Eu sunt noua pe acest forum.
Am mai citit discutiile voastre dar nu am avut idei ce sa va spun, pentru ca nu prea stiu ce sfaturi sa dau la altii, mai rau e ca nu stiu nici pentru mine.
Sunt casatorita de 2 ani cu o persoana care are crize de nervi. Am 35 de ani acum si m-am cam ferit de barbati avand o parere foparte proasta despre ei, dar am zis sa fiu si eu ca toata lumea conform religiei, casatorita cu un ortodox care spune el ca e religios. Merge la biserica e de un egoism feroce ii e teama pentru sufletul lui si ii pasa excesiv de propria persoana si de mama lui si cam atat.
La cea mai mica chestie ce nu ii convine face un aderavat show si ii trece greu. Nici cu ma-sa la care tine cel mai mult nu se poate controla la furii, tipa si tranteste. Mai mult nu face dar e suficient sa iti ridice tensiunea. Partea rea e ca nu ii trece decat foarte greu. Daca vorbesc cu el si nu zic ca el face urat in sensul ca tranteste si are o privire de zici ca ii ies ochii, cred ca e posedat de draci. Daca nu raspund tipa tot asa se abtine tot timpul sa nu ma bata, cred ca ma uraste rau in anumite momente.Se spovedeste si impartaseste desi eu cred ca nu merita impartasania, il pacaleste cumva pe preot ca altii sunt de vina nu el la tot ce face.
E panicat de teama sa nu fie parasit.
Inainte nu avea astfel de crize dar mai nou are stari din astea de furii.
Loveste in obiecte, se culca foarte tarziu noaptea ca lucreaza la calculator si este un pachet de nervi, mai are si ticuri. Inainte nu avea ticuri dar de la un timp zice el ca de la stres si oboseala, ca asa avea mereu dar mi se pare ca se ascundea sa nu vad eu, cand ma uitam la el nu mai facea de teama sa nu il parasesc.
Asta inainte de casatorie.
M-am casatorit cu el pentru dadea dovada ca e credincios, tine posturi, nu e betiv sau afameiat, cum erau toti colegii mei de care am fugit ca de necuratul, dar vad ca si asta e lupul in piele de oaie cu furiile. Noi stam cu parintii lui si mama lui da mereu vina pe mine ca eu sunt de vina ca din cauza mea se inerveaza dar si cu ea si cu toata lumea face la fel, normal ca ea tine cu el fiind fii-su. Vad ca mi-am incurcat viata urat ca dupa casatorie si-a dat arama pe fata, parea chiar foarte pasiv si in banca lui dar de fapt e crizat. Nu prea a avut prietene fete zicand ca e pacat, decat una care l-a parasit si de atunci cam uraste spita femeie.
Ce sa fac? Mi-e teama sa am vreodata vreun copil cu un isteric.

asta e chiar dus....in fine, v-ati luat...dar copil, nu faceti..e sfatul meu...si stati si cu parintii....ce trista tara....parintii stau cu copii.....ce greu.....cand ar trebui sa fie separati......pacat....lupta, roaga-te, totusi merge la biserica.....de ce e nervos...poate stresul ca sta cu parintii....nu stiu...eu as mai incerca....totusi, nu te-ai casatorit repede?...in fine nu dispera...lupta...Dumnezeu iti va ajuta!:)

Cred ca ar trebui sa mergeti la un duhovnic bun ,cu multa experienta si va va invata el ce sa faceti.
In casele unde se face multa rugaciune se coboara Sfantul Duh ,deci o schimbare in viata d-voastra va interveni.
Dupa multa rugaciune pentru sot el se va schimba sau Dumnezeu va orandui o schimbare in viata d-voastra.
Incercati sa va rugati neincetat ,cum puteti ,chiar si pe strada ,rugaciunea mintii e de ajutor.
De asemeni a sfestanie ar fi necesara.
Am incercat sa va dau si eu niste sfaturi ,din ce am citit si din experienta mea .
O viata duhovniceasca indelungata nu ramine fara rezulate pozitive.

VCLMirela,

Daca spui ca este credincios, tine posturile, etc. tu il insotesti pe acest drum al credintei? Sau tu nu stii ca omul credincios are si el ispitele lui=?

Aveti acelasi duhovnic?

Domnule ce viatza frumoasa, stimata doamna, poi ce ne povesteshti dumneata este chiar frumos, adica sotzul dumitale de care te cam sperii, este foarte credincios (merge la biserica, merge la spovedit, tzine posturi, nu umbla dupa femei shi beutura shi altele...) shi are shi el ceva crize de nervi in sensul ca se infurie shi face urat... poi stai putzin, nimeni nu este perfect... shi la cate are de rabdat un credincios in lume, atunci nici nu-i de mirare ca-l mai shi apuca... Dar dumneata nu de el tzi-e frica ci de ideiile cu bolnavii psihici shi crize, idei ale tale sau ale cunoscutzilor, ca asha zic cei lumeshti despre creshtinii practicantzi, ca-s daca-s bisericoshi atunci is neparat saritzi... iar medicul si psihologul sa vezi cum le da apa la moara shi abea ashteapta sa le treci pragul, dar ma refer la medicul de doi bani, care il gaseshti peste tot sa-tzi explice cum stau lucrurile... cand defapt psihiatria insashi recunoashte, pt cine a citit cate ceva, ca sunt doar teorii shi extrapolari pe baza de ipoteze din observari de cazuri shi nu se shtie precis aproape nimic... nu exista boli ci bolnavi...

Deci fii serioasa doamna, ca nu trebuie sa-i spui decat atata, nu de la noi ci de la Domnul nostru Iisus Hristos, sa-i reaminteshti: "...Si cine se enerveaza pe fratele sau, sau ii spune prostule sau nebunule, pacatuieshte..." cam asha ceva zice Domnul, dar sunt convins ca stie shi el mai bine ca shi mine shi ishi va aminti ca nu trebuie sa se lase, dar niciintr-un caz din moive de probleme la cap, cum insinuezi dumneata, ca n-are decat sa se enerveze shi sa strige cat pofteshte, nu-s boli mintale astea in schimb ???... shi dintre noi foarte putzini se imbunatatzesc... dar e o perioada cand unii creshtini se inraiesc shi se invenineaza in ei de tot felul de ciudatzenii... sper ca ne mai shi trece.:)

Mania este un pacat capital ,omul credincios este pasnic,dar acest sot se pare e bolnav de nervi.
Parintele Arsenie Boca zicea ca pentru cel care gandeste strimb si cele drepte sunt strambe .Acest sot numai cu vorba il marturiseste pe Dumnezeu ,nu si cu inima ,deoarece celor apropiati le face mult rau ,deci unde este iubirea de aproapele?

Sotul dv. e clar ca are probleme cu nervii. Trebuie tratament specializat. Isi va reveni f. bine. De asemenea mergeti si la duhovnic.

Starile in care nu se controleaza, se infurie, tipa si tranteste nu sunt normale, el e ca un vulcan care la cea mai mica nemultumire rabufneste, iar viata celor din jur este afectata.

Nu lasati timpul sa treaca si sa nu se mai poata controla, sa va loveasca, sa sparga prin casa etc.

eu va multumesc la toti de sfaturi.
E complicata situatia, oamenii bolnavi cu nervii nu vor sa recunoasca si sa accepte tratament, in plus maica-sa cred ca m-ar da afara daca ar auzi asa ceva, si asa nu ma inghite de prima data de cand m-a cunoscut i-a fost teama ca nu cumva fiul ei sa tina mai mult cont de mine sau sa tina cont si de ideile mele, spunea ca eu sa renunt la toate parerile mele vroia sa fiu carpa de sters pe jos ca sa fie ea multumita. Si tot ce facea si ce propunea era cumva sa imi fie mie rau si lui cat mai bine.

Poate reusiti sa ma mutati sa stati singuri. Pe langa problemele cu nervii e si stresat pt ca mereu e la mijloc, intre dv. si mama sa.

Ar fi bine sa mergeti dv. la un medic specialist, sa-i povestiti cum se manifesta si sa va dea vreun tratament pe o reteta pe numele dv., dar medicamente sub forma de solutie pt a le putea pune in mancare/suc fara stirea lui.

:D:dontgetit::D:D:D:D:D
:cool:

Deci tot rugaciunea si spovedania ramin cele mai bune solutii.
Incercati sa va rugati pentru el, cand e furios spuneti:Doamne Iisuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa si pe robul tau ...(numele lui) de mai multe ori pina se potoleste.
Si seara spuneti aceasta rugaciune ,gandindu-va la sensul ei ,cam un sfert de ora ,fara stirea nimanui.
In casele in care s-a rostit aceasta rugaciune s-au intamplat minuni.
Poate se linisteste ,s-ar putea si calculatorul sa il fi schimbat asa.
Eu cred ca e o incercare data de Dumnezeu dar trebuie atentie ,ca sotul d-voastra poate deveni periculos.
Deci nu va lasati ,mergeti pe calea credintei.

nu stiu de unde a aparut acea imagine la Doamne Isuse Cristoase ,poate s-ar putea sterge....

:D te tavalesti de ras, eh? :D
Dar tu ce propui?
Sau asteptam pana incepe sa o bata si sa sparga obiecte prin casa ca nu se mai poate controla?

pai ce, eu stau ca oaia sa dea in mine? Macar ca fac cursuri de karate si invat si eu sa ma apar, mai ales ca barbatii au un punct sensibil sub centura, la cat de urat se poarta sa-i faca maica-sii pe plac, cred ca-l las fara daca m-oi inerva si eu.
Ideea e ca nu vreau o viata de lupte si batai, chiar nu am nici un chef de asa ceva...

Mirela, eu nu cred ca doar sotul tau are nevoie de o vindecare sufleteasca, ci si tu in aceeasi masura. Ma gandesc ca si tu il aduci in astfel de stari, nu stiu de ce simt asta....poate ma insel, insa am mici indoieli vizavi de asta.

daca e periculos ,singura solutie e separarea ,si par.Arsenie Boca admitea despartirea in astfel de situatii.
Doar nu traim in America ,era un film cu Jenifer Lopez, care avea un barbat periculos si l-a omorat pina la urma ,acolo era fantezie curata.
Daca nu aveti copii si nu il iubesti si nici cu credinta nu vrei sa il schimbi ,lasa-l.
Credinta poate muta muntii ,daca e credinta adevarata ,macar cat un "bob de mustar"

A ridicat mana sa dea, dar i-am zis ca daca da, e adio pe vecie, direct divort si am fost foarte serioasa cand i-am zis asa ca s-a abtinut.
M-am pus in tema cu karatele, exista un punct sensibil si la gat la carotida, daca apesi acolo poate avea 200kg ca lesina. Tactica e importanta nu puterea. Daca devine periculos va fi redus la tacere.
Problema e alta: ca mi-e frica de singuratate, nu am incredere sa gasesc pe altul ca sunt marsavi si josnici, vor orgii sexuale, mi-e scarba.
Oare nu exista oameni normali, numai decazuti sexual sau istericati?
Femeile nu sunt asa, sunt normale. Ei sunt total dezaxati.
Iosif normal ca si eu il duc in astfel de situatii: pe el si vantul de afara cand bate in duce la nervi , si maica-sa preferata lui, orice persoana, deci inclusiv si eu desi nu fac nimic in neregula. O fi o boala, o fi caracterul, e extrem de mandru daca cineva il dojeneste putin sare ca ars si face urat, mandria nu prea merge cu crestinismul. Mai are o chestie: totul sa fie cum vrea el, nu tine cont de nimic si nimeni, si dirijeaza viata celor din jur, a prietenilor: ceva in genul daca vrei sa fii prieten cu mine faci ca mine, cum mi-e mie bine si tie rau, daca nu adio prietenie. Aspectul asta de caracter e copie fidela dupa maica-sa. Si zice ca daca divortam ajung in iad ca nu am motive.

Ce sa propun? poi eu zic sa mearga ea sa vada ce are, poate-i da medicul ceva boabe sau picaturi de pus in nas pentru ea, shi dupa aia, cand o enerveaza sotzul, sa i le dea lui fara sa shtie, ca shi asha ce conteaza ce are el defapt... shi apoi macar un crizat mai putzin pe lume :D daca nu s-au potrivit boabele la ce suferea el, ce ar putea fi ea de vina?...

Asta este eterna poveste despre soacra cea rea cu un ochi in ceafa, atenta mereu la nuroru-sa nu carecumva sa-i faca rau copilului... poate te gandeshti sa-i puna shi ei ceva picaturi... ??? la amandoi shi astfel nu va mai fi carpa de sters pe jos ci va fi o pushcariasha model... vre-o 20 shi ceva de ani.

Chiar crezi ca exista leacuri la asha ceva? Poi ar fi shi culmea sa stea shi sa se intzelega nora cu soacra... asta doar in poveshti... Cine ar crede in astfel de minuni... sa ajungi sa te intzelegi cu sotzul sau cu soacra shi sa te simtzi ca intr-o familie, exclus... :p

Da, sa ashteptam... dar vezitu fara sa ashteptam defapt! :)

Pentru "vsovi":

Serios ca omul are probleme cu nervii.
Tu consideri ca e normala manifestarea lui?
Iti convine sa glumesti ca nu traiesti cu un nebun in casa.

Oricum doamna va alege ce va face in viitor si la cine sa ceara ajutorul pentru ca un prim pas l-a facut deja aici pe forum.

Ai o parere prea proasta despre barbati ,banuiesc ca de aceea ti-a dat Dumnezeu un asa sot.
Si barbatii ca si femeile sunt buni sau rai ,ca doar oameni suntem.
Nici sa umbli din barbat in barbat nu e o solutie .
Aici e un forum crestin -ortodox ,eu vad lucrurile din aceasta perspectiva ,pe cand tu ,nu prea.
E mandru ,nu e bine ,si probabil ca din mindrie a ajuns asa ,oamenii patimasi se imbolnavesc de nervi.
Dar mandria si cu credinta nu au nimic in comun,ar trebui sa ii spui ,din mandrie au cazut ingerii.
E greu de trait cu asa ceva ,dar credinta schimba multe ,iti spun din proprie experienta .
Am pe cineva in familie care avea accese de furie si s-a schimbat enorm in urma rugaciunilor facute in familie si a asumarii unei vieti duhovnicesti ,spovedanie ,impartasanie ,evitarea pacatelor.
Drumul spre rai e ingust ,nu trebuie sa te abati ,in concluzie trebuie o permanenta ravna .

Eu zic sa nu te joci cu aceste "puncte" deoarece poti Doamne fereste omori pe cineva indiferent daca este vorba de autoaparare sau nu. Stirile sunt pline de asemenea accidente...

Draga sora,daca viata ta e in pericol,ai un mare motiv sa-l parasesti...si nu e pacat.

Draga VLC MIrela, da-mi voie te rog sa-ti adesez si eu cateva cuvinte: vad ca esti casatorita de doi ani. Se spune ca primul an e cel mai greu. De ce? Pentru ca se pun bazele unei convietuiri. E posibil ca bazele sa nu fie puse inca? Acestea se pun prinadaptarea sotilor.Fiecare are ceva de ajustat la propria persoana. Ai pornit totusi cu un handicap, caci dupa cum spui aveai din start o parere proasta despre barbati. Vorbind la modul general, ai impresia ca nu are importanta, dar cum tu te-ai casatorit cu unul dintre acei multi barbati, despre care ai o parere proasta, nu ma mira ca ai ajuns aici, desi nimeni nu-ti doreste acest lucru.
Nu am citit un cuvand despre dragostea care va lega , sau respectul reciproc. Fara dragoste nimic nu se face.
Deci, daca as fi in locul tau,m-as stradui in primul rand sa aduc dragoste si tandrete in caminul meu. Fiecare femeie stie cum sa procedeze.
In al doilea darn : ulei de levantica. Se gasesc flacoane mici, pe care le poti pune in ulei de masline, obtinand un ulei bun de dat pe corp. Pe langa faptul ca va catifela pielea si va vindeca micile rani, acesta are proprietatea de a calma persoanele nervoase. UN remediu f usor, dar efectiv. Daca nu vrea, poti unge noptiera, sau marginea patului. Exista si spay-uri pentru interior cu levantica. Si acela e bun la inceput. Apoi masaj pe spate, si se face ca un mielusel.
Intotdeauna cand aud despre astfel de soti, ma gandesc cat de chinuiti trebuie ca sunt, caci nici un om in mod obisnuit nu ar accepta un asemenea comportament la altul, dapai sa fie el insusi cel care se comporta astfel.
Deci, inainte sa te hotarasti sa divortezi, cu ajutorul unui duhovnic si a levanticii, o incercare de impacare. Iar soacrei lauda-i cat poti fiul, caci mama este si il vede ca pe un soare. Fii tu aia mai desteapta!

Nici un judecator nu da o sentinta fara sa asculte ambele parti .
Ce parere aveti ?

maria

Consider ca trebuie sa comunicati mai mult...
Afirm si eu ca ar fii necesar sa va gasiti amandoi un duhovnic bun , in felul acesta clarificand cat de cat situatia.E pacat ca s-a ajuns aici.
Consider ca pt. a fii bine mai departe trebuie sa nadajduiesti!Una dintre solutii este credinta.

Buna eu sunt jenica, si vreau sa iti multumesc ca l-ai prezentat pe sotul tau, sunt incantata de cunostinta, dar te rog acum poti sa te prezinti si tu? Am intels care este caracterul sotului tau..dar tu cum esti? Te rog, imi vei vorbi putin si despre tine?:) Apoi..dupa ce vom face cunostinta pe deplin, vom incerca sa gasim impreuna o solutie pentru problema ta.
cu drag jenica

acum am descoperit si eu topicul asta.
Numai de barbati ciudati auzi peste tot, care vor sa faca femeia numai ca ei. Tot aici pe forum unii mai spun sa fim supuse. Mai bine singure. Apropo, de ce nu il lasi sa stai singura? Mai zici ca nu ii prea suporti pe toti barbatii, asta e o generalizare gresita, ca in loc sa fi cautat ai stat cu ce ai gasit rau cum era, zicand ca toti sunt asa sau mai rau, nu ai crezut ca poate exista si cineva normal si de-aia nu ai cautat destul-parerea mea. te-ai limitat singura din start si ti-ai taiat variantele bune necrezand in ele.
2 ani e putin nu il cunosteai suficient, asa e?

despre mine: caut calea de mijloc in toate, nu imi place sa ies in evidenta, nu vorbesc mai deloc, sunt des acuzata de indiferenta, am ajuns intr-un stadiu in care sunt dezgustata de viata si totul mi se pare un cosmar de care trebuie in permanenta sa ma feresc. Nu am incredere in nimeni, niciodata nu cer ajutor, ajut pe altii dar nu cer in schimb nimic decat de la D-zeu. Intotdeauna am cautat sa nu ma bazez pe nimeni si in orice situatie as fi sa am o cale de iesire si sa ma pot baza pe mine insami, am fost acuzata ca nu am nevoie de nimeni si ca ar trebui sa stau singura ca asa mi se potriveste cel mai bine, dar nu suport singuratatea, inebunesc. Inainte nu eram asa, eram optimista si visatoare dar mi s-a taiat, m-am transformat ca sa pot supravietui.
Eu pe acest sot l-am gasit intr-o revista de matrimoniale. Mi s-a spus ca nu e o cale buna dar nu aveam alta. Se tineau mai multi dupa mine dar erau afemeiati si vroiau orgii sexuale. Nu am cedat pentru nimic in lume fiindu-mi o mare scarba. M-am convins apoi ca majoritatea , deci nu toti dar in cea mai mare parte cei din astfel de reviste sunt persoane care nu au fost acceptate de societate ori aveau unele defecte majore fizice, handicapuri ori de comportament gen schizofrenii, isterii. Toata lumea imi zicea ca merit ceva mai bun inainte sa ma casatorec, am tot cautat dar am gasit numai viciati, si am crezut ca asta e credincios era prefacut mielusel dar a devenit un diavol. Poate sunt si influentele maica-sii, poate asa e el deja ma oboseste sa mai incerc sa aflu ce o fi de vina, cert e ca am luat o mare plasa si mai bine nu ma maritam am zis sa nu fac pacate sa am relatii fara casatorie si mai rau am ajuns mai bine stateam in concubinaj si acum o rupeam si gata. Inaite sa ma marit am stat cam 2 ani, timp in care nu si-a dat arama pe fata a fost un perfid si insista cu casatoria.Eu nu are servici si nici nu vrea sa isi ia, maica-sa l-a invatat sa stea acasa nu cumva sa faca eforturi desi nu are probleme fizice de nici un fel decat cu capul -nervii. Poate stie ca e schizofrenic si nu il lasa in societate si mie nu mi se spune cine mai stie?

El nu are servici, scuze am scris eu . Lucreaza acasa se trezeste la 11-12 si lucreaza in domeniu calculatoare a facut ceva tehnic un colegiu si ala la particular. Eu am servici bun am facut ASE-ul la stat, a fost foarte greu, am intrat din prima cu note bune, am invatat pe rupte sa pot sa-mi asigur un servici bun-singurul lucru bun din viata mea si castig bani buni, slava Domnului. Iar el castiga la negru, mai putin decat mine ca lucreaza cand are chef, din cauza ca nu il vede banca daca incerc sa iau imprumut pentru garsoniera il vede intretinut si nu imi da imprumutul de care am nevoie nu imi ajunge decat de o garsoniera conf 3. Daca ar avea si el macar salariu minim pe economie vazut de banca poate as ajunge la un imprumut pentru conf 2 dar nu vrea sa se trezeasca dimineata si maica-sa il incurajeaza sa stea asa, sa stea cu ea sa nu il piarda de sub nas si pe mine de sub papuc.

Domnule ce probleme, stimata Mirela, poi de ce nu itzi iei o garsoniera cat de ieftina in chirie, fiindca imprumutul la banca e mai greu, shi ce rost are sa te inhami la o locuintza... iar la batranetze... cine poate shti cum va fi... prevezi o suma din care sa potzi sa traieshti shi atunci in chirie... statzi despartzitzi dar nedivortzatzi o perioada sau il aduci shi pe el chiar daca e shomer shi cashtiga mai putzin...
Cu bolile pshihice nu stiu ce sa spun. Poi totzi barbatzii sunt un pic saritzi, chiar daca nu arata, la un moment dat clacheaza ca doar suntem oameni... shi tzie tzi-ar convenii sa te suspicioneze asha cum faci tu cu el? Da-i pace pur shi simplu cu ideile astea... Daca esti o femeie deshteapta shi te gandeshti ca nu e ce tzi-ai fi dorit sau ca ai fi meritat mai mult, incearca chiria ieftina shi singuratatea o vreme, shi poate vetzi reushi sa va reimpacatzi, sa va redescoperitzi... sau shingura shi o vreme in chirie macar nu va impiedicatzi unul pe altul... iar cu divortzul nu te grabi, ca daca ai zis ca s-a aratat 2 ani de zile baiat bun, poate chiar asha shi este... poate il placeai asha... Deci bafta Mirela sa-tzi recashtigi casnicia shi stima sau sa va gashitzi fiecare implinirea... :)

Draga mea, poate gresesc..dar tare am impresia ca si din cauza ta e sotul tau asa cum e. Si eu am trecut pe aici, si al meu se comporta la fel, l-am lasat si abia dupa aproape un an mi-am dat seama ca daca eu as fi fost diferit situatia ar fi fost cu totul alta. Din pacate e prea tarziu si simt ca am pierdut ce aveam mai scump din cauza criticilor, a acuzatiilor si a nemultumirii mele. Asa ca roaga-te, discuta cu el si incearca sa intri in sufletul lui sa vezi ce simte. Nimeni nu se comporta asa de bine ce ii e.

alege raul cel mai mic
 

Draga Mirela, revad in ceea ce povestesti scene din viata mea cotidiana. Avem varste apropiate si experiente tulburator de asemanatoare. Eu am ajuns de mult la o concluzie singuratatea este un lux in comparatie cu o viata in companie, dar traita permanent pe marginea prapastiei. Va deveni din ce in ce mai rau, mai ales ca are sustinerea mamei sale! Poate iti va parea exagerat ceea ce iti spun, dar vorbesc in urma experientei : persoanele acestea trebuie izolate pentru a nu mai face rau altora. TE VEI IMBOLNAVI TRUPESTE SI SUFLETESTE! Iti va face mult rau, sa nu crezi ca se teme de tine daca il ameninti! Nu, lucrul asta ii sporeste furia impotriva ta si ma rog sa nu explodeze. Crede-ma ca in momentele acelea nu mai ai timp sa faci figuri de carate pt ca nu iti vor ajunge mainile ca sa iti aperi corpul.El acum mocneste. Nu stiu cum te mai prinde somnul langa el.
Desparte-te pana nu mai acumuleaza nervi. Oricum iti va face rau! Barbatul roman este educat sa se creada stapan peste orice si peste oricine! Nu te gandi ca lui Dumnezeu nu ii place daca pleci pe un alt drum singura. Daca ramaii langa el nu inseamna martiriu pt ca nu il convertesti (spui ca si el il slaveste pe Domnul). Pacat este sa ramaii si acumulezi ura pentru ca haideti sa recunoastem toti "sfintii" de pe acest forum:nici unul din noi nu intorce si celalalt obraz daca primeste o palma si nici nu il iubeste mai mult pe cel care i-a dat-o, ca de-ar fi asa lumea ar fi un rai.
Alege singuratatea, cauta prietenia simpla a unor persoane cu acelasi caracter ca si tine,du-te ca voluntar intr-un orfelinat, ia un copil de suflet (sunt atatia care au nevoie de un parinte) da un sens vietii tale si te vei simti implinita.
Fa-ti bagajele si pleaca, goleste-ti mintea, nu te gandi la consecinte. Te vei gandi de maine. Nu o sa iti vina sa crezi cat de usurata te vei simti vad vei inchide usa in urma ta.
Curaj! Dumnezeu ii iubeste pe cei curajosi!

Si eu sunt de parerea celor care au sfatuit sa stea sotii singuri( cu chirie). Statul impreuna cu socrii e un inamic pt. orice cuplu. Sincer, eu nu am auzit de prea multe cazuri fericite de convietuire cu socrii. Niciodata pentru o mama nu o sa considere 100% ca ginerele sau nora e destul de bun(a) pt. copilul ei. Si mai intervine si gelozia de mama, teama ca din nr. 1 devine nr. 2 pt. ,,puiul´´ei. Toate mamele au o doza din acest tip de gelozie.
Cuvintele Domnului: ,,Si va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup´´ sunt foarte greu de digerat pentru mame si multe gresesc foarte mult interpunandu-se intre soti.
A convietui impreuna cu socrii, e ca si cum ti-ai condamna casnicia. Desigur ca nici o soacra nu ar recunoaste ca ,,baga strambe´´. Poate unele nici nu isi dau seama, asa li se pare lor ca stau lucrurile.

Mirea, ar trebui sa incetezi sa iti plangi de mila si sa dai vina pe altii.

Fara suparare, dar femeile care fac afirmatii de genul "Femeile nu sunt asa, sunt normale. Ei sunt total dezaxati." au la randul lor probleme pe care evita sa le constientizeze si prefera de obicei sa dea vina pe cei din jur (barbati) pentru propriile neimpliniri.

Unde ai intalnit tu barbatii de care vorbesti? In biserica? Ma indoiesc.
Tu esti o persoana credincioasa? Cum iti traiesti viata de credinta?

Spui ca dupa casatorie s-a schimbat. Dar inainte? N-ai stiut situatia lui financiara? Faptul ca evita sa-si gaseasca de lucru? N-ai cunoscut-o pe mama lui?

L-ai intrebat vreodata de ce s-a casatorit cu tine?
Nu ne-ai spus niciodata ce lucruri il supara si de la ce va certati de fapt.

Am inteles ca nu va puteti cumpara o garsoniera. Dar asa cum au spus si altii si confirm, traiul cu socrii e reteta pentru dezastru iar statul cu chirie ar putea fi o solutie.

Incercati sa va spovediti la acelasi duhovnic, si sa vezi ce are de spus si duhovnicul lui. Poate o sa te ajute sa-l intelegi mai bine.
Din ce ai spus pana acum, lasi impresia ca pentru tine lucrurile astea nu sunt asa importante.

Pana la urma il iubesti sau nu? Care sunt motivele pentru care vrei sa-ti salvezi casnicia?

Daca acum vezi concubinajul ca o solutie (in loc sa va fi casatorit), de ce n-ai vedea si divortul ca pe o posibilitate?

Chiar vrei sa se indrepte ceva sau doar spui lucrurile astea ca sa ai cui te plange si sa ne arati ca mersul la biserica nu foloseste la nimic?

Acum am vazut ca postarea Mirelei este de acum un an an si jumatate.

Pacat ca nu mai intra pe forum, sa ne fi spus si noua cum au evoluat lucrurile, dupa acest timp.

O greseala foarte mare pe care o fac in general femeile..este aceea ca isi iau barbati cu diferite defecte, daaar...nu imi pot explica de ce isi imagineaza ca s-ar schimba cineva dupa casatorie in bine???

Traiul cu socrii poate constitui reteta pentru dezastru...numai si numai in cazul in care nora nu este agreata de socri :23:

Traiul cu socrii poate constitui reteta pentru dezastru...numai si numai in cazul in care nora nu este agreata de socri .


Da-mi voie sa te contrazic. Chiar si in cazul in care nora este agreata de soacra, in momentul in care vor convietui in aceeasi casa vor aparea discutii. Daca, de exemplu, sotia faceo gluma cu sotul, soacra poate sa creada ca i-ai jignit ,,puiul´´. Daca sotul ridica tonul la sotie, soacra mama fetei, va interpreta ca ginerele se poarta urat cu fata ei. Cum in orice familie mai apar mici neintelegeri, e de preferat ca acestea sa se desfasoare fara martori, pt. ca atunci cand asista ,,avocatii apararii´´( socrii, in general soacrele)...s-a dus cu linistea acelei familii. Din afara reltia de cuplu apare cu totul altfel decat de cum o vad cei doi.
Si apoi, mai e un aspect deloc de neglijat. Orice femeie vrea sa fie stapana in casa ei( nu stapana peste sot, ci stapana alaturi de sot). Nu pot convietui doua femei in aceeasi casa si sa fie amandoua impacate si multumite. Fiecare are stilul ei de a aranja lucrurile, de a face mancare, curatenie, de a-si educa odraslele.
E asa deranjant cand soacra iti spune la orice pas( asta chiar fiind o femeie de treaba si placandu-te): mancarea cutare se face asa, furculitele se pun nu stiu unde, etc. Sau vine sotul de la serviciu si poate ai vrea tu sa ii spui niste vorbe frumoase, sa il alinti, si ii iese mamica inainte si il ia in brate pe,,baietel´´.
O repet: oricat de buna ar fi o soacra , oricat de multe te-ar agrea, oricat de buna ar fi mama ta si l-ar iubi pe sotul tau, trairea in aceeasi casa impiedica dezvoltarea fireasca a familiei si ii pune piedici.

Dar eu nu am facut nicio clipa referire la convietuirea cu socrii pe perioada nedeterminata...pentru ca in opinia mea aceasta e doar o solutie de tranzitie pana la mutarea in alta parte, cu chirie...achizitionarea unei locuinte, etc.

Nu am mers atat de departe pana la convietuirea cu tot cu copii in aceeasi casa a la long...si la fel ca si tine nici eu nu cred ca e indicat sa se procedeze asa.

Eu insa am locuit cu socrii dupa nunta, dar pe o perioada scurta...perioada in care mi s-a confirmat ca nu exista reguli in viata si nici generalizari.

Probabil ca depinde si de spatiu. Doua familii intr-un apartament de 2 camere cu o baie si o bucatarie este mult prea mult si vor iesi inevitabil discutii. Dar daca stau intr-o casa mai mare, cu, sa spunem doua bucatarii, bai, spatiu destul incat sa nu calci pe bataturile celuilalt, si daca toti din casa sunt oameni normali care nu cauta cearta din nimic, nu cred ca ar trebui sa fie probleme.

Casa mare, casa mica, nu cred ca e important.
Daca nu este intelegere, oricit de mare ar fii casa, nu ai spatiu, trebuie trait separat.