![]() |
Protoiereul Nicolae Ragozin (1898-1981)
|
Cu binecuvântarea Prea Sfințitului DIODIM,
episcopul de Anadâr și Ciukotka „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cu și-au încheiat viața și urmați-le credința”(Evrei XIII, 7) SAREA PĂMÂNTULUI Filmul întâi Protoiereul NICOLAE RAGOZIN Ținutul Perm. Acesta a fost cândva un ținut păgân, apoi fără credință. A dat Rusiei apostolii și preacuvioșii săi, iar în prezent a strălucit prin mucenicii și mărturisitorii săi. Cu bucurie ne amintim de aceste lucruri în prezent. Atunci când poporul acestui ținut viețuia în credință, era credincios, atunci și Domnul Dumnezeu proceda cu acest popor după cum proceda cu un cuvios. Cu cel cuvios, cuvios vei fi, ne spune Sfânta Scriptură. Iar atunci când s-a îndepărtat de Dumnezeu, și a alergat după fantoma roșie, Domnul Dumnezeu a procedat cu el după viclenia sa, dându-i să bea din plin din cupa păcatului. Atunci Permul a lăsat despre sine amintiri întunecoase, ca un ținut de revoluționari, comisari și rebeli, ținutul lagărelor și așezărilor de deportați. Și doar o mână de credincioși mai rămăseseră credincioși lui Hristos, urcând pe cruce și luând pe umerii săi povara bună pe care trebuiau să o ducă toți. Aceștia o poartă până în prezent, aceeași mână, iar toți ceilalți mănâncă, beau și se veselesc. Astfel și rămâne ținutul Perm. Ca o sfântă în mijlocul ticăloșiei. Prima noastră istorisire este despre protoiereul Nicolae Ragozin. Acesta a fost nevoit să locuiască în astfel de timpuri. A fost educat să viețuiască în evlavie, dar a fost nevoit să viețuiască în mijlocul lipsei de evlavie. Dar tocmai acest fapt a format în el curajul și hotărârea de al sluji doar pe Hristos. Părintele Nicolae s-a născut la data de 12 decembrie 1898, în ținutul Perm, într-o familie săracă de țărani, părinții săi numindu-se Gurian și Matrona. A absolvit trei clase la Școala bisericească din parohie. De la vârsta de unsprezece ani a început să învețe meșteșugul de cizmar. În anul 1917, s-a căsătorit, iar în curând, la vârstă de 19 ani, a fost recrutat în Armata Roșie. La întrebarea, din ce cauză s-a dus în Armata Roșie, părintele răspunde mai târziu: „Cunoșteam din Scriptură, că cei „roșii” vor învinge”. Insă părintele Nicolae nu a vărsat nici o picătură de sânge omenesc pentru că pe tot parcursul serviciului militar a muncit la cizmărie. Întorcându-se acasă, nu a intrat în colhoz, a avut două fiice, iar pe noua putere o considera ca fiind permisă de către Dumnezeu pentru păcatele noastre. În anul 1920, a făgăduit să-i slujească Domnului Dumnezeu, dar a reușit să îndeplinească acest jurământ doar după cel de al Doilea Război Mondial. Nu a fost luat pe front din cauza afecțiunii grave a inimii de care suferea. Iubea biserica și o frecventa foarte des, fără să-i fie frică de prigoană. Începând cu anul 1953, a activat în calitate de dascăl, iar peste alți doi ani, la vârstă de 57 de ani, a fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul Ioan Lavrinenko, și a fost trimis în localitatea Ciusovskie Gorodki, să slujească în Biserica „Hramul Tuturor Sfinților”, unde a slujit până la sfârșitul vieții sale. A fost un mare postitor, neagonisitor și om al rugăciunii. Nu începea Sfânta Liturghie până când nu se vor mișca de la sine și nu se vor ridica în văzduh acoperămintele potirelor liturgice. Acest fapt reprezenta un indiciu clar al prezenței harului. Odată l-au văzut pe părinte ieșind din biserică după liturghie și a început să se ridice în aer. S-a ridicat la mare înălțime deasupra bisericii, aproximativ la înălțimea unui bloc cu patru etaje. Atât de mare rugător era! Maica Arsenia (ȘUMILOVA) Cred că aveam pe atunci șaptesprezece ani. Vârsta asta o aveam. Am văzut în vis că mă aflam undeva în pădure, erau câțiva oameni, și ridicând capul am văzut pe cer o cruce, o cruce foarte mare și largă, care cuprindea tot cerul. Și am văzut ceva ce semăna cu pietrele strălucitoare. Bineînțeles că auziserăm de la mama mea, că mai întâi se va arăta crucea, iar apoi Dumnezeu va veni să judece. Și în somn fiind am strigat: „Domnul vine să judece. Va fi o Înfricoșătoarea judecată”. Și am auzit pe cineva spunându-mi din dreapta: „Nu. Încă nu va veni să judece, ci aceast lucru se întâmplă pentru tine”. Și am răspuns: „Cum adică pentru mine?” M-am mirat mult: „Cum adică este pentru mine? Cum o voi lua? Nu sunt în stare nici măcar să o pot lua, nici în cameră, nici în apartament, nicăieri”. Și persoana din dreapta mea a tăcut. Apoi a întrebat: „Îți place?”. Am răspuns: „Da, îmi place”. Și iarăși m-a întrebat: „Păi o vei lua?”. Și eu am fost de acord, am zis: „Da. Am să o iau”. Maica povestea, că înainte de venirea sa, părintele s-a trezit și a zis: „Va veni la mine o persoană nouă. Trebuie să o primesc între fiii mei duhovnicești”. |
A spus că a văzut un vis, eu personal nu cunosc, el povestea, dar cum a fost în realitate nu știu.
„Se făcea că stăteam în chilie și la gemuleț a venit o păsărică. Am întins mâna și păsărica s-a așezat pe mână și numai vroia să zboare. M-am uitat mai bine și am văzut că este murdară. Și i-am zis: „Unde ai reușit să te murdărești așa?”. Iar din partea dreaptă s-a auzit o voce: „Spal-o și va deveni curată”. Și atunci când am venit a doua oară, bineînțeles că mie îmi era frică. La început părintele nu a spus nimic, dar am fost la el la spovedanie, m-am împărtășit, iar atunci când Liturghia s-a sfârșit, am venit la el și părintele a zis că mă va lua pe mine, pe Gazina și încă câteva persoane să mâncăm împreună cu el. Mi-a spus să mă așez lângă el. Și m-am așezat. Maica a adus o cană, a așezat-o și a zis: „Rugați-vă și mâncați”. M-am gândit în sinea mea: „Cât de puțină hrană, nici mie nu-mi ajunge, deși mă obișnuiserăm să mănânc puțin. Iar aici sunt vreo șase-șapte persoane”. Părintele a binecuvântat și am început să mâncăm. Maica a mai adus ceva în niște căni nu prea mari. Am mâncat pe săturate, am așezat lingura, iar părintele, care stătea în dreapta mea, mi-a spus: „Mănâncă”, și m-a atins așa în coastă. I-am răspuns: „Părinte, nu mai vreau”. Părintele mi-a spus pentru a doua oară: „Mănâncă, Maria!”. I-am răspuns: „Părinte, am mâncat și sunt sătulă”. Mi-a repetat asta de câteva ori, până când am conștientizat și m-am gândit: „Oare mi-a citit gândurile?” Pentru că eu credeam că nu mă voi sătura. Asemenea gânduri aveam. Și atât, nu a mai vorbit. Atunci când ne pregăteam de plecare, a zis: „Galina, nu plecați. Am să vă conduc”. Și ne-a condus. Ajunseserăm până la mijlocul muntelui. Iar atunci când a venit să ne conducă, am fost cuprinsă de lacrimi, multe lacrimi. Ei discutau, iar eu mergeam și plângeam. Părintele mi-a spus: „Maria, de ce plângi?” Nu știam ce să-i răspund pentru că nu știam din ce cauză plângeam. Nu știam din ce cauză îmi curg lacrimile. Și după ce ajunseserăm la mijlocul muntelui, probabil că părintele a avut o vedenie a Maicii Domnului. Era o bancă, părintele a ajuns până acolo și nu a mai mers mai departe. Era la mijlocul muntelui. Binecuvântându-ne, Galina a zis: „Părinte, o veți lua pe Maria în rândul fiilor Dvs. duhovnicești? Vreau foarte mult ca să frecventeze biserica”. Părintele a răspuns: „Am luat-o deja. Maria este fiica mea duhovnicească”. Lidia MALÂȘEVA Auziserăm că există un părinte și am avut o dorință foarte mare de al vizita. Nu știu din ce cauză, dar părintele m-a îndrăgit chiar de prima oară de când m-am dus acolo. Mi-a dat o prescură mare și mi-a spus: „Dacă dorești, să mai vii aici”. Și eu am început să vin. Eu nu mai auzisem nici măcar de ce trăim. Părintele m-a întrebat: „Știi pentru ce trăim?”: Am răspuns: „Nu, nu știu”. „Trăiești ca să-ți mântuiești sufletul”. I-am spus, că aud acest lucru pentru prima dată. Părintele mă îndruma mereu. Se așeza și mă întreba, dacă am înțeles totul. „Am înțeles”, îi răspundeam. Apoi mă întorceam și mă tot gândeam, mă tot gândeam, uite ce mi-a spus, uite ce mi-a spus. Când eram tânără, nu mă gândeam la nimic, apoi a avut loc o astfel de schimbare, încât mereu mă gândeam și atunci când mergeam la muncă: „Cum să mă mântuiesc? Cum să mă mântuiesc? Unde aș putea afla mai multe despre acest lucru?”. Pe atunci nu exista nimic, pe toate le copiam, stăteam nopți întregi și copiam informațiile pe care le găseam. Scriam, scriam, scriam. Și am fost foarte bucuroasă să întâlnesc un astfel de părinte. Claudia VERȘININA Așteptam să-i cer binecuvântare. Atunci când a ajuns până la mine mi-a spus: „Claudia, vei rămâne la mine”. I-am spus: „Părinte, nu m-am cerut de acasă și este posibil să mă anunțe pierdută”. Părintele mi-a pus: „Du-te acasă, cereți voie și întoarce-te”. Reporterul: Dar când v-ați întâlnit cu părintele, v-ați prezentat, ați spus: „Sunt Claudia”. Nu. Nu m-am prezentat. Părintele singur m-a numit pe nume Reporterul: Imediat ce v-a văzut… Imediat, da. M-am și mirat. De unde mă cunoaște? Cum de m-a numit corect Claudia. Am fost uimită. Schimonahia Nicolaia (KOPTEVA) Nu aveam un duhovnic. Veniserăm aici. Cunoșteam o călugăriță, care locuia pe strada Gazeta Zvezda, nr. 30. M-am dus la ea și i-am spus, că nu am un duhovnic. Aceasta m-a întrebat la cine mă duc. I-am spus că nu am duhovnic și ea mi-a spus, că în localitatea Ciusovskie Gorodki locuiește părintele Nicolae, un părinte foarte blând și receptiv, și că nici nu am nevoie de un duhovnic mai bun. Și am plecat împreună cu ea în localitatea Ciusovskie Gorodki. Călugărița asta era cu totul oarbă, nu vedea. Trebuia să o țin de braț și să o duc. În acest fel am ajuns, am făcut cunoștință cu părintele Nicolae acolo, în localitatea Ciusovskie Gorodki. Părintele mi-a spus, că mă acceptă în rândul fiilor săi duhovnicești și se va ruga pentru mine și pentru părinții mei. Și de atunci, chiar dacă mai rar, dar l-am frecventat mereu pe părintele Nicolae, până la decesul părintelui. În scurt timp După ce am început să-l frecventez, părintele mi-a spus mie personal, ceea ce încă nu înțelesesem: „Maria, părintele mi-a descoperit toate despre tine”. |
Iar cunoștințelor mele părintele le spunea, că „Maria își va schimba numele la vârsta de 60 de ani, el însă nu va mai fi viu atunci”.
Părintele știa chiar și numele meu de călugăriță. Maica Domnului i-a descoperit numele. Părintele s-a așezat lângă mine, când eram doar noi în chilie, și mi-a spus: „Să știi, Maria, că atunci când se intră în monahism, in timpul tunderii se schimbă și numele, uneori se conferă nume bărbătești”. Părintele vorbea în general. „Uite de exemplu există numele Arsenie, iar atunci când se tunde în monahism o femeie, se numește Arsenia”. Și părintele mă privea în ochi. Parcă îmi spunea mie personal. Părintele se comporta ca un nebun pentru Hristos, umblând vara într-o pălărie găurită din paie, iar iarna într-un palton rupt și peticit cu pânză de cort. Se ruga pentru cei demonizați, unii dintre aceștia fiind atât de posedați, încât erau refuzați la Lavra Serghievska și la Peciora. A văzut demonii cu ochii săi, dar spunea, de asemenea, că în Rusia există foarte mulți vrăjitori. Reporterul: Dar existau mulți vrăjitori care îl necăjeau pe părinte? Bineînțeles că veneau vrăjitori. Reporterul: Și cum se lupta cu aceștia? Recita Psalmul 26. Rugăciunea potrivită, Psalmul 26. Dar probabil că mai puternic împotriva acestora este Psalmul 26. Veniseră împreună cu noi oameni și mai târziu am aflat că aceștia se ocupau cu vrăjitoria. Și înțelegeți, părintele avea față de toți aceiași atitudine. Chiar și față de aceștia. În comunicare nu se observa că părintele îi disprețuiește, îi înjosește. Avea aceiași atitudine. Însă atunci când îl vizitau spunea, „să vă duceți la împărtășanie în urma tuturor”. Și chiar îi împărtășea. Reporterul: Păi și cum așa se preocupau cu vrăjitoria și se și împărtășeau? Da, se apropiau de Sfântul Potir. Părintele îi binecuvânta, probabil că părintele se ruga pentru ei. Cântec bisericesc: Doamne salvează-mă. Doamne, auzi-mă. Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu miluiește-mă. Doamne ajută-o. Părintele alunga demonii. O bătrânică, de fapt nu era chiar bătrână, lătra, iar eu mă gândeam, cine oare latră, apoi am văzut că doi bărbați cu greu o duceau la braț pentru că femeia se împotrivea, având în ea multă forță. Părintele a ieșit și a zis: „Frați și surori, cine postește lunea, vă rog, să o luați”. Două bătrânele au luat-o, și femeia demonizată le-a urmat fără împotrivire. Părintele le-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, iar eu, aflându-mă mai departe am auzit doar „Maria”, și nu mai știu ce, și femeia a început să cânte rugăciunea și a devenit „adevărată”. Reporterul: A ieșit demonul, da? Da. Părintele le interzicea să vorbească. Părintele alunga și demonii. Reporterul: Dar referitor la postul de luni, părintele insista foarte mult? Da, foarte mult. Părintele îmi spunea, atunci când eu țineam deja postul de luni: „Foarte bine faci că ții post lunea. Omul care postește lunea are o foarte mare putere”. Părintele spunea că, atunci când te vei prezenta la Înfricoșătoarea Judecată, îți vor fi date aripi, dacă vei respecta cum se cuvine ziua de luni. În numele Domnului Dumnezeu…. Text în slavonă veche – rugaciuni in slava veche L-a început îl înjurau pe părintele. Au fost multe astfel de cazuri. Îi ziceau ghebosul, bestie, astea erau primele lor cuvinte, bestie. Părintele tăcea, nu le răspundea demonilor, zicea că nu trebuie să vorbești cu dracii. Nu le acorda nici cea mai mică atenție. Și atunci văzând că nu le răspunde, începeau să-l laude, zicând: ești sfânt, ești înalt și ne arzi în foc. Atunci părintele zicea cu autoritate, uneori chiar ridicând vocea: Tăceți! Sunt un mare păcătos. Mereu spunea: „Sunt un mare păcătos”. Și atunci demonii amuțeau imediat. Nepoata părintelui Nicolae Valentina SOLONȚEVA Mai apoi părintele era vizitat de persoane din Moscova, din Abhazia, din Uzbekistan, și părintele le citea rugăciunile de alungare a demonilor. Am văzut personal cum citea rugăciunile de alungare a demonilor și era foarte îngrozitor. Mult timp a locuit Eugenia de la Moscova, dar nu mai știu ce a făcut mai târziu, nu mai știu ce face, probabil că a decedat de mult. Mai târziu părintele a primit binecuvântare să se roage pentru ea ca pentru o persoană decedată. E ceva înfricoșător, țipă, latră, apoi cade și peste un oarecare timp zicea: părinte, te-am înjurat? Și îmi amintesc cum veniserăm cu mătușa Clava, dormeam pe jos, nu dormeam pe pat, ci pe jos, ne dureau coastele, nici nu aveai posibilitate să te întorci, era zăpușeală. La ora 4:00 dimineața suna deșteptătorul, nu mai știu, la ora 5, sau ora 6 ne deșteptau. Sculați-vă pentru rugăciune. Nu aveai nici un chef să te trezești atât de devreme. Îi ziceam lui mătușa Clava: mergem să ne rugăm acum și iarăși ne culcăm, Mătușă Clava, trebuie să ne mai culcăm. Decedata iubea să doarmă. Stăteam la rugăciune și această Eugenia zice: Ei, bine, acum se va termina rugăciunea și ne vom culca. Eu voi dormi. Bunicuțele ziceau: sigur, sigur, tu nu ai dormit toată noaptea. Eugenia le răspundea: am dormit toată noaptea, dar vreau să mai dorm. Și eu ziceam: „Mătușa Clava, vorbește despre noi. Uite ce se petrece”. Și ne trecea tot somnul. |
Îl vizitau pe părinte multe persoane să le citească rugăciuni. Veneau din Siberia, din partea nordică, de la Moscova, niște femei demonizate din orașul Solikamsk. Bineînțeles că veneau de câteva ori să le citească rugăciunile.
Îmi amintesc de Eugenia de la Moscova. Atunci când aceasta începuseră să-l frecventeze, eu încă nu veneam la părinte. Dar oamenii povestesc, că atunci când venea, tremura toată, ținea gura deschisă și ținea cana în acest fel, pentru că din gură îi curgea continuu spumă cu salivă. Și când cana se umplea, o vărsa. În această stare veniseră la părintele Nicolae, fiind îmbrăcată chiar și în halat. Probabil că demonul nu-i permitea, dar aceasta a reușit să se smulgă. Atunci încă când am cunoscut-o, când am văzut-o, aceasta era deja normală. În general era o femeie normală. Putea chiar să și citească în biserică, de exemplu Canoanele, Rânduiala de rugăciune. La Împărtășanie mergea singură, pentru că părintele le-a omorât demonilor puterea. Reporterul: Maică, dar de ce venea această Eugenia atât de departe, tocmai din Moscova? Știm că și în Lavră se citesc rugăciuni pentru izgonirea demonizaților. Eugenia zicea, fiind întrebată, de ce vine tocmai aici, zicea că „acolo nu se ocupă nimeni de ea”. Nimeni nu-i citea rugăciunile de izgonire a diavolilor pentru că erau mulți și putere mare. Zicea că a zburat, că au purtat-o, a zis că locuia la Moscova, la etajul 3 sau 4, și cică ieșea pe balcon și diavolii o așezau pe pământ. Atât de puternici erau. Reporterul: O coborau… Da, zicea că zburau. Spunea că atunci când mergea la magazin, îi demasca pe toți vânzătorii, pentru că diavolii cunoșteau, ce anume făceau aceștia, și ziceau. Iar odată am văzut… Eugenia își făcea bagajele să plece acasă și s-a înclinat în acest fel, iar eu stăteam într-o parte și-mi adunam bagajele mele, iar necuratul a ieșit din umbră, s-a așezat lângă ea, și probabil că a început să se roage, și am auzit nu știu ce descântec al diavolului. Înțelegeți? Și Eugenia a început să țipe îngrozitor. Era înfricoșător să auzi. A început să țipe îngrozitor și s-a îndreptat, iar părintele i-a zis: „Gata, gata, nu mai fac așa”, și a plecat. Și ea ne mustra, că veneam acolo nevrednici. Că aici nu doar muntele, ci fiecare iarbă este sfântă. Și zicea că-l cinstim mult pe părintele Nicolae. Zicea că nu-l prețuim așa cum s-ar cuveni, pe deplin. Și zicea că izvorul de sub munte va fi pentru părintele Nicolae și pietrele vor primi chipul părintelui. Atunci când m-am dus prima dată [m-am dus – nu se intelege unde], luaserăm deja [prima piatra, era in aceasta stare, piatra era gri] , era gri, iar chipul său era luminos. Mânca o singură dată pe zi. Nu avea cu ce să se îmbrace. Noi îi spălam de câteva ori hainele în baie. Avea haine rele, căciula era subțire, la fel și paltonul, purta pâsle. Bineînțeles că era deja bătrânel, iar toți bănuții îi investea în biserică. L-am întrebat de ce procedează în acest fel cu banii. Părintele a spus, că dacă nu va proceda în acest fel, impozitele sunt foarte mari și biserica va fi închisă, și atunci cine va înmormânta oamenii, cine îi va boteza. Părintele nu a fost niciodată în concediu în timpul vieții. Zicea că ce se va întâmpla, dacă el va pleca în concediu, iar aici va deceda cineva și va fi înmormântat fără preot sau altceva se va întâmpla. Uneori zicea: mergem, iar acea femeie spune: „Părintele acesta este deosebit”. Mama i-a răspuns: Cum așa? Femeia nu știa, că discută cu fiica. I-a răspuns: E un părinte obișnuit ca toți ceilalți. Și femeia i-a răspuns: Nu, nu, este un părinte deosebit. – Păi, de ce este deosebit, este la fel ca ceilalți. – Nu. Când veniserăm prima dată, am văzut de-asupra bisericii un bătrânel în aer de-asupra bisericii. Iar atunci când am intrat în biserică am văzut, că acel bătrânel slujea. Nina VOROȘILOVA I-am cerut binecuvântare, părintele m-a binecuvântat. Am ieșit după gard și am vrut să mai văd biserica. M-am rugat, iar în acest timp a ieșit părintele din biserică, a făcut câțiva pași și a început…. Dumnezeu i-a arătat.. s-a ridicat, s-a ridicat. Iar haina i se desfășura, desfășura. Barba se desfasura de la vant. Probabil vantul era puternic acolo sus. Dumnezeu să-l odihnească în împărăția Sa! Părintele ne-a binecuvântat și atunci când ne pregăteam să plecăm acasă, ne-a spus, să mai așteptăm puțin, s-a așezat cu noi la masă, am discutat. Și i-am spus că ne este frică să nu întârziem. Părintele însă a zis că nu vom întârzia pentru că am să vă binecuvântez. Și părintele ne binecuvânta și chiar nu întârziam. Atunci când binecuvânta masa, toți ne săturam și pe masă mai rămâneau bucate. Și toți se mirau. Părintele răspundea tuturor. Era accesibil tuturor. Era foarte bun și se străduia să-i ajute pe toți. Dacă ar fi putut i-ar fi acoperit pe toți cu aripile sale și i-ar fi ajutat. Veneau uneori și necredincioși și tot felul de bețivi, să ceară bani. Și dacă părintele era afară sau dacă acești se băgau în cameră, părintele începea să discute cu fiecare dintre ei, și cu cei mari și cu cei mici, cu fiecare. Umbla pe jos. Niciodată nu fusese în concediu. Mama îl invita să treacă pe la noi, și dacă se întâmpla să vină, părintele stătea doar o noapte și pleca. Pleca ca nu cumva să-l cheme cineva la vreun bolnav, ca nu cumva bolnavul să moară și păcatele să cadă asupra părintelui. O bătrânică a povestit un caz interesant. Bătrânica spunea că părintele i-a povestit aceste lucruri. Se spune că într-o iarnă părintele mergea cu Sfintele Daruri la un bolnav, pe jos, pentru că nu erau alte mijloace de transport și părintele umbla doar pe jos. Și din față pe cărare venea un câine mare. Și părintele s-a oprit și a spus: „Cățeluș, permite-mi să trec că merg cu Sfintele Daruri. Permite-mi să trec”. Și câinele a trecut în zăpadă. Părintele a trecut și a privit înapoi, iar câinele i s-a închinat. Îmi amintesc că veniseră odată la el un bărbat foarte bolnav. I-a spus părintelui că medicii au refuzat să-l trateze. Ia spus părintelui că în curând va muri și a venit la părinte să-l ajute. Părintele i-a răspuns, că nu este profesor și că bărbatul s-a înșelat. Bărbatul i-a răspuns că a auzit, că părintele i-a ajutat pe mulți și că îl poate vindeca. Părintele i-a răspuns că nu poate să-l vindece și că imediat ce se va deschide biserica se vor duce împreună și se vor ruga, iar Dumnezeu va hotărî. Părintele i-a propus să locuiască o perioadă de timp la el. Bărbatul a stat cu părintele, a băut ceaiuri din ierburile pe care i le-a recomandat părintele și peste ceva timp a simțit că se simte mai bine, a început să se vindece. În timp ce ne întorceam cu toții către podul plutitor, acest bărbat își exprima nedumerirea, zicând: Nu înțeleg nimic, am băut ceaiuri de tot felul de ierburi, am băut și acest fel de ceai pe care l-am primit de la părintele Nicolae, dar nu m-a ajutat. Acum însă văd că mă simt mai bine, văd că am început să mă vindec. |
O femeie i-a răspuns: Nu ierburile ți-au fost de folos, ci rugăciunile părintelui te-au ajutat.
Uneori îi spuneau părintelui: Părinte, datorită rugăciunilor Dvs. … Dar părintele răspundea: Dumnezeu v-a ajutat, eu nu am nici un merit, sunt un păcătos. Bătrânelele veneau cu multe întrebări: Întreabă-l pe părintele Nicolae, întreabă-l pe părintele Nicolae. În momentul în care doar începeam să scriu scrisoarea, în aceiași zi primeam scrisoare de la părintele în care găseam și răspunsul la întrebările pe care voiam să i le adresez. Reporterul: Adică ați primit răspunsul la toate întrebările? Da. Părintele vorbea în șoaptă și oficia serviciul divin cu glas molcom. Dar probabil că vedea duhurile pentru că în momentul în care mergea la biserică zicea, că pe biserică stau demonii și trebuie să ne împrejmuim cu semnul Sfintei Cruci. Îl consideram sfânt. Chiar și părintelui i-am spus: „Am așezat deja fotografia ta lângă icoane”. Părintele mi-a răspuns: „Cum se poate așa ceva? Sunt un păcătos”. I-am răspuns că eu consider că el este sfânt. Cred că întâmplarea s-a petrecut în timpul Antoninei, care era prima cititoare a Psalmilor. Aceasta povestea că au ieșit afară și de la casă până la biserică calea este scurtă. Și privind cerul am văzut-o pe Maica Domnului și pe Domnul. Și Antonina a început să strige: Părinte, vedeți? Iar părintele a răspuns: Nu. Sunt păcătos. Antonina a spus pentru a doua oară: Părinte, vedeți? Nu! Antonina a întrebat de trei ori și părintele a răspuns de trei ori, că este păcătos. Aici pe această bancă, părintelui i s-a arătat de nenumărate ori Maica Domnului. Prea Sfânta Stăpână i-a promis, că acest loc nu va sărăci și cu timpul va apărea aici o mănăstire. În prezent pe muntele Miteinâi, unde părintele săvârșea serviciile divine, se află Sihăstria de maici Sfântul Trifon din Kazan. Reporterul: În prezent ne-am obișnuit, că dacă este vreun stareț, atunci îl vizitează din toată Rusia, din toată lumea, vin și arhiereii. Dar la starețul Nicolae veneau din toată lumea? De exemplu preoți pentru un sfat sau arhiereii pentru un sfat. Veneau? Nu se petrecea astfel? Cum să nu vină? Veneau. Reporterul: Veneau și arhiereii? Nu știu de arhierei, n-am văzut, dar am auzit, că la părintele veneau oameni din toată Rusia, veneau să-i ceară sfatul. În timpul său părintele Nicolae era foarte renumit. Generația bătrână a clericilor își mai amintesc de părintele. De la părintele Nicolau au rămas multe scrisori. A corespondat cu peste 200 de destinatari. Între aceștia se numărau Mitropolitul Zinovie, Preacuviosul Kukșa, Schiegumenul Sava, Schiarhimandritul Andronic Glinski, Arhimandritul Ioann Krestiankin. Fiecare rânduleț din corespondența sa reflectă dragostea, smerenia și credința. Avea darul înainte-vederii. Citea gândurile, cunoscându-le pe toate. Puterea binecuvântării sale era de neînchipuit. Respecta cu mare strictețe canoanele bisericești. De exemplu, în cazul în care unul dintre soți refuza în mod categoric să se cunune, îl punea în fața alegerii – fie soțul ateu, fie Hristos. Olga de la Kostrog întrebase despre cinstirea icoanelor. Și părintele i-a spus, că în biserică icoanele se atârnă pe pereți sau în alte locuri ale bisericii, dar acasă trebuie să se așeze strâns una lângă cealaltă în colț, numindu-se colțul cu icoane. Iar în apropiere nu se cuvine să se atârne nimic altceva și nici măcar mai jos de icoane să nu așezăm nimic, nici fotografii, nici haine, nimic-nimic, ca acest colț, cum spunea părintele, să fie „colț sfânt”. Și nu mai trebuie așezat absolut nimic. Pentru că se întâmpla uneori să atârne icoanele, iar lângă acestea deșteptătorul și altceva, fotografiile părinților. În nici un caz nu se poate proceda în acest fel. De asemenea părintele vorbea cu mare strictețe despre mătănii, uneori chiar se enerva, spunând că începând de sâmbătă de la ora 16.00 nu se mai fac mătănii, pentru că Duminica este o părticică din Înviere, iar la Înviere nu se fac mătănii, la fel precum și la Sărbătorile Împărătești, nu se fac mătănii începând de seara în ajun și în ziua sărbătorii. Iar înainte de spovedanie, înainte de spovedania generală, părintele menționa păcatul zicând, să nu facem mătănii. Unele bătrânele însă uneori nu auzeau, se apropiau de amvon și făceau mătănii. Și părintele, deși vorbea încet, având ceva probleme cu vocea, într-un astfel de caz spunea cu voce ridicată: „Păi tocmai acum am spus”. Odată am văzut chiar că tremura. „Păi tocmai am spus să nu faci mătănii. Ridică-te imediat”. Mi-a interzis să mă împărtășesc pentru că viețuiam fără să fiu cununată. Reporterul: Dar mai apoi v-ați cununat sau nu? Nu a vrut soțul să se cunune. Și din această cauză am divorțat. Am luat copiii și am venit aici. Aveam aici un apartament. Reporterul: Și părintele v-a binecuvântat să procedați în acest fel? Da. Reporterul: Și cum a spus părintele? Alege fie Hristos, fie soțul? Da? Nu. A spus: fie cununați-vă, fie despărțiți-vă. Așa a spus. Veniserăm la părintele și i-am spus, că nu vrea soțul nicidecum. Și atunci părintele mi-a răspuns, că dacă nu vrea, atunci divorțează. Eu aveam doi copii. Am luat copiii și am plecat de la soț. Nu au fost nici un fel de scandaluri, nimic. Reporterul: Și dacă nu erau căsătoriți părintele nu-i considera soț și soție? Nu. Părintele zicea că unii ca acești locuiesc ca pisica cu câinele. Ca animalele. Dacă nu aveau cunună, înseamnă că Domnul nu-i binecuvântează, ci locuiesc în concubinaj. |
Reporterul:
Și dacă erau căsătoriți la Oficiul Stării Civile? Oficiul Stării Civile este o instituție lumească. Reporterul: Și ce spunea părintele cu privire la aceasta? Părintele recunoștea doar cununia. După cum știm, în Sfânta Evanghelie se spune, că doi vor fi un singur trup, iar la Oficiul Stării Civile nu se spune asta. Reporterul: Și cum spunea părintele „Sunteți scriși la Lenin în palmă”. Da, da, „la Lenin în palmă”. Nu însă și la Dumnezeu. „La Dumnezeu nu sunteți scriși și deci nu sunteți soț și soție”. În Ortodoxie nu există lucruri neînsemnate. Fiecare lege a fost stabilită la Sinoadele Ecumenice. Fiecare lege! Părintele zicea, că atunci când intrăm la cineva în casă, în cazul în care intrăm la cineva necunoscut, întrebăm: „Cine e stăpânul?” Pentru că fiecare bojdeucă are stăpânul său. Fiecare stăpân are legile sale. În biserică însă Stăpânul nostru este Domnul Dumnezeu. Iar dacă la Biserică Stăpânul este Domnul Dumnezeu, atunci există și legile Sale. Duhovnicul părintelui era starețul arhimandrit Ioan Ciubîzgalov. În această fotografie este prezentat cu o pălărie în mână. Era un prieten apropiat din exil al arhimandritului Tavrion Batoski, care de asemenea a oficiat un oarecare timp serviciile divine în Perm. Și-a prevăzut decesul. Ultima dată când am fost la părintele, acesta m-a luat de mână, m-a privit timp îndelungat și mi-a spus: Nu-ți fă griji, pământul și cerul sunt legate. Ne vom ruga unul pentru celălalt. Părintele Nicolae a trecut la Domnul la 16 decembrie 1981. A fost înmormântat după altarul bisericii sale în care a oficiat 26 de ani. În anul 2003, cu ocazia reînmormântării, au fost aflate moaștele sale neputrezite. În prezent moaștele se află în criptă sub altarul bisericii. Părintele a atenționat foarte mult și despre timpurile cele din urmă. „Desfrânarea și lipsa de rușine, ca și înainte de potop, vor fi semnul sfârșitului. La timpul instaurării lui Antihrist, totul va fi electronic. Tuturor le vor da numere, cărți de plastic și nu vor exista bani. Ferească Dumnezeu să nu ajungi să viețuiești în timpul lui Antihrist. Nu dă Doamne să-l vezi cu ochii”, repeta adeseori părintele. Părintele Nicolae avea o atitudine foarte negativă față de pașapoartele sovietice. Spunea că acolo sunt așezate în ascuns trei cifre de 6. Despre puterea existentă spunea că este neligitimă pentru că l-a detronat și l-a ucis pe cel uns. Spunea că trebuie să cinstim această putere doar în privința civilă. Spunea că asupra poporului apasă păcatul greu al uciderii țarului și pentru acest păcat Domnul nu ne va da nu doar un conducător bun, ci nici măcar un șef bun de atelier. Exact la fel spunea părintele și despre puterea clericală. Părintele spunea că „doar atunci vei fi păstor, când te vei considera mai rău decât tot omul care stă în fața ta. Atunci vei fi păstor. Iar dacă oamenii îți vor fi indiferenți, atunci pur și simplu vei fi un slujitor al altarului”. Părintele mai zicea că „dacă Apostolii au renunțat la familii și au urmat lui Hristos, în cazul preoților aceștia nu trebuie să renunțe la familie, dacă sunt cununați, ci cu duhul trebuie să renunțe și să pună pe primul loc pe Dumnezeu, pe al doilea oamenii, păstoriții și doar pe al treilea loc familia”. Și îl dădea exemplu pe Ioan de la Kronștadt care „deși s-a căsătorit, nu a viețuit cu soția. Din biserică în primul rând mergea la păstoriți, la popor. Și doar în acest fel vei fi păstor. Iar dacă în primul rând te vei ocupa de familie, atunci nu va fi bine. Părintele a spus că într-un astfel de caz „păstoriții vor fi orfani, Nu vor simți acoperământul”. Bineînțeles că clericii nu iubesc persoanele care afirmă astfel de lucruri. Zavistie, zavistie. „Uite cât de mulți stâlpi”, zice părintele. – Care stâlpi? – Păstorii, clericii sunt asemenea stâlpilor, neavând nimic în lăuntru, nimic din cele păstorești. Spunea că dacă omul viețuiește în bogăție, își pierde fără să vrea și conștiința. Din cauza luxului se pierde fără să vrea și creștinismul. Și îl dădea exemplu pe Sf. Serafim de la Sarov, care spunea, [NU ÎNȚELEG CE SPUNE] că ar fi putut ruga pe Maica Domnului ca să locuiți mai bine, dar acest fapt nu vă va fi de folos. Viețuim în sărăcie, dar nu murim de foame și nici nu vom muri. Părintele spunea despre evrei, că Domnul Dumnezeu i-a împrăștiat special, iar înainte de sfârșit îi va aduna și aceștia se vor aduna împreună. Atunci vom conduce toate țările și vor cumpăra toate țările și puterile naționale vor fi fermecate de bani, nu vor avea grijă de poporul său, va fi haos, și popoarele vor deveni orfani. Părintele spunea, că atunci când evreii l-au răstignit pe Domnul Hristos, Dumnezeu ca o pedeapsă i-a împrăștiat și aceștia nu aveau pământul său și nu erau la putere. Erau angajați în funcții înalte, dar nu aveau putere. Aceasta a fost pedeapsa. Iar atunci când se vor aduna împreună și Domnul le va întoarce pământul, acest fapt se va întâmpla înainte de sfârșit. Și eu mă întrebam, care pământ le va întoarce, din moment ce tot pământul este ocupat, fiecare are statul său. Reporterul: Dar părintele spunea, că în cazul când se va destrăma URSS-ul, vor fi puteri și mai înfricoșătoare și mai viclene? Părintele spunea, că atunci când se va destrăma această putere, vor începe fărădelegile, anarhia, spunea „canibalismul”. Părintele a atenționat cu privire la destrămarea URSS-ului cu mult timp înainte ca acest fapt să se întâmple. Și spunea că după pașapoartele roșii, modelul anilor 1975, vor da altele jidovești cu cifrele de șase. Așa le numea părintele, „jidovești”. Părintele zicea, că mai bine e să mori de foame, decât să le accepți. |
Despre aceasta își amintea des una dintre fiicele sale duhovnicești, vrednice de amintire, Stefanida, maica Rafaila, care avea grijă de chilie, iar egumenul Varlaam, starețul Mănăstirii Belogorsk, care a trecut la domnul în anul 1994, și schimonahia Stefania, vorbeau întotdeauna deschis despre asta și nu le binecuvântau, pentru că părintele Nicolae atenționa personal.
Părintele spunea, că trebuie să ne numim creștini, iar dacă ne numim cetățeni, înseamnă că ne lipim de cele ale lumii. Cuvântul cetățean este un cuvânt laic și noi înșine parcă devenim de acord cu asta, că suntem cetățeni. Reporterul: Adică noi nu trebuie să semnăm nicăieri sub cuvântul „cetățean”. Da. Așa este. Părintele a dat următorul exemplu. La o uzină lucra un pictor, care de asemenea îl vizita pe părintele. Și pictorul scria toate cele care trebuiau scrise. La un moment dat trebuia să scrie Slavă URSS, și pictorul i-a spus șefului: „Nu am să scriu asta. Eu scriu doar o singură „Slavă”, „Slavă lui Dumnezeu”. Iar asta n-am să scriu”. Reporterul: Ce spunea părintele despre viitorul Rusiei? Ce ne așteaptă? Ce spunea despre viitorul bisericii, despre timpurile lui Antihrist? Părintele spunea că va fi Antihrist, ne spunea să nu luăm pașapoarte. Mie personal mi-a spus: „Nu lua pașaportul”. Reporterul: Este vorba de acel pașaport roșu, da? Este vorba de acesta rusesc, pașaportul roșu l-am luat deja. L-am luat deja mai devreme. Veniserăm la părintele și i-am spus: „Părinte Nicolae, dar au am luat deja pașaportul. Nici nu m-am gândit. L-am luat”. Părintele a răspuns: „L-ai luat? Ei bine, următorul însă rusesc să nu-l accepți niciodată. Pentru că dacă-l vei accepta vei fi deja cu un picior în iad”. Se simțea foarte rău, slab, dar binecuvânta, și spunea, ca să nu schimbăm pașapoartele. Îmi amintesc un astfel de caz, pe care l-am mai povestit. Veniseră din Ciusovskie Gorodki Ana, care spunea că este foarte presată să accepte pașaportul. Părintele i-a spus: „Să nu accepți pașaportul! Să nu-l accepți! Nu-i voie să primești pașaportul”. Atunci Ana i-a spus părintelui: „Atunci binecuvântați-mă pentru mucenicie”. Părintele a ridicat mâna și a binecuvântat-o, zicând: „Da, e mai bine să mori, decât să accepți aceste acte”. Părintele spunea că atunci când vor da pașapoarte, cartele, cipuri… Reporterul: Așa a și spus, cipuri? Nu, nu zicea cipuri. Zicea „ștampile”, da, „ștampile”. Atunci când vor da ștampile, aveți grijă să nu luați. Pentru că toate acestea sunt foarte înfricoșătoare, ale lui Antihrist sunt. Va veni Antihristul. Părintele zicea, cum să accepți carnetul de partid și să-l porți în buzunar. Deși nu se vede, dar deja s-a alipit de Lenin, de partidul lui Lenin. Și asta în mod nevăzut. La fel și în cazul celorlalte, dacă vei lua pașaportul, alte hârtii, în chip nevăzut te alipești, dar nu de Dumnezeu, ci cele satanice de satana se alipesc. Părintele spunea că înainte de a aplica ștampila adevărată, poporul va fi inundat de hârtii. Reporterul: Înainte ca să aplice ștampila lui Antihrist, poporul va fi inundat de hârtii, da? Da, părintele așa s-a exprimat. Mai întâi vor ne vor inunda cu hârtii, iar apoi va urma ștampila. Părintele a dat de înțeles, că în prezent toate aceste pașapoarte sun hârtii, vor inunda oamenii cu hârtii, oamenii se vor obișnui, iar apoi deja vor aplica adevărata ștampilă. Părintele chiar așa și spunea, că nu vor aplica ștampila de la început pentru că nimeni nu o va accepta, nu o va accepta, ci vor înțelege imediat, iar aceste hârtii, parcă lipsesc de minte, și mai apoi oamenii vor accepta ștampila. Părintele se exprima în acest fel. „Mai întâi ne vor inunda cu hârtii, iar apoi va urma și ștampila”. Reporterul: Părintele nu binecuvânta să se accepte nici pașapoartele roșii, da? Da. Pentru că părintele i-a spus mamei, așa a binecuvântat-o, suspinând, că Maria este încă tânără. Iar mamei i-a spus: „Să nu accepți pașaportul”. Reporterul: Dar până atunci avea pașaport? Avea un pașaport verde. Avea verde. Femeia a povestit, că au venit acasă și i-au spus, că celor fără pașaport nu le vor da pensie. Și bineînțeles că din cauza credinței puține și neascultare de părintele, a acceptat pașaportul. Dar atunci când veniseră la părintele, în timpul binecuvântării, părintele a întrebat-o dacă a luat pașaportul. Femeia a recunoscut că a acceptat și părintele a spus, suspinând: Ah, greu îți va fi să treci vămile. Iar despre următorul îmi amintesc că părintele zicea, că vor fi pașapoarte jidovești, care în nici un caz nu trebuiesc acceptate. Reporterul: Adică acestea roșii? Da, probabil că acestea care sunt eliberate acum, pentru că la putere se află evreii, și probabil de asta se numesc pașapoarte jidovești. De la ei vine asta. Părintele așa le numea, „pașapoarte jidovești”. Reporterul: Dar părintele nu spunea nimic de cifrele de șase. Nu-mi amintesc asta. Știu doar că despre aceste pașapoarte jidovești spunea, că nici într-un caz nu trebuie acceptate. Reporterul: Dar părintele nu spunea, vă vor atribui numere, după cum se procedează acum, cartele din plastic…. Acestea nici într-un caz nu trebuiesc acceptate. |
Reporterul:
Așa direct spunea? Cărți electronice? Da, da. El le numea cartele din plastic. Pașapoarte jidovești dacă le acceptați, ar fi cum le-ai accepta de la jidovi, din moment ce sunt ale lor. Spunea că apoi vor fi cartele din plastic care nici într-un caz nu trebuie acceptate. Din moment ce părintele nu binecuvânta să primești noile pașapoarte, el însuși nu l-a primit. Din această cauză nici nu s-a dus la copii, din această cauză a și locuit împreună și și-a dus viața până la capăt așa cum a binecuvântat Dumnezeu. Reporterul: Maică, dar părintele nu a explicat din ce cauză nu-i voie să accepți aceste pașapoarte? Nu l-ați întrebat, de ce nu este voie? Părintele spunea că acestea cuprind deja semnul lui Antihrist, cifrele de 6. Și de aceea nu-i voie să le accepți. Veniseră o femeie și i-a spus părintelui: Părinte, tare mult vreau să mă mântuiesc. Foarte, foarte mult. Și părintele i-a răspuns: Atunci nu lua nici un fel de hârtii noi. Părintele a dat de înțeles că toate acestea, începând cu voucherele nu era voie să le acceptăm. Pentru că toate acestea erau doar o abordare. Părintele vorbea și despre căderea în masă a clericilor și ierarhilor. Spunea că va veni timpul când în Perm vor mai rămâne un singur, maxim doi preoți adevărați. Mi-am amintit de copilărie. Eram mică și în părțile noastre se odihnea Fericitul Sisoe, de care bunica și mama își mai aminteau. Mai era o oarecare bătrânică, care de asemenea foarte multe le-a prezis. Și odată în timp ce femeile discutau am auzit și noi și ne-am dus printre copaci, ne-am luat de mâini, noi fiind copii în vârstă de vreo 8 ani, și am strigat „Ultimul patriarh nu se va mântui”. Probabil că femeile au discutat în prezența noastră, iar noi copii fiind am început să strigăm tot satul, „Ultimul patriarh nu se va mântui”. Reporterul: Dar despre Pimen nu spunea nimic. Nu-l forțau să accepte catolicismul? Sau să închidă Lavrele, bisericile… Vă amintiți cum spunea, că te forța să semnezi hârtia ca să slujești supunându-te catolicilor… Să se unească catolicii cu noi. L-au adus și era deja totul pregătit ca să semneze și el a spus: „Doar peste cadavrul meu”, și s-a ridicat și a plecat. Părintele vorbea foarte frumos despre Patriarhul Pimen. Zicea că Pimen este ultimul patriarh ortodox, prevăzând astfel faptul că pe viitor Patriarhii și întâistătătorii noștri vor binecuvânta să acceptăm reprezentarea lui Antihrist. Text pe ecran: Adunare ecumenică Cauza unei astfel de grave căderi, părintele o vedea în laicizare și cedare ispitei. Cu toate acestea în pofida tuturor lucrurilor părintele binecuvânta să se frecventeze biserica până la sfârșit, până când nu vor modificat Simbolul de credință, vor înceta să cânte Tatăl nostru, vor modifica ștampila pe prescuri și vor îndepărta de pe Sfântul Altar chivotul cu daruri. „Cum vor modifica credința?” întreba părintele. Și răspundea: „Va avea loc căderea bisericii, nu va fi voie să mergem la biserică și va ajunge până acolo, încât la Sfântul Altar vor oficia femeile”. Așa spunea părintele Nicolae. Și a început totul cu această faimoasă libertate. În timp ce eram împreună în chilie, părintele mi-a spus: „Maria, eu știu, că nu vei povesti nimănui, dar să știi, că atunci când va începe mișcarea masonilor…” Și părintele a spus că acești vor fi cumva la înălțime, „atunci să știi, că sfârșitul este aproape”. Exact așa a spus părintele, că atunci când va fi liberate și oamenii se vor duce la Ierusalim, atunci oamenii îl vor pierde cu totul pe Dumnezeu. Așa spunea părintele. Și eu am înțeles că acest fapt deja se petrece, începând din anul 1990, când a fost dată liberate bisericii, credinței. Și părintele spunea că tocmai atunci oamenii îl vor pierde cu totul pe Dumnezeu. Părintele spunea despre calculator, deși pe atunci încă nu exista, părintele spunea că Reporterul: Părintele spunea acest cuvânt, da? Da. Părintele spunea că vor face o mașină și aceasta se va numi Fiară. Și această mașina va cunoaște absolut totul. Va cunoaște totul. Toate datele și nu doar despre om, ci va răspunde la orice solicitare. Ultima minune este această mașină Fiară. Părintele spunea că această Fiară, acest calculator, în scurt timp va fi lansat și atunci va fi rău. Toți, toată lumea va fi introdusă în acest calculator. Așa spunea părintele. Părintele spunea, că această mașină va fi asemeni unui televizor, după cum spuneau oamenii, că dacă se petrece ceva la Moscova, vezi la tine acasă, iar calculatorul în general va cunoaște toate cele ascunse. Părintele chiar spunea, că în timpul prigoanelor mulți vor renunța din cauza fricii, de frica chinurilor. Și îl vor așeza pe om în fața acelei mașini și Fiara va spune, „nu credeți acestui om, că a renunțat doar cu cuvintele, iar în realitate se roagă, nu a renunțat în sufletul său”. Iar aceștia au nevoie ca să renunți din toată inima, să-l smulgi pe Dumnezeu. Părintele spunea, că va fi o nenorocire, astfel încât clericii se vor dezbina. Va avea loc o dezbinare (rascol) în cadrul clericilor și acest lucru va fi o nenorocire pentru popor. Așa spunea părintele. |
Reporterul:
Va avea loc o dezbinare tocmai în această chestiune? Părintele nu spunea. Spunea doar dezbinare. Dar acum eu înțeleg, că va avea loc din această cauză. Pentru că până la pașapoarte nu era așa ceva, iar acum s-au dezbinare. Și părintele spunea că pentru popor acest fapt va fi o nenorocire pentru că nu vor ști, pe cine să creadă? Cine anume are dreptate? Cui să urmezi? Pentru popor va fi o nenorocire pentru că clericii se vor dezbinare. Acestea sunt cuvintele părintelui. Va avea loc o dezbinare (rascol). Și spunea părintele că asemeni faptul precum o împărăție nu rezistă în cazul în care există dezbinare, la fel și ortodoxia. Și probabil că după această dezbinare, acum împotriva pașapoartelor, probabil că după aceasta se va începe această modificare a credinței pentru că cine acceptă pașaportul, acela va și accepta. Spunea că serviciul divin se va modifica și te vor prigoni, cu forța, dar spunea părintele că preoția foarte mulți o vor primi, foarte mulți oameni noi. Despre clerici părintele spunea, că vor oficia pentru soții și pentru copii. Părintele spunea că-l vor primi pe Antihrist, că-l vor accepta. Reporterul: Clericii? Da. Părintele spunea, că preoții vă vor binecuvânta, ca să primiți pașapoartele și toate acestea, dar voi să nu le acceptați, să nu le acceptați. Nu este voie să le acceptați, nici ștampila și nici pașapoartele. Reporterul: Păi și dacă majoritatea clericilor vor cădea, iar poporul se orientează către clerici, înseamnă că și majoritatea poporului de asemenea vor cădea și se vor mântui doar puțini. Părintele spunea odată, că în prezent dușmanul se luptă în felul următor… am să vă explic cu cuvintele mele… De exemplu, un oarecare om este cinstit, și acesta este atacat, ca să meargă pe alt drum, pe unul incorect, iar păstoriții, privindu-l, îl va urma. Și în prezent toate eforturile demonului sunt îndreptate către clerici, ca acești să meargă greșit. Și dacă clericii vor greși și păstoriții vor face la fel. Nu mai au nevoie să lupte cu oamenii pentru că vor privi. Reporterul: Nu spunea părintele că va veni timpul când toți clericii se vor îndepărta de Dumnezeu? Spunea, spunea. Reporterul: Ne puteți spune mai amănunțit? Părintele spunea că va veni un timp, când toți vor fi trădători. Reporterul: Adică clericii? Da, da. Îmi amintesc că povestea un astfel de caz. Atunci când Domnul locuia pe pământ, între ucenicii săi era un trădător, Iuda, iar ceilalți erau credincioși, iar înainte de a doua venire, lucrurile se vor schimba, și vor fi puțini păstori credincioși, iar ceilalți necredincioși. Așa spunea părintele, că se vor inversa. Spunea că vor fi puțini păstori. Părintele mai spunea, că atâta timp cât arhimandritul Ioan este viu, întreabă-l despre toate, iar atunci când acestea nu va mai fi, să nu mai întrebi pe nimeni, ci citește Cartea a treia a lui Ezdra pentru că acolo se spun toate. Tu mergi la Dumnezeu, mergi la biserică, mergi la Dumnezeu nu la oricine, și cu toată că preoții sunt în acest fel, oricum trebuie să mergi la biserică, pentru că clericii vor răspunde pentru faptele lor. Reporterul: Dar părintele nu spunea, că va veni timpul când nici la biserică nu va fi voie să mergi? Spunea, spunea. Reporterul: Și când va fi asta? Părintele spunea, că va veni un timp, când nu va fi voie să mergi la biserică pentru că va fi o stea pe prescuri și steaua va fi în loc de cruce. Reporterul: Adică vom modifica ștampila pe prescuri. Da. Reporterul: Vă puteți aminti ce spunea părintele despre steaua cu cinci colțuri? Părintele spunea despre steaua cu cinci colțuri, că acum o refuzăm pe această stea pentru că reprezintă steaua lui Lenin, dușmanul însă va face în așa fel, încât înainte de sfârșit o va face cu șase colțuri, va apela la o șiretenie, și oamenii vor spune, că este foarte bine, să se înlăture steaua cu cinci colțuri și să o acceptăm pe aceasta. Și această stea va fi asemeni stelei lui Antihrist. Reporterul: Dar despre Lenin ce spunea? Părintele spunea, că Lenin este asemeni înaintemergătorului lui Antihrist. Dar spunea că trebuie înmormântat. Va veni timp și îl vor înmormânta. Și în momentul în care îl vor înmormânta în pământ, va veni Antihristul. Părintele spunea, că atât timp cât Antihristul încă nu s-a maturizat, Lenin va fi pe pământ. Și în momentul în care îl vor înmormânta pe Lenin, atunci va apărea Antihristul. Spunea despre Antihrist, că clericii cu toții îl vor primi și apoi nu va mai fi voie să mergem la biserică, în momentul în care va fi Antihristul și ne atenționa, să avem grijă, ca să nu mergem la Antihrist în biserică. Spunea că acolo, în biserică, vor fi icoanele lui Antihrist. Părintele spunea că aceasta se va petrece în timpul lui Antihrist, că în biserică în locul icoanelor vor fi portretele lui Antihrist și atunci deja nu vom mai avea ce face la biserică. |
Reporterul:
Ce spunea părintele despre timpurile din urmă. Va veni timpul când nici la biserica nu va fi voie să mergem? Da, spunea. Părintele spunea, că credința oricum o vor schimba, o vor schimba. Reporterul: Vor schimba Simbolul de credință… Da. Adeseori spunea, că pe Sfântul Altar nu va fi arca, o vor înlătura ca fiind nenecesar. Nu vor cânta Simbolul de credință și Tatăl nostru. Și vor mai adăugat ceva de-a lor. Și asta este cel mai important. Părintele a spus, că din moment ce pe Altar nu există arca, nu se permite să oficiezi serviciile divine. Păstrătoarea darurilor. Nici într-un caz. Este arca lui Noe. Iar atunci când îl întrebau pe părintele, ce se va întâmpla, dacă nu vom afla despre asta, părintele răspundea, că dacă frecventați biserica nu se poate să nu recunoașteți modificarea Simbolului de credință, iar când se deschid Ușile Împărătești puteți să vedeți arca. Din moment ce arca nu mai este, înseamnă că gata. Părintele Nicolae spunea, că în orice moment, chiar dacă noaptea va fi venit și îl vor ruga, că acolo este un bolnav și este pe moarte, părintele trebuie neapărat să se ridice și să se ducă. Părintele considera asta ca fiind datoria sa. Fără să țină seama de vreme, neținând seama de nimic, trebuia să se ducă și să-l împărtășească. Și de aceea darurile trebuie să existe mereu. Mereu. Reporterul: Și dacă nu vom avea voie să mergem la biserică, ce să facem atunci? Părintele n-a spus? Ne vom aduna undeva. Se vor aduna grupuri mici și se vor ruga. Reporterul: Și cum rămâne cu Împărtășania? Păi avem anaforă și ne vom împărtăși singuri. Reporterul: Adică trebuie să facem rezerve. Da, da, trebuie să ne facem rezerve. Reporterul: Și apă sfințită… Da, și apă sfințită. Reporterul: Dar părintele nu spunea, vor mai fi măcar cineva dintre păstorii adevărați? Vor mai rămâne păstori adevărați? Foarte puțini. A spus. Vor rămâne, dar foarte puțini. Toți vor accepta pașapoartele. Reporterul: Părintele nu spunea, că și femeile vor fi hirotonite? Nu spunea? Părintele spunea, că va veni un timp scurt când părintele vor sta la Altar. Reporterul: Adică la noi în Biserica Ortodoxă? Da. Probabil că atunci când vor înlătura Simbolul de credință și Tată nostru. Dar nu în toate bisericile, nu în toate. Părintele așa a spus, că la Altar va fi pusă femeia. Așa va fi. Părintele spunea că vor fi fărădelegi, anarhie, vor arăta oameni goi și vor umbla goi, vor umbla goi. Părintele le spunea pe toate împreună. După puterea sovietică se vor petrece astea. Și după cum a spus, așa se și întâmplă. De asemenea, părintele zicea, că adeseori se petrece, că preotul oficiază, iar el este condus de soție. Acesta vine acasă și povestește treburi bisericești, iar soția îi spune cum să procedeze. Și preotul procedează după cum spune aceasta. Și atunci cine e preotul, soția sau el? O femeie i-a spus părintelui, că dușmanul își bate joc de femei după cum vrea, cu tot felul de modă și nenumărate tunsori scurte. Iar de bărbat nu a reușit să-și bată joc, după cum a fost costumul, așa și a rămas. Și părintele i-a răspuns, că nu este așa, și de bărbat și-a bătut joc, dar nu toți o văd asta. Nu este clar pentru toți. În trecut stăpân era bărbatul, în orice casă, și în biserică preotul era principal. Iar în prezent bărbații sunt conduși de soție. Și acesta e aceiași batjocoră, că dușmanul l-a înjosit pe bărbat, iar pe femeie a înălțat-o. Iar Domnul a spus, că bărbatul este mai presus de femeie. Bărbatul a fost creat cel dintâi. Da, precum înainte de potop oamenii deveniseră desfrânați, era o mare desfrânare, la fel și înaintea Venirii Domnului va fi desfrânare mare. Vor arăta și oameni dezbrăcați și copiii îi vor învăța cu asta. Părintele spunea că cel mai groaznic va fi atunci, când vor învăța și copiii. Este un mare păcat. Și acesta va fi de asemenea un semn al apropierii sfârșitului, adică când va fi această desfrânare, când va fi anarhia, iar oamenii buni, care viețuiesc conform legii, nu vor fi stimați, vor fi desconsiderați și vor fi condamnați și îndemnați să viețuiască după cum viețuiesc toți păcătoșii. Părintele spunea, că vor așeza în fața noastră crucea și pâinea, și ne vor întreba, ce alegem. Și părintele spunea, să luăm crucea și nu pâinea. Părintele spunea adeseori, că fără prigoană nu va fi sfârșit. Pentru că lipsesc mucenici la Altar. Iar mucenicii pentru Hristos sunt suflete care se ridică la Altar. Așa explica părintele. Locul demonilor căzuți pe pământ trebuie să fie ocupat de mucenici, trebuie să se ridice sufletele mucenicilor. Și părintele spunea, că în momentul în care va pătimi ultimul mucenic și numărul va fi completat, atunci totul se va sfârși, va fi sfârșitul. Reporterul: Dar părintele nu ne-a îndrumat, nu ne-a întărit duhul, cum să procedăm dacă va fi foame, dacă ne vor prigoni? Părintele spunea că trebuie să le suportăm pe toate. Mai bine e să murim de foame, dar să nu acceptăm nimic. |
Reporterul:
Adică Dumnezeu ne va ajuta. Da. Trebuie doar să ne rugăm și Dumnezeu ne va ajuta. Chiar spunea, că vom mânca pământ și vom fi săturați. Veți mânca iarbă și pământ. Și veți fi săturați. Nu doar cu pâine trăiește omul, ci cu cuvântul Domnului. Înseamnă că trebuie să ne rugăm mai mult. Reporterul: Părintele nu spunea, ce să mâncăm, dacă va fi foame? Părintele spunea, că nu trebuie să ne facem rezerve mari. Va fi foame, dar nu trebuie să ne facem mari rezerve. Chiar a spus, și poate că nu o singură dată, că în Nord pe zăpadă va crește viță de vie pentru ca să-i întărească pe cei credincioși. Reporterul: Și ce să facem când vor fi prigoane? Ce să facem? Reporterul: Să ne facem rezerve de conserve? Nu, asta nu ne va salva. Pentru că deja se întâmplă astfel de lucruri… am citit acum primul ultimul și număr pe februarie… referitor la acești sateliți, sunt necesari 24 și sunt deja 16, și până la sfârșitul acestui an deja trebuie să-i construiască în totalitate. Și atunci nu te vei mai salva nicăieri, nici sub pământ, nicăieri. Vom merge spre execuție, nu ne mai rămâne altceva de făcut. Reporterul: Ce mai spunea părintele despre timpurile Apocaliptice, despre ultimele timpuri, despre Antihrist? A spus, că va fi foarte dificil de trăit, vor fi multe omoruri, spunea părintele că vor ucide pentru o cană de supă. Părintele spunea, că atunci când va veni foamea, va fi mai întâi și război și Antihrist. totul va fi. Toate vor fi apropiate una de cealaltă. Reporterul: Dar părintele nu spunea, ce va fi în primul rând, prigoană, foame, război sau război, foame, prigoane? Nu-mi amintesc în ordine, dar uneori spunea, că mai bine ar fi fost dacă ar fi fost război mai întâi, decât Antihristul. Reporterul: Adică ca să fie luate sufletele? Da. Mai bine ar fi mai întâi război. Reporterul: Probabil că părintele spunea, să nu dea Dumnezeu să ajungi să trăiești în timpul lui Antihrist. Părintele spunea, să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi pe Antihrist. Spunea că îl vor arăta pe televizor și părintele de multe ori zicea: Să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi pe Antihrist. Pentru că va fi foarte frumos, într-atât de frumos, încât și omul credincios va gândi pentru o clipă, ce bărbat frumos este. Și deja va fi târziu. În momentul când îl vor arăta pe televizor, acesta îl va simți pe fiecare, și omul car s-a gândit „ce frumos este”, Antihrist va simți deja că îi aparține lui, din moment ce i-a plăcut. Părintele spunea, că acest lucru este foarte periculos, foarte periculos. Și de multe ori repeta: Să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi pe Antihrist. Repeta de atât de multe ori, încât îmi amintesc asta foarte bine. Să nu dea Dumnezeu să ajungi să-l vezi. Un clipă, o secundă, ți-a plăcut și nu mai poți să scapi de el. Părintele spunea, că trebuie să se desfășoare cel de al optulea sinod ecumenic, necurat. Au fost șapte Sinoade ecumenice sfinte, iar cel de al optulea va fi necurat. Și atunci când se vor aduna și vor trebui să cânte Simbolul de credință, la o oarecare propoziție acesta va spune, că nu, eu sunt dumnezeul vostru, și va porunci unei păsări care zboară în apropiere: Stai la picioarele mele. Și această pasăre va pătrunde prin perete, fără să-l dărâme, și va cădea moartă la picioarele sale. Și atunci mulți imediat i se vor închina. Dar nu toți. La Sinod vor fi foarte mulți preoți ortodocși și foarte mulți i se vor închina, văzând minunea. Părintele spunea că în jurul său la sinod va fi deja un curcubeu. După cum la Schimbarea la Față Domnul petrecerea în lumină, la fel și acum în jurul acestuia va fi o lumină asemeni curcubeului în toate culorile. Aceștia își va arăta puterea și atunci mulți i se vor închina. Iar acel preot care nu i se va închina, îl va ucide imediat. Reporterul: Părintele spunea despre acea propoziție pe care o auzim foarte des despre trei trenuri? Spunea, da, spunea de asemenea. Dar probabil că acest lucru nu se referă numai la Perm, ci la toate orașele. Spunea că-i vor trimite în Nord. Primul tren, al doilea. Și părintele spunea că trebuie să nimerim în primul tren. Părintele spunea, că în primul tren te vor forța să intri, va sta escorta, vor aduce silit credincioșii și-i vor băga cu forța în vagoane. Și părintele ne spunea, să mergem și să spunem că suntem credincioși și vrem înăuntru. Și părintele spunea, că vă vor respinge . Reporterul: Dar părintele nu spunea, de exemplu, că Permul se va prăbuși. Spunea despre Moscova, că va arde. Și oamenii îl întrebau pe părintele, cum se poate așa ceva, din moment ce acolo există oameni drepți, iar părintele a spus; că pe cei drepți Domnul îi va scoate. Și îi va scoate chiar și din Perm și din oricare alt oraș. Îi va scoate pe drepți, dar pentru aceasta trebuie să ascultăm. Dacă va fi vreun ordin, că pe cei credincioși îi duc undeva, atunci nu trebuie să ne ascundem, ci trebuie să plecăm pentru că aceasta este vocea Domnului. Și în momentul în care cei drepți vor fi scoși, Domnul va trimite pedeapsa, după cum i-a spus în Scriptură lui Lot, i-a spus să iasă și acesta a ieșit. Iar dacă nu ar fi ieșit, ar fi pierit din cauza neascultării. Reporterul: Este adevărat că părintele spunea, că Moscova va arde în câteva ore? Da, în câteva ore. Probabil că focul va veni de sub pământ. Probabil că Dumnezeu va aprinde pământul și în câteva ore orașul va fi ars. Iar despre Perm spunea, că se va prăbuși, așa spunea. |
Reporterul:
Dar nu spunea, că barajul va ceda? Nu, părintele n-a dat amănunte. Dacă spunea ceva, vorbea în mod dificil. Și era de acord, nu vorbea de la sine, ci spunea: Da, așa se spune. Înseamnă că așa va fi. Iar dacă ceva nu era adevărat, atunci tăcea. Reporterul: Dar părintele vorbea despre cel de al treilea război mondial? Va fi un război cu China, un război mondial? Părintele spunea, că va fi război. Va fi război și prima dată va ataca China. De acolo trebuie să înceapă războiul. China va începe să ocupe Siberia, apoi se va îndreptat către Ural. Și alte țări tot vor pământul nostru. Și atunci când celelalte țări vor vedea, că China ocupă mult, atunci vor veni la noi și vor începe să se opună Chinei. Părintele a spus că „iar apoi va începe terciul” pe pământul nostru. Reporterul: Adică Vestul cu China se vor lupta pentru a pune stăpânire pe teritoriile noastre. Și părintele a spus, că va fi mare vărsare de sânge și apoi, a spus părintele, că vor porni atomul. Din cuvintele părintelui reiese că mai întâi va fi război, iar apoi probabil că va veni Antihristul. Reporterul: Maică, dar vor muri mulți oameni atunci? Părintele nu a spus? Părintele spunea că conform Scripturii că vor rămâne 7 procente. Reporterul: Din toți oamenii? Da. Dintr-o sună de oameni vor rămâne șapte. Din șapte orașe va rămâne unul, iar celelalte vor pieri. Reporterul: Păi și ce vor face cu atâtea cadavre… Da. Și unde vor fi cadavre se vor aduna vulturii, păsările. Părintele spunea, că Domnul va trimite foarte multe păsări și vor devora cadavrele. La fel cum l-a scos pe Moise, la fel și acum Domnul va trimite pedeapsa. Și dacă se va întâlni om cu om, va fi mare bucurie. Și probabil că după război, atunci când va rămâne puțin popor, se vor aduna și vor hotărî, că din cauza că există puțini oameni nu mai e nevoie de mulți împărați, ci este suficient de unul singur. Părintele mai spunea, că înainte de asta trebuie să fie un împărat ortodox. Dar nu-mi amintesc cât timp va fi, nu prea mult. Părintele spunea, că atunci când vor pune ștampila, vor deschide toate închisorile. În prezent toate sunt închise, oameni sunt mulți, dar atunci îi vor elibera pe toți. Părintele spunea, că va fi asemenea precum ai deschide șopronul, deschizi toate ușile, dar acolo nu-i nimeni. Și îi va angaja pe toți gardienii ca să aplice ștampila. Pentru că de unul singur nu reușește. Mulți vor fi de acord și părintele spunea, că atunci trebuie să fugim din oraș și din sate în pădure. Pentru că mai întâi vor pune celor care doresc, câteva zile, iar apoi deja vor aplica cu forța. Reporterul: Doar câteva zile? Da. Doar câteva zile. Se pare că această ștampilă nu se va aplica un timp prea lung. Pentru că îi va acapara pe toți gardienii, le va da ștampile. Și părintele spunea, că atunci va trebui să fugim din sate pentru că vor începe să aplice ștampila forțat, vor veni, îți vor lega mâinile și îți vor aplica ștampila. Și atunci oamenii vor începe să fugă în pădure. Și bineînțeles, că rugăciunea trebuie să fie foarte fierbinte, pentru că aceștia vor veni cu helicopterele prin toată pădurea și vor căuta. De exemplu, părintele spunea, că oamenii vor sta la margine și vor vedea, că vin avioanele, și se vor ruga fierbinte „Doamne, nu permite asta”. Din avion vor observa, vor ateriza și vor veni în respectiva poiană, dar odată ajunși vor vedea doar tufișuri, nu și oameni. Îl vor informa, că au văzut oameni, dar când au aterizat nu mai existau decât tufișuri, și atunci acesta le va spune, că nu sunt tufișuri, ci sunt oameni, și le va porunci să aplice ștampila pe vârfuri. Și atunci când se vor întoarce în acea poiană, nu vor mai găsi tufișuri, ci copaci înalți, și nu vor putea aplica ștampila pe vârf. Domnul îi va transforma în acest fel pe oameni în tufișuri și în copaci. Și părintele spunea, că acești oameni vor avea o rugăciune puternică, foarte fierbinte. În timpul lui Antihrist Domnul va face asemenea minuni mari, asemenea acoperăminte puternice, încât oricine va avea dorința puternică să spună, că nu vreau, ajută-mă, Doamne, nu vreau ștampila, pe unul ca acela Domnul îl va acoperi în orice fel. Așa spunea părintele. Reporterul: Și ce va face Antihristul atunci când va fi ales la cel de al optulea sinod? Va călători prin toată lumea? Părintele spunea, că în momentul în care va fi ales la cel de al optulea sinod, va avea deja avionul său, helicopterul, toate, și imediat va înconjura în zbor între pământul. Va ateriza și-i va anunța pe toți: „Sunt împărat”. Pentru ca toți să i se închine. După primirea ștampilei nu mai există iertare, nu va mai fi. Reporterul: Părintele spunea, că vor aplica ștampila chiar și forțat? Da, așa spunea. Că în primele zile vor aplica doar doritorilor. Dar apoi vor aplica forțat. Și apoi părintele a spus că oamenii vor fugi în pădure și va trebui să fugim din case din sate. Pentru că vor umbla prin apartamente, prin case. Părintele spunea, că acesta va avea foarte multe persoane care îl vor ajuta. |
Reporterul:
Fericitul Nil care emană mir spunea, că ștampila va puroia. Părintele spunea, că ștampila va emana duhoare. Va puroia și va elimina miros urât. Așa spunea. Reporterul: Dar despre Enoh și Ilie părintele a spus? Spunea că aceștia trebuie să vină pentru întărire. Și aceasta se va întâmpla tot înainte de venirea lui Antihrist. Se va ridica Sfântul Serafim de la Sarov și vor veni Enoh și Ilie. Părintele spunea despre Sfântul Serafim de la Sarov, că acesta se va ridica și va propovădui. Așa spunea bunica și părintele tot așa spunea, că se va ridica pentru câteva ore. Preoții spun, că se va ridica pentru trei zile sau altă perioadă, părintele însă spunea, că se va ridica doar pentru câteva ore, doar va propovădui, se va petrece asta în biserică și toți îl vor vedea, și iarăși se va culca. Dar se va ridica și va propovădui înainte de Antihrist, pentru ca să-i întărească pe oameni, care se vor afla în prag. Acesta trebuie să se ridice. Reporterul: Dar de ce s-a întâmplat asta la noi în Rusia? Păi masonii ce făceau? Reporterul: Dar părintele îi numea cu cuvântul acesta de mason? Da. Așa spunea. Reporterul: Adică acești au făcut revoluția. Da. da. da. Sângele a fost vărsat, pe țar l-au ucis, cine să mai conducă statul? Țarul. Iar acum nefiind țar, s-au împrăștiat toate în toate părțile. Au vândut toată Rusia. Reporterul: Dar părintele spunea că vom mai avea țar în Rusia? Trebuie să fie. Dar părintele nu spunea, că va fi, ci spunea „că trebuie să mai avem un țar”. Dar depinde de cum se vor ruga oamenii lui Dumnezeu pentru Rusia. Reporterul: Dar ce spunea părintele despre tineret? Că mulți se eschivează de la serviciul în armată. Părintele nu binecuvânta să te eschivezi de la serviciul în armată. Părintele spunea, că trebuie să ne apărăm patria, locul în care ne-am născut. Indiferent de faptul ce guvern avem, dar patria este sfântă și nu putem să o trădăm. Spunea că indiferent de ce viață vom avea, însă trebuie să rezistăm pentru patria noastră. Cred că și pe țarul Nicolae îl dădea exemplu, că ar fi putut pleca peste hotare, când a renunțat la scaun, dar n-a făcut asta. [Cuvintele cântecului] Pământul rusesc, Este locașul lui Dumnezeu. Adie în zori De nespus lumina Pământ rusesc, Cine te-a supărat, Dușmanii tăi n-au iertare, Dușmanii tăi n-au iertare, Noi suntem ruși, Cu noi este Dumnezeu, Noi suntem ruși, Rușii nu vând Pentru patrie, Îmi voi da ultima suflare Suntem ruși, Vin rușii Pentru patrie, Îmi voi da ultima suflare Suntem ruși, Vin rușii Își amintesc, stau, rugăciunile luminoase, Text pe ecran: Procesiune religioasă pe străzile orașului Ecaterinburg Text pe panou: Mănăstirea de bărbați în cinstea mucenicilor împărătești. Reporterul: Maică, Dvs. ați amintit de țar. Părintele îl cinstea? Da. Reporterul: Și nu spunea părintele că asupra poporului nostru a căzut păcatul uciderii țarului? A spus asta. A spus că asta se întâmplă asemenea precum dacă cineva greșește păcatul cade asupra rudelor timp de câteva generații. Veneau oameni și se tânguiau, că șefii sunt răi, și atunci părintele spunea, că Dumnezeu nu va da, în ortodoxie puțini vor fi, șefi buni pentru că l-au ucis pe țar. Și Domnul a spus, că nu vom primi șefi mai buni. |
Reporterul:
Mergând chiar și până la conducătorul bisericii… Da, și în lume și, după cum spunea părintele, și în rândul clericilor. Bineînțeles că eu acum nu sunt în stare să transmit totul, dar părintele vorbea în mod înțelept, și poate că doar acum poți să înțelegi că pentru trădare, pentru că eu acum am citit și știu, că există mulți preoți care nu se roagă, când a renunțat, și din cauza trădării, va sărăci credința preoților. Reporterul: Așa spune, da? Da. Reporterul: Adică probabil că Dumnezeu nu va da păstori buni nici în rândul clericilor? Da. Reporterul: Din cauza uciderii țarului, da? Da. Părintele spunea, că din cauza uciderii țarului să nu mai așteptăm conducători buni. Pentru că păcatul aceluia care a omorât care asupra generațiilor următoare și iată că noi trăim și vedem că nu exisă conducători buni pentru că strămoșii noștri sunt vinovați. Și prin asta putem înțelege cele pe care le spunea părintele, că păcatul uciderii țarului cade asupra întregii Rusii. Părintele spunea, că există două sau trei cazuri în care atunci când omul este împușcat, cel care comandă uciderea nu are păcat. Eu îmi amintesc că unul dintre aceste cazuri este execuția trădătorilor patriei, când păcatul nu cade asupra nimănui. Pentru că este un păcat greu. Atunci când părintele a murit, tocmai muriseră, trecuseră puțin timp, l-am visat pe părintele. Se făcea că mergeam împreună, îl țineam de braț din cauza bătrâneții. Și părintele mi-a spus: Maria, muncește în locul meu o zi. Atunci nu trecuseră nici patruzeci de zile. I-am răspuns: Părinte, cum să muncesc pentru Dvs., că doar nu lucrați un oarecare șef în construcții, nu voi putea nicidecum să muncesc pentru Dvs. Nu voi putea să muncesc. Părintele mi-a spus: Vei putea. Muncește. Și m-am trezit. Nu știu cum să înțeleg acest vis. Ne susținea și ne spunea, să nu deznădăjduim pentru că dacă am fi din lumea asta, lumea n-ar iubi, iar dacă Dumnezeu te-a ales și vrea să te mântuiască, lumea nu te va iubi. Apoi când am venit la părintele, mi-a spus: Maria, va veni un timp, când se vor ridica foarte asupra ta, chiar și oamenii credincioși. Chiar și credincioșii se vor ridica împotriva ta. Îmi scria, să nu-mi fie frică, să-mi amintesc toate cele pe care el le spune și să viețuiesc așa cum a spus el. Chiar și atunci când voi viețui în colectiv și legea nu se va respecta, tu însă să nu asculți. Și se pare că acum pe mine mă ceartă, din moment ce maica binecuvântează să muncim în zi de sărbătoare, iar eu nu mă duc. Par a fi un dezertor. Consideră că mă cred sfântă și nu vreau să mă supun. Iar în mănăstire ea mai importantă este ascultarea. Ascultarea este principală și îmi spun, că eu nu fac ascultare. Înțelegeți? Iar părintele spunea, că Legea Domnului este mai presus. După cum s-a exprimat părintele, dacă te vor forța să plantezi varza cu rădăcina în sus, atunci să plantezi după cum îți cer, pentru că nu Dumnezeu din cer a dat această poruncă, ci este o ascultare laică. Dar în momentul în care îți spun că este ascultare, dar nu corespunde cu Legea, atunci nu te supune autorității. Pentru că în caz contrar vei ajunge în acest fel până la ștampilă pentru că vor spune, că nu te supui, nu accepți ștampila și nu ai acte. Și părintele spunea, că există o mare diferență. Ascultarea este una, dar depinde ce fel de ascultare. Eram împreună cu Galina, stăteau toți trei la masă. Galina i-a spus părintelui, că-i este frică să ajung să viețuiesc în timpul lui Antihrist. Galina era bolnavă, avea astmă, era în general bolnavă. Iar părintele i-a răspuns: Galina, noi nu vom ajunge să trăim acele timpuri. Eu stăteam și nu spuneam nimic. Și părintele a spus: Iar Maria este încă tânără. Nu știu cum să înțeleg aceste cuvinte. Fie voi trăi până atunci, fie altceva se ascunde în aceste cuvinte. Nu știu. Protoiereul Nicolae Ragozin ne-a lăsat această mărturie. Mărturia duhului. Despre toate acestea a vorbit încă în anii ’70. Vorbea de parcă vedea acestea în realitate, iar noi le retrăim în prezent. Retrăim și nu ne dăm seama, cum s-au schimba noțiunile de bine și rău, cât de mult a sărăcit credința nu doar în popor, dar și în rândul păstorilor. Și întrebările: Ce să facem? Cum să ne mântuim? și le pun nu doar scepticii, dar și noi, creștinii. De parcă nu am citit Evanghelia, nu am auzit cuvintele lui Hristos: Aceasta este Calea, Adevărul și Viața. Deci, urmați lui Hristos, nu acceptați nimic pământesc și veți fi cetățeni destoinici ai Cerului. Aici scrie despre floare, că floarea este minunată. Reporterul: Întoarceți ca să fie vizibil scrisul. Floarea este minunată, dar se vestejește. La fel și viața omului. Trebuie să înțelegem, că cu timpul aceasta se vestejește. Reporterul: Maică, dar în prezent, în legătură cu toate aceste procese negative, cu atribuirea numerelor, introducerea pașapoartelor noi, Dvs. ținând la vechiul pașaport, simțiți că oamenii care acceptă tot ce este nou se schimbă? În opinia Dvs. oamenii se schimbă? Cred că se schimbă. Am impresia că devin mai nervoși, parcă ar încolți în ei o oarecare răutate, parcă înflorește, o oarecare neliniște, oarecare boli au loc în aceștia. Există oarecare modificări. Nu știu exact care pentru că nu am încercat să observa asta. Dar eu am impresia că într-adevăr oamenii se schimbă. Dumnezeu ne-a poruncit dragostea, iubiți-vă unii pe alții, rugați-vă unul pentru altul, chiar și Apostolul Pavel, Apostol fiind, ruga să ne rugăm pentru el, noi însă nu avem dragoste. Dacă avem pe cineva apropiat, atunci ne mai rugăm, iar dacă nu avem, atunci am și uitat de asta. Și gata. Și dacă nu există rugăciune unul pentru celălalt, nu există nici dragoste. Înseamnă că dăinuie o oarecare indiferență. Și eu am impresia că în cazul oamenilor care acceptă noile acte indiferența se mărește. Am o cunoștință care a primi pașaportul. Și i-am spus de multe ori, să nu-l accepte. Și-mi spunea, că nu-l va accepta. Și s-a dus și l-a luat. I-am spus: cum se poate? De ce? Și spune, că nu știe de ce se simte rău. Și până în prezent nu se simte bine. Și același lucru se petrece cu mulți. |
Reporterul:
Dar ce se întâmplă cu aceștia? Duhul este altul sau sunt bolnavi? Ce se întâmplă? Nu ați observat? Și una și alta. Și boli. Iată Jana mereu este bolnavă și ea a primi pașaportul. Mereu i se întâmplă ceva. Fie capul o doare. Mă sună și-mi spune, că o doare capul. Și îi spun: Jana Vasilievna, eu ce ți-am spus, să nu accepți, și tu ce ai făcut? Părerea mea este și eu văd asta, că omul devine calm, cu sânge rece. Nu știu cum să spun, de parcă ar fi o crimă a minții. De exemplu, ai pașaport nou și atunci când vorbești despre poruncile lui Dumnezeu, aceștia nu percep. Iar cei care au pașaport vechi, și știu asta chiar din exemplu meu propriu, că atunci când spun cuiva cuvintele părintelui Nicolae, că a spus așa și așa, aceștia imediat percep asta și îndeplinesc. Sunt receptivi. Iar cei care au pașaport nu mai sunt receptivi. Parcă nu reușesc să înțeleagă. Dacă află că noi nu avem pașaport, se enervează pe noi, chiar așa. Au acest duh al supărării împotriva noastră. Am fost la catedrală și cunosc acolo pe multe femei, una Maria și altă femeie care umblă împreună cu aceasta, și nici nu se uită la noi. Mă întreabă: De ce nu accepți pașaportul? I-am spus, că în primul rând nu am fost binecuvântată să accept pașaportul și nu am dreptul să-l accept. Cine nu te-a binecuvântat? I-am răspuns: Părintele duhovnicesc, părintele Nicolae. Părintele nu ne binecuvânta să primim pașapoarte. Așa că eu nu pot accepta. Reporterul: Dar ele nu v-au spus, că cum se poate să procedați în acest fel, din moment ce patriarhul a binecuvântat, iar Dvs. nu faceți ascultare. Nu. Ele mi-au spus, că părintele deja a murit. Și eu le-am răspuns, și ce dată a murit? Binecuvântarea a rămas. Iar referitor la pașaport, am avut în biserică un bărbat Anatolie, care citea în biserică, se ruga noaptea, dar a acceptat pașaportul acesta nou și toate actele. Și eu îmi făceam grijă și mă rugam, ca Dumnezeu să-mi arate. Și am văzut, că în timp ce eu găteam masa, foarte mulți oameni au venit să mă roage să-i hrănesc, iar printre aceștia se afla și acel bărbat. Aveau hainele ciudate, gri, haine de muncă. Și m-ama gândit, că atât de mulți oameni au fost reținuți. Reporterul: Solicită rugăciuni…. Da. Solicită rugăciuni. Probabil că îi putem salva prin rugăciune. Poate că nu am dreptate, dar le spun tuturor, să nu accepte pașapoartele. La foarte mulți am spus și oricum au acceptat cu toții pașapoartele. Nu chiar toți, mai există oameni care nu au acceptat. Sunt unii oare care în general au venit mai apoi la mine și m-au rugat să le repet, ca ei să-și noteze, ca să facă după cum spunea părintele. Nu sunt cuvintele tale, sunt cuvintele părintelui Nicolae. Spuneau, că înțeleg, că nu sunt cuvintele mele, și vor să viețuiască cum se cuvine. Iar la cei care au pașapoarte nu poți să străbați. Reporterul: Dar pe Dvs. nu vă numesc rascolnici? Da, ne numesc rascolnici. Ce faceți, rascolnicilor? ne întreabă. Nu acceptați. Vă împotriviți tuturor. Mi-a scris o femeie o scrisoare, am citit și am râs. Că nu trebuie nici să vorbim cu ei, cu cei care au acceptat pașaportul. Eu cred că nu se poate în acest fel. De ce să nu discutăm? Reporterul: Nu. Trebuie să comunicăm. Trebuie să viețuim în dragoste. Da. da. În scrisori adeseori începea, spunând: „Fiică duhovnicească preaiubită, iarăși m-ai uitat pe mine, mult păcătosul bătrân, nu-mi mai scrii și nici nu mai treci pe la mine”. Și bineînțeles că părintele îi iubea pe toți. Atunci când la înmormântare s-a aflat… Eu cred că pe mine mă iubește mai mult. S-a comportat atât de bine cu mine. Iar atunci când a fost înmormântat, am plecat acasă și în timp ce mergeam pe drum o femeie a spus: știți, surorilor, acum pot să vă spun, că părintele mă iubește cel mai mult. Cealaltă a răspuns: Nu, dragă, pe mine mă iubea cel mai mult părintele. Eu nu-mi mai amintesc dacă am spus, că pe mine mă iubea cel mai mult. Părintele a reușit să ne iubească astfel, încât să nu fie dezbinare. Sau nu ne arăta și se ruga ca între noi să fie mereu prietenie. Posibil datorită rugăciunilor părintelui. Și la fel cum simțeam eu și păstram această taină, la fel fiecare o păstra. Fără să spună nimănui. Pentru că pentru fiecare era plăcut, că părintele îl iubește cel mai mult pe el. Inima mea este pregătită, Doamne. S-a păstrat înregistrarea monahiei Rafaila, care avea grijă de chilia părintelui, în care își amintește cum îndruma părintele Nicolae. În prezent monahia Rafaila are 94 de ani. Monahia Rafaila (Mașkovțeva) M-am trezit dimineața, m-am îmbrăcat și m-am dus la părintele. Și i-am spus, că mi-au adus o adeverință și probabil că îmi vor aduce să accept pașaportul. Și noi aveam casa cooperativei și președintele a primit pașapoartele pentru întreaga casă. Toată bătrânele îmi spuneau, de ce-l chinui pe președinte, de ce-l chinui. De ce nu primești. Părintele mi-a spus: Aruncă această hârtie! De ce mi-ai adus-o? Am aruncat-o în sobă, m-am întors acasă și Raia, care acum a decedat, mă întreagă, de ce nu primesc pașaportul. Am răspuns, că nu vreau să primesc. Dacă vreți, primiți chiar și trei și patru, eu nu voi accepta nici măcar unul. M-a întrebat, unde locuiesc? Acasă, am răspuns. Și pe al cui pământ? Am răspuns, că pământul este așternut picioarelor lui Hristos. Și am întrebat: Dar tu unde locuiești? La Satana în întuneric. Mi-a spus, că sunt nebună și nu au ce discuta cu mine. |
[Nu înțeleg ce zice ]
Și de atunci nimeni n-a venit la mine și nimeni nu m-a forțat și până în prezent, Slavă Domnului, viețuiesc împreună cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, și voi continua să viețuiesc până când nu voi muri. Mi-au spus să accept pașaportul, că altfel nu-mi vor da pensia. Și am spus, că nici nu o vreau. Nu voi muri. Îl am pe Dumnezeu care va avea grijă să mă hrănească. Nu mănânc mult. Trăiesc cu rugăciune. Și Domnul îmi va da să fiu sătulă și îmi va da liniște. Este al meu, a fost al meu și va fi al meu. Iar voi plecați de la mine. Mi-au spus, că sunt nebună. – Povestește visul pe care l-ai avut. – Care vis? – Părintele…. – L-am visat și mi-a spus, să mă duc la Clavdia Suksun, ca acestea să nu … – cu fiica. Da, cu fiica, și să le spun să nu accepte pașapoartele noi. Iar dacă le vor accepta, atunci pentru veșnicie vor merge în iad. Și dacă nu le vor primi, este posibil că Domnul în curând îi va lua. Părintele se va ruga pentru ele. Părintele mi-a spus, că de multe ori mi-a spus, să nu accept nimic. Și i-am răspuns părintelui, că nu am acceptat nimic. Și mi-ar răspuns, ca nici pe viitor să nu accept. Și mi-a spus, că mai bine să mor de foame și să mă duc la Dumnezeu, iar dacă voi lua, voi trăi o lună și mă voi duce în iad. Povestește cum mama îți spunea, că vei trăi până la Antihrist. Da, Îmi spunea, că voi trăi până la Antihrist. Și am întrebat-o: Cum va fi acesta, mamă? [Ce o sa manance. Ea raspunde: nu o sa manance, o sa mananci sare si o sa te saturi ] Mi-a spus că viața va fi grea. I-am răspuns, că nu știu cum va fi. Dar părintele Nicolae ce mai spunea despre numerele personale, despre acte? Spunea, că în ultimul timp vor fi tot felul de acte să dea, de pe prescuri în biserică vor șterge toate semnele, și pe acestea nu avem voie să le luăm. Dumnezeu a binecuvântat doar pe Maica Domnului și Crucea. Dar părintele a mai spus ceva despre timpurile viitoare? Cum va fi? A spus, că vor fi numere electronice, tot felul de numere, vor fi cifre, astfel încât oamenii să nu înțeleagă, că este semnul 666. Iar persoanele cu mintea deschisă vor calcula și vor afla, iar ceilalți nu vor înțelege nimic. Părintele a spus, că Mihail cel însemnat va răsturna toată Rusia, va face restructurarea și în Rusia nu va mai fi nici un fel de conducător, fiecare va face ce vrea. Doar masonii vor conduce. Dar eu nu înțelegeam, cine sunt masonii. Este vorba de evrei, America. Adică acei care l-au răstignit pe Hristos. Părintele așa a spus, că vor conduce doar masonii. Nu vor fi nici un fel de conducători ruși. Și vor tulbura credința rusă. Vor rămâne doar foarte puțini preoți. Preoți, da? În regiunea noastră vor rămâne doar unul sau doi preoți. Așa mi-a spus părintele. Iar eu muream și am văzut tartarul, cum se zvârcolesc acolo asemeni viermilor, strigă și suspină. Reporterul: Și cine îi conduce acolo? Păi, cine? Preoții. Reporterul: Păi tu n-ai văzut acolo preoți [Tu ce crezi ca ei merg acolo cu haine preotesti ] Cine le-a permis. Reporterul: Și oamenii strigă acolo? [Nu înțeleg ce zice ] Reporterul: Oamenii cad încolo Da. Tu cum credeai? Coboară pe scăriță? Reporterul: Și cum crezi, care-i cauza? Cauza? Reporterul: De ce tocmai acum. Dar tu de ce crezi? Noi și aici acum viețuim în iad. Acum pe pământ e iadul adevărat. Privește ce se întâmplă. Toate femeile poartă pantaloni, tunse, îmbracă șepci, pe toate le îmbracă, au profanat tot pământul. Totul este profanat, întreg pământul. Pământul va arde. Ce credeți? Arată-mi măcar unul care viețuiește cu dreptate conform poruncilor? Spuneți! Așa! Ce credeai că toți trăiesc în mod binecuvântat? Reporterul: La Liturghie bisericile noastre sunt pline. Dar cum a spus părintele Kukșa? Că vor fi bisericile arhipline, dar nu va fi nici un credincios. |
Cu adevărat așa este! Nu va fi nici unul. Iar oamenii se vor înghesui. Iar cei credincioși nu se vor duce. Și îl vor bate cu bastonul, îndemnându-l să se ducă la biserică.
Așa va fi. Acum trebuie să ne rugăm acasă, noaptea, cu lacrimi. Domnul noaptea se ruga. Reporterul: Maică, dar părintele Nicolae nu simțea această situație, atunci când era viu? Părintele le știa pe toate. A spus, că Mihail cel însemnat va face restructurarea și în Rusia nu va exista stăpân. Și fiecare va face ce vrea. Pe toate le vor fura și într-adevăr le-au furat pe toate. Ce mai vrei? Reporterul: Dar despre autoritățile duhovnicești? Părintele a spus, că toți preoții vor primi actele și vor sluji diavolului. Toți preoții le vor primi. Doar câțiva foarte puțini vor mai rămâne. Reporterul: Dar cum să ne luptăm? Ce să facem? Trebuie să ne rugăm. Reporterul: Poate să scriem o scrisoare la arhiereu…. Cui? Reporterul: Episcopului să-i spunem…. Mergi și spune-i, că el este atât de cu coarne. Pe toți i-a împuns deja. Reporterul: Dar tu, maică, nu ai vrea…. M-aș duce și le-aș spune tuturor la biserică. Dar nu pot și nici nu-mi vor permite. Imediat voi face infarct. Părintele a spus, că clericii vor fi orbi, muți și surzi. Și vor crede că fac fapte bune, dar vor sluji diavolului. Asta spunea părintele. Pentru că nu se roagă cu adevărat. Au redus totul. Oficiază după cum se primește. Înainte când cântau Lăudați numele Domnului , parcă toate se ridicau în aer, și înseamnă că harul era asupra întregului popor, iar acum unde este harul? Locuiesc acasă și mă voi ruga. Nu mi-e frică de nici un fel de diavol. Dacă vor veni să mă omoare, atunci să mă omoare. Reporterul: Dar părintele Nicolae… În trecut i-a spus Vlădicii, care îl obliga să-i înmormânteze pe tot felul de nemernici. Și părintele i-a scris și i-a spus, să-i înmormânteze singur. „Eu nu-i înmormântez. Nu vreau să mă duc în iad. Dacă vrei, mergi tu și fă înmormântarea. Iar mie nu-mi da ordine”. Și i-a mai spus, că nu oficiază conform străvechiului obicei al Apostolilor. A spus, că atât timp cât este sănătos, va oficia așa după cum oficiază, iar dacă nu va avea putere, nu va oficia. I-a spus, că nu-mi veți ordona. Părintelui Nicolae nu-i era frică de nimeni. Iar în prezent tuturor le este frică să nu-și piardă locul, dacă vor spune ceva. Nu le este frică de Dumnezeu, ci le este frică să nu piardă locul. Din ce cauză l-au bătut pe Domnul, din ce cauză l-au răstignit? Ca Domnul să nu le ocupe locul. Iar Domnul nici nu intenționa să le ocupe locul. Are Cerul Său. Înțelegi? Tu ai creier? De ce mă întrebi? Ai slujit în biserică la Altar. Tu trebuie să le știi pe toate. Și trebuie să mergi la Dumnezeu și să nu ai legături cu aceștia. Trebuie să spui adevărul. Nu trebuie să-ți fie frică de nimeni. Trebuie să ne fie frică de Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne va apăra și îl va acoperi pe oricine urmează Domnului. Nu mă va da nici unui diavol . Iar preoții au nevoie de buzunare pline de bani. Vor să viețuiască în bogăție. Iar Domnul a umblat prin munți cu picioarele goale. Căuta cea de a suta oaie prin munte, cu picioarele sângerate. Care părinte va veni pentru mine? Nici unul nu va veni la o bătrânică ca mine să o împărtășească. Iar dacă va veni trebuie să-i dai bani. [Da inca nu o sa citeasca tot ] Nu va aduce Evanghelia, ci Molitfelnicul, și eu ce să fac cu Molitfelnicul lor? Doar nu o să sărut Molitfelnicul, îmi trebuie Evanghelia. Preoți! Și ce să le spui oamenilor, că aceștia nu înțeleg nimic! Printr-o ureche intră și prin cealaltă iese. Asta e tot!. Nu e popor, ci porci. Le spui una și ei întorc și iese altceva. Andrei le spune direct și toți umblă și îl reclamă pe Andrei, că le spune că sunt demonizați, că sunteți draci. Dar Andrei probabil că-i vede pe draci, la fel ca mine. În prezent toți sunt demonizați, tot poporul este demonizat. Și preoții sunt demonizați. Preotul trebuie să fie purtător de har, curat ca oglinda. Preotul trebuie să aibă har înalt, În fiecare zi să se unească cu Dumnezeu, iar el se unește cu dracul. Iată ce am să-ți spun, sufletul omului care viețuiește cu Dumnezeu, se unește cu Dumnezeu zilnic. Nicidecum nu se poate despartă de Dumnezeu. Ști că Dumnezeu este al lui și el este al lui Dumnezeu. Și cum poate să părăsească acest suflet? Nicidecum nu poate. Oriunde nu s-ar afla, îl va salva. |
Iar în prezent despre Dumnezeu nici nu se gândesc, nu se gândesc despre Dumnezeu nici măcar atât. Nimeni. Doar banii. Doar banii și să meargă într-o parte, în alta.
Și la ce bun să mergi? Părintele spunea, că te vei duce la locurile sfinte, dar nu vei găsi nimic. Acolo duci un coș, iar înapoi aduci un vagon întreg cu păcate. Iar atunci când te rogi acasă, și știi că nimeni nu te ispitește, îl alungi pe diavol, nu mai există nici un fel de păcate, nici un fel de dușmani nu ai. Iată ce spunea părintele. Părintele nici în concediu nu mergea nicăieri. A oficiat 25 de ani și nu a fost nicăieri, cu excepția lui Stepan de la Perm cu ocazia Zilei îngerului, a fost la biserică. Mai mult n-a fost nicăieri. Și pentru diferite trebuințe bisericești umbla, dar pe jos, iar în prezent toți preoții sunt șoferi, mașini din import au toți. Ce fel de preoți sunt? Domnul n-a umblat cu mașina. Apostolii n-au umblat cu mașina. Umblau pe jos. Ce să mai zicem, unde este Dumnezeu, în mașină? Acasă trebuie să ne rugăm, acasă trebuie să ne rugăm cu lacrimi, toți, monahiile, încât să curgă sânge din nas, și atunci va veni Dumnezeu. Iar ei umblă pe la stareți, adună. Un stareț spune într-un fel, alt stareț spune altfel, iar Dumnezeu unul este și o singură dată spune. Dumnezeu a spus, iar el deja știe. El singur a spus ce va fi. Preotului îi spun părinte. Și îndeplinește doar trebuințele bisericești și doar funcționar este și nu părinte. Unul Domnul Dumnezeu este Tatăl ceresc. Mai mult nu există nicăieri nici un fel de părinte. Și nici nu va fi. El a purtat o astfel de cruce, o astfel de boală, și acum o duce pentru toată lumea. Oare nu-l doare sufletul că piere toată Rusia? Pentru că piere, Întreg poporul. Oare mulți se vor mântui? Cu greu se mântuiește dreptul, dar despre cel păcătos ce să mai spui. Tu ai lucrat în biserică la Altar, ar fi trebuit să stai în acest fel zi și noapte. Așa trebuia să-l rogi pe Domnul Dumnezeu: Doamne, nu mă părăsi. Eu sunt al tău, iar Tu al meu. Nu mă voi duce niciodată de la tine. Așa se cuvine să ne rugăm. Dacă la biserică dacă slujești trebuie să primești har și să împărtășești și oamenilor. Iar voi ce le dați? Iată ce le dați oamenilor. Și oamenii așa și sunt. Credinciosul trebuie să-l apere pe Domnul cu tot sufletul. Lasă să te omoare acum sau peste o oră sau în această clipă, dar nici într-un caz nu trebuie să ne îndepărtăm de Dumnezeu. FILMUL A FOST REALIZAT DE CĂTRE Ierodiaconul Abel (Semionov) Serghei Bogdanov Mulțumim din suflet fiilor duhovnicești ai vrednicului de pomenire părinte Nicolae pentru amintirile despre părintele, pentru că și-au exprimat cu curaj poziția duhovnicească și cetățenească. Mulțumim tuturor celora cu a căror rugăciuni și alt ajutor a fost realizat acest film. Dar în primul rând să-i preamulțumim Domnului Dumnezeu, care ne-a dat rațiune să vedem, cum în vasele sale alese se vestește lumii voința Sa, singura cale de mântuire fiind urmarea acesteia. âPrin sfinții care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru eiâ (Psalmul XV, 3) _ Documentar video Sarea Pamantului (4 - seria II): Protoiereul Nicolae Rogozin (1898-1981) _ |
Ora este GMT +3. Ora este acum 15:39:30. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.