu om,este Fiul lui Dumnezeu, și este însuși Dumnezeu întrupat.

Eh,aici intrăm în chestii stufoase,deci ideea în sine este că Iisus este singurul care te poate salva pe tine.

Și te gândești tu așa.Băi,da ce am făcut eu de sunt un păcătos iremediabil,de ce trebuie să fiu salvat.Adica ne-am născut toți defecți sau ce?

Întrebări pertinente,nu zic.N-am încă răspunsuri pertinente din păcate,iar cele ale Bisericii nu-mi plac,dar asta e.Am răspunsuri însă din alte curente religioase sau speculații personale cu influente filosofice și oculte.Insa las asta pentru alte topicuri unde am dezbătut asta.Incerc sa mențin un discurs curat, biblic și pur teologic creștin deocamdată.

Bun,ai rămas tu și Iisus,ce faci?

Eu din Ortodoxie am rămas doar cu Iisus Hristos,pe care l-am descoperit cu adevărat prin intermediul experiențe directe și indirecte cu El.

Am învățat despre puterea Lui mai multe de la dușmanii declarați ai Lui.

Am simțit Puterea Lui direct lucrând asupra mea și izgonind demonii pe care îi invităm în mine și care erau legați de mine prin blesteme, vrăji și păcate.

Eu cred că Biserica, inclusiv cea Ortodoxă, dacă nu exclusiv chiar uneori în istorie este Calea către Hristos, însă acest tip de discurs nu-i caracteristic mie,ci este un discurs tipic “bisericesc”,care poate prinde doar celor care n-au fost duși niciodată la Biserică.

Deci rolul actual al Bisericii Ortodoxe, că despre asta vorbim,ar fi să convertească necredincioșii, fiindcă ceilalți nu prea mai au gust pentru Biserică,ci vor mai degrabă altceva.

Eu văd un schimb între extreme,unde păcătoșii vor un mediu curat,strict și spiritual,iar bisericoși vor un mediu păcătos,libertin și secular.

Alternata aceasta oricum există în mine odată la câțiva ani.

La unii este doar o singură tranziție,de la o viață păcătoasă la una spirituală.

Majoritatea desigur le împart zilnic pe ambele.

Însă cel mai simplu este să practici FĂȚĂRNICIA.

Dacă Iisus a spus că păcatul împotriva Sfântului Duh este cel mai grav și de neiertat.Dante in Divina Comedie a pus trădarea parcă ca cel mai grav păcat.

Eu as plasa fățărnicia,ca cel mai grav păcat și nu l-aș ierta NICIODATĂ.

Însă din păcate Biserica Ortodoxă (alături desigur de celelalte culte creștine -in mare parte) a ajuns un mediu al fățărniciei, teatrului, intereselor personale ,al banului,al afacerilor…Mai are rost să continui?

Într-un cuvânt a ajuns o instituție SECULARĂ,o afacere,un simplu SRL sau Instituție de stat, poate ONG…CULT

Legal,asta și este până la urmă.

Dacă poți accepta asta și o poți asocia cu Împărăția lui Dumnezeu…

Atunci n-ai nicio problemă cu acesta combinație.


Eu am din păcate această problematică nu doar cu Biserica Ortodoxă,ci cu orice asociere cu un Cult.

Este deranjant un singur aspect, faptul că aparența diferă de esență.

Adică chiar și când întâlnești un om care pretinde a fi cineva dar , știți voi, după ce-l cunoști este….

Transparența lipsește în general în creștinism,cu atât mai mult în Ocultism.

Iar în ortodoxie vei găsi cea mai opacă viziune, întrucât totul este o Taină.

Din religiile monoteiste, Islamul este cel mai transparent.

Mesajul lui Dumnezeu nu a fost o Taină,ci o

REVELAȚIE

Care trebuie împărtășită tuturor!

Hai că m-am încurcat în zece mi de subiecte…

PS

Eu doar filosofez speculativ pe teme spirituale.

Pentru consultații de specialitate, căutați persoane calificate în domeniu:))

Mai fac o actualizare la progresul meu de reîntoarcere la Ortodoxie, acesta nu este mereu unul conștient,ci mai degrabă o lucrare a lui Dumnezeu.

Căderea a fost bruscă, însă urcarea este anevoioasă.

Aceasta postare probabil ar fi mai potrivită în topicul pe care l-am făcut în legătură cu Vise,vedenii, subconștient, însă dat fiind faptul ca are legătură directă cu Ortodoxia am decis că este mai potrivit aici.

Țin minte că mereu in luptele mele,mai ales atunci când aveam “paralizie in somn” atacuri demonice concrete,sau vise in care iarăși demonii erau în asalt erau de fiecare dată anumite intervenții ale lui Dumnezeu.

Acuma eu nu insinuez că toate acestea erau de natură spirituală, însă chiar și dacă le punem in categoria subconștient,ele tot în categoria experiențe religioase ar intra, așa că le pun și eu pe toate acestea în experiențe duhovnicești.

Cel mai adesea atunci când eram total înafara credinței în Dumnezeu ajutorul era subtil, fără încărcătură religioasă sau simbolică spirituală.

Însă îl simțeam dar nu îl puteam accepta.

Pe măsură ce am revenit în credință, așa cum am menționat și în alte topicuri precum cel “De la satanism la Iudaism “,nu a fost o întoarcere la Hristos,ci una la Dumnezeu Tatăl, adică cel prezent mai degrabă în Iudaism și Vechiul Testament, cât și în Islam.

După ce am ajuns in această ipostază am impresia că în anumite stări sau lupte,precum paralizie in somn sau anumite vise semilucide rosteam Tatăl Nostru.

Adică mesajul lui Dumnezeu și lucrarea sufletului meu sau a subconștientului lucra în paralel cu evoluția mea conștiința și percepția mea asupra lui Dumnezeu.

Eu mereu mă aruncam in tot felul de credințe și practici spirituale,de la mantre,la păgânism,magie, satanism,dua islamică etc.

Însă în momentul în care intram in anumite stări unde subconștientul prelua controlul automat intervenea nu doar Satan ci și Dumnezeu.

Ei bine dupa aceea am inceput cu greu să-l accept din nou pe Iisus Hristos, însă doar ca personaj mitologic,ca simbol,ca legendă, însă nu îl puteam accepta ca Om care a trăit real.

In legătură cu acestea veți putea găsi topicul “Istoricitatea lui Iisus și formarea creștinismului”,acolo până la urmă am studiat și m-am convins oarecum că există dovezi în legătură cu existența fizică a lui Iisus pe pământ .

Ei bine,am văzut că Iisus Hristos a fost un Om care a trăit real pe Pământ,dar totuși de aici până la a fi Dumnezeu este destul de mult.

Și am început să studiez mai degrabă religii care îl acceptau pe Iisus că Om,că profet, însă nu că Dumnezeu, întrucât și eu credeam că Dumnezeu este unic, și nu poate fi divizat sau încarnat.

Aici am aprofundat Martorii lui Iehova și Islamul,care îl acceptă totuși pe Iisus, însă nu că fiind Dumnezeu.

In aceasta perioadă am avut extrem de multe intervenții ale lui Iisus, despre multe am mai vorbit în alte topicuri, printre care pot menționa și un vis in care L-am văzut precum se descrie in Tabor, însă nu voi dezvolta aici acestea.

Esența este că în această perioadă mai ales cum atacurile se întețeau, singurul nume care îl rosteam sau îl auzeam rostit mai ales în acel context de “paralizie” era IISUS HRISTOS,când auzeam rostit acel nume eram eliberat din acea stare de groază.

Am scăpat aproape complet sau chiar complet aș putea spune de acele atacuri,abia când am avut un vis in care sângele lui Hristos a curs peste mine și m-a umplut total și o o voce satanică a urlat SÂNGELE LUI HRISTOS,dar și despre asta am vorbit în alt topic.

Ei bine,dupa ce încet, încet am reușit să accept faptul că Iisus este totuși de natură dumnezeiesca, în ultima vreme îmi tot bate la ușă Sfânta Treime.

Și nu în ultimul rând faptul că Iisus Hristos este una cu Adonai/ Hashem cel revelat în iudaism,că YHWH.

Acestea sunt momentan dilemele cu care mă confrunt in căutările mele spirituale și implicit înțelegerea Ortodoxiei,care s-au ocupat de toate lucrurile acestea.

Am in plan un topic in care incerc sa sintetizez transmiterea învățăturilor apostolilor prin părinții Bisericii până în prezent,dar așa într-un mod accesibil și adresate tuturor creștinilor.

Revenind,deci având în vedere actuala situație,a revenit iar și “potrivnicul” întrucât niciodată nu vom fi feriți de lupte și ispite și într-o tentativă de paralizie am văzut că eram mut și blocat să rostesc “In numele Tatălui,al Fiului și a Sfântului Duh”.

Adică de fiecare dată în asemenea situații eram mut și încercăm să rostesc orice intenționam in acele momente,de la Tatăl nostru,la Iisus Hristos,la acesta formulă trinitară acum.

Dar ce să vedeți dragii mei,am auzit cântându-se ceva…

“DUMNEZEU ESTE DOMNUL ȘI S-A ARĂTAT NOUĂ”

Imediat după am reușit să rostesc și formula trinitară și parcă mi-am făcut semnul Crucii.

Căutând originea acestei cântări foarte cunoscute în Biserica Ortodoxă.

Trebuie să știți că deși numărul Psalmilor este cu un număr “înapoi” la Biserica Ortodoxă, practic sunt aceiași.

Însă aceste diferențe trebuie explicate in alt topic.

Am folosit traducerea Anania:

Dumnezeu este Domnul şi S'a arătat nouă; sărbătoare rânduiţi în umbrare până la coarnele jertfelnicului .(Psalmul 117:28)

Însă ce sa vezi, dacă mă duc în celelalte traduceri,de exemplu chiar în cele ale Bisericii Catolice:

Psalmi 118:27 VBRC2020
[27] Domnul este Dumnezeu și ne luminează. Alcătuiți alaiul cu ramuri înverzite până la coarnele altarului!


Mă duc la my friend Cornilescu:

Psalmii 118:27 VDCL
[27] Domnul este Dumnezeu și ne‐a luminat. Legați jertfa cu funii până la coarnele altarului.

Zic măi ce-i cu ăștia,de ce doar in Biserică Ortodoxă este tradus “s-a arătat nouă” și în celelalte cu” ne-a luminat “.

Adică dacă nu aveam aceasta”experiență “ cu paralizia in somn” și intervenția acestei cântări nu căutăm acest pasaj,care zic eu este extrem de relevant.

Întrucât un pasaj din Vechiul Testament admite faptul că Dumnezeu s-a făcut arătat oamenilor,iar cine altul poate fi decât Iisus.

Aflu ulterior că Biserica Ortodoxă și varianta mitropolitul Bartolomeu, folosește Septuaginta,iar celelalte versiuni folosesc versiunile masoretice evreiești .

Abia aici am înțeles cum un simplu cuvânt poate schimba dinamica întregii teologii și a întregii revelații.

Deasemenea daca nu aveam aceasta “descoperire” și studiam aceste pasaje clar ziceam că este corectă varianta cu “ne-a luminat” și clar trebuie urmat textul masoretic “ și nu Septuaginta.

Însă având în vedere cele întâmplate…. Mă voi apropia mai mult de Septuaginta,traducerile ortodoxe și interpretările sfinților părinți,in legătură cu care așa cum am zis am inceput in topic.

Îți urez mult succes pe mai departe, @Seraphim7. Septuaginta este tradiția pe baza căreia s-a scris Sfânta Scriptura pe care Ortodoxismul de Est mai ales o recunoaște / accepta.

Când am fost în necredința la rândul meu, ajutorul a venit de multe ori în momente foarte critice, de la vise, la gânduri și asa mai departe. Pana și atunci când nu am judecat, totuși Dumnezeu mi-a fost alături. Dar, cu atât mai mult când ne remediem calea, devenim mai apropiați de Bunul Dumnezeu.

Pe măsură ce am revenit în credință, așa cum am menționat și în alte topicuri precum cel “De la satanism la Iudaism “,nu a fost o întoarcere la Hristos,ci una la Dumnezeu Tatăl, adică cel prezent mai degrabă în Iudaism și Vechiul Testament, cât și în Islam - Asta arata faptul ca ce spune Mantuitorul nostru Iisus Hristos "Cereți orice si de la Tatăl prin Mine vi se va da" are mai mult decât sens. De multe ori m-am gândit la Iisus ca fiind Luminatorul sufletelor ce vor sa găsească calea cea buna.

Ioan 14:6 (VDC)
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viața . NIMENI nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Matei 11:27 (VDC)
TOATE lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel NIMENI nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela CĂRUIA VREA FIUL să i-L descopere.

Ioan 14:1 (VDC)
Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și AVEȚI CREDINȚĂ ÎN MINE.

Poate ca versetul Ioan 14:1 se potrivește cu vremurile pe care le trăim, când inima oamenilor e foarte tulburata de fel de fel de nenorociri.

Eu doar mi-am exprimat părerea și putem cere lui Dumnezeu prin Fiul Sau, Iisus Hristos, și, cu ajutorul Fiului dorințele sa fie transmise către Tatăl Dumnezeu, ca să le împlinească după voia Sa.

Versetele postate de mine nu sunt pentru a nega /combate experiența ta personală, singurul lor scop este de a marca importanta SINGULARITAȚII Mânturii doar prin Isus Hristos Domnul, singura cale și singurul Nume după cum scrie în Scripturi.

Faptele Apostolilor 4:11-12 (VDC)
El (Adică Isus Hristos) este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’.
În NIMENI altul nu este mântuire, căci nu este sub cer NICIUN alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”

și accentul cade pe NIMENI și pe NUME astfel ca Isus Hristos care este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat ( Cum zice Crezul de la Niceea) să fie Calea și Unicul Mântuitor !

Am înțeles acum! :) Nicio problema. Continua sa postezi oricând e cazul

Domnule Abell, mă bucur că ați intervenit, însă cu tot respectul cuvenit simt nevoia să intervin și eu la intervenția dumneavoastră, dacă îmi veți permite.

Sper că vă place să purtați discuții care uneori pot deveni contradictorii, întrucât eu sunt un mare fan acestui tip de dialog, desigur dacă găsesc persoane dornice să se aventureze în așa ceva, într-un mod constructiv desigur.

Deci,cu tot respectul cuvenit, dați-mi voia să punctez următoare aspecte, legat de ce am identificat la postările dumneavoastră din acest topic,pe care le identific oarecum ca o viziune specifică a unui tip de creștinism care se dorește a fi/ deveni un:

MONOTEISM HRISTIC PUR

Dacă eu am fost dus oarecum într-un monoteism non trinitar,axat pe Dumnezeu Tatăl, dumneavoastră mergeți spre unul în care există exclusiv Iisus Hristos,care automat este însuși Dumnezeu.

Însă Crezul de la Niceea conține încă 2 aspecte vitale pentru Creștinism,nu specifică că Iisus Hristos este exclusiv doar El Dumnezeu.

Iar un monoteism în care există exclusiv Dumnezeu Tatăl a existat dintotdeauna și încă există.

Singularitatea mântuirii doar prin Iisus Hristos exclusiv contrazice inclusiv acest Crez,care începe prin:

“Cred într-Unul DUMNEZEU, TATĂL…
Și într-Unul DOMN IISUS HRISTOS
Și întru Duhul Sfânt…..”

Practic chiar dacă Iisus Hristos este Dumnezeu,nu este un Dumnezeu complet fără Tatăl și Sfântul Duh,deci nu poți spune că mântuirea este exclusiv un proces în care este implicat doar Iisus Hristos.

Pe când Dumnezeu Tatăl a fost și este mereu un Dumnezeu Complet, întrucât Iisus Hristos,Fiul a fost născut din Tatăl,iar Sfântul Duh,”purces” din Tatăl.

Inclusiv Biserica Catolică, afirmă că dogma Sfintei Treimi, fără acel Filioque,care adaugă că Sfântul Duh “purcede” și de la Fiul,este oarecum o discrepanta intre raportul de egalitate a “persoanelor” care alcătuiesc Sfânta Treime.

Deși nu sunt neapărat adeptul Sfintei Treimi,vorbesc acum din acesta perspectivă trinitară.

Adică chiar Hristos spune:

“Asadar voi așa să vă rugați: Tatăl nostru….”

“Orice veți cere în Numele Meu de la Tatăl…”

Practic Iisus te invită la Tatăl,este o ușă de acces către Tatăl.

Adică am scris despre asta mai multe in topicul “Casa lui Dumnezeu”,unde am arătat cum aceste afirmații despre care exclusivitatea orientării spre Iisus, contravine cu Vechiul Testament, și sunt mai degrabă inovații pauline.

Această “zeificare” forțată a lui Iisus Hristos,unde YHWH,pare că dispare sau se identifică cu Iisus Hristos nu este deloc biblică.

Să nu identificăm niciodată mesajul cu mesagerul….

Cu siguranța îmi plac discuțiile constructive , nu neapărat contradictorii, mai degrabă argumentative, argumentele alături de sursa lor socot că sunt importante pentru ca discuțiile să fie constructive.

Credința creștină este monoteistă, „Cred într-Unul Dumnezeu...” dar desigur cred în acel Unic Dumnezeu exprimat în trei persoane distincte Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt , Dumnezeul trinitar dacă vreți.

Termenul „complet” sau „Incomplet” folosit in dreptul titulaturii Dumnezeu o socot greșită. Un Dumnezeu incomplet (fie și cu 0,5% procent) nu mai este Dumnezeu e altceva dar nu Dumnezeu. Dumnezeu (cel Adevărat) este 100 % Dumnezeu în toate calitățile sale. Omniprezență , Omnipotență, Atotcunoaștere etc.

Conceptul de Trinitate este clar greu digerabil pentru unii, (asta poate și din faptul că acest cuvânt nu este unul Biblic sau scris în Biblie) dar este un termen comun acceptat în Creștinism pentru a înțelege acest Dumnezeu UNIC exprimat ( fiind una în esență, gândire și manifestare) deși sunt trei persoane El rămâne UNIC.

Mesajul are întotdeauna greutatea mesagerului, este o diferență esențială dacă același mesaj (să zicem așa ca exemplu) este rostit de femeia de servici de la cantina săracilor sau de președintele Americii. La fel și în lucrurile spirituale , Cuvântul scris al Bibliei este Axiomă pentru creștini , orice altă sursă poate fi valoroasă dar nu poate intra in contradicție cu Axioma Adevărului Suprem.