|
„Mărturii Athonite” - O nouă emisiune pe Trinitas TV
Luna asta, Trinitas TV a anunțat o nouă emisiune: „Mărturii Athonite”. După spusele lor, va fi concentrată pe duhovnici români din veacul al XX-lea precum Ieroschimonahul Dionisie Ignat de la Colciu; Arhimandritul Petroniu Tănase, stareț al schitului Prodromu; Părintele Ioan Guțu de la Colciu, și Părintele Arhimandrit Dometie Trihenea, stareț la Mănăstirea Zografu. Ideea este de a aduce românilor informații despre ce se petrecea în Sfântul Munte în special în perioada comunistă când nu aveam voie să mergem acolo. Informațiile vor fi în special de la ucenicii acestor mari duhovnici care acum și ei sunt la o vârstă înaintată, deci are și un caracter istoric, de a păstra ce altfel s-ar putea pierde. Este o emisiune săptămânală (duminică de la 18:45 și în reluare miercuri de la 20:45). Prezentarea emisiunii este aici: https://youtu.be/SJZZkvVk9Ag Episoadele vor fi și online aici: https://www.trinitas.tv/category/emi...urii-athonite/ O să încerc să fac un post pentru fiecare episod să încurajez discuție și vizionarea episoadelor care par să fie de doar 10-15 minute. Doamne ajută! |
#01. 17 septembrie - Petroniu Tănase, înnoitorul vieții monahale de la Prodromu
Schitul Prodromu înainte de pr. Petroniu Pe unde este acum schitul Prodromu, noi știm că au sihăstrit călugări (stră)români din veacul al IV-lea, mai târziu construind câteva colibe și o biserică cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul” [1]. Așa a continuat până prin veacul al XIX-lea când cu ajutorul ieroschimonahului Iustin, chilia Prodromu (însemnând înaintemergătorul) a devenit schitul Prodromu (sub administratia Mănăstirii Marea Lavră, cea mai veche așezare chinovială din Sfântul Munte). Pe la sfârșitul anilor 1800, erau peste 100 de călugări români, devenind un important schit din Sfântul Munte. În timp, cutremurul din 1904 a distrus o parte din schit și războaiele au afectatat buna-funcționare a schitului. În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, majoritatea călugărilor erau în vârstă, asa ca Patriarhul Iustin a trimis două grupuri de călugări români la Prodromu. Din al doilea grup, trimis în 1977, a făcut parte Pr. Petroniu Tănase, un monah educat, călugărit la Manastirea Neamț de tânăr, care a viețuit și la Mănăstirea Antim și mai apoi la Mănăstirea Sihăstria. Părintele Petroniu Tănase, înnoitorul vieții monahale de la Prodromu În primul episod al seriei „Mărturii Athonite” aflăm de la cei ce l-au cunoscut despre cum pr. Petroniu a reînnoit viața monahală de la Prodromu. Din cuvintele lor, pare să fi fost un om sever, iubitor, și muncitor. Arhim. Antipa Skandalakis spune despre Schitul Prodromu că este acum „într-o perioadă de apogeu”, iar această perioadă este rodul muncii pr. Petroniu. Pr. Petroniu: Nu există o așa-zisă „întâmplare”. E o rânduială. Mărturii de la:
|
Slavă Domnului nostru Iisus Hristos!
Acești Părinți chiar au ceva de spus celorlalți oameni, spre deosebire de prezentatorii tipici de la televiziune sau de personajele telenovelistice. De pildă Părintele Pimen Vlad de la Sfântul Munte chiar se vede că trăiește cu bucurie viața, atunci când vorbește. Și deși prin natura vieții sale NU a căutat să fie înconjurat de mulți oameni, în zilele Întâlnirii Tinerilor Ortodocși de la Timișoara mulți oameni s-au bucurat de el! Chiar avem nevoie de oameni care să ne dea învățături de folos. Iar apoi să le urmăm și noi! |
#02. 24 septembrie - Părintele Petroniu și importanța respectării acriviei monahale
Părintele Petroniu și importanța respectării acriviei monahale În al doilea episod învățăm cam cum ar trebui să fim în biserică: nelipsiți, solemni, și silitori. Pr. Petroniu: La mine poți să fii cu stea în frunte. Dacă nu ești la biserică, degeaba. Mărturii de la:
|
#03. 1 octombrie - Părintele Petroniu Tănase, un mare nevoitor contemporan
Părintele Petroniu Tănase, un mare nevoitor contemporan În al treilea episod, călugării români din Sfântul Munte ne spun despre o nevoință de care „nu prea mai ai în zilele noastre” (Pr. Pimen). Descris ca un „colonel” de Arhim. Cleopa, venirea lui în Sfântul Munte, „rânduită de la Dumnezeu” (Pr. Matei), a asigurat continuitatea și creșterea prezenței române în Athos. Când călugării se plângeau de severitatea Părintelui Petroniu, Părintele Iulian Lazăr le spunea: „Măi, e stareț, te gândești tu... el răspunde, pentru noi răspunde!” Mărturii de la:
|
#04. 8 octombrie - Pr. Petroniu Tănase, exemplu autentic al monahismului românesc
Părintele Petroniu Tănase, exemplu autentic al monahismului românesc Părintele Petroniu a îndemnat mereu obștea română din Athos să-și iubească țara, să o aiba în suflet până la moarte, și să se comporte ca reprezentanți demni ai țării lor. După mărturiile schimonahilor greci, Pr. Petroniu a devenit un duhovnic admirat de toți, iar românii „au dat dovadă de o viață duhovnicească aparte în Sfântul Munte” (Pr. Maxim Nikolopous). Mărturii de la:
|
#05. 15 octombrie - Simplitatea și dragostea Părintelui Petroniu Tănase
Simplitatea și dragostea Părintelui Petroniu Tănase Deși a refuzat să fie vreodata duhovnic, Pr. Petroniu a avut „misiunea lui să-i ajute cu sfaturi pe alții” (Pr. Pimen). Pe un fundament de nevoință „ca în pateric”, „la fel ca unii din bătrânii de demult”, Pr. Petroniu a păstrat corespondența scrisă cu mulți credincioși din țară și a servit ca sfătuitor și învățător pentru mulți părinți. Printre cei care au învățat de la Pr. Petroniu se numără și monahul grec Damaschin Grigoriatul pe care Pr. Petroniu l-a ajutat să învețe limba română. Mon. Damaschin este „unul dintre puținii părinți greci athoniți cunoscători de limba română”, traducând în greacă „cărți ale Părinților Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Dometie Manolache, Arsenie Papacioc, Iachint Unciuleac, Petroniu Tănase [și] Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” (sursă). Cum a reușit Părintele Petroniu să facă atâtea într-o viață? Dăruind tot trupește și duhovnicește precum sfinții, după cum mărturisește Pr. Pimen. Această nevoință este foarte rară astăzi: „din bătrânii care mai sunt nu mai întâlnești acum la nimeni nevoințele lor; nu mai au rezistența aceea, ziceai că ei sunt făcuți din alt aluat” (Pr. Pimen). Mărturii de la:
|
#06. 22 octombrie - Părintele Petroniu Tănase, văzător al Tainelor Dumnezeiești
Părintele Petroniu Tănase, văzător al Tainelor Dumnezeiești Deși descris ca „foarte sever”, „foarte retras”, și „foarte interiorizat”, aflăm că „părintele Petroniu tot timpul plângea la liturghie, avea lacrimi”. De ce plângea Părintele? Într-o zi, în timpul Sfintei Liturghii, Pr. Petroniu l-a vazut „pe tronul din fața Sfintei Mese pe Mântuitorul.” Mărturii de la:
|
#07. 29 octombrie - Pr. Ciprian de la Iviron: Sfaturi duhovnicești pentru căsătorie
Despre Mănăstirea Iviru din Sfântul Munte Mănăstirea Iviru este printre primele 3 mănăstiri cu viața de obște construite în Sfântul Munte, urmând Mănăstirile Marea Lavră și Vatoped la sfârșitul veacului al X-lea. Înființată de iviriți, adică de georgieni, mănăstirea nu a avut un parcurs istoric ușor. După o perioadă de înflorire în care călugări georgieni veneau constant, în veacul al XIV-lea grecii au preluat mănăstirea, însă problemele au început să afeceze mănăstirea: persecuții latine, atacuri de la pirați, invazii de la catalani, și alte probleme economice au pustiit o mare parte din mănăstire. Cu ajutorul repetat al voievozilor români precum Neagoe Basarab, Radu cel Mare, Radu Mihnea, Matei Basarab, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino, Grigore Ghica, și Mihai Viteazul care este zugrăvit înauntru bisericii principale, mănăstirea a supraviețuit timpuri vitregi. Așadar, Mănăstirea Iviru a devenit un mare centru intelectual, cu o bibliotecă foarte bogată, primind ajutor și de la prinți georgieni în această privință. Având acum cele mai multe sfinte moaște din Muntele Athos, mâna stângă a Sfântului Ioan Gură de Aur, și faimoasa icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, „Portărița”, Mănăstirea Iviru are acum aproximativ 60 de viețuitori, printre care și ieroschimonahul Ciprian Giallouros de la Iviron, starețul Chiliei „Sfinții Arhangheli”. Părintele Ciprian de la Iviron (Athos): Sfaturi duhovnicești pentru o căsătorie reușită În acest episod, ne mutăm din Schitul Prodromu din Mănăstirea Marea Lavră 25 de kilometri la nord în Chilia „Sfinții Arhangheli” din Mănăstirea Iviru. Aici, ieroschimonahul Ciprian ne spune că soțul nu trebuie să moară o data, ci în fiecare zi pentru femeia sa. Astfel, ea îi va simți iubirea și va deveni supusă și devotată, știind că bărbatul nu îi cere supunere pentru el, ci pentru iubirea pe care i-o poartă, la fel cum Hristos iubește Biserica și Biserica se supune lui Hristos. |
N-am înțeles ce legătura a avut episodul ăsta cu tema emisiunii de a aduce mărturii despre viața athonită românească din veacul trecut, dar poate o fi un segment de tranzitie de la Pr. Petroniu la un alt nevoitor îmbunătățit sau doar un fel de interludiu înainte de a reveni la Pr. Petroniu. Om avea monahi la Iviru? Din ce-au zis inițial, pare că se vor axa în special pe Marea Lavră (Prodromu), Vatoped (Colciu), și Zografu.
|
Citat:
Era într-o vreme când în pangarele bisericești, în lume, erau mai multe cărți despre monahism decât despre căsătorie și asta e deja un dezechilibru pt că monahii nu sunt nici 10% din populația unei țări, sunt poate 0,2%. |
Trinitas TV prin seria „Biserica Azi” a difuzat o emisiune dedicată Părintelui Petroniu cu ierodiaconul Iustinian Stoica, fost iconom la Prodromu si ucenic al Pr. Papacioc si al Pr. Petroniu: https://youtu.be/mA8gNLIMf-M
|
Relațiile părintești și corespondența Părintelui Petroniu Tănase Pr. Petroniu, dat de multe ori exemplu altora de fostul stareț al Mănăstirii Simonopetras, Arhim. Emilian Simonopetritul, ca „înțelept și om al Duhului”, era iubit în Sfântul Munte, astfel încât „tuturor le erau cunoscute virtuțile lui Gheronda, cuvântul său profetic, și evlavia pe care o aveau părinții față de el.” El menținea o corespondență vie atât cu stareții din Athos cât și cu mulți alți Părinți precum Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuș, Placide Deseille, Teoctist Arăpașu, și alții. Pe lângă corespondența cu clerul, Pr. Petroniu avea o corespondență bogată cu doctori, profesori, și alți oameni „de pe toate continentele lumii”. Astfel, Schitul Prodromu primea ajutor de la apropiații Pr. Petroniu când „alte venituri nu erau.” Acum, corespodența sa a devenit un tezaur cultural și istoric încă neorganizat și nepublicat, dar Părinții din Prodromu nădăjduiesc că va fi cineva să preia acest proiect și să publice o parte din corespondența Pr. Petroniu, traducând și scrisorile din limba franceză. Mărturii de la:
|
#09. 12 noiembrie - Sfârșitul pământesc al Părintelui Petroniu Tănase
Sfârșitul pământesc al Părintelui Petroniu Tănase În ultimele luni din viața sa, Pr. Petroniu își „continua viața severă pe care o ținea dintotdeauna” și „niciodată nu se văita de vreo durere deși suferea foarte mult”. Când s-a dus la Domnul, slujba înmormântării a fost „foarte foarte liniștită”, „biserica plină de lume”, „tot Athosul a venit la el la înmormântare”, și către mormânt a fost multă „bucurie ca și când nu ar fi fost la înmormantare”. Mărturii de la:
|
#10. 19 noiembrie - Părintele Petroniu Tănase în viziunea contemporanilor săi
Părintele Petroniu Tănase în viziunea contemporanilor săi „Este o mare laudă pentru România Sfântul Gheronda Petroniu (...) Romania se poate mândri cu acest mare corifeu, cu acest om sfânt (...) Aurul nu se poate ascunde, deoarece, odată cu răsăritul soarelui, străluceste cu multe limpezime (...) Îi multumim pentru prezenta lui, nu numai pentru că este un sfânt român, ci și pentru faptul că este lauda întregii Biserici, iar aceasta nu este o exagerare. Este lauda Bisericii lui Hristos, este lauda intregii Biserici!” (Schim. Iosif Bairaktaris) Mărturii de la:
|
Asta am simțit-o și eu, că este lauda întregii Biserici. Le-am mai povestit și altora despre ce-am învățat despre Pr. Petroniu și toți au fost profund impresionați indiferent de confesiune. Zice la începutul episodului că nu era „un om al activității misionare” dar prin experiența sa duhovnicească iradia direct slava lui Dumnezeu. Așa e, am văzut oameni critici față de Biserică care se înmuiau și rămâneau fără cuvinte auzind despre Pr. Petroniu. Nu poți să rămâi impasibil când îl vezi pe Dumnezeu lucrând prin oameni oricât de înverșunat ai fi. Viața lui face mai mult decât o sută de cărți scrise și argumente teologice.
|
N-a fost niciun episod săptămâna asta, poate iau o pauză să pregătească următoarea serie.
|
#11. 3 decembrie - Părintele Dometie Trihenea - tămăduitor și cunoscător al inimilor
Mănăstirea Zografu Sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Mănăstirea Zografu veghează de peste 1000 de ani, fiind locuită de vlahi și bulgari în primele veacuri de la înființare și mai târziu rectitorită integral de Sf. Ștefan cel Mare. De-a lungul timpului, mănăstirea a continuat să beneficieze de ajutorul domnilor români, astfel încât Petru Rareș, Alexandru și Ruxandra Lăpușneanu, Ieremia Movilă, Neagoe Basarab, Radu cel Mare, Vintilă Vodă, Aron Vodă, Miron Barnovski, Vasile Lupu și Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir, sunt înscriși în pomelnicul ctitorilor mănăstirii (Doxologia). Din veacul al XIX-lea, mănăstirea a început o perioadă de dezvoltare, devenind exclusiv bulgară. În 1965, în urma unor neînțelegeri, s-a descis să primească un stareț care nu era bulgar. Astfel, Pr. Dometie Trihenea a devenit primul român care să fi fost stareț la una din cele 20 de mănăstiri din Athos. Cronologia vieții Pr. Dometie
În primul episod din această serie, se discută în principal despre viața Pr. Dometie după ce a fost egumen la Mănăstirea Zografu, deci când era înapoi la Mănăstirea Vatoped, la Chilia Sf. Ipatie. Sunt oferite câteva detalii despre activitatea sa ca medic în Athos dar și despre harurile sale duhovnicești. Mărturii de la:
|
#12. 10 decembrie - Părintele Ioan Guțu. Ascetul tainic al Maicii Domnului
Cronologia vieții ieroschimonahului Ioan Guțu
Despre românii din Sfântul Munte, Arhim. Antipa Skandalakis mărturisește că „românii erau niște oameni cu frică de Dumnezeu, nevoitori adevărați, oameni asceți, răbdători”, adăugând că Sfântul Paisie a zis astfel: „dacă vreți să vedeți monahism adevărat, autentic, mergeți la părinții români”. Printre ei, ieroschim. Ioan Guțu era „o figură impresionantă, un monah liniștit și blând”. Cu haine rupte și mai mult tăcut, „Ioan face parte din categoria celor neluați în seamă, dar foarte cunoscuți în ochii lui Dumnezeu”. El „avea o fața luminoasă și atunci când îl priveai în ochi, aveai impresia că vezi oceanul”. Ducând o viață de pustnic, „urmărea să dobândaescă singurătatea, înstrăinarea, nearătarea, să nu aibă vizitatori, nu pentru că nu ar fi fost ospitalier (...) dar le evita pe toate acestea ca să păstreze ceea ce este mai de preț, pe Hristos”. Pr. Ioan Guțu despre minuni: „Eu vreau să o văd pe Maica Domnului în viața cealaltă, nu în aceasta de aici.” Mărturii de la:
|
Bun episodul ăsta dar oare doar un episod o să rămână pentru Pr. Dometie Trihenea? Nu mi s-a părut suficient să-i facă un portret mai puternic, să înțelegem viața sa duhovnicească mai bine.
|
#13. 8 ianuarie - Părintele Ioan Guțu. Ieromonahul înainte văzător cu duhul
Părintele Ioan Guțu. Ieromonahul înainte văzător cu duhul Pr. Ioan „era o fire enciclopedica”, citea mult, avea memorie bună, și știa foarte multe. „Era un bun cunoscător al tipicului Bisericii, foarte strict și sever în respectarea lui,” zicând „dacă chiar vrei să știi tipicul, trebuie să mă întrebi pe mine că sunt singurul care îl știu.” Pe lângă cunoștințele sale era și „un ascet iubitor de slujbe” înalt înduhovnicit. „Vedea lucrurile din viitor, putea să prezică unele lucruri”, și spunea că „daca cumva nu se roagă în timpul nopții la Psaltire are atacuri din partea dracilor”. Pr. Ioan:
Mărturii de la:
|
#14. 14 ianuarie - Părintele Dionisie Ignat și începuturile viețuirii sale monahale
Cronologia vieții Pr. Dionisie Ignat
Părintele Dionisie Ignat și începuturile viețuirii sale monahale În 1930, erau cam 450 de monahi români în Sfântul Munte. În 1945, după război, rămăseseră doar vreo 200. În anii 1970, erau mai puțin de 50 rămași. În această situație „prezența românească risca să înceteze” în Athos. În acest context, Pr. Dionisie a fost „unul dintre stâlpii prezenței monahale românești în Sfântul Munte”, prin intervenții la Patriarhie, cerând viețuitori și ajutoare pentru a păstra prezența românească în chiliile Athonite. La un moment dat, Pr. Dionisie îl implora pe Patriarhul Iustin să facă demersuri să continue viața monahala în Sfântul Munte. Știm că eforturile sale n-au fost zadarnice: la sfârșitul anilor 1970, încep să se trimită grupuri de monahi pentru a păstra făclia românească în Munte, cu precădere în Schitul Prodromu. Însă numai în anii 1990 or să înceapă să vină iar tineri din România pentru a fructifica mai departe eforturile de o viața ale Părintelui Dionisie. Mărturii de la:
|
#15. 21 ianuarie - Duhul de nevoință al Părintelul Dionisie Ignat
Duhul de nevoință al Părintelul Dionisie Ignat În acest episod, se dezvăluie mărturiile cuvioșilor greci despre monahii români. Despre români, Arhim. Elisei Raptis mărturisește: „Observam harismele lor, distingeam la acești părinți sărăcia, lepădarea de lume, simplitatea pe care o aveau, dar și duhul de rugăciune. Erau, cu adevărat, oameni uitați de lume, dar alipiți de Dumnezeu.” Venit în Athos să se nevoiască și să „mănânce rădăcini”, „Gheroda Dionisie a fost o personalitate a secolului XX, a cărui lucrare se observă intens în Sfântul Munte”, fiind „receptat în mod unanim”. În primii ani, a trebuit să muncească încontinuu, păstrând o nevoință aspră. Cu toate acestea, ”simțeai un har aparte atunci când te aflai în preajma lui. (...) Gheronda Dionisie era, la propriu, o floare înmiresmată a Sfântului Munte. Gheronda chiar răspândea mireasmă. Atunci când venea la Vatoped, luam binecuvântare de la el, iar mâna lui răspândea mireasmă. (...) Era omul bucuriei, era un om care răspândea bucurie, pentru că el însuși era un om bucuros. Gheronda era omul Învierii.” Pr. Dionisie de la Colciu: „Deși erau ani grei, era multă binecuvântare (har), foarte multă binecuvântare. Acum este mult mai ușor în vremea noastră, dar binecuvântarea pe care o avem este mai puțină.” Mărturii de la:
|
#16. 28 ianuarie - Părintele Dionisie Ignat, lucrător tainic al virtuților
Părintele Dionisie Ignat, lucrător tainic al virtuților Cei ce l-au văzut pe Pr. Dionisie, au observat că „prezența sa avea ceva aparte” și că era „purtător de Hristos”. El „vorbea despre cele două vârfuri are virtuților”: smerita cugetare și dragostea. Dar mai ales le vorbea „despre smerenie. Neîncetat ne vorbea,” mărturisind astfel: „Eu am venit în Sfântul Munte să trăiesc smerenia”. Astfel, starețul Mănăstirii Vatoped l-a întrebat odată de ce stă în chilia de deasupra grajdului, unde mirosul de la animale intră în chilie. Pr. Dionisie a răspuns: „Când am venit ca frate începător, starețul meu m-a condus la această chilie, zicându-mi: «Aceasta este chilia ta și în această chilie vei rămâne până vei muri!». Iar eu fac ascultare desăvârșită de starețul meu și voi rămâne în această chilie, în care am venit, până voi muri.” Mărturii de la:
|
Văd că Trinitas TV a început să dea drumul la episoade mai întâi doar pentru cei care plătesc, deci episodul de săptămâna asta încă nu e disponibil online pentru public. Am văzut că au început să adauge linkuri de donații peste tot, oare stau așa prost cu finanțele? În afară de această emisiune, eu nu urmăresc nicio altă emisiune pe Trinitas, nu mi se pare calitatea informației bună. Mai au documentare bune, dar decât să mă uit la o emisiune moderată de Vasile Bănescu mai bine ascult o cântare sau citesc ceva. La emisiunile Europa Christiana cu Sever Voinescu mai mă uitam, dar și acolo o dădeau în occidentalism juvenil.
|
#17. 4 februarie - Pr. Dionisie Ignat, continuator autentic al tradiției aghiorite
Părintele Dionisie Ignat - continuator autentic al tradiției aghiorite Despre Pr. Dionisie, starețul Giallouros spune că „după cât îi stă omului în putere, era desăvârșit duhovnicește”. Spre deosebire de mireni, monahii își îndreapta atenția spre ascultare, însă monahii de astăzi au „dificultăți în a face ascultare”. Pr. Dionisie spunea: „Noi îi vedeam pe stareții noștri ca pe Dumnezeu. Dacă starețul spunea un cuvânt, era ca și când am fi auzit cuvântul din gura lui Dumnezeu”. Așadar, Pr. Dionisie era „omul desăvârșitei ascultări”, devenind „continuatorul tradiției aghiorite”. „Sufletului lui era un adevărat cer”. Mărturii de la:
|
#18. 11 februarie - Părintele Dionisie Ignat - lucrător tainic al virtuților
Părintele Dionisie Ignat - lucrător tainic al virtuților Pr. Dionisie avea o asprime cu totul ascunsă de smerenia sa înaltă. Când se mâhnea pe ucenici, le spunea: „N-aveți nici frică de Dumnezeu nici rușine de oameni.” Dar tot Părintele spunea: „Ce bun e Dumnezeu! M-a orbit, slavă lui Dumnezeu, acuma toate-s bune pentru mine! Dacă nu orbeam, nu știu care puteați rămâne lângă mine că eu sunt sever, așa am fost crescut de părinții vechi. Acuma-s orb, toate-s bune pentru mine!” Mărturii de la:
|
#19. 18 februarie - Părintele Dionisie Ignat și realitatea ispitirilor demonice
Părintele Dionisie Ignat și realitatea ispitirilor demonice Deși s-a smerit toată viața cu o „noblețe duhovnicească de a respecta libertatea celuilat”, „încercările celui rău l-au asaltat până în ultimele zile de viață”. Prin vizite dracești, Pr. Dionisie a luptat cu „bărbăție duhovnicească” împotriva demonilor „care urlau, se manifestau în chipul lor atât de cunoscut asceților și monahilor”. La sfârșitul vieții, Pr. Dionisie spunea: „Uite vezi vrăjmașul cum face: nu mă lasă nici acuma cand sunt neputincios din toate punctele de vedere.” Pr. Dionisie: „Eu m-am străduit să fiu corect, dar nu știu dacă lucrul făcut de mine a fost bine plăcut lui Dumnezeu.” Mărturii de la:
|
Axion, Gl.5, de PS Nectarie Frimu, cântat de Starețul Dionisie Ignat https://youtu.be/uEfaMGv7ffk?si=8bhqWBxlEM0o_ceF Citat:
|
#20. 25 februarie - Un duhovnic ales - Părintele Dionisie Ignat
Un duhovnic ales - Părintele Dionisie Ignat Un „purtător al poverilor” al „tuturor celor care au căutat ajutor duhovnicesc de la el”. El era „un mare sprijin duhovnicesc pentru Sfântul Munte și pentru întreaga Biserică”. Când mergeai la el, învățai cauzele căderilor, „știai că, dacă vei osândi pe cineva, vei avea gânduri trupești, război trupesc”. „Sfântul Paisie avea o evlavie aparte față de el, chiar îi trimitea pe oameni să se spovedească la el, spunând: «Să știți că acest român se deosebește de ceilalți. Are înlăuntrul lui ceva foarte bun».” Din Pr. Dionisie:
|
Citat:
|
#21. 03 martie - Întâmplări minunate din viața Părintelui Dionisie Ignat
Întâmplări minunate din viața Părintelui Dionisie Ignat „Cu părintele Dionisie se întâmpla un lucru foarte diferit, un lucru dumnezeiesc”. Părintele avea înainte-vedere și „vedere în suflet”, văzând cele nevăzute și știind cele neștiute. Fără să își părăsească chilia, Pr. Dionisie știa ce se petrece în Sfântul Munte ca un supraveghetor de suflete. Pr Dionisie: „Singurul lucru pe care l-am făcut a fost acela că am stat în chilie.” Mărturii de la:
|
#22. 11 martie - Viața isihastă a Părintelui Ioan Guțu
Viața isihastă a Părintelui Ioan Guțu Avva Isaia spunea că „cele mai mari virtuți ale monahului sunt îndurarea defăimării … și nearătarea”. Așadar, se cere „să nu urmărești să fii cinstit de oameni sau să te autopromovezi. Să eviți afișarea personală, slava, și cinstea de la oameni.” Astfel, pustnicii din Athos erau „ca niște străini”, erau „tăcuți, nu se arătau”. Întrebat de ce a ales pustnicia, Pr. Ioan Guțu a răspuns că astfel „niciodată nu (și-a) neglijat canonul”. Astăzi mai sunt doar „foarte, foarte puțini” eremiți ca Pr. Ioan. Pr. Ioan Guțu: „Răbdarea și smerenia sunt două virtuți care se sprijină una pe cealaltă.” Mărturii de la:
|
Pare că au reluat seria Pr. Ioan Guțu de acum 10 episoade. Pun mai jos episoadele precedente pentru o urmărire mai ușoară.
Citat:
Citat:
|
#23. 17 martie - Doi frați întru Hristos - Părinții Ioan Guțu și Dionisie Ignat
Doi frați întru Hristos - Părinții Ioan Guțu și Dionisie Ignat Părinții Ioan Guțu și Dionisie Ignat au ajuns amândoi în Sfântul Munte în 1926, rămânând acolo într-o vreme în care „nu prea avea cine să te caute” dintre românii intrați sub comunism. Deși Pr. Dionisie trăia o viață chinovială, iar Pr. Ioan era pustnic, cei doi se rugau împreună, pescuiau împreună, și Pr. Ioan chiar mai rămânea într-o chilie în Colciu. Până la moarte, Pr. Ioan a viețuit într-o chilie săracă, cu o gaură în fereastră, acoperită de celofan. Și-a dat sufletul doar după ce l-a văzut, „luminat la față” pe fratele său întru Hristos, Pr. Dionisie Ignat. La dezhumare, s-a simțit o mireasmă care „nici până atunci nici de atunci până azi” nu s-a mai simțit. Mărturii de la:
|
#24. 25 martie - Doi stareți athoniți ne explică Rugăciunea minții
Doi stareți athoniți ne explică Rugăciunea minții La botez „se activează” „lucrarea înțelegătoare a sufletului care este o energie a minții sufletului”. Astfel, pe lângă „lucrarea cuvântătoare pe care o vedem la toți oamenii”, avem și o lucrare înțelegătoare, „pe care foarte puțini și-o cultivă în această viață”. „Când se va deștepta lucrarea înțelegătoare a sufletului, Hristos Se va descoperi sufletului nostru (...) în această stare omul este asemeni unui atlet (...) aleargă cu râvnă, deoarece știe pentru ce aleargă (...) Dacă se va deștepta lucrarea înțelegătoare a sufletului, nu vom mai avea nevoie de cărți.” Pr. Efrem: Metaniile se fac „pentru ca și trupul monahului să ia parte la actul slujirii lui Dumnezeu”. Mărturii de la:
|
Citat:
|
Citat:
|
#25. 31 martie - Părintele Ioan Guțu - isihastul iubitor al înstrăinării
Părintele Ioan Guțu - isihastul iubitor al înstrăinării Pr. Ioan „s-a hotărât să rămână singur cu Dumnezeu, înstrăinat de toți”. Așadar, dacă „Dumnezeu a oferit harismele înainte-vederii, a străvederii, și a profeției celor care sunt în societate (...) ca să sprijine Biserica”, Pr. Ioan avea o harismă mai mare: înstrăinarea de lume. „Nu există virtute mai mare decât aceasta”. Mărturii de la:
|
#26. 7 aprilie - În preajma Părintelui Dionisie se simțea mireasma sfințeniei
În preajma Părintelui Dionisie se simțea mireasma sfințeniei Pr. Dionisie era „un om al fericitei ascultări”. El „avea foarte mult respect față de cei rânduiți a fi cârmuitorii duhovnicești ai monahismului.” Așadar, nu doar că ce spunea starețul era „dogmă” pentru el, dar făcea ascultarea cu bucurie și mulțumire. Tinerii monahi, însă, îl îngrijorau deoarece nu aveau harul fericitei ascultări: „Acum, tinerii monahi, tot întreabă, una alta, ne cer să ne justificăm, să le spunem motivul pentru care am cerut să fie îndeplinite anumite ascultări, iar această atitudine este îngrijorătoare. Dacă monahii fac așa, nu pot ajunge la înălțimea sfințeniei la care trebuie să ajungă.” Spovedania Pr. Dionisie: „Eu sunt orb, și, pentru mine, fie că e noapte, fie că e zi, este același lucru. Sunt orb din cauza păcatelor mele. Dar, câteodată, mă întristez că nu văd.” Pr. Efrem despre Pr. Dionisie: „Privindu-l, credința mea față de Hristos sporea.” Mărturii de la:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 15:03:18. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.