Protoiereul Nicolae Ragozin (1898-1981)
 

_





_

Cu binecuvântarea Prea Sfinţitului DIODIM,
episcopul de Anadâr şi Ciukotka

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cu şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”(Evrei XIII, 7)

SAREA PĂMÂNTULUI

Filmul întâi

Protoiereul

NICOLAE RAGOZIN

Ţinutul Perm.

Acesta a fost cândva un ţinut păgân, apoi fără credinţă. A dat Rusiei apostolii şi preacuvioşii săi, iar în prezent a strălucit prin mucenicii şi mărturisitorii săi.

Cu bucurie ne amintim de aceste lucruri în prezent.

Atunci când poporul acestui ţinut vieţuia în credinţă, era credincios, atunci şi Domnul Dumnezeu proceda cu acest popor după cum proceda cu un cuvios.

Cu cel cuvios, cuvios vei fi, ne spune Sfânta Scriptură.

Iar atunci când s-a îndepărtat de Dumnezeu, şi a alergat după fantoma roşie, Domnul Dumnezeu a procedat cu el după viclenia sa, dându-i să bea din plin din cupa păcatului.

Atunci Permul a lăsat despre sine amintiri întunecoase, ca un ţinut de revoluţionari, comisari şi rebeli, ţinutul lagărelor şi aşezărilor de deportaţi.

Şi doar o mână de credincioşi mai rămăseseră credincioşi lui Hristos, urcând pe cruce şi luând pe umerii săi povara bună pe care trebuiau să o ducă toţi.

Aceştia o poartă până în prezent, aceeaşi mână, iar toţi ceilalţi mănâncă, beau şi se veselesc.

Astfel şi rămâne ţinutul Perm. Ca o sfântă în mijlocul ticăloşiei.

Prima noastră istorisire este despre protoiereul Nicolae Ragozin.

Acesta a fost nevoit să locuiască în astfel de timpuri.

A fost educat să vieţuiască în evlavie, dar a fost nevoit să vieţuiască în mijlocul lipsei de evlavie.

Dar tocmai acest fapt a format în el curajul şi hotărârea de al sluji doar pe Hristos.

Părintele Nicolae s-a născut la data de 12 decembrie 1898, în ţinutul Perm, într-o familie săracă de ţărani, părinţii săi numindu-se Gurian şi Matrona.

A absolvit trei clase la Şcoala bisericească din parohie. De la vârsta de unsprezece ani a început să înveţe meşteşugul de cizmar. În anul 1917, s-a căsătorit, iar în curând, la vârstă de 19 ani, a fost recrutat în Armata Roşie. La întrebarea, din ce cauză s-a dus în Armata Roşie, părintele răspunde mai târziu: „Cunoşteam din Scriptură, că cei „roşii” vor învinge”.
Insă părintele Nicolae nu a vărsat nici o picătură de sânge omenesc pentru că pe tot parcursul serviciului militar a muncit la cizmărie.

Întorcându-se acasă, nu a intrat în colhoz, a avut două fiice, iar pe noua putere o considera ca fiind permisă de către Dumnezeu pentru păcatele noastre.

În anul 1920, a făgăduit să-i slujească Domnului Dumnezeu, dar a reuşit să îndeplinească acest jurământ doar după cel de al Doilea Război Mondial.

Nu a fost luat pe front din cauza afecţiunii grave a inimii de care suferea.
Iubea biserica şi o frecventa foarte des, fără să-i fie frică de prigoană.

Începând cu anul 1953, a activat în calitate de dascăl, iar peste alţi doi ani, la vârstă de 57 de ani, a fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul Ioan Lavrinenko, şi a fost trimis în localitatea Ciusovskie Gorodki, să slujească în Biserica „Hramul Tuturor Sfinţilor”, unde a slujit până la sfârşitul vieţii sale.

A fost un mare postitor, neagonisitor şi om al rugăciunii.

Nu începea Sfânta Liturghie până când nu se vor mişca de la sine şi nu se vor ridica în văzduh acoperămintele potirelor liturgice. Acest fapt reprezenta un indiciu clar al prezenţei harului.

Odată l-au văzut pe părinte ieşind din biserică după liturghie şi a început să se ridice în aer. S-a ridicat la mare înălţime deasupra bisericii, aproximativ la înălţimea unui bloc cu patru etaje. Atât de mare rugător era!

Maica Arsenia (ŞUMILOVA)

Cred că aveam pe atunci şaptesprezece ani. Vârsta asta o aveam. Am văzut în vis că mă aflam undeva în pădure, erau câţiva oameni, şi ridicând capul am văzut pe cer o cruce, o cruce foarte mare şi largă, care cuprindea tot cerul. Şi am văzut ceva ce semăna cu pietrele strălucitoare. Bineînţeles că auziserăm de la mama mea, că mai întâi se va arăta crucea, iar apoi Dumnezeu va veni să judece. Şi în somn fiind am strigat: „Domnul vine să judece. Va fi o Înfricoşătoarea judecată”. Şi am auzit pe cineva spunându-mi din dreapta: „Nu. Încă nu va veni să judece, ci aceast lucru se întâmplă pentru tine”. Şi am răspuns: „Cum adică pentru mine?” M-am mirat mult: „Cum adică este pentru mine? Cum o voi lua? Nu sunt în stare nici măcar să o pot lua, nici în cameră, nici în apartament, nicăieri”. Şi persoana din dreapta mea a tăcut. Apoi a întrebat: „Îţi place?”. Am răspuns: „Da, îmi place”. Şi iarăşi m-a întrebat: „Păi o vei lua?”. Şi eu am fost de acord, am zis: „Da. Am să o iau”.

Maica povestea, că înainte de venirea sa, părintele s-a trezit şi a zis: „Va veni la mine o persoană nouă. Trebuie să o primesc între fiii mei duhovniceşti”.

A spus că a văzut un vis, eu personal nu cunosc, el povestea, dar cum a fost în realitate nu ştiu.

„Se făcea că stăteam în chilie şi la gemuleţ a venit o păsărică. Am întins mâna şi păsărica s-a aşezat pe mână şi numai vroia să zboare. M-am uitat mai bine şi am văzut că este murdară. Şi i-am zis: „Unde ai reuşit să te murdăreşti aşa?”. Iar din partea dreaptă s-a auzit o voce: „Spal-o şi va deveni curată”.

Şi atunci când am venit a doua oară, bineînţeles că mie îmi era frică.

La început părintele nu a spus nimic, dar am fost la el la spovedanie, m-am împărtăşit, iar atunci când Liturghia s-a sfârşit, am venit la el şi părintele a zis că mă va lua pe mine, pe Gazina şi încă câteva persoane să mâncăm împreună cu el. Mi-a spus să mă aşez lângă el. Şi m-am aşezat. Maica a adus o cană, a aşezat-o şi a zis: „Rugaţi-vă şi mâncaţi”. M-am gândit în sinea mea: „Cât de puţină hrană, nici mie nu-mi ajunge, deşi mă obişnuiserăm să mănânc puţin. Iar aici sunt vreo şase-şapte persoane”.

Părintele a binecuvântat şi am început să mâncăm. Maica a mai adus ceva în nişte căni nu prea mari. Am mâncat pe săturate, am aşezat lingura, iar părintele, care stătea în dreapta mea, mi-a spus: „Mănâncă”, şi m-a atins aşa în coastă. I-am răspuns: „Părinte, nu mai vreau”. Părintele mi-a spus pentru a doua oară: „Mănâncă, Maria!”. I-am răspuns: „Părinte, am mâncat şi sunt sătulă”. Mi-a repetat asta de câteva ori, până când am conştientizat şi m-am gândit: „Oare mi-a citit gândurile?” Pentru că eu credeam că nu mă voi sătura. Asemenea gânduri aveam. Şi atât, nu a mai vorbit.

Atunci când ne pregăteam de plecare, a zis: „Galina, nu plecaţi. Am să vă conduc”. Şi ne-a condus.

Ajunseserăm până la mijlocul muntelui.

Iar atunci când a venit să ne conducă, am fost cuprinsă de lacrimi, multe lacrimi. Ei discutau, iar eu mergeam şi plângeam. Părintele mi-a spus: „Maria, de ce plângi?” Nu ştiam ce să-i răspund pentru că nu ştiam din ce cauză plângeam. Nu ştiam din ce cauză îmi curg lacrimile. Şi după ce ajunseserăm la mijlocul muntelui, probabil că părintele a avut o vedenie a Maicii Domnului. Era o bancă, părintele a ajuns până acolo şi nu a mai mers mai departe. Era la mijlocul muntelui. Binecuvântându-ne, Galina a zis: „Părinte, o veţi lua pe Maria în rândul fiilor Dvs. duhovniceşti? Vreau foarte mult ca să frecventeze biserica”. Părintele a răspuns: „Am luat-o deja. Maria este fiica mea duhovnicească”.

Lidia MALÂŞEVA

Auziserăm că există un părinte şi am avut o dorinţă foarte mare de al vizita.

Nu ştiu din ce cauză, dar părintele m-a îndrăgit chiar de prima oară de când m-am dus acolo. Mi-a dat o prescură mare şi mi-a spus: „Dacă doreşti, să mai vii aici”. Şi eu am început să vin.

Eu nu mai auzisem nici măcar de ce trăim.

Părintele m-a întrebat: „Ştii pentru ce trăim?”:

Am răspuns: „Nu, nu ştiu”.

„Trăieşti ca să-ţi mântuieşti sufletul”.

I-am spus, că aud acest lucru pentru prima dată.

Părintele mă îndruma mereu.

Se aşeza şi mă întreba, dacă am înţeles totul.

„Am înţeles”, îi răspundeam.

Apoi mă întorceam şi mă tot gândeam, mă tot gândeam, uite ce mi-a spus, uite ce mi-a spus.

Când eram tânără, nu mă gândeam la nimic, apoi a avut loc o astfel de schimbare, încât mereu mă gândeam şi atunci când mergeam la muncă: „Cum să mă mântuiesc? Cum să mă mântuiesc? Unde aş putea afla mai multe despre acest lucru?”. Pe atunci nu exista nimic, pe toate le copiam, stăteam nopţi întregi şi copiam informaţiile pe care le găseam. Scriam, scriam, scriam.

Şi am fost foarte bucuroasă să întâlnesc un astfel de părinte.

Claudia VERŞININA

Aşteptam să-i cer binecuvântare. Atunci când a ajuns până la mine mi-a spus: „Claudia, vei rămâne la mine”. I-am spus: „Părinte, nu m-am cerut de acasă şi este posibil să mă anunţe pierdută”. Părintele mi-a pus: „Du-te acasă, cereţi voie şi întoarce-te”.

Reporterul:

Dar când v-aţi întâlnit cu părintele, v-aţi prezentat, aţi spus: „Sunt Claudia”.
Nu. Nu m-am prezentat. Părintele singur m-a numit pe nume

Reporterul:

Imediat ce v-a văzut…

Imediat, da. M-am şi mirat. De unde mă cunoaşte? Cum de m-a numit corect Claudia.
Am fost uimită.

Schimonahia Nicolaia (KOPTEVA)

Nu aveam un duhovnic. Veniserăm aici. Cunoşteam o călugăriţă, care locuia pe strada Gazeta Zvezda, nr. 30.

M-am dus la ea şi i-am spus, că nu am un duhovnic. Aceasta m-a întrebat la cine mă duc. I-am spus că nu am duhovnic şi ea mi-a spus, că în localitatea Ciusovskie Gorodki locuieşte părintele Nicolae, un părinte foarte blând şi receptiv, şi că nici nu am nevoie de un duhovnic mai bun.

Şi am plecat împreună cu ea în localitatea Ciusovskie Gorodki. Călugăriţa asta era cu totul oarbă, nu vedea. Trebuia să o ţin de braţ şi să o duc.

În acest fel am ajuns, am făcut cunoştinţă cu părintele Nicolae acolo, în localitatea Ciusovskie Gorodki. Părintele mi-a spus, că mă acceptă în rândul fiilor săi duhovniceşti şi se va ruga pentru mine şi pentru părinţii mei.

Şi de atunci, chiar dacă mai rar, dar l-am frecventat mereu pe părintele Nicolae, până la decesul părintelui.

În scurt timp După ce am început să-l frecventez, părintele mi-a spus mie personal, ceea ce încă nu înţelesesem:

„Maria, părintele mi-a descoperit toate despre tine”.

Iar cunoştinţelor mele părintele le spunea, că „Maria îşi va schimba numele la vârsta de 60 de ani, el însă nu va mai fi viu atunci”.

Părintele ştia chiar şi numele meu de călugăriţă. Maica Domnului i-a descoperit numele.

Părintele s-a aşezat lângă mine, când eram doar noi în chilie, şi mi-a spus: „Să ştii, Maria, că atunci când se intră în monahism, in timpul tunderii se schimbă şi numele, uneori se conferă nume bărbăteşti”.

Părintele vorbea în general. „Uite de exemplu există numele Arsenie, iar atunci când se tunde în monahism o femeie, se numeşte Arsenia”. Şi părintele mă privea în ochi. Parcă îmi spunea mie personal.

Părintele se comporta ca un nebun pentru Hristos, umblând vara într-o pălărie găurită din paie, iar iarna într-un palton rupt şi peticit cu pânză de cort. Se ruga pentru cei demonizaţi, unii dintre aceştia fiind atât de posedaţi, încât erau refuzaţi la Lavra Serghievska şi la Peciora.

A văzut demonii cu ochii săi, dar spunea, de asemenea, că în Rusia există foarte mulţi vrăjitori.

Reporterul:

Dar existau mulţi vrăjitori care îl necăjeau pe părinte?

Bineînţeles că veneau vrăjitori.

Reporterul:

Şi cum se lupta cu aceştia?

Recita Psalmul 26. Rugăciunea potrivită, Psalmul 26. Dar probabil că mai puternic împotriva acestora este Psalmul 26.

Veniseră împreună cu noi oameni şi mai târziu am aflat că aceştia se ocupau cu vrăjitoria. Şi înţelegeţi, părintele avea faţă de toţi aceiaşi atitudine. Chiar şi faţă de aceştia. În comunicare nu se observa că părintele îi dispreţuieşte, îi înjoseşte. Avea aceiaşi atitudine. Însă atunci când îl vizitau spunea, „să vă duceţi la împărtăşanie în urma tuturor”. Şi chiar îi împărtăşea.

Reporterul:

Păi şi cum aşa se preocupau cu vrăjitoria şi se şi împărtăşeau?

Da, se apropiau de Sfântul Potir. Părintele îi binecuvânta, probabil că părintele se ruga pentru ei.

Cântec bisericesc: Doamne salvează-mă. Doamne, auzi-mă. Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă.

Doamne ajută-o.

Părintele alunga demonii.

O bătrânică, de fapt nu era chiar bătrână, lătra, iar eu mă gândeam, cine oare latră, apoi am văzut că doi bărbaţi cu greu o duceau la braţ pentru că femeia se împotrivea, având în ea multă forţă.

Părintele a ieşit şi a zis: „Fraţi şi surori, cine posteşte lunea, vă rog, să o luaţi”.

Două bătrânele au luat-o, şi femeia demonizată le-a urmat fără împotrivire.

Părintele le-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, iar eu, aflându-mă mai departe am auzit doar „Maria”, şi nu mai ştiu ce, şi femeia a început să cânte rugăciunea şi a devenit „adevărată”.

Reporterul:

A ieşit demonul, da?

Da.

Părintele le interzicea să vorbească.

Părintele alunga şi demonii.

Reporterul:

Dar referitor la postul de luni, părintele insista foarte mult?

Da, foarte mult. Părintele îmi spunea, atunci când eu ţineam deja postul de luni: „Foarte bine faci că ţii post lunea. Omul care posteşte lunea are o foarte mare putere”.

Părintele spunea că, atunci când te vei prezenta la Înfricoşătoarea Judecată, îţi vor fi date aripi, dacă vei respecta cum se cuvine ziua de luni.

În numele Domnului Dumnezeu….

Text în slavonă veche – rugaciuni in slava veche

L-a început îl înjurau pe părintele. Au fost multe astfel de cazuri. Îi ziceau ghebosul, bestie, astea erau primele lor cuvinte, bestie. Părintele tăcea, nu le răspundea demonilor, zicea că nu trebuie să vorbeşti cu dracii. Nu le acorda nici cea mai mică atenţie. Şi atunci văzând că nu le răspunde, începeau să-l laude, zicând: eşti sfânt, eşti înalt şi ne arzi în foc.

Atunci părintele zicea cu autoritate, uneori chiar ridicând vocea: Tăceţi! Sunt un mare păcătos. Mereu spunea: „Sunt un mare păcătos”. Şi atunci demonii amuţeau imediat.

Nepoata părintelui Nicolae

Valentina SOLONŢEVA

Mai apoi părintele era vizitat de persoane din Moscova, din Abhazia, din Uzbekistan, şi părintele le citea rugăciunile de alungare a demonilor.

Am văzut personal cum citea rugăciunile de alungare a demonilor şi era foarte îngrozitor.

Mult timp a locuit Eugenia de la Moscova, dar nu mai ştiu ce a făcut mai târziu, nu mai ştiu ce face, probabil că a decedat de mult. Mai târziu părintele a primit binecuvântare să se roage pentru ea ca pentru o persoană decedată.

E ceva înfricoşător, ţipă, latră, apoi cade şi peste un oarecare timp zicea: părinte, te-am înjurat?

Şi îmi amintesc cum veniserăm cu mătuşa Clava, dormeam pe jos, nu dormeam pe pat, ci pe jos, ne dureau coastele, nici nu aveai posibilitate să te întorci, era zăpuşeală.

La ora 4:00 dimineaţa suna deşteptătorul, nu mai ştiu, la ora 5, sau ora 6 ne deşteptau. Sculaţi-vă pentru rugăciune. Nu aveai nici un chef să te trezeşti atât de devreme.

Îi ziceam lui mătuşa Clava: mergem să ne rugăm acum şi iarăşi ne culcăm, Mătuşă Clava, trebuie să ne mai culcăm. Decedata iubea să doarmă.

Stăteam la rugăciune şi această Eugenia zice: Ei, bine, acum se va termina rugăciunea şi ne vom culca. Eu voi dormi. Bunicuţele ziceau: sigur, sigur, tu nu ai dormit toată noaptea.

Eugenia le răspundea: am dormit toată noaptea, dar vreau să mai dorm.

Şi eu ziceam: „Mătuşa Clava, vorbeşte despre noi. Uite ce se petrece”. Şi ne trecea tot somnul.

Îl vizitau pe părinte multe persoane să le citească rugăciuni. Veneau din Siberia, din partea nordică, de la Moscova, nişte femei demonizate din oraşul Solikamsk. Bineînţeles că veneau de câteva ori să le citească rugăciunile.

Îmi amintesc de Eugenia de la Moscova. Atunci când aceasta începuseră să-l frecventeze, eu încă nu veneam la părinte. Dar oamenii povestesc, că atunci când venea, tremura toată, ţinea gura deschisă şi ţinea cana în acest fel, pentru că din gură îi curgea continuu spumă cu salivă. Şi când cana se umplea, o vărsa. În această stare veniseră la părintele Nicolae, fiind îmbrăcată chiar şi în halat. Probabil că demonul nu-i permitea, dar aceasta a reuşit să se smulgă.

Atunci încă când am cunoscut-o, când am văzut-o, aceasta era deja normală. În general era o femeie normală. Putea chiar să şi citească în biserică, de exemplu Canoanele,
Rânduiala de rugăciune. La Împărtăşanie mergea singură, pentru că părintele le-a omorât demonilor puterea.

Reporterul:

Maică, dar de ce venea această Eugenia atât de departe, tocmai din Moscova? Ştim că şi în Lavră se citesc rugăciuni pentru izgonirea demonizaţilor.

Eugenia zicea, fiind întrebată, de ce vine tocmai aici, zicea că „acolo nu se ocupă nimeni de ea”. Nimeni nu-i citea rugăciunile de izgonire a diavolilor pentru că erau mulţi şi putere mare.
Zicea că a zburat, că au purtat-o, a zis că locuia la Moscova, la etajul 3 sau 4, şi cică ieşea pe balcon şi diavolii o aşezau pe pământ. Atât de puternici erau.

Reporterul:

O coborau…

Da, zicea că zburau.

Spunea că atunci când mergea la magazin, îi demasca pe toţi vânzătorii, pentru că diavolii cunoşteau, ce anume făceau aceştia, şi ziceau.

Iar odată am văzut… Eugenia îşi făcea bagajele să plece acasă şi s-a înclinat în acest fel, iar eu stăteam într-o parte şi-mi adunam bagajele mele, iar necuratul a ieşit din umbră, s-a aşezat lângă ea, şi probabil că a început să se roage, şi am auzit nu ştiu ce descântec al diavolului. Înţelegeţi? Şi Eugenia a început să ţipe îngrozitor. Era înfricoşător să auzi. A început să ţipe îngrozitor şi s-a îndreptat, iar părintele i-a zis: „Gata, gata, nu mai fac aşa”, şi a plecat.

Şi ea ne mustra, că veneam acolo nevrednici. Că aici nu doar muntele, ci fiecare iarbă este sfântă. Şi zicea că-l cinstim mult pe părintele Nicolae. Zicea că nu-l preţuim aşa cum s-ar cuveni, pe deplin.

Şi zicea că izvorul de sub munte va fi pentru părintele Nicolae şi pietrele vor primi chipul părintelui.

Atunci când m-am dus prima dată [m-am dus – nu se intelege unde], luaserăm deja [prima piatra, era in aceasta stare, piatra era gri] , era gri, iar chipul său era luminos.

Mânca o singură dată pe zi. Nu avea cu ce să se îmbrace. Noi îi spălam de câteva ori hainele în baie. Avea haine rele, căciula era subţire, la fel şi paltonul, purta pâsle. Bineînţeles că era deja bătrânel, iar toţi bănuţii îi investea în biserică.

L-am întrebat de ce procedează în acest fel cu banii. Părintele a spus, că dacă nu va proceda în acest fel, impozitele sunt foarte mari şi biserica va fi închisă, şi atunci cine va înmormânta oamenii, cine îi va boteza.

Părintele nu a fost niciodată în concediu în timpul vieţii. Zicea că ce se va întâmpla, dacă el va pleca în concediu, iar aici va deceda cineva şi va fi înmormântat fără preot sau altceva se va întâmpla.

Uneori zicea: mergem, iar acea femeie spune: „Părintele acesta este deosebit”. Mama i-a răspuns: Cum aşa?

Femeia nu ştia, că discută cu fiica. I-a răspuns: E un părinte obişnuit ca toţi ceilalţi.

Şi femeia i-a răspuns: Nu, nu, este un părinte deosebit.

– Păi, de ce este deosebit, este la fel ca ceilalţi.

– Nu. Când veniserăm prima dată, am văzut de-asupra bisericii un bătrânel în aer de-asupra bisericii. Iar atunci când am intrat în biserică am văzut, că acel bătrânel slujea.

Nina VOROŞILOVA

I-am cerut binecuvântare, părintele m-a binecuvântat. Am ieşit după gard şi am vrut să mai văd biserica.

M-am rugat, iar în acest timp a ieşit părintele din biserică, a făcut câţiva paşi şi a început…. Dumnezeu i-a arătat.. s-a ridicat, s-a ridicat. Iar haina i se desfăşura, desfăşura. Barba se desfasura de la vant. Probabil vantul era puternic acolo sus. Dumnezeu să-l odihnească în împărăţia Sa!

Părintele ne-a binecuvântat şi atunci când ne pregăteam să plecăm acasă, ne-a spus, să mai aşteptăm puţin, s-a aşezat cu noi la masă, am discutat. Şi i-am spus că ne este frică să nu întârziem. Părintele însă a zis că nu vom întârzia pentru că am să vă binecuvântez.

Şi părintele ne binecuvânta şi chiar nu întârziam.

Atunci când binecuvânta masa, toţi ne săturam şi pe masă mai rămâneau bucate. Şi toţi se mirau.

Părintele răspundea tuturor. Era accesibil tuturor. Era foarte bun şi se străduia să-i ajute pe toţi. Dacă ar fi putut i-ar fi acoperit pe toţi cu aripile sale şi i-ar fi ajutat.

Veneau uneori şi necredincioşi şi tot felul de beţivi, să ceară bani. Şi dacă părintele era afară sau dacă aceşti se băgau în cameră, părintele începea să discute cu fiecare dintre ei, şi cu cei mari şi cu cei mici, cu fiecare. Umbla pe jos. Niciodată nu fusese în concediu.

Mama îl invita să treacă pe la noi, şi dacă se întâmpla să vină, părintele stătea doar o noapte şi pleca. Pleca ca nu cumva să-l cheme cineva la vreun bolnav, ca nu cumva bolnavul să moară şi păcatele să cadă asupra părintelui.

O bătrânică a povestit un caz interesant. Bătrânica spunea că părintele i-a povestit aceste lucruri. Se spune că într-o iarnă părintele mergea cu Sfintele Daruri la un bolnav, pe jos, pentru că nu erau alte mijloace de transport şi părintele umbla doar pe jos. Şi din faţă pe cărare venea un câine mare. Şi părintele s-a oprit şi a spus: „Căţeluş, permite-mi să trec că merg cu Sfintele Daruri. Permite-mi să trec”. Şi câinele a trecut în zăpadă. Părintele a trecut şi a privit înapoi, iar câinele i s-a închinat.

Îmi amintesc că veniseră odată la el un bărbat foarte bolnav. I-a spus părintelui că medicii au refuzat să-l trateze. Ia spus părintelui că în curând va muri şi a venit la părinte să-l ajute. Părintele i-a răspuns, că nu este profesor şi că bărbatul s-a înşelat. Bărbatul i-a răspuns că a auzit, că părintele i-a ajutat pe mulţi şi că îl poate vindeca. Părintele i-a răspuns că nu poate să-l vindece şi că imediat ce se va deschide biserica se vor duce împreună şi se vor ruga, iar Dumnezeu va hotărî. Părintele i-a propus să locuiască o perioadă de timp la el.

Bărbatul a stat cu părintele, a băut ceaiuri din ierburile pe care i le-a recomandat părintele şi peste ceva timp a simţit că se simte mai bine, a început să se vindece. În timp ce ne întorceam cu toţii către podul plutitor, acest bărbat îşi exprima nedumerirea, zicând: Nu înţeleg nimic, am băut ceaiuri de tot felul de ierburi, am băut şi acest fel de ceai pe care l-am primit de la părintele Nicolae, dar nu m-a ajutat. Acum însă văd că mă simt mai bine, văd că am început să mă vindec.

O femeie i-a răspuns: Nu ierburile ţi-au fost de folos, ci rugăciunile părintelui te-au ajutat.

Uneori îi spuneau părintelui: Părinte, datorită rugăciunilor Dvs. …

Dar părintele răspundea: Dumnezeu v-a ajutat, eu nu am nici un merit, sunt un păcătos.

Bătrânelele veneau cu multe întrebări: Întreabă-l pe părintele Nicolae, întreabă-l pe părintele Nicolae.

În momentul în care doar începeam să scriu scrisoarea, în aceiaşi zi primeam scrisoare de la părintele în care găseam şi răspunsul la întrebările pe care voiam să i le adresez.

Reporterul:

Adică aţi primit răspunsul la toate întrebările?

Da.

Părintele vorbea în şoaptă şi oficia serviciul divin cu glas molcom. Dar probabil că vedea duhurile pentru că în momentul în care mergea la biserică zicea, că pe biserică stau demonii şi trebuie să ne împrejmuim cu semnul Sfintei Cruci.

Îl consideram sfânt. Chiar şi părintelui i-am spus: „Am aşezat deja fotografia ta lângă icoane”. Părintele mi-a răspuns: „Cum se poate aşa ceva? Sunt un păcătos”. I-am răspuns că eu consider că el este sfânt.

Cred că întâmplarea s-a petrecut în timpul Antoninei, care era prima cititoare a Psalmilor. Aceasta povestea că au ieşit afară şi de la casă până la biserică calea este scurtă. Şi privind cerul am văzut-o pe Maica Domnului şi pe Domnul. Şi Antonina a început să strige: Părinte, vedeţi?

Iar părintele a răspuns: Nu. Sunt păcătos.

Antonina a spus pentru a doua oară: Părinte, vedeţi?

Nu!

Antonina a întrebat de trei ori şi părintele a răspuns de trei ori, că este păcătos.

Aici pe această bancă, părintelui i s-a arătat de nenumărate ori Maica Domnului. Prea Sfânta Stăpână i-a promis, că acest loc nu va sărăci şi cu timpul va apărea aici o mănăstire.

În prezent pe muntele Miteinâi, unde părintele săvârşea serviciile divine, se află Sihăstria de maici Sfântul Trifon din Kazan.

Reporterul:

În prezent ne-am obişnuit, că dacă este vreun stareţ, atunci îl vizitează din toată Rusia, din toată lumea, vin şi arhiereii. Dar la stareţul Nicolae veneau din toată lumea? De exemplu preoţi pentru un sfat sau arhiereii pentru un sfat. Veneau? Nu se petrecea astfel?

Cum să nu vină? Veneau.

Reporterul:

Veneau şi arhiereii?

Nu ştiu de arhierei, n-am văzut, dar am auzit, că la părintele veneau oameni din toată Rusia, veneau să-i ceară sfatul.

În timpul său părintele Nicolae era foarte renumit. Generaţia bătrână a clericilor îşi mai amintesc de părintele. De la părintele Nicolau au rămas multe scrisori. A corespondat cu peste 200 de destinatari. Între aceştia se numărau Mitropolitul Zinovie, Preacuviosul Kukşa, Schiegumenul Sava, Schiarhimandritul Andronic Glinski, Arhimandritul Ioann Krestiankin.

Fiecare rânduleţ din corespondenţa sa reflectă dragostea, smerenia şi credinţa.

Avea darul înainte-vederii. Citea gândurile, cunoscându-le pe toate.

Puterea binecuvântării sale era de neînchipuit.

Respecta cu mare stricteţe canoanele bisericeşti. De exemplu, în cazul în care unul dintre soţi refuza în mod categoric să se cunune, îl punea în faţa alegerii – fie soţul ateu, fie Hristos.

Olga de la Kostrog întrebase despre cinstirea icoanelor. Şi părintele i-a spus, că în biserică icoanele se atârnă pe pereţi sau în alte locuri ale bisericii, dar acasă trebuie să se aşeze strâns una lângă cealaltă în colţ, numindu-se colţul cu icoane. Iar în apropiere nu se cuvine să se atârne nimic altceva şi nici măcar mai jos de icoane să nu aşezăm nimic, nici fotografii, nici haine, nimic-nimic, ca acest colţ, cum spunea părintele, să fie „colţ sfânt”. Şi nu mai trebuie aşezat absolut nimic. Pentru că se întâmpla uneori să atârne icoanele, iar lângă acestea deşteptătorul şi altceva, fotografiile părinţilor. În nici un caz nu se poate proceda în acest fel.

De asemenea părintele vorbea cu mare stricteţe despre mătănii, uneori chiar se enerva, spunând că începând de sâmbătă de la ora 16.00 nu se mai fac mătănii, pentru că Duminica este o părticică din Înviere, iar la Înviere nu se fac mătănii, la fel precum şi la Sărbătorile Împărăteşti, nu se fac mătănii începând de seara în ajun şi în ziua sărbătorii.
Iar înainte de spovedanie, înainte de spovedania generală, părintele menţiona păcatul zicând, să nu facem mătănii. Unele bătrânele însă uneori nu auzeau, se apropiau de amvon şi făceau mătănii. Şi părintele, deşi vorbea încet, având ceva probleme cu vocea, într-un astfel de caz spunea cu voce ridicată: „Păi tocmai acum am spus”.

Odată am văzut chiar că tremura. „Păi tocmai am spus să nu faci mătănii. Ridică-te imediat”.

Mi-a interzis să mă împărtăşesc pentru că vieţuiam fără să fiu cununată.

Reporterul:

Dar mai apoi v-aţi cununat sau nu?

Nu a vrut soţul să se cunune. Şi din această cauză am divorţat. Am luat copiii şi am venit aici. Aveam aici un apartament.

Reporterul:

Şi părintele v-a binecuvântat să procedaţi în acest fel?

Da.

Reporterul:

Şi cum a spus părintele? Alege fie Hristos, fie soţul? Da?

Nu. A spus: fie cununaţi-vă, fie despărţiţi-vă. Aşa a spus.

Veniserăm la părintele şi i-am spus, că nu vrea soţul nicidecum. Şi atunci părintele mi-a răspuns, că dacă nu vrea, atunci divorţează.

Eu aveam doi copii. Am luat copiii şi am plecat de la soţ. Nu au fost nici un fel de scandaluri, nimic.

Reporterul:

Şi dacă nu erau căsătoriţi părintele nu-i considera soţ şi soţie?

Nu. Părintele zicea că unii ca aceşti locuiesc ca pisica cu câinele. Ca animalele. Dacă nu aveau cunună, înseamnă că Domnul nu-i binecuvântează, ci locuiesc în concubinaj.

Reporterul:

Şi dacă erau căsătoriţi la Oficiul Stării Civile?

Oficiul Stării Civile este o instituţie lumească.

Reporterul:

Şi ce spunea părintele cu privire la aceasta?

Părintele recunoştea doar cununia. După cum ştim, în Sfânta Evanghelie se spune, că doi vor fi un singur trup, iar la Oficiul Stării Civile nu se spune asta.

Reporterul:

Şi cum spunea părintele „Sunteţi scrişi la Lenin în palmă”.

Da, da, „la Lenin în palmă”. Nu însă şi la Dumnezeu.

„La Dumnezeu nu sunteţi scrişi şi deci nu sunteţi soţ şi soţie”.

În Ortodoxie nu există lucruri neînsemnate. Fiecare lege a fost stabilită la Sinoadele Ecumenice. Fiecare lege!

Părintele zicea, că atunci când intrăm la cineva în casă, în cazul în care intrăm la cineva necunoscut, întrebăm: „Cine e stăpânul?” Pentru că fiecare bojdeucă are stăpânul său.
Fiecare stăpân are legile sale. În biserică însă Stăpânul nostru este Domnul Dumnezeu. Iar dacă la Biserică Stăpânul este Domnul Dumnezeu, atunci există şi legile Sale.

Duhovnicul părintelui era stareţul arhimandrit Ioan Ciubîzgalov.

În această fotografie este prezentat cu o pălărie în mână.

Era un prieten apropiat din exil al arhimandritului Tavrion Batoski, care de asemenea a oficiat un oarecare timp serviciile divine în Perm.

Şi-a prevăzut decesul.

Ultima dată când am fost la părintele, acesta m-a luat de mână, m-a privit timp îndelungat şi mi-a spus: Nu-ţi fă griji, pământul şi cerul sunt legate. Ne vom ruga unul pentru celălalt.

Părintele Nicolae a trecut la Domnul la 16 decembrie 1981.

A fost înmormântat după altarul bisericii sale în care a oficiat 26 de ani.

În anul 2003, cu ocazia reînmormântării, au fost aflate moaştele sale neputrezite. În prezent moaştele se află în criptă sub altarul bisericii.

Părintele a atenţionat foarte mult şi despre timpurile cele din urmă.

„Desfrânarea şi lipsa de ruşine, ca şi înainte de potop, vor fi semnul sfârşitului.

La timpul instaurării lui Antihrist, totul va fi electronic. Tuturor le vor da numere, cărţi de plastic şi nu vor exista bani. Ferească Dumnezeu să nu ajungi să vieţuieşti în timpul lui Antihrist. Nu dă Doamne să-l vezi cu ochii”, repeta adeseori părintele.

Părintele Nicolae avea o atitudine foarte negativă faţă de paşapoartele sovietice. Spunea că acolo sunt aşezate în ascuns trei cifre de 6.

Despre puterea existentă spunea că este neligitimă pentru că l-a detronat şi l-a ucis pe cel uns. Spunea că trebuie să cinstim această putere doar în privinţa civilă.

Spunea că asupra poporului apasă păcatul greu al uciderii ţarului şi pentru acest păcat
Domnul nu ne va da nu doar un conducător bun, ci nici măcar un şef bun de atelier.

Exact la fel spunea părintele şi despre puterea clericală.

Părintele spunea că „doar atunci vei fi păstor, când te vei considera mai rău decât tot omul care stă în faţa ta. Atunci vei fi păstor. Iar dacă oamenii îţi vor fi indiferenţi, atunci pur şi simplu vei fi un slujitor al altarului”.

Părintele mai zicea că „dacă Apostolii au renunţat la familii şi au urmat lui Hristos, în cazul preoţilor aceştia nu trebuie să renunţe la familie, dacă sunt cununaţi, ci cu duhul trebuie să renunţe şi să pună pe primul loc pe Dumnezeu, pe al doilea oamenii, păstoriţii şi doar pe al treilea loc familia”.

Şi îl dădea exemplu pe Ioan de la Kronştadt care „deşi s-a căsătorit, nu a vieţuit cu soţia. Din biserică în primul rând mergea la păstoriţi, la popor. Şi doar în acest fel vei fi păstor. Iar dacă în primul rând te vei ocupa de familie, atunci nu va fi bine. Părintele a spus că într-un astfel de caz „păstoriţii vor fi orfani, Nu vor simţi acoperământul”.

Bineînţeles că clericii nu iubesc persoanele care afirmă astfel de lucruri. Zavistie, zavistie.

„Uite cât de mulţi stâlpi”, zice părintele.

– Care stâlpi?

– Păstorii, clericii sunt asemenea stâlpilor, neavând nimic în lăuntru, nimic din cele păstoreşti.

Spunea că dacă omul vieţuieşte în bogăţie, îşi pierde fără să vrea şi conştiinţa. Din cauza luxului se pierde fără să vrea şi creştinismul.

Şi îl dădea exemplu pe Sf. Serafim de la Sarov, care spunea, [NU ÎNŢELEG CE SPUNE] că ar fi putut ruga pe Maica Domnului ca să locuiţi mai bine, dar acest fapt nu vă va fi de folos.

Vieţuim în sărăcie, dar nu murim de foame şi nici nu vom muri.

Părintele spunea despre evrei, că Domnul Dumnezeu i-a împrăştiat special, iar înainte de sfârşit îi va aduna şi aceştia se vor aduna împreună. Atunci vom conduce toate ţările şi vor cumpăra toate ţările şi puterile naţionale vor fi fermecate de bani, nu vor avea grijă de poporul său, va fi haos, şi popoarele vor deveni orfani.

Părintele spunea, că atunci când evreii l-au răstignit pe Domnul Hristos, Dumnezeu ca o pedeapsă i-a împrăştiat şi aceştia nu aveau pământul său şi nu erau la putere. Erau angajaţi
în funcţii înalte, dar nu aveau putere. Aceasta a fost pedeapsa. Iar atunci când se vor aduna împreună şi Domnul le va întoarce pământul, acest fapt se va întâmpla înainte de sfârşit.

Şi eu mă întrebam, care pământ le va întoarce, din moment ce tot pământul este ocupat, fiecare are statul său.

Reporterul:

Dar părintele spunea, că în cazul când se va destrăma URSS-ul, vor fi puteri şi mai înfricoşătoare şi mai viclene?

Părintele spunea, că atunci când se va destrăma această putere, vor începe fărădelegile, anarhia, spunea „canibalismul”.

Părintele a atenţionat cu privire la destrămarea URSS-ului cu mult timp înainte ca acest fapt să se întâmple. Şi spunea că după paşapoartele roşii, modelul anilor 1975, vor da altele jidoveşti cu cifrele de şase. Aşa le numea părintele, „jidoveşti”.

Părintele zicea, că mai bine e să mori de foame, decât să le accepţi.

Despre aceasta îşi amintea des una dintre fiicele sale duhovniceşti, vrednice de amintire, Stefanida, maica Rafaila, care avea grijă de chilie, iar egumenul Varlaam, stareţul Mănăstirii Belogorsk, care a trecut la domnul în anul 1994, şi schimonahia Stefania, vorbeau întotdeauna deschis despre asta şi nu le binecuvântau, pentru că părintele Nicolae atenţiona personal.

Părintele spunea, că trebuie să ne numim creştini, iar dacă ne numim cetăţeni, înseamnă că ne lipim de cele ale lumii. Cuvântul cetăţean este un cuvânt laic şi noi înşine parcă devenim de acord cu asta, că suntem cetăţeni.

Reporterul:

Adică noi nu trebuie să semnăm nicăieri sub cuvântul „cetăţean”.

Da. Aşa este.

Părintele a dat următorul exemplu. La o uzină lucra un pictor, care de asemenea îl vizita pe părintele. Şi pictorul scria toate cele care trebuiau scrise. La un moment dat trebuia să scrie Slavă URSS, şi pictorul i-a spus şefului: „Nu am să scriu asta. Eu scriu doar o singură „Slavă”, „Slavă lui Dumnezeu”. Iar asta n-am să scriu”.

Reporterul:

Ce spunea părintele despre viitorul Rusiei? Ce ne aşteaptă? Ce spunea despre viitorul bisericii, despre timpurile lui Antihrist?

Părintele spunea că va fi Antihrist, ne spunea să nu luăm paşapoarte.

Mie personal mi-a spus: „Nu lua paşaportul”.

Reporterul:

Este vorba de acel paşaport roşu, da?

Este vorba de acesta rusesc, paşaportul roşu l-am luat deja. L-am luat deja mai devreme.

Veniserăm la părintele şi i-am spus: „Părinte Nicolae, dar au am luat deja paşaportul. Nici nu m-am gândit. L-am luat”.

Părintele a răspuns: „L-ai luat? Ei bine, următorul însă rusesc să nu-l accepţi niciodată.
Pentru că dacă-l vei accepta vei fi deja cu un picior în iad”.

Se simţea foarte rău, slab, dar binecuvânta, şi spunea, ca să nu schimbăm paşapoartele.

Îmi amintesc un astfel de caz, pe care l-am mai povestit. Veniseră din Ciusovskie Gorodki Ana, care spunea că este foarte presată să accepte paşaportul. Părintele i-a spus: „Să nu accepţi paşaportul! Să nu-l accepţi! Nu-i voie să primeşti paşaportul”.

Atunci Ana i-a spus părintelui: „Atunci binecuvântaţi-mă pentru mucenicie”. Părintele a ridicat mâna şi a binecuvântat-o, zicând: „Da, e mai bine să mori, decât să accepţi aceste acte”.

Părintele spunea că atunci când vor da paşapoarte, cartele, cipuri…

Reporterul:

Aşa a şi spus, cipuri?

Nu, nu zicea cipuri. Zicea „ştampile”, da, „ştampile”.

Atunci când vor da ştampile, aveţi grijă să nu luaţi. Pentru că toate acestea sunt foarte înfricoşătoare, ale lui Antihrist sunt. Va veni Antihristul.

Părintele zicea, cum să accepţi carnetul de partid şi să-l porţi în buzunar. Deşi nu se vede, dar deja s-a alipit de Lenin, de partidul lui Lenin. Şi asta în mod nevăzut.

La fel şi în cazul celorlalte, dacă vei lua paşaportul, alte hârtii, în chip nevăzut te alipeşti, dar nu de Dumnezeu, ci cele satanice de satana se alipesc.

Părintele spunea că înainte de a aplica ştampila adevărată, poporul va fi inundat de hârtii.

Reporterul:

Înainte ca să aplice ştampila lui Antihrist, poporul va fi inundat de hârtii, da?

Da, părintele aşa s-a exprimat. Mai întâi vor ne vor inunda cu hârtii, iar apoi va urma ştampila. Părintele a dat de înţeles, că în prezent toate aceste paşapoarte sun hârtii, vor inunda oamenii cu hârtii, oamenii se vor obişnui, iar apoi deja vor aplica adevărata ştampilă.

Părintele chiar aşa şi spunea, că nu vor aplica ştampila de la început pentru că nimeni nu o va accepta, nu o va accepta, ci vor înţelege imediat, iar aceste hârtii, parcă lipsesc de minte, şi mai apoi oamenii vor accepta ştampila. Părintele se exprima în acest fel. „Mai întâi ne vor inunda cu hârtii, iar apoi va urma şi ştampila”.

Reporterul:

Părintele nu binecuvânta să se accepte nici paşapoartele roşii, da?

Da. Pentru că părintele i-a spus mamei, aşa a binecuvântat-o, suspinând, că Maria este încă tânără. Iar mamei i-a spus: „Să nu accepţi paşaportul”.

Reporterul:

Dar până atunci avea paşaport?

Avea un paşaport verde. Avea verde.

Femeia a povestit, că au venit acasă şi i-au spus, că celor fără paşaport nu le vor da pensie. Şi bineînţeles că din cauza credinţei puţine şi neascultare de părintele, a acceptat paşaportul.

Dar atunci când veniseră la părintele, în timpul binecuvântării, părintele a întrebat-o dacă a luat paşaportul. Femeia a recunoscut că a acceptat şi părintele a spus, suspinând: Ah, greu îţi va fi să treci vămile.

Iar despre următorul îmi amintesc că părintele zicea, că vor fi paşapoarte jidoveşti, care în nici un caz nu trebuiesc acceptate.

Reporterul:

Adică acestea roşii?

Da, probabil că acestea care sunt eliberate acum, pentru că la putere se află evreii, şi probabil de asta se numesc paşapoarte jidoveşti. De la ei vine asta. Părintele aşa le numea, „paşapoarte jidoveşti”.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea nimic de cifrele de şase.

Nu-mi amintesc asta.

Ştiu doar că despre aceste paşapoarte jidoveşti spunea, că nici într-un caz nu trebuie acceptate.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, vă vor atribui numere, după cum se procedează acum, cartele din plastic….

Acestea nici într-un caz nu trebuiesc acceptate.

Reporterul:

Aşa direct spunea? Cărţi electronice?

Da, da. El le numea cartele din plastic. Paşapoarte jidoveşti dacă le acceptaţi, ar fi cum le-ai accepta de la jidovi, din moment ce sunt ale lor. Spunea că apoi vor fi cartele din plastic care nici într-un caz nu trebuie acceptate.

Din moment ce părintele nu binecuvânta să primeşti noile paşapoarte, el însuşi nu l-a primit. Din această cauză nici nu s-a dus la copii, din această cauză a şi locuit împreună şi şi-a dus viaţa până la capăt aşa cum a binecuvântat Dumnezeu.

Reporterul:

Maică, dar părintele nu a explicat din ce cauză nu-i voie să accepţi aceste paşapoarte?

Nu l-aţi întrebat, de ce nu este voie?

Părintele spunea că acestea cuprind deja semnul lui Antihrist, cifrele de 6. Şi de aceea nu-i voie să le accepţi.

Veniseră o femeie şi i-a spus părintelui: Părinte, tare mult vreau să mă mântuiesc. Foarte, foarte mult.

Şi părintele i-a răspuns: Atunci nu lua nici un fel de hârtii noi.

Părintele a dat de înţeles că toate acestea, începând cu voucherele nu era voie să le acceptăm. Pentru că toate acestea erau doar o abordare.

Părintele vorbea şi despre căderea în masă a clericilor şi ierarhilor. Spunea că va veni timpul când în Perm vor mai rămâne un singur, maxim doi preoţi adevăraţi.

Mi-am amintit de copilărie. Eram mică şi în părţile noastre se odihnea Fericitul Sisoe, de care bunica şi mama îşi mai aminteau. Mai era o oarecare bătrânică, care de asemenea foarte multe le-a prezis. Şi odată în timp ce femeile discutau am auzit şi noi şi ne-am dus printre copaci, ne-am luat de mâini, noi fiind copii în vârstă de vreo 8 ani, şi am strigat „Ultimul patriarh nu se va mântui”. Probabil că femeile au discutat în prezenţa noastră, iar noi copii fiind am început să strigăm tot satul, „Ultimul patriarh nu se va mântui”.

Reporterul:

Dar despre Pimen nu spunea nimic. Nu-l forţau să accepte catolicismul? Sau să închidă Lavrele, bisericile… Vă amintiţi cum spunea, că te forţa să semnezi hârtia ca să slujeşti supunându-te catolicilor…

Să se unească catolicii cu noi. L-au adus şi era deja totul pregătit ca să semneze şi el a spus: „Doar peste cadavrul meu”, şi s-a ridicat şi a plecat.

Părintele vorbea foarte frumos despre Patriarhul Pimen. Zicea că Pimen este ultimul patriarh ortodox, prevăzând astfel faptul că pe viitor Patriarhii şi întâistătătorii noştri vor
binecuvânta să acceptăm reprezentarea lui Antihrist.

Text pe ecran:

Adunare ecumenică

Cauza unei astfel de grave căderi, părintele o vedea în laicizare şi cedare ispitei.

Cu toate acestea în pofida tuturor lucrurilor părintele binecuvânta să se frecventeze biserica până la sfârşit, până când nu vor modificat Simbolul de credinţă, vor înceta să cânte Tatăl nostru, vor modifica ştampila pe prescuri şi vor îndepărta de pe Sfântul Altar chivotul cu daruri.

„Cum vor modifica credinţa?” întreba părintele. Şi răspundea: „Va avea loc căderea bisericii, nu va fi voie să mergem la biserică şi va ajunge până acolo, încât la Sfântul Altar vor oficia femeile”.

Aşa spunea părintele Nicolae.

Şi a început totul cu această faimoasă libertate.

În timp ce eram împreună în chilie, părintele mi-a spus: „Maria, eu ştiu, că nu vei povesti nimănui, dar să ştii, că atunci când va începe mişcarea masonilor…”

Şi părintele a spus că aceşti vor fi cumva la înălţime, „atunci să ştii, că sfârşitul este aproape”.

Exact aşa a spus părintele, că atunci când va fi liberate şi oamenii se vor duce la Ierusalim, atunci oamenii îl vor pierde cu totul pe Dumnezeu.

Aşa spunea părintele.

Şi eu am înţeles că acest fapt deja se petrece, începând din anul 1990, când a fost dată liberate bisericii, credinţei. Şi părintele spunea că tocmai atunci oamenii îl vor pierde cu totul pe Dumnezeu.

Părintele spunea despre calculator, deşi pe atunci încă nu exista, părintele spunea că

Reporterul:

Părintele spunea acest cuvânt, da?

Da. Părintele spunea că vor face o maşină şi aceasta se va numi Fiară. Şi această maşina va cunoaşte absolut totul. Va cunoaşte totul. Toate datele şi nu doar despre om, ci va răspunde la orice solicitare. Ultima minune este această maşină Fiară.

Părintele spunea că această Fiară, acest calculator, în scurt timp va fi lansat şi atunci va fi rău. Toţi, toată lumea va fi introdusă în acest calculator. Aşa spunea părintele.

Părintele spunea, că această maşină va fi asemeni unui televizor, după cum spuneau oamenii, că dacă se petrece ceva la Moscova, vezi la tine acasă, iar calculatorul în general va cunoaşte toate cele ascunse.

Părintele chiar spunea, că în timpul prigoanelor mulţi vor renunţa din cauza fricii, de frica chinurilor. Şi îl vor aşeza pe om în faţa acelei maşini şi Fiara va spune, „nu credeţi acestui om, că a renunţat doar cu cuvintele, iar în realitate se roagă, nu a renunţat în sufletul său”. Iar aceştia au nevoie ca să renunţi din toată inima, să-l smulgi pe Dumnezeu.

Părintele spunea, că va fi o nenorocire, astfel încât clericii se vor dezbina. Va avea loc o dezbinare (rascol) în cadrul clericilor şi acest lucru va fi o nenorocire pentru popor. Aşa spunea părintele.

Reporterul:

Va avea loc o dezbinare tocmai în această chestiune?

Părintele nu spunea. Spunea doar dezbinare. Dar acum eu înţeleg, că va avea loc din această cauză. Pentru că până la paşapoarte nu era aşa ceva, iar acum s-au dezbinare. Şi părintele spunea că pentru popor acest fapt va fi o nenorocire pentru că nu vor şti, pe cine să creadă? Cine anume are dreptate? Cui să urmezi? Pentru popor va fi o nenorocire pentru că clericii se vor dezbinare. Acestea sunt cuvintele părintelui. Va avea loc o dezbinare (rascol). Şi spunea părintele că asemeni faptul precum o împărăţie nu rezistă în cazul în care există dezbinare, la fel şi ortodoxia.

Şi probabil că după această dezbinare, acum împotriva paşapoartelor, probabil că după aceasta se va începe această modificare a credinţei pentru că cine acceptă paşaportul, acela va şi accepta.

Spunea că serviciul divin se va modifica şi te vor prigoni, cu forţa, dar spunea părintele că preoţia foarte mulţi o vor primi, foarte mulţi oameni noi.

Despre clerici părintele spunea, că vor oficia pentru soţii şi pentru copii.

Părintele spunea că-l vor primi pe Antihrist, că-l vor accepta.

Reporterul:

Clericii?

Da.

Părintele spunea, că preoţii vă vor binecuvânta, ca să primiţi paşapoartele şi toate acestea, dar voi să nu le acceptaţi, să nu le acceptaţi. Nu este voie să le acceptaţi, nici ştampila şi nici paşapoartele.

Reporterul:

Păi şi dacă majoritatea clericilor vor cădea, iar poporul se orientează către clerici, înseamnă că şi majoritatea poporului de asemenea vor cădea şi se vor mântui doar puţini.

Părintele spunea odată, că în prezent duşmanul se luptă în felul următor… am să vă explic cu cuvintele mele…

De exemplu, un oarecare om este cinstit, şi acesta este atacat, ca să meargă pe alt drum, pe unul incorect, iar păstoriţii, privindu-l, îl va urma. Şi în prezent toate eforturile demonului sunt îndreptate către clerici, ca aceşti să meargă greşit. Şi dacă clericii vor greşi şi păstoriţii vor face la fel.

Nu mai au nevoie să lupte cu oamenii pentru că vor privi.

Reporterul:

Nu spunea părintele că va veni timpul când toţi clericii se vor îndepărta de Dumnezeu?

Spunea, spunea.

Reporterul:

Ne puteţi spune mai amănunţit?

Părintele spunea că va veni un timp, când toţi vor fi trădători.

Reporterul:

Adică clericii?

Da, da.

Îmi amintesc că povestea un astfel de caz. Atunci când Domnul locuia pe pământ, între ucenicii săi era un trădător, Iuda, iar ceilalţi erau credincioşi, iar înainte de a doua venire, lucrurile se vor schimba, şi vor fi puţini păstori credincioşi, iar ceilalţi necredincioşi. Aşa spunea părintele, că se vor inversa. Spunea că vor fi puţini păstori.

Părintele mai spunea, că atâta timp cât arhimandritul Ioan este viu, întreabă-l despre toate, iar atunci când acestea nu va mai fi, să nu mai întrebi pe nimeni, ci citeşte Cartea a treia a lui Ezdra pentru că acolo se spun toate. Tu mergi la Dumnezeu, mergi la biserică, mergi la Dumnezeu nu la oricine, şi cu toată că preoţii sunt în acest fel, oricum trebuie să mergi la biserică, pentru că clericii vor răspunde pentru faptele lor.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, că va veni timpul când nici la biserică nu va fi voie să mergi?
Spunea, spunea.

Reporterul:

Şi când va fi asta?

Părintele spunea, că va veni un timp, când nu va fi voie să mergi la biserică pentru că va fi o stea pe prescuri şi steaua va fi în loc de cruce.

Reporterul:

Adică vom modifica ştampila pe prescuri.

Da.

Reporterul:

Vă puteţi aminti ce spunea părintele despre steaua cu cinci colţuri?

Părintele spunea despre steaua cu cinci colţuri, că acum o refuzăm pe această stea pentru că reprezintă steaua lui Lenin, duşmanul însă va face în aşa fel, încât înainte de sfârşit o va face cu şase colţuri, va apela la o şiretenie, şi oamenii vor spune, că este foarte bine, să se înlăture steaua cu cinci colţuri şi să o acceptăm pe aceasta. Şi această stea va fi asemeni stelei lui Antihrist.

Reporterul:

Dar despre Lenin ce spunea?

Părintele spunea, că Lenin este asemeni înaintemergătorului lui Antihrist. Dar spunea că trebuie înmormântat. Va veni timp şi îl vor înmormânta. Şi în momentul în care îl vor înmormânta în pământ, va veni Antihristul.

Părintele spunea, că atât timp cât Antihristul încă nu s-a maturizat, Lenin va fi pe pământ. Şi în momentul în care îl vor înmormânta pe Lenin, atunci va apărea Antihristul.

Spunea despre Antihrist, că clericii cu toţii îl vor primi şi apoi nu va mai fi voie să mergem la biserică, în momentul în care va fi Antihristul şi ne atenţiona, să avem grijă, ca să nu mergem la Antihrist în biserică. Spunea că acolo, în biserică, vor fi icoanele lui Antihrist.

Părintele spunea că aceasta se va petrece în timpul lui Antihrist, că în biserică în locul icoanelor vor fi portretele lui Antihrist şi atunci deja nu vom mai avea ce face la biserică.

Reporterul:

Ce spunea părintele despre timpurile din urmă. Va veni timpul când nici la biserica nu va fi voie să mergem?

Da, spunea. Părintele spunea, că credinţa oricum o vor schimba, o vor schimba.

Reporterul:

Vor schimba Simbolul de credinţă…

Da. Adeseori spunea, că pe Sfântul Altar nu va fi arca, o vor înlătura ca fiind nenecesar. Nu vor cânta Simbolul de credinţă şi Tatăl nostru. Şi vor mai adăugat ceva de-a lor. Şi asta este cel mai important.

Părintele a spus, că din moment ce pe Altar nu există arca, nu se permite să oficiezi serviciile divine. Păstrătoarea darurilor. Nici într-un caz. Este arca lui Noe.

Iar atunci când îl întrebau pe părintele, ce se va întâmpla, dacă nu vom afla despre asta, părintele răspundea, că dacă frecventaţi biserica nu se poate să nu recunoaşteţi modificarea Simbolului de credinţă, iar când se deschid Uşile Împărăteşti puteţi să vedeţi arca. Din moment ce arca nu mai este, înseamnă că gata.

Părintele Nicolae spunea, că în orice moment, chiar dacă noaptea va fi venit şi îl vor ruga, că acolo este un bolnav şi este pe moarte, părintele trebuie neapărat să se ridice şi să se ducă. Părintele considera asta ca fiind datoria sa. Fără să ţină seama de vreme, neţinând seama de nimic, trebuia să se ducă şi să-l împărtăşească. Şi de aceea darurile trebuie să existe mereu. Mereu.

Reporterul:

Şi dacă nu vom avea voie să mergem la biserică, ce să facem atunci? Părintele n-a spus?

Ne vom aduna undeva. Se vor aduna grupuri mici şi se vor ruga.

Reporterul:

Şi cum rămâne cu Împărtăşania?

Păi avem anaforă şi ne vom împărtăşi singuri.

Reporterul:

Adică trebuie să facem rezerve.

Da, da, trebuie să ne facem rezerve.

Reporterul:

Şi apă sfinţită…

Da, şi apă sfinţită.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, vor mai fi măcar cineva dintre păstorii adevăraţi? Vor mai rămâne păstori adevăraţi?

Foarte puţini. A spus. Vor rămâne, dar foarte puţini. Toţi vor accepta paşapoartele.

Reporterul:

Părintele nu spunea, că şi femeile vor fi hirotonite? Nu spunea?

Părintele spunea, că va veni un timp scurt când părintele vor sta la Altar.

Reporterul:

Adică la noi în Biserica Ortodoxă?

Da. Probabil că atunci când vor înlătura Simbolul de credinţă şi Tată nostru.

Dar nu în toate bisericile, nu în toate.

Părintele aşa a spus, că la Altar va fi pusă femeia. Aşa va fi.

Părintele spunea că vor fi fărădelegi, anarhie, vor arăta oameni goi şi vor umbla goi, vor umbla goi. Părintele le spunea pe toate împreună. După puterea sovietică se vor petrece astea.

Şi după cum a spus, aşa se şi întâmplă.

De asemenea, părintele zicea, că adeseori se petrece, că preotul oficiază, iar el este condus de soţie. Acesta vine acasă şi povesteşte treburi bisericeşti, iar soţia îi spune cum să procedeze. Şi preotul procedează după cum spune aceasta. Şi atunci cine e preotul, soţia sau el?

O femeie i-a spus părintelui, că duşmanul îşi bate joc de femei după cum vrea, cu tot felul de modă şi nenumărate tunsori scurte. Iar de bărbat nu a reuşit să-şi bată joc, după cum a fost costumul, aşa şi a rămas.

Şi părintele i-a răspuns, că nu este aşa, şi de bărbat şi-a bătut joc, dar nu toţi o văd asta. Nu este clar pentru toţi. În trecut stăpân era bărbatul, în orice casă, şi în biserică preotul era principal. Iar în prezent bărbaţii sunt conduşi de soţie. Şi acesta e aceiaşi batjocoră, că duşmanul l-a înjosit pe bărbat, iar pe femeie a înălţat-o.

Iar Domnul a spus, că bărbatul este mai presus de femeie. Bărbatul a fost creat cel dintâi.

Da, precum înainte de potop oamenii deveniseră desfrânaţi, era o mare desfrânare, la fel şi înaintea Venirii Domnului va fi desfrânare mare.

Vor arăta şi oameni dezbrăcaţi şi copiii îi vor învăţa cu asta.

Părintele spunea că cel mai groaznic va fi atunci, când vor învăţa şi copiii. Este un mare păcat. Şi acesta va fi de asemenea un semn al apropierii sfârşitului, adică când va fi această desfrânare, când va fi anarhia, iar oamenii buni, care vieţuiesc conform legii, nu vor fi stimaţi, vor fi desconsideraţi şi vor fi condamnaţi şi îndemnaţi să vieţuiască după cum vieţuiesc toţi păcătoşii.

Părintele spunea, că vor aşeza în faţa noastră crucea şi pâinea, şi ne vor întreba, ce alegem. Şi părintele spunea, să luăm crucea şi nu pâinea.

Părintele spunea adeseori, că fără prigoană nu va fi sfârşit. Pentru că lipsesc mucenici la Altar. Iar mucenicii pentru Hristos sunt suflete care se ridică la Altar. Aşa explica părintele. Locul demonilor căzuţi pe pământ trebuie să fie ocupat de mucenici, trebuie să se ridice sufletele mucenicilor. Şi părintele spunea, că în momentul în care va pătimi ultimul mucenic şi numărul va fi completat, atunci totul se va sfârşi, va fi sfârşitul.

Reporterul:

Dar părintele nu ne-a îndrumat, nu ne-a întărit duhul, cum să procedăm dacă va fi foame, dacă ne vor prigoni?

Părintele spunea că trebuie să le suportăm pe toate. Mai bine e să murim de foame, dar să nu acceptăm nimic.

Reporterul:

Adică Dumnezeu ne va ajuta.

Da. Trebuie doar să ne rugăm şi Dumnezeu ne va ajuta.

Chiar spunea, că vom mânca pământ şi vom fi săturaţi.

Veţi mânca iarbă şi pământ. Şi veţi fi săturaţi.

Nu doar cu pâine trăieşte omul, ci cu cuvântul Domnului. Înseamnă că trebuie să ne rugăm mai mult.

Reporterul:

Părintele nu spunea, ce să mâncăm, dacă va fi foame?

Părintele spunea, că nu trebuie să ne facem rezerve mari. Va fi foame, dar nu trebuie să ne facem mari rezerve. Chiar a spus, şi poate că nu o singură dată, că în Nord pe zăpadă va creşte viţă de vie pentru ca să-i întărească pe cei credincioşi.

Reporterul:

Şi ce să facem când vor fi prigoane?

Ce să facem?

Reporterul:

Să ne facem rezerve de conserve?

Nu, asta nu ne va salva. Pentru că deja se întâmplă astfel de lucruri… am citit acum primul ultimul şi număr pe februarie… referitor la aceşti sateliţi, sunt necesari 24 şi sunt deja 16, şi până la sfârşitul acestui an deja trebuie să-i construiască în totalitate. Şi atunci nu te vei mai salva nicăieri, nici sub pământ, nicăieri. Vom merge spre execuţie, nu ne mai rămâne altceva de făcut.

Reporterul:

Ce mai spunea părintele despre timpurile Apocaliptice, despre ultimele timpuri, despre Antihrist?

A spus, că va fi foarte dificil de trăit, vor fi multe omoruri, spunea părintele că vor ucide pentru o cană de supă.

Părintele spunea, că atunci când va veni foamea, va fi mai întâi şi război şi Antihrist. totul va fi. Toate vor fi apropiate una de cealaltă.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, ce va fi în primul rând, prigoană, foame, război sau război, foame, prigoane?

Nu-mi amintesc în ordine, dar uneori spunea, că mai bine ar fi fost dacă ar fi fost război mai întâi, decât Antihristul.

Reporterul:

Adică ca să fie luate sufletele?

Da. Mai bine ar fi mai întâi război.

Reporterul:

Probabil că părintele spunea, să nu dea Dumnezeu să ajungi să trăieşti în timpul lui Antihrist.

Părintele spunea, să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi pe Antihrist. Spunea că îl vor arăta pe televizor şi părintele de multe ori zicea: Să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi pe Antihrist. Pentru că va fi foarte frumos, într-atât de frumos, încât şi omul credincios va gândi pentru o clipă, ce bărbat frumos este. Şi deja va fi târziu. În momentul când îl vor arăta pe televizor, acesta îl va simţi pe fiecare, şi omul car s-a gândit „ce frumos este”, Antihrist va simţi deja că îi aparţine lui, din moment ce i-a plăcut.

Părintele spunea, că acest lucru este foarte periculos, foarte periculos. Şi de multe ori repeta: Să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi pe Antihrist. Repeta de atât de multe ori, încât îmi amintesc asta foarte bine. Să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi.

Un clipă, o secundă, ţi-a plăcut şi nu mai poţi să scapi de el.

Părintele spunea, că trebuie să se desfăşoare cel de al optulea sinod ecumenic, necurat. Au fost şapte Sinoade ecumenice sfinte, iar cel de al optulea va fi necurat. Şi atunci când se vor aduna şi vor trebui să cânte Simbolul de credinţă, la o oarecare propoziţie acesta va spune, că nu, eu sunt dumnezeul vostru, şi va porunci unei păsări care zboară în apropiere: Stai la picioarele mele. Şi această pasăre va pătrunde prin perete, fără să-l dărâme, şi va cădea moartă la picioarele sale. Şi atunci mulţi imediat i se vor închina. Dar nu toţi. La Sinod vor fi foarte mulţi preoţi ortodocşi şi foarte mulţi i se vor închina, văzând minunea.

Părintele spunea că în jurul său la sinod va fi deja un curcubeu. După cum la Schimbarea la Faţă Domnul petrecerea în lumină, la fel şi acum în jurul acestuia va fi o lumină asemeni curcubeului în toate culorile. Aceştia îşi va arăta puterea şi atunci mulţi i se vor închina.

Iar acel preot care nu i se va închina, îl va ucide imediat.

Reporterul:

Părintele spunea despre acea propoziţie pe care o auzim foarte des despre trei trenuri?

Spunea, da, spunea de asemenea.

Dar probabil că acest lucru nu se referă numai la Perm, ci la toate oraşele. Spunea că-i vor trimite în Nord. Primul tren, al doilea. Şi părintele spunea că trebuie să nimerim în primul tren. Părintele spunea, că în primul tren te vor forţa să intri, va sta escorta, vor aduce silit credincioşii şi-i vor băga cu forţa în vagoane. Şi părintele ne spunea, să mergem şi să spunem că suntem credincioşi şi vrem înăuntru. Şi părintele spunea, că vă vor respinge
.
Reporterul:

Dar părintele nu spunea, de exemplu, că Permul se va prăbuşi.

Spunea despre Moscova, că va arde. Şi oamenii îl întrebau pe părintele, cum se poate aşa ceva, din moment ce acolo există oameni drepţi, iar părintele a spus; că pe cei drepţi Domnul îi va scoate. Şi îi va scoate chiar şi din Perm şi din oricare alt oraş.

Îi va scoate pe drepţi, dar pentru aceasta trebuie să ascultăm. Dacă va fi vreun ordin, că pe cei credincioşi îi duc undeva, atunci nu trebuie să ne ascundem, ci trebuie să plecăm pentru că aceasta este vocea Domnului. Şi în momentul în care cei drepţi vor fi scoşi, Domnul va trimite pedeapsa, după cum i-a spus în Scriptură lui Lot, i-a spus să iasă şi acesta a ieşit. Iar dacă nu ar fi ieşit, ar fi pierit din cauza neascultării.

Reporterul:

Este adevărat că părintele spunea, că Moscova va arde în câteva ore?

Da, în câteva ore. Probabil că focul va veni de sub pământ. Probabil că Dumnezeu va aprinde pământul şi în câteva ore oraşul va fi ars.

Iar despre Perm spunea, că se va prăbuşi, aşa spunea.

Reporterul:

Dar nu spunea, că barajul va ceda?

Nu, părintele n-a dat amănunte. Dacă spunea ceva, vorbea în mod dificil.

Şi era de acord, nu vorbea de la sine, ci spunea: Da, aşa se spune.

Înseamnă că aşa va fi.

Iar dacă ceva nu era adevărat, atunci tăcea.

Reporterul:

Dar părintele vorbea despre cel de al treilea război mondial? Va fi un război cu China, un război mondial?

Părintele spunea, că va fi război. Va fi război şi prima dată va ataca China. De acolo trebuie să înceapă războiul. China va începe să ocupe Siberia, apoi se va îndreptat către Ural.

Şi alte ţări tot vor pământul nostru. Şi atunci când celelalte ţări vor vedea, că China ocupă mult, atunci vor veni la noi şi vor începe să se opună Chinei. Părintele a spus că „iar apoi va începe terciul” pe pământul nostru.

Reporterul:

Adică Vestul cu China se vor lupta pentru a pune stăpânire pe teritoriile noastre.

Şi părintele a spus, că va fi mare vărsare de sânge şi apoi, a spus părintele, că vor porni atomul.

Din cuvintele părintelui reiese că mai întâi va fi război, iar apoi probabil că va veni Antihristul.

Reporterul:

Maică, dar vor muri mulţi oameni atunci? Părintele nu a spus?

Părintele spunea că conform Scripturii că vor rămâne 7 procente.

Reporterul:

Din toţi oamenii?

Da. Dintr-o sună de oameni vor rămâne şapte. Din şapte oraşe va rămâne unul, iar celelalte vor pieri.

Reporterul:

Păi şi ce vor face cu atâtea cadavre…

Da. Şi unde vor fi cadavre se vor aduna vulturii, păsările.

Părintele spunea, că Domnul va trimite foarte multe păsări şi vor devora cadavrele. La fel cum l-a scos pe Moise, la fel şi acum Domnul va trimite pedeapsa.

Şi dacă se va întâlni om cu om, va fi mare bucurie.

Şi probabil că după război, atunci când va rămâne puţin popor, se vor aduna şi vor hotărî, că din cauza că există puţini oameni nu mai e nevoie de mulţi împăraţi, ci este suficient de unul singur.

Părintele mai spunea, că înainte de asta trebuie să fie un împărat ortodox. Dar nu-mi amintesc cât timp va fi, nu prea mult.

Părintele spunea, că atunci când vor pune ştampila, vor deschide toate închisorile. În prezent toate sunt închise, oameni sunt mulţi, dar atunci îi vor elibera pe toţi. Părintele spunea, că va fi asemenea precum ai deschide şopronul, deschizi toate uşile, dar acolo nu-i nimeni.

Şi îi va angaja pe toţi gardienii ca să aplice ştampila. Pentru că de unul singur nu reuşeşte. Mulţi vor fi de acord şi părintele spunea, că atunci trebuie să fugim din oraş şi din sate în pădure. Pentru că mai întâi vor pune celor care doresc, câteva zile, iar apoi deja vor aplica cu forţa.

Reporterul:

Doar câteva zile?

Da. Doar câteva zile. Se pare că această ştampilă nu se va aplica un timp prea lung. Pentru că îi va acapara pe toţi gardienii, le va da ştampile. Şi părintele spunea, că atunci va trebui să fugim din sate pentru că vor începe să aplice ştampila forţat, vor veni, îţi vor lega mâinile şi îţi vor aplica ştampila.

Şi atunci oamenii vor începe să fugă în pădure.

Şi bineînţeles, că rugăciunea trebuie să fie foarte fierbinte, pentru că aceştia vor veni cu helicopterele prin toată pădurea şi vor căuta.

De exemplu, părintele spunea, că oamenii vor sta la margine şi vor vedea, că vin avioanele, şi se vor ruga fierbinte „Doamne, nu permite asta”. Din avion vor observa, vor ateriza şi vor veni în respectiva poiană, dar odată ajunşi vor vedea doar tufişuri, nu şi oameni.

Îl vor informa, că au văzut oameni, dar când au aterizat nu mai existau decât tufişuri, şi atunci acesta le va spune, că nu sunt tufişuri, ci sunt oameni, şi le va porunci să aplice ştampila pe vârfuri. Şi atunci când se vor întoarce în acea poiană, nu vor mai găsi tufişuri, ci copaci înalţi, şi nu vor putea aplica ştampila pe vârf.

Domnul îi va transforma în acest fel pe oameni în tufişuri şi în copaci.

Şi părintele spunea, că aceşti oameni vor avea o rugăciune puternică, foarte fierbinte.

În timpul lui Antihrist Domnul va face asemenea minuni mari, asemenea acoperăminte puternice, încât oricine va avea dorinţa puternică să spună, că nu vreau, ajută-mă, Doamne, nu vreau ştampila, pe unul ca acela Domnul îl va acoperi în orice fel. Aşa spunea părintele.

Reporterul:

Şi ce va face Antihristul atunci când va fi ales la cel de al optulea sinod? Va călători prin toată lumea?

Părintele spunea, că în momentul în care va fi ales la cel de al optulea sinod, va avea deja avionul său, helicopterul, toate, şi imediat va înconjura în zbor între pământul. Va ateriza şi-i va anunţa pe toţi: „Sunt împărat”. Pentru ca toţi să i se închine.

După primirea ştampilei nu mai există iertare, nu va mai fi.

Reporterul:

Părintele spunea, că vor aplica ştampila chiar şi forţat?

Da, aşa spunea. Că în primele zile vor aplica doar doritorilor. Dar apoi vor aplica forţat. Şi apoi părintele a spus că oamenii vor fugi în pădure şi va trebui să fugim din case din sate. Pentru că vor umbla prin apartamente, prin case.

Părintele spunea, că acesta va avea foarte multe persoane care îl vor ajuta.

Reporterul:

Fericitul Nil care emană mir spunea, că ştampila va puroia.

Părintele spunea, că ştampila va emana duhoare. Va puroia şi va elimina miros urât. Aşa spunea.

Reporterul:

Dar despre Enoh şi Ilie părintele a spus?

Spunea că aceştia trebuie să vină pentru întărire. Şi aceasta se va întâmpla tot înainte de venirea lui Antihrist. Se va ridica Sfântul Serafim de la Sarov şi vor veni Enoh şi Ilie.

Părintele spunea despre Sfântul Serafim de la Sarov, că acesta se va ridica şi va propovădui. Aşa spunea bunica şi părintele tot aşa spunea, că se va ridica pentru câteva ore. Preoţii spun, că se va ridica pentru trei zile sau altă perioadă, părintele însă spunea, că se va ridica doar pentru câteva ore, doar va propovădui, se va petrece asta în biserică şi toţi îl vor vedea, şi iarăşi se va culca.

Dar se va ridica şi va propovădui înainte de Antihrist, pentru ca să-i întărească pe oameni, care se vor afla în prag. Acesta trebuie să se ridice.

Reporterul:

Dar de ce s-a întâmplat asta la noi în Rusia?

Păi masonii ce făceau?

Reporterul:

Dar părintele îi numea cu cuvântul acesta de mason?

Da. Aşa spunea.

Reporterul:

Adică aceşti au făcut revoluţia.

Da. da. da.

Sângele a fost vărsat, pe ţar l-au ucis, cine să mai conducă statul? Ţarul. Iar acum nefiind ţar, s-au împrăştiat toate în toate părţile. Au vândut toată Rusia.

Reporterul:

Dar părintele spunea că vom mai avea ţar în Rusia?

Trebuie să fie. Dar părintele nu spunea, că va fi, ci spunea „că trebuie să mai avem un ţar”. Dar depinde de cum se vor ruga oamenii lui Dumnezeu pentru Rusia.

Reporterul:

Dar ce spunea părintele despre tineret? Că mulţi se eschivează de la serviciul în armată.

Părintele nu binecuvânta să te eschivezi de la serviciul în armată.

Părintele spunea, că trebuie să ne apărăm patria, locul în care ne-am născut. Indiferent de faptul ce guvern avem, dar patria este sfântă şi nu putem să o trădăm.

Spunea că indiferent de ce viaţă vom avea, însă trebuie să rezistăm pentru patria noastră. Cred că şi pe ţarul Nicolae îl dădea exemplu, că ar fi putut pleca peste hotare, când a renunţat la scaun, dar n-a făcut asta.

[Cuvintele cântecului]

Pământul rusesc,

Este locaşul lui Dumnezeu.

Adie în zori

De nespus lumina

Pământ rusesc,

Cine te-a supărat,

Duşmanii tăi n-au iertare,

Duşmanii tăi n-au iertare,

Noi suntem ruşi,

Cu noi este Dumnezeu,

Noi suntem ruşi,

Ruşii nu vând

Pentru patrie,

Îmi voi da ultima suflare

Suntem ruşi,

Vin ruşii

Pentru patrie,

Îmi voi da ultima suflare

Suntem ruşi,

Vin ruşii

Îşi amintesc, stau, rugăciunile luminoase,

Text pe ecran:

Procesiune religioasă pe străzile oraşului Ecaterinburg

Text pe panou:

Mănăstirea de bărbaţi în cinstea mucenicilor împărăteşti.

Reporterul:

Maică, Dvs. aţi amintit de ţar. Părintele îl cinstea?

Da.

Reporterul:

Şi nu spunea părintele că asupra poporului nostru a căzut păcatul uciderii ţarului?

A spus asta. A spus că asta se întâmplă asemenea precum dacă cineva greşeşte păcatul cade asupra rudelor timp de câteva generaţii.

Veneau oameni şi se tânguiau, că şefii sunt răi, şi atunci părintele spunea, că Dumnezeu nu va da, în ortodoxie puţini vor fi, şefi buni pentru că l-au ucis pe ţar. Şi Domnul a spus, că nu vom primi şefi mai buni.

Reporterul:

Mergând chiar şi până la conducătorul bisericii…

Da, şi în lume şi, după cum spunea părintele, şi în rândul clericilor.

Bineînţeles că eu acum nu sunt în stare să transmit totul, dar părintele vorbea în mod înţelept, şi poate că doar acum poţi să înţelegi că pentru trădare, pentru că eu acum am citit şi ştiu, că există mulţi preoţi care nu se roagă, când a renunţat, şi din cauza trădării, va sărăci credinţa preoţilor.

Reporterul:

Aşa spune, da?

Da.

Reporterul:

Adică probabil că Dumnezeu nu va da păstori buni nici în rândul clericilor?

Da.

Reporterul:

Din cauza uciderii ţarului, da?

Da. Părintele spunea, că din cauza uciderii ţarului să nu mai aşteptăm conducători buni.

Pentru că păcatul aceluia care a omorât care asupra generaţiilor următoare şi iată că noi trăim şi vedem că nu exisă conducători buni pentru că strămoşii noştri sunt vinovaţi.

Şi prin asta putem înţelege cele pe care le spunea părintele, că păcatul uciderii ţarului cade asupra întregii Rusii.

Părintele spunea, că există două sau trei cazuri în care atunci când omul este împuşcat, cel care comandă uciderea nu are păcat. Eu îmi amintesc că unul dintre aceste cazuri este execuţia trădătorilor patriei, când păcatul nu cade asupra nimănui. Pentru că este un păcat greu.

Atunci când părintele a murit, tocmai muriseră, trecuseră puţin timp, l-am visat pe părintele.

Se făcea că mergeam împreună, îl ţineam de braţ din cauza bătrâneţii. Şi părintele mi-a spus: Maria, munceşte în locul meu o zi. Atunci nu trecuseră nici patruzeci de zile. I-am răspuns: Părinte, cum să muncesc pentru Dvs., că doar nu lucraţi un oarecare şef în construcţii, nu voi putea nicidecum să muncesc pentru Dvs. Nu voi putea să muncesc.

Părintele mi-a spus: Vei putea. Munceşte.

Şi m-am trezit.

Nu ştiu cum să înţeleg acest vis.

Ne susţinea şi ne spunea, să nu deznădăjduim pentru că dacă am fi din lumea asta, lumea n-ar iubi, iar dacă Dumnezeu te-a ales şi vrea să te mântuiască, lumea nu te va iubi.

Apoi când am venit la părintele, mi-a spus: Maria, va veni un timp, când se vor ridica foarte asupra ta, chiar şi oamenii credincioşi. Chiar şi credincioşii se vor ridica împotriva ta.

Îmi scria, să nu-mi fie frică, să-mi amintesc toate cele pe care el le spune şi să vieţuiesc aşa cum a spus el.

Chiar şi atunci când voi vieţui în colectiv şi legea nu se va respecta, tu însă să nu asculţi.

Şi se pare că acum pe mine mă ceartă, din moment ce maica binecuvântează să muncim în zi de sărbătoare, iar eu nu mă duc. Par a fi un dezertor. Consideră că mă cred sfântă şi nu vreau să mă supun. Iar în mănăstire ea mai importantă este ascultarea. Ascultarea este principală şi îmi spun, că eu nu fac ascultare. Înţelegeţi?

Iar părintele spunea, că Legea Domnului este mai presus. După cum s-a exprimat părintele, dacă te vor forţa să plantezi varza cu rădăcina în sus, atunci să plantezi după cum îţi cer, pentru că nu Dumnezeu din cer a dat această poruncă, ci este o ascultare laică. Dar în momentul în care îţi spun că este ascultare, dar nu corespunde cu Legea, atunci nu te supune autorităţii. Pentru că în caz contrar vei ajunge în acest fel până la ştampilă pentru că vor spune, că nu te supui, nu accepţi ştampila şi nu ai acte. Şi părintele spunea, că există o mare diferenţă. Ascultarea este una, dar depinde ce fel de ascultare.

Eram împreună cu Galina, stăteau toţi trei la masă.

Galina i-a spus părintelui, că-i este frică să ajung să vieţuiesc în timpul lui Antihrist. Galina era bolnavă, avea astmă, era în general bolnavă.

Iar părintele i-a răspuns: Galina, noi nu vom ajunge să trăim acele timpuri.

Eu stăteam şi nu spuneam nimic. Şi părintele a spus: Iar Maria este încă tânără.

Nu ştiu cum să înţeleg aceste cuvinte. Fie voi trăi până atunci, fie altceva se ascunde în aceste cuvinte. Nu ştiu.

Protoiereul Nicolae Ragozin ne-a lăsat această mărturie. Mărturia duhului.

Despre toate acestea a vorbit încă în anii ’70. Vorbea de parcă vedea acestea în realitate, iar noi le retrăim în prezent.

Retrăim şi nu ne dăm seama, cum s-au schimba noţiunile de bine şi rău, cât de mult a sărăcit credinţa nu doar în popor, dar şi în rândul păstorilor. Şi întrebările: Ce să facem? Cum să ne mântuim? şi le pun nu doar scepticii, dar şi noi, creştinii. De parcă nu am citit Evanghelia, nu am auzit cuvintele lui Hristos: Aceasta este Calea, Adevărul şi Viaţa. Deci, urmaţi lui Hristos, nu acceptaţi nimic pământesc şi veţi fi cetăţeni destoinici ai Cerului.

Aici scrie despre floare, că floarea este minunată.

Reporterul:

Întoarceţi ca să fie vizibil scrisul.

Floarea este minunată, dar se vestejeşte. La fel şi viaţa omului. Trebuie să înţelegem, că cu timpul aceasta se vestejeşte.

Reporterul:

Maică, dar în prezent, în legătură cu toate aceste procese negative, cu atribuirea numerelor, introducerea paşapoartelor noi, Dvs. ţinând la vechiul paşaport, simţiţi că oamenii care acceptă tot ce este nou se schimbă? În opinia Dvs. oamenii se schimbă?

Cred că se schimbă. Am impresia că devin mai nervoşi, parcă ar încolţi în ei o oarecare răutate, parcă înfloreşte, o oarecare nelinişte, oarecare boli au loc în aceştia. Există oarecare modificări. Nu ştiu exact care pentru că nu am încercat să observa asta. Dar eu am impresia că într-adevăr oamenii se schimbă.

Dumnezeu ne-a poruncit dragostea, iubiţi-vă unii pe alţii, rugaţi-vă unul pentru altul, chiar şi Apostolul Pavel, Apostol fiind, ruga să ne rugăm pentru el, noi însă nu avem dragoste. Dacă avem pe cineva apropiat, atunci ne mai rugăm, iar dacă nu avem, atunci am şi uitat de asta. Şi gata. Şi dacă nu există rugăciune unul pentru celălalt, nu există nici dragoste. Înseamnă că dăinuie o oarecare indiferenţă. Şi eu am impresia că în cazul oamenilor care acceptă noile acte indiferenţa se măreşte.

Am o cunoştinţă care a primi paşaportul. Şi i-am spus de multe ori, să nu-l accepte. Şi-mi spunea, că nu-l va accepta. Şi s-a dus şi l-a luat. I-am spus: cum se poate? De ce? Şi spune, că nu ştie de ce se simte rău. Şi până în prezent nu se simte bine.

Şi acelaşi lucru se petrece cu mulţi.

Reporterul:

Dar ce se întâmplă cu aceştia? Duhul este altul sau sunt bolnavi? Ce se întâmplă? Nu aţi observat?

Şi una şi alta. Şi boli. Iată Jana mereu este bolnavă şi ea a primi paşaportul. Mereu i se întâmplă ceva. Fie capul o doare. Mă sună şi-mi spune, că o doare capul. Şi îi spun: Jana Vasilievna, eu ce ţi-am spus, să nu accepţi, şi tu ce ai făcut?

Părerea mea este şi eu văd asta, că omul devine calm, cu sânge rece. Nu ştiu cum să spun, de parcă ar fi o crimă a minţii. De exemplu, ai paşaport nou şi atunci când vorbeşti despre poruncile lui Dumnezeu, aceştia nu percep. Iar cei care au paşaport vechi, şi ştiu asta chiar din exemplu meu propriu, că atunci când spun cuiva cuvintele părintelui Nicolae, că a spus aşa şi aşa, aceştia imediat percep asta şi îndeplinesc. Sunt receptivi. Iar cei care au paşaport nu mai sunt receptivi. Parcă nu reuşesc să înţeleagă.

Dacă află că noi nu avem paşaport, se enervează pe noi, chiar aşa. Au acest duh al supărării împotriva noastră. Am fost la catedrală şi cunosc acolo pe multe femei, una Maria şi altă femeie care umblă împreună cu aceasta, şi nici nu se uită la noi.

Mă întreabă: De ce nu accepţi paşaportul? I-am spus, că în primul rând nu am fost binecuvântată să accept paşaportul şi nu am dreptul să-l accept.

Cine nu te-a binecuvântat?

I-am răspuns: Părintele duhovnicesc, părintele Nicolae. Părintele nu ne binecuvânta să primim paşapoarte. Aşa că eu nu pot accepta.

Reporterul:

Dar ele nu v-au spus, că cum se poate să procedaţi în acest fel, din moment ce patriarhul a binecuvântat, iar Dvs. nu faceţi ascultare.

Nu. Ele mi-au spus, că părintele deja a murit. Şi eu le-am răspuns, şi ce dată a murit? Binecuvântarea a rămas.

Iar referitor la paşaport, am avut în biserică un bărbat Anatolie, care citea în biserică, se ruga noaptea, dar a acceptat paşaportul acesta nou şi toate actele. Şi eu îmi făceam grijă şi mă rugam, ca Dumnezeu să-mi arate. Şi am văzut, că în timp ce eu găteam masa, foarte mulţi oameni au venit să mă roage să-i hrănesc, iar printre aceştia se afla şi acel bărbat. Aveau hainele ciudate, gri, haine de muncă. Şi m-ama gândit, că atât de mulţi oameni au fost reţinuţi.

Reporterul:

Solicită rugăciuni….

Da. Solicită rugăciuni. Probabil că îi putem salva prin rugăciune.

Poate că nu am dreptate, dar le spun tuturor, să nu accepte paşapoartele. La foarte mulţi am spus şi oricum au acceptat cu toţii paşapoartele. Nu chiar toţi, mai există oameni care nu au acceptat.

Sunt unii oare care în general au venit mai apoi la mine şi m-au rugat să le repet, ca ei să-şi noteze, ca să facă după cum spunea părintele.

Nu sunt cuvintele tale, sunt cuvintele părintelui Nicolae.

Spuneau, că înţeleg, că nu sunt cuvintele mele, şi vor să vieţuiască cum se cuvine.

Iar la cei care au paşapoarte nu poţi să străbaţi.

Reporterul:

Dar pe Dvs. nu vă numesc rascolnici?

Da, ne numesc rascolnici. Ce faceţi, rascolnicilor? ne întreabă. Nu acceptaţi. Vă împotriviţi tuturor.

Mi-a scris o femeie o scrisoare, am citit şi am râs. Că nu trebuie nici să vorbim cu ei, cu cei care au acceptat paşaportul. Eu cred că nu se poate în acest fel. De ce să nu discutăm?

Reporterul:

Nu. Trebuie să comunicăm.

Trebuie să vieţuim în dragoste.

Da. da.

În scrisori adeseori începea, spunând: „Fiică duhovnicească preaiubită, iarăşi m-ai uitat pe mine, mult păcătosul bătrân, nu-mi mai scrii şi nici nu mai treci pe la mine”.

Şi bineînţeles că părintele îi iubea pe toţi.

Atunci când la înmormântare s-a aflat…

Eu cred că pe mine mă iubeşte mai mult. S-a comportat atât de bine cu mine.

Iar atunci când a fost înmormântat, am plecat acasă şi în timp ce mergeam pe drum o femeie a spus: ştiţi, surorilor, acum pot să vă spun, că părintele mă iubeşte cel mai mult. Cealaltă a răspuns: Nu, dragă, pe mine mă iubea cel mai mult părintele.

Eu nu-mi mai amintesc dacă am spus, că pe mine mă iubea cel mai mult.

Părintele a reuşit să ne iubească astfel, încât să nu fie dezbinare. Sau nu ne arăta şi se ruga ca între noi să fie mereu prietenie.

Posibil datorită rugăciunilor părintelui. Şi la fel cum simţeam eu şi păstram această taină, la fel fiecare o păstra. Fără să spună nimănui. Pentru că pentru fiecare era plăcut, că părintele îl iubeşte cel mai mult pe el.

Inima mea este pregătită, Doamne.

S-a păstrat înregistrarea monahiei Rafaila, care avea grijă de chilia părintelui, în care îşi aminteşte cum îndruma părintele Nicolae.

În prezent monahia Rafaila are 94 de ani.

Monahia Rafaila (Maşkovţeva)

M-am trezit dimineaţa, m-am îmbrăcat şi m-am dus la părintele. Şi i-am spus, că mi-au adus o adeverinţă şi probabil că îmi vor aduce să accept paşaportul. Şi noi aveam casa cooperativei şi preşedintele a primit paşapoartele pentru întreaga casă.

Toată bătrânele îmi spuneau, de ce-l chinui pe preşedinte, de ce-l chinui. De ce nu primeşti.

Părintele mi-a spus: Aruncă această hârtie! De ce mi-ai adus-o?

Am aruncat-o în sobă, m-am întors acasă şi Raia, care acum a decedat, mă întreagă, de ce nu primesc paşaportul.

Am răspuns, că nu vreau să primesc. Dacă vreţi, primiţi chiar şi trei şi patru, eu nu voi accepta nici măcar unul.

M-a întrebat, unde locuiesc?

Acasă, am răspuns.

Şi pe al cui pământ?

Am răspuns, că pământul este aşternut picioarelor lui Hristos.

Şi am întrebat: Dar tu unde locuieşti? La Satana în întuneric.

Mi-a spus, că sunt nebună şi nu au ce discuta cu mine.

[Nu înţeleg ce zice ]

Şi de atunci nimeni n-a venit la mine şi nimeni nu m-a forţat şi până în prezent, Slavă Domnului, vieţuiesc împreună cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, şi voi continua să vieţuiesc până când nu voi muri.

Mi-au spus să accept paşaportul, că altfel nu-mi vor da pensia.

Şi am spus, că nici nu o vreau. Nu voi muri. Îl am pe Dumnezeu care va avea grijă să mă hrănească. Nu mănânc mult. Trăiesc cu rugăciune. Şi Domnul îmi va da să fiu sătulă şi îmi va da linişte. Este al meu, a fost al meu şi va fi al meu. Iar voi plecaţi de la mine.

Mi-au spus, că sunt nebună.

– Povesteşte visul pe care l-ai avut.

– Care vis?

– Părintele….

– L-am visat şi mi-a spus, să mă duc la Clavdia Suksun, ca acestea să nu …

– cu fiica.

Da, cu fiica, şi să le spun să nu accepte paşapoartele noi. Iar dacă le vor accepta, atunci pentru veşnicie vor merge în iad. Şi dacă nu le vor primi, este posibil că Domnul în curând îi va lua. Părintele se va ruga pentru ele.

Părintele mi-a spus, că de multe ori mi-a spus, să nu accept nimic. Şi i-am răspuns părintelui, că nu am acceptat nimic. Şi mi-ar răspuns, ca nici pe viitor să nu accept. Şi mi-a spus, că mai bine să mor de foame şi să mă duc la Dumnezeu, iar dacă voi lua, voi trăi o lună şi mă voi duce în iad.

Povesteşte cum mama îţi spunea, că vei trăi până la Antihrist.

Da, Îmi spunea, că voi trăi până la Antihrist.

Şi am întrebat-o: Cum va fi acesta, mamă?

[Ce o sa manance. Ea raspunde: nu o sa manance, o sa mananci sare si o sa te saturi ]

Mi-a spus că viaţa va fi grea.

I-am răspuns, că nu ştiu cum va fi.

Dar părintele Nicolae ce mai spunea despre numerele personale, despre acte?

Spunea, că în ultimul timp vor fi tot felul de acte să dea, de pe prescuri în biserică vor şterge toate semnele, şi pe acestea nu avem voie să le luăm.

Dumnezeu a binecuvântat doar pe Maica Domnului şi Crucea.

Dar părintele a mai spus ceva despre timpurile viitoare? Cum va fi?

A spus, că vor fi numere electronice, tot felul de numere, vor fi cifre, astfel încât oamenii să nu înţeleagă, că este semnul 666. Iar persoanele cu mintea deschisă vor calcula şi vor afla, iar ceilalţi nu vor înţelege nimic.

Părintele a spus, că Mihail cel însemnat va răsturna toată Rusia, va face restructurarea şi în Rusia nu va mai fi nici un fel de conducător, fiecare va face ce vrea.

Doar masonii vor conduce. Dar eu nu înţelegeam, cine sunt masonii.

Este vorba de evrei, America.

Adică acei care l-au răstignit pe Hristos.

Părintele aşa a spus, că vor conduce doar masonii. Nu vor fi nici un fel de conducători ruşi. Şi vor tulbura credinţa rusă. Vor rămâne doar foarte puţini preoţi.

Preoţi, da?

În regiunea noastră vor rămâne doar unul sau doi preoţi.

Aşa mi-a spus părintele.

Iar eu muream şi am văzut tartarul, cum se zvârcolesc acolo asemeni viermilor, strigă şi suspină.

Reporterul:

Şi cine îi conduce acolo?

Păi, cine? Preoţii.

Reporterul:

Păi tu n-ai văzut acolo preoţi

[Tu ce crezi ca ei merg acolo cu haine preotesti ]

Cine le-a permis.

Reporterul:

Şi oamenii strigă acolo?

[Nu înţeleg ce zice ]

Reporterul:

Oamenii cad încolo

Da. Tu cum credeai? Coboară pe scăriţă?

Reporterul:

Şi cum crezi, care-i cauza?

Cauza?

Reporterul:

De ce tocmai acum.

Dar tu de ce crezi? Noi şi aici acum vieţuim în iad.

Acum pe pământ e iadul adevărat.

Priveşte ce se întâmplă.

Toate femeile poartă pantaloni, tunse, îmbracă şepci, pe toate le îmbracă, au profanat tot pământul. Totul este profanat, întreg pământul. Pământul va arde. Ce credeţi? Arată-mi măcar unul care vieţuieşte cu dreptate conform poruncilor? Spuneţi! Aşa!

Ce credeai că toţi trăiesc în mod binecuvântat?

Reporterul:

La Liturghie bisericile noastre sunt pline.

Dar cum a spus părintele Kukşa? Că vor fi bisericile arhipline, dar nu va fi nici un credincios.

Cu adevărat aşa este! Nu va fi nici unul. Iar oamenii se vor înghesui. Iar cei credincioşi nu se vor duce. Şi îl vor bate cu bastonul, îndemnându-l să se ducă la biserică.

Aşa va fi.

Acum trebuie să ne rugăm acasă, noaptea, cu lacrimi. Domnul noaptea se ruga.

Reporterul:

Maică, dar părintele Nicolae nu simţea această situaţie, atunci când era viu?

Părintele le ştia pe toate. A spus, că Mihail cel însemnat va face restructurarea şi în Rusia nu va exista stăpân. Şi fiecare va face ce vrea. Pe toate le vor fura şi într-adevăr le-au furat pe toate.

Ce mai vrei?

Reporterul:

Dar despre autorităţile duhovniceşti?

Părintele a spus, că toţi preoţii vor primi actele şi vor sluji diavolului.

Toţi preoţii le vor primi. Doar câţiva foarte puţini vor mai rămâne.

Reporterul:

Dar cum să ne luptăm? Ce să facem?

Trebuie să ne rugăm.

Reporterul:

Poate să scriem o scrisoare la arhiereu….

Cui?

Reporterul:

Episcopului să-i spunem….

Mergi şi spune-i, că el este atât de cu coarne.

Pe toţi i-a împuns deja.

Reporterul:

Dar tu, maică, nu ai vrea….

M-aş duce şi le-aş spune tuturor la biserică.

Dar nu pot şi nici nu-mi vor permite. Imediat voi face infarct.

Părintele a spus, că clericii vor fi orbi, muţi şi surzi. Şi vor crede că fac fapte bune, dar vor sluji diavolului.

Asta spunea părintele.

Pentru că nu se roagă cu adevărat. Au redus totul. Oficiază după cum se primeşte.

Înainte când cântau Lăudaţi numele Domnului , parcă toate se ridicau în aer, şi înseamnă că harul era asupra întregului popor, iar acum unde este harul?

Locuiesc acasă şi mă voi ruga. Nu mi-e frică de nici un fel de diavol.

Dacă vor veni să mă omoare, atunci să mă omoare.

Reporterul:

Dar părintele Nicolae…

În trecut i-a spus Vlădicii, care îl obliga să-i înmormânteze pe tot felul de nemernici.

Şi părintele i-a scris şi i-a spus, să-i înmormânteze singur. „Eu nu-i înmormântez. Nu vreau să mă duc în iad. Dacă vrei, mergi tu şi fă înmormântarea. Iar mie nu-mi da ordine”.

Şi i-a mai spus, că nu oficiază conform străvechiului obicei al Apostolilor.

A spus, că atât timp cât este sănătos, va oficia aşa după cum oficiază, iar dacă nu va avea putere, nu va oficia.

I-a spus, că nu-mi veţi ordona.

Părintelui Nicolae nu-i era frică de nimeni.

Iar în prezent tuturor le este frică să nu-şi piardă locul, dacă vor spune ceva. Nu le este frică de Dumnezeu, ci le este frică să nu piardă locul.

Din ce cauză l-au bătut pe Domnul, din ce cauză l-au răstignit? Ca Domnul să nu le ocupe locul. Iar Domnul nici nu intenţiona să le ocupe locul. Are Cerul Său. Înţelegi?

Tu ai creier? De ce mă întrebi?

Ai slujit în biserică la Altar. Tu trebuie să le ştii pe toate. Şi trebuie să mergi la Dumnezeu şi să nu ai legături cu aceştia. Trebuie să spui adevărul. Nu trebuie să-ţi fie frică de nimeni. Trebuie să ne fie frică de Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne va apăra şi îl va acoperi pe oricine urmează Domnului. Nu mă va da nici unui diavol
.
Iar preoţii au nevoie de buzunare pline de bani. Vor să vieţuiască în bogăţie. Iar Domnul a umblat prin munţi cu picioarele goale. Căuta cea de a suta oaie prin munte, cu picioarele sângerate.

Care părinte va veni pentru mine? Nici unul nu va veni la o bătrânică ca mine să o împărtăşească. Iar dacă va veni trebuie să-i dai bani.

[Da inca nu o sa citeasca tot ]

Nu va aduce Evanghelia, ci Molitfelnicul, şi eu ce să fac cu Molitfelnicul lor? Doar nu o să sărut Molitfelnicul, îmi trebuie Evanghelia. Preoţi!

Şi ce să le spui oamenilor, că aceştia nu înţeleg nimic! Printr-o ureche intră şi prin cealaltă iese.

Asta e tot!.

Nu e popor, ci porci.

Le spui una şi ei întorc şi iese altceva.

Andrei le spune direct şi toţi umblă şi îl reclamă pe Andrei, că le spune că sunt demonizaţi, că sunteţi draci. Dar Andrei probabil că-i vede pe draci, la fel ca mine.

În prezent toţi sunt demonizaţi, tot poporul este demonizat. Şi preoţii sunt demonizaţi.
Preotul trebuie să fie purtător de har, curat ca oglinda. Preotul trebuie să aibă har înalt, În fiecare zi să se unească cu Dumnezeu, iar el se uneşte cu dracul.

Iată ce am să-ţi spun, sufletul omului care vieţuieşte cu Dumnezeu, se uneşte cu Dumnezeu zilnic. Nicidecum nu se poate despartă de Dumnezeu. Şti că Dumnezeu este al lui şi el este al lui Dumnezeu. Şi cum poate să părăsească acest suflet? Nicidecum nu poate. Oriunde nu s-ar afla, îl va salva.

Iar în prezent despre Dumnezeu nici nu se gândesc, nu se gândesc despre Dumnezeu nici măcar atât. Nimeni. Doar banii. Doar banii şi să meargă într-o parte, în alta.

Şi la ce bun să mergi? Părintele spunea, că te vei duce la locurile sfinte, dar nu vei găsi nimic. Acolo duci un coş, iar înapoi aduci un vagon întreg cu păcate.

Iar atunci când te rogi acasă, şi ştii că nimeni nu te ispiteşte, îl alungi pe diavol, nu mai există nici un fel de păcate, nici un fel de duşmani nu ai. Iată ce spunea părintele.

Părintele nici în concediu nu mergea nicăieri. A oficiat 25 de ani şi nu a fost nicăieri, cu excepţia lui Stepan de la Perm cu ocazia Zilei îngerului, a fost la biserică. Mai mult n-a fost nicăieri. Şi pentru diferite trebuinţe bisericeşti umbla, dar pe jos, iar în prezent toţi preoţii sunt şoferi, maşini din import au toţi. Ce fel de preoţi sunt? Domnul n-a umblat cu maşina. Apostolii n-au umblat cu maşina. Umblau pe jos. Ce să mai zicem, unde este Dumnezeu, în maşină?

Acasă trebuie să ne rugăm, acasă trebuie să ne rugăm cu lacrimi, toţi, monahiile, încât să curgă sânge din nas, şi atunci va veni Dumnezeu. Iar ei umblă pe la stareţi, adună. Un stareţ spune într-un fel, alt stareţ spune altfel, iar Dumnezeu unul este şi o singură dată spune. Dumnezeu a spus, iar el deja ştie. El singur a spus ce va fi.

Preotului îi spun părinte. Şi îndeplineşte doar trebuinţele bisericeşti şi doar funcţionar este şi nu părinte.

Unul Domnul Dumnezeu este Tatăl ceresc. Mai mult nu există nicăieri nici un fel de părinte. Şi nici nu va fi. El a purtat o astfel de cruce, o astfel de boală, şi acum o duce pentru toată lumea. Oare nu-l doare sufletul că piere toată Rusia? Pentru că piere, Întreg poporul. Oare mulţi se vor mântui? Cu greu se mântuieşte dreptul, dar despre cel păcătos ce să mai spui.

Tu ai lucrat în biserică la Altar, ar fi trebuit să stai în acest fel zi şi noapte. Aşa trebuia să-l rogi pe Domnul Dumnezeu: Doamne, nu mă părăsi. Eu sunt al tău, iar Tu al meu. Nu mă voi duce niciodată de la tine.

Aşa se cuvine să ne rugăm.

Dacă la biserică dacă slujeşti trebuie să primeşti har şi să împărtăşeşti şi oamenilor. Iar voi ce le daţi?

Iată ce le daţi oamenilor. Şi oamenii aşa şi sunt.

Credinciosul trebuie să-l apere pe Domnul cu tot sufletul. Lasă să te omoare acum sau peste o oră sau în această clipă, dar nici într-un caz nu trebuie să ne îndepărtăm de Dumnezeu.

FILMUL A FOST REALIZAT DE CĂTRE

Ierodiaconul Abel (Semionov)

Serghei Bogdanov

Mulţumim din suflet fiilor duhovniceşti ai vrednicului de pomenire părinte Nicolae pentru amintirile despre părintele, pentru că şi-au exprimat cu curaj poziţia duhovnicească şi cetăţenească.

Mulţumim tuturor celora cu a căror rugăciuni şi alt ajutor a fost realizat acest film.

Dar în primul rând să-i preamulţumim Domnului Dumnezeu, care ne-a dat raţiune să vedem, cum în vasele sale alese se vesteşte lumii voinţa Sa, singura cale de mântuire fiind urmarea acesteia.

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei”
(Psalmul XV, 3)

_




_