Cateva aspecte economice si sociale din Husi in perioada regimului comunist
 

Deoarece am observant ca pe acest forum s-au spus multe lucruri- unele reale, altele mai putin reale- despre ce a insemnat regimul communist in Romania, deschis acest topic, pentru a se putea analiza cum a fost in timpul regimului communist intr-un oras mic precum Husi.


Inainte de a arata ce a insemnat regimul communist pentru Husi, fac cateva scurte precizari despre situatia economica si sociala a orasului inainte de 1940.


Orasul Husi era in 1940 resedinta judetului Falciu, fiind situate intr-o zona inconjurata de dealuri, renumita mai ales- dpdv economic- ca zona viticola si agricola, principalele activitati economice fiind in 1940 cultura vitei de vie (cadrul natural fiind foarte benefic pentru aceasta), a legumelor si fructelor, a cerealelor, cresterea animalelor (porcine, ovine si bovine in special).

Aplicarea reformei agrare din anul 1921 s-a facut cu destula intarziere si in fostul judet Falciu, la nivelul anului 1934 realizandu-se in fostul judet Falciu doar 49% din lucrarile de expropiere si improprietarire .

In anii 30, a fost demna de apreciat activitatea Camerei Agricole a fostului judet Falciu, condusa atunci de ing. Costache Hogas, care a sprijinit pe fermieri (in special pe micii proprietari) in achizitionarea unor utilaje agricole, a unor animale de rasa , etc.

Exista o anumita industrie si atunci la Husi, dar care era desigur una de mica amploare, fiind legata in special de prelucrarea unor materii prime agricole.
Existau mori, tipografii, ateliere de croitorie, cizmarie, textile, de producere a sapunului, lumanarilor, vopselelor, tabacarii pentru prelucrarea pieilor de animale, brutarii, abator, etc.

In alt factor care a favorizat dezvoltarea orasului inainte de cel de-al doilea razboi mondial a fost pozitia sa geografica, situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau .

La 7 noiembrie 1937 este inaugurate si calea ferata de ecartament normal Crasna- Husi, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea economica si sociala a orasului. Din pacate izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si ocuparea Basarabiei de catre URSS nu au mai permis si (asa cum era in 1937 prevazut) constructia unei cai ferate de ecartament normal HM Podgoriile Husului- Chisinau.

Viata comerciala a orasului era atunci una destul de intensa, majoritatea comertul fiind dominate de comerciati de etnie evreiasca (care aveau un fel aparte de a atrage si convinge clientii sa cumpere Marfa de la ei).

Orasul a beneficiat in acei ani si de unele lucrari edilitare: pavarea unor strazi, constructia unor cladiri noi pentru spital (1937- fosta sectie de chirurgie), posta (vechiul local al postei, construit in 1934), uzina electrica (in 1936 este instalat primul grup electrogen in Husi), lucrari de alimentare cu apa din sursa subterana Ochi, etc.

Orasul beneficia atunci si de cateva cladiri vechi, de mare valoarea istorica si arhitecturala: "Casa Adam Mitache" (construita la sfarsitul secolului 19, in care functiona prefectura judetului Falciu), "Casa Iorgu Berea" (construita in 1889), vechea biblioteca, casa de cultura si sediul judecatoriei si tribunalului judetului Falciu (ambele cladiri construite in 1892), vechiul sediu al bancii "Albina", vechea cofetarie "Macul Rosu", sediul fostei banci agricole (o cladire inaugurate in 1940), vechiul sediu al postei, unele case vechi din centru.


Viata culturala si spiritual o orasului era destul de intense, in acei ani orasul Husi fiind numit "orasul scolilor si al bisericilor".

Exista Episcopia Husilor, infiintata inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant.

Conform recensamantului din 1930, orasul Husi Numara 17.130 locuitori.



Am mentionat pe scurt situatia orasului inainte de 1940, pentru a sti de unde s-a plecat, si a face o comparative cu ce s-a ajuns in 1990.



Cel de-a doilea razboi mondial a afectat serios orasul, atat prin distrugerile provocate de operatiunile militare- Husul fiind atunci in zona de actiune a operatiunii Iasi-Chisinau din 1944, dar mai ales prin consecintele intrarii Romaniei in sfera de influienta (practic sub ocupatia militara a URSS pana in 1958) sovietica.

Dar a mai fost in alt eveniment, cu consecinte deosebit de grave pentru dezvoltarea economica si sociala a orasului dupa 1945: ocuparea Basarabiei de catre URSS a dus la izolarea orasului si la pierderea arealului economic reprezentat de Basarabia.

Astfel, Husul isi pierde importanta ca oras situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau, fiind izolat si marginalizat, la aceasta contribuind si schimbarile in organizarea administrative-teritoriala a tarii, si mai ales desfiintarea fostului judet Falciu.


Anul 1944 gasea orasul cu strazile si constructiile distruse in mare parte de razboi, cu majoritatea "fabricilor" si atelierele mestesugaresti nefunctionand, cu o parte din populatia care parasisera orasul din cauza inaintarii trupelor sovietice.

Dintre putinele "fabrice" care mai functionau in 1944 in Husi era: cateva velnite de rachiu, mori, prese de ulei, fabricarea butoaielor, caramizilor, unor obiecte casnice, etc.

In 1950 productia de energie electrica a grupurilor electrogene din oras era de 340 Kwh , adica doar 15% din necesar.


In 1949 orasul Husi pierde un atuu important: este desfiintata Episcopia Husilor (va fi reinfiintata in septembrie 1996)! Ultimul episcop de Husi inainte de 1949 fiind Grigore Leu.

Apoi au urmat unele reorganizari administrative-teritoriale in anii 50 si 60, care au contribuit si ele la marginalizarea si izolarea orasului Husi, disparand vechiul judet Falciu, Husul pierzand importante avantaje si institutii pe care le aveea ca si resedinta de judet (e drept- in timp Husul a mai fost "centru raional").


Astfel, la 6 septembrie 1950, prin legea nr. 5, sunt desfiintate vechile judete, infiintandu-se regiuni si raioane, dupa modelul sovietic. Astfe, se infiinteaza Regiunea Barlad, compusa din raioanele Barlad, Husi si Vaslui.

La 19 septembrie 1952, prin decretul 331, se modifica compozitia regiunilor si raioanelor, regiunea Barlad avand raioanele:: Barlad, Husi, Vaslui, Murgeni, Rachitoasa.

La 10 ianuarie 1956, prin decretul nr. 12, sunt desfiintate regiunile Barlad si Arad, raionul Husi fiind inclus in regiunea Iasi.

La 24 decembrie 1960, prin legea nr.3, se modifica din nou component regiunilor si raioanelor, raionul Husi ramand in component regiunii Iasi.



Insa reorganizarea administrative-teritoriala , cu efecte cele mai grave asupra orasului Husi, a fost cea din februarie 1968.

Atunci, mergand pe idea eliminarii organizarii administrative-teritoriale de inspiratie sovietica (cu regiuni si raioane) si a revenirii la forma traditionala romaneasca de organizare administrative-teritoriala pe judete, are loc cea mai drastica reorganizare administrative-teritoriala de dupa 1945.

Insa, din pacate nu s-a revenit la judetele existente inainte de 1940, ci judetele constituite in 1968 au avut si au alta configuratie decat cele din 1940.


Astfel, in februarie 1968, se constituie actualul judet Vaslui.


Insa, desi atunci orasele Barlad si Husi erau cele mai dezvoltate din judetul nou-constituit, avand o importanta traditie istorica si culturala, dar si o viata economica si comerciala mai intensa, totusi resedinta noului judet a fost stabilita in orasul Vaslui!

La aceea ora, orasul Vaslui era practic in mic targ, cu o viata economica si comerciala foarte slaba, locuit in mare parte de cetateni de etnie tiganeasca!

Dar, resedinta judetului a fost stabilita in orasul Vaslui, din doua motive:

-Virgul Trofin, bun prieten cu Nicolae Ceausescu (inca din vremea cand cei doi erau membri ai UTC), era nascut intr-o comuna de langa Vaslui, la Lipovat.

-Orasul Vaslui era situate relative in centru noului judet, spre deosebire de orasele Barlad si Husi care erau situate la extremitatea judetului.


Efectul acestei decizii a fost concentrarea majoritatii investitiilor in industrie, edilitare, etc in Vaslui , la resedinta de judet (dupa 1968 orasul Vaslui fiind practic reconstruit din temelii), si neglijarea si marginalizarea si mai accentuate a oraselor Barlad si Husi.

Se spune ca daca Gheorghe-Gheorghiu-Dej nu murea in martie 1965, el fiind nascut la Barlad, fabrica de automobile Dacia urma a fi construita la Barlad si nu la Colibasi (Mioveni).


In anii 50 si 60, majoritatea investitiilor au fost concentrate in orasele centre de regiune- la Iasi si Barlad.

Declararea orasului Vaslui in februarie 1968 ca resedinta a noului judet Vaslui a dus la concentrarea investitiilor in industrie, edilitare, constructii de locuinte, etc la Vaslui (care practic a fost reconstruit din temelii), orasele Barlad si Husi fiind neglijate si marginalizate la capitolul investitii dupa 1968, pierzand si importante institutii.
Astfel orasul Vaslui (declarat municipiu in 1979) ajunge de la un mic targ prafuit, anost, cu cateva locuinte evreieste insalubre si multe case tiganesti, la un oras in care vezi aproape numai blocuri si cu doua platforme industriale (Rediu si Moara grecilor) puternice in 1990.
De la 17.591 locuitori in 1966, Vasluiul atinge 80.614 locuitori in 1992.

Acest lucru a generat o anumita animozitate inainte de 1989 intre locuitorii din Vaslui si cei din Barlad (si intr-o mai mica masura intre locuitorii din Vaslui si cei din Husi), barladenii spunand cu un anumit dispret “au facut astia din tigania de la Vaslui resedinta judetului”.


Totusi, in anii 70- 80, ca urmare a politicii de “repartizare justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii”, si orasul Husi inregistreaza o anumita dezvoltare.


In cele ce urmeaza voi prezenta dezvoltarea economica, sociala si edilitara a orasului Husi dupa 1968, asa cum a fost, cu bune si rele.

Fac precizarea ca cele prezentate nu urmaresc sa sustina nici o ideologie politica, ci doar sa arate o pagina de istorie din acest frumos oras, dar si sa aminteasca si despre unii oameni care- indifferent de regimul politic de atunci- au facut lucruri bune in functiile pe care le-au avut, atat cat omeneste au putut, unii din acesti oameni nemaifiind astazi in viata.

1.Agricultura

Agricultura a fost cea mai importanta ramura economica din zona Husi, care beneficiaza de un mare potential, atat agricol in general, cat si viticol in special (podgoria Husi fiind renumita inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant).

Din pacate potentialul agricol si viticol al zonei Husi nu a fost valorificat in totalitate inainte de 1989 din motive pe care le voi expune mai jos.

In urma procesului de cooperativizare a agriculturii din anii 50, apar si in orasul Husi doua unitati de tip CAP- in 1961 fiind infiintate CAP Husi si CAP Corni.

Infiintarea CAP-urilor a avut si efecte pozitive, dar, mai ales pe parcursul anilor 80, s-au manifestat si aspecte negative in functionarea si activitatea CAP-urilor.

Dintre aspectele pozitive se pot aminti:

-Comasarea terenurilor agricole, fapt care a creat premisele practicarii unei agriculturii intensive, moderne, pe mari suprafete compacte, cu mijloace tehnice moderne (mecanizare, irigatii, etc)

-Cresterea productivitatii la hectar

-Posibilitatea obtinerii unor productii mari de legume, fructe, plante tehnice, care puteau fi industrializate si valorificate in mod superior



Insa, pe parcursul anilor 80 in special, s-au manifestat si fenomene negative in activitatea CAP-urilor:

-In primul rand, modul de retribuirea a membrilor cooperatori era unul deficitar si inechitabil.
Desi statutul CAP-urilor preciza ca aceste unitati erau proprietate privata de grup (asociativa), iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca prin hotararea adunarii generale, in practica acest lucru nu se respecta.
In primul rand, necesarul de produse care trebuia predat la fondul centralizat era tot mai mare pe parcursul anilor 80, apoi o parte din muncile SMA se plateau tot in produse, si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.

Astfel, mai ales pe parcursul anilor 80, membri cooperatori erau retribuiti cu canditati tot mai mici de produse, iar, de multe ori, si intr-un mod incorect, deoarece retribuirea si plata se facea in functie de zile-munca, a caror evidenta nu era tinuta tot timpul intr-un mod corect de catre brigadieri (de multe ori sotiile brigadierilor erau trecute in evidenta cu zile-munca fictive).

Acest lucru a generat nemultumiri justificate a membrilor cooperatori, aparand fenomene precum furturile din recolte, dezinteres in executarea lucrarilor agricole, etc.




-Apoi CAP-urile trebuiau sa livreze produse la fondul centralizat la preturile impuse de stat


-O alta parghie importanta utilizata de stat pentru a controla activitatea din CAP-uri erau lucrarile de mecanizare efectuate de catre fosta Intreprindere de mecanizare a agriculturii, prin sectiile de mecanizare a agriculturii (SMA).

Aceste lucrari se faceau la preturile impuse de stat, preturi care erau evident in favoarea statului si in defavoarea CAP-urilor.

Solutia ar fi fost ca utilajele agricole sa fie date gratuit de stat in proprietatea CAP-urilor.

La nivel de zvon se spunea ca daca nu venea revolutia, aceasta masura urma a fi adoptata.



-Apoi, animalele (in vederea sacrificarii si industrializarii carnii) si laptele erau preluate de la CAP-uri de catre stat, prin intermediul unitatilor ICIL (Intreprinderea de industrializarea si comercializare a laptelui) si IRIC (Intreprinderea de industrializare a carnii), la preturile impuse de stat.

A fost o masura gresita!

Trebuiau create in comune sectii sau unitati (in cadrul CAP-urilor), eventual chiar de capacitatea mai mica, de prelucrare si industrializare a carnii si laptelui, lucru care ar fi contribuit la consolidarea si dezvoltarea CAP-urilor, la cresterea puterii lor financiare, la posibilitatea retribuirii mai bune a membrilor cooperatori, la creearea de locuri de munca in mediul rural, la evitarea exodului de la sat la oras si in final la dezvoltarea localitatilor rurale, in primul rand prin stabilizarea fortei de munca in mediul rural.



-In plus, bazele de receptie a cerealelor erau tot a statului- prin intermediul fostei Comcereal- CAP-urile platind la preturile stabilite de stat insilozarea si depozitarea cerealelor.



-Un alt aspect negativ era si existenta unei birocratii importante- trei cu mapa doi cu sapa- iar de multe ori unele decizii privind activitatea din CAP-uri erau luate din birourile directiilor agricole judetene, fara a se consulta presedintii si inginerii agronomi din CAP-uri, care cunosteau cel mai bine situatia de la fata locului, conditiile climatice, geografice, de sol, etc din zona respectiva!
Astfel, in unele cazuri, se impunea CAP-urilor cultivarea unor anumite plante, fara a se tine cont daca acele plante au posibilitatea reala sa dea o productie sadisfacatoare in zona respectiva.



-Apoi mai exista si fenomenul rapotarilor umflate a productiei la hectar- una scrie in ziar, alta-i treaba pe hectar.
Din cele discutate cu un fost inginer agronom care a lucrat la fostul CAP Tatarani, acest fenomen a fost generat de indicatiile primite din partea unor activisti de partid.

Desi la nivel de CAP presedintele si inginerul agronom cunosteau exact productiile reale la hectar, totusi, cand se raportau la directiile agricole judetene, acest productii erau mult umflate, deoarece daca s-ar fi raportat productiile reale, presedintele din acel CAP ar fi fost criticat, acel CAP nu ar mai fi primit diplome si medalii de asa-zis erou al muncii socialiste, etc.



-Un alt fenomen negativ in activitatea CAP-urilor a fost si faptul ca desi membrilor cooperatori li se retineau contributiile datorate la fondul de pensii si cel al asigurarilor sociale, totusi de multe ori conducerea din CAP-uri nu vira aceste sume in conturile respective, astfel incat, atunci cand ieseau la pensie, membrii cooperatori se trezeau cu pensii foarte mici.


-O alta masura aberanta, aplicata in mediul rural, sub pretextul sistematizarii rurale si valorificarii terenurilor agricole, a fost faptul ca se atribuiau numai 250 mp pentru constructia unei case si a anexelo gospodaresti.
Evident ca pentru o casa si o gospodarie in mediul rural aceasta suprafata era mult prea mica, fiind total insuficienta pentru a se putea amenaja o gradina de legume, a se cultiva vita de vie, a se construi anexe gospodaresti pentru animale, etc.

-Este adevarat ca fiecare membru cooperator aveea si un lot-tip in folosinta personala, iar majoritatea astfel de loturi erau cultivate cu vita de vie.

In afara de cele doua CAP-uri, o unitate de elita in acei ani din agricultura huseana era IAS Husi, condusa timp de peste 30 de ani de doctor inginer in viticultura Ioan Neamtu- celebrul Neamtu de la Husi.

In acest sens, elocvent este un articol publicat in revista Costachel despre Ioan Neamtu, pe care-l redau mai jos.

În episodul de astăzi din seria noastră dedicată marilor oenologi români care ne-au părăsit, dl. inginer Viorel Ralea ni-l prezintă pe „celebrul Neamțu de la I.A.S. Huși”, ca să folosesc expresia lui Radu Anton Roman. Un personaj cvasi-legendar ce nu poate, firește, să lipsească din galeria marilor personalități ale viei și vinului românesc.


Cu toate lucrurile îngrămădite într-un geamantan, tânărul inginer Ioan Neamțu (avea doar 26 de ani) părăsea Iașiul, în toamna anului 1959, îndreptându-se spre Huși. Când a ajuns pe dealul Dobrina, de unde i se deschidea o superbă panoramă a „orașului dintre vii”, șoferul i-a înmânat un plic (nu se putea un loc mai pe măsură și nici moment mai potrivit) în care se găsea decizia prin care era numit inginer șef la Gospodăria Agricolă de Stat. Dacă n-ar fi fost tocmai în preajma culesului – avea să se confeseze, ulterior, inginerul Neamțu – ar fi făcut, imediat, cale întoarsă. Uneori însă cineva potrivește în așa fel lucrurile, încât ceea ce, la un moment dat, pare o improvizație, chiar o ușoară aventură, ajunge să însemne, cu timpul, un destin, viața însăși.

Există, fără îndoială, astfel de locuri și de clipe, care îți hotărăsc soarta fără a prinde de veste. Câți, poate, nu se întreabă, ca și mine: a ales tânărul inginer Ioan Neamțu, până la urmă, Hușiul, sau așezarea, cu duhul ei tainic, l-a ținut anume la sine, nevrând nici în ruptul capului să-1 mai slobozească? Nu vom ști, desigur, niciodată… Știm bine, în schimb, că nu peste multă vreme avea să încolțească o adevărată legendă, încât, încet-încet, cele două nume s-au îngemănat: când spuneai Huși, îți venea imediat în gând numele directorului Ioan Neamțu și invers.

Sunt puțini cei ce ajung la o asemenea ispravă, care înseamnă, deopotrivă, vocație și fidelitate, credință și – chiar dacă nu se vede imediat ori nici nu se bănuiește – un adevărat sacrificiu de sine, în numele unui ideal. Nu trebuie să ne ferim de vorbe mari, atunci când ele își merită, în chipul cel mai convingător, locul. Se confirmă, și de această dată, zicerea bătrână: omul potrivit la locul potrivit. Așa se face că, rostind Huși și Ioan Neamțu, gândul nu te poate duce decât la fericita plantă a lui Bachus, la struguri, la vin.

În toamna lui 1959, când venea la Huși cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iași, unde lucrase doi ani, după ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iași, tânărul inginer Neamțu se năștea, metaforic vorbind, a doua oară. Nu putea să se producă această reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zile, pentru prima oară, în Blîndeștii Botoșaniului. Atât pentru generațiile mai tinere, cât și pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieți închinate cu râvnă și sinceritate viei și vinului, este interesant de știut ce putea găsi la G.A.S. Huși încă, pe atunci, proaspătul absolvent al prestigioasei Facultăți de Horticultură din vechea capitală a Moldovei. Unitatea hușeană – din start aureolată, neîndoielnic, de consistenta faimă a podgoriei în care Ștefan cel Mare își stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, să atingă o suprafață de aproape 2.000 de hectare.

Nu vom intra în alte detalii – bunăoară, e poate suficient de amintit înălțarea noului combinat de vinificație, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, ferească Dumnezeu, nu știm ce nostalgii. Adevărul este că apariția acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru hușean, au însemnat nu numai înavuțirea remarcabilă a patrimoniului viticol, ci și o spectaculoasă remodelare a peisajului, a locului, a orașului, în general. Nu vom comite greșeala de a pune toate aceste isprăvi în seama exclusivă a regretatului dr. ing. Ioan Neamțu. Nici n-ar fi fost posibil așa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip și niciodată meritele acestui „om-orchestră”, plin de inițiativă, dar și de autoritate, bătăios, dar și atins, nu de puține ori, de delicata aripă a melancoliei, o personalitate puternică, parcă înnăscut să fie lider. O stea norocoasă ori mai știrbă străluminează, de fapt, calea tuturor celor care îndrăznesc să parieze, în felul lor, cu destinul. Acești oameni merită să fie însoțiți, de fiecare dată, de gândul nostru cel teafăr și curat. Și dacă viața directorului dr. ing. Ioan Neamțu s-a împletit, aproape zi și noapte, cu vița de vie, două soiuri din marea împărăție a lui Dionysos îi vor rămâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin și de Zghihara de Huși, vițe de vie autohtone, care și-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care î1 invocăm în aceste rânduri și de orașul care le-a devenit un nou loc de naștere. Poate mai bine zis, renaștere.

Ca orice om care a vegheat, cu frumoasă trudă, existența „acestor ființe lichide” – nu mai insistăm aici asupra șampaniei ori a distilatelor – dr. ing. Ioan Neamțu, în preajma căruia mi-am format cariera de oenolog, a fost ispitit și de vraja cuvintelor, dovedind, nu de puține ori, un adevărat har. A scris multe lucrări, mai ales de specialitate, în care intuiția și rigoarea au avut, aproape fără excepție, câștig de cauză Pe unele le-a semnat singur, pe altele le-a realizat în colaborare. Cele editate în ultimii ani sunt, fără îndoială, și cele mai elaborate, aburul talentului în arta scrisului închegând excelente pagini de carte. Ne gândim la titlurile „Sub zodia lui Bachus” (în colaborare) (1991), „Treimea cea de o ființă” (1991), „Pioasă închinare” (1995), „Rădăcini adânci” (1996), „Pion contra nebun” (1999), „Veacul sânzienelor” (2001).

Nu putem mântui aceste rânduri fără a aminti un detaliu care are o putere aparte. Dr. ing. Ioan Neamțu a fost un om cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Drept mulțumire pentru trecerea pe pământ, ca un evlavios rob al Celui de Sus, dânsul a ctitorit o impresionantă biserică în Hușiul care s-a dovedit, alături de vița de vie, sensul existenței sale. Nu este puțin pentru o viață care, la fel pentru noi toți, nu se întâlnește în fiecare zi cu fericirea…

Dintre performantele IAS Husi, realizate atunci sub conducerea lui Ioan Neamtu, se pot aminti: constructia modernului combinat de vinificatie (cu o capacitate de 18.000.000 litri, extinderea plantatiilor de vita de vie la peste 2000 hectare, utilizarea tehnicilor avansate (inclusiv lucrari de stropire a viilor cu elicopterul), constructia Castelului dintre vii (locul unde se caza si Nicolae Ceausescu când venea la Husi), realizarea de blocuri pentru salariatii IAS Husi, o colaborare si o contributie importanta la dezvoltarea licului agro-industrial (IAS Husi a pus la dispozitia liceului fonduri in valoare de peste un milion de lei inainte de 1990, a contribuit la dotarea liceului cu o microferma, cu suprafete viticole pentru practica agricola a elevilor, etc).


Prin influienta si relatiile pe care le aveea atat la conducerea judetului cat si a tarii- inclusiv in cadrul CC-ului- Ioan Neamtu a reusit (este adevarat, poate uneori folosind mijloace mai neortodoxe) sa determine aprobarea unor investitii importante pentru oras- de exemplul aprobarea constructiei fostului spital de pediatrie.
Tata l-a cunoscut personal pe Ioan Neamtu si a colaborat foarte bine cu acesta in rezolvarea unor probleme de servici.

La un moment dat, cand tata se afla in biroul directorului Ioan Neamtu, a intrat in birou unul din salariatii IAS-ului, care i-a spus lui Neamtu ca au venit niste oameni de la CC.
Iar Neamtu i-a spus acelui salariat –Vedeti ce faceti, cum va organizati, vorbeste cu sefii de ferma, sa nu plece oamenii aia cu mana goala!
Dupa ce acel salariat a iesit din birou, Neamtu i spune cu naduf lui tata- Uite Valerica, pana si astia de la CC se preteaza sa le umplu portbagajul la Dacie!




In afara de cele doua CAP-uri si de IAS, in Husi mai existau:

-Doua baze de receptie a cerealelor (una langa gara, cu acces la calea ferata, si cealalta in zona industriala)

-Un centru de protectia plantelor

-O sectie de mecanizare a agriculturii

Irigarea terenurilor agricole era realizata in special in zona vaii Prutului, unde se cultivau intens legume.


Din pacate in 1971 sediul Intreprinderii viei si vinului (dupa 1990- SC Vascovin SA) este mutat de la Husi la Vaslui!

Un mare avantaj pentru agricultura huseana a fost si faptul ca exista un puternic liceu cu profil agro-industrial, care pregatea specialisti in agricultura, care erau imediat angajati dupa terminarea acestui liceu.

In cadrul liceului agro-industrial exista si un foarte interesant muzeu al viticulturii- pe atunci unicul muzeu de acest fel din Romania.

In concluzie, cu realizari si lipsuri, cu plusuri si minusuri, putem spune ca agricultura huseana s-a dezvoltat in acei ani, contribuind la dezvoltarea generala a orasului.

2. Industria

Inainte de 1940 exista in Husi o mica industrie, dar care aveea mai mult un caracter mestesugaresc, fiind reprezentata de cateva ateliere de prelucrare a unor produse agricole, mori, brutarii, prese de ulei, velnite de rachiu, fierarii, dogarii, fabrica de caramizi, ateliere de cizmarie, cojocarie, textile, etc.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial mare parte din acestea sunt distruse de lupte.

In 1948 ce mai ramasesera din acestea sunt nationalizate.

Pe parcursul anilor 50 si 60 dezvoltarea industriei husene a fost una inceata, datorita concentrarii investitiilor la centrele de regiuni- la Iasi si la Barlad.

In 1951 este infiintata Intreprinderea de industrie locala Husi.

Stabilirea resedintei noului judet Vaslui in 1968 in orasul Vaslui duce la neglijarea si marginalizarea oraselor Barlad si Husi in special, datorita concentrarii majoritatii investitiilor la Vaslui.

Totusi, in special dupa 1970, ca urmare a politicii de asa-zisa repartizarea justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii, o anumita dezvoltare industriala se inregistreaza si la Husi.



Astfel, intre anii 1974- 1980, apare zona industriala a orasului Husi, prin realizarea a 4 intreprinderi industriale de subordonare republicana:

-Fabrica in incaltaminte Husana, infiintata in 1975, iar in 1978 atinge parametri proiectati. Aici s-au realizat si bocanci pentru armata irakiana. Mai exista, fiind cumparata de un investitor italian.

-Fabrica de textile Moldotext, infiintata in 1976, in 1980 atingand parametri proiectati. Astazi au mai ramas halele goale, doar in cateva hale mai functionand mici sectii de confectii.

-Filatura de bumbac, singura unitate industriala din Husi care utiliza materii prime din import. Infiintata in 1976. In 1997 falimenteaza.

-Fabrica de conserve din legume, materia prima fiind asigurata de IAS, CAP-uri, si in plus fabrica avand propriile sere si suprafete cultivate cu legume (aveea ferme horticole si pomicole in suprafata totala de 202 hectare). In 1997 falimenteaza, ultimul sau director fiind Voicu Haralambie.
Astazi, in halele unde alta data se produceau conserve de legume, exista mici sectii de confectii.



In afara de aceste 4 unitati industriale, mai existau:

-Sectia de utilaj complex SUC.

Initial apartinea de Intreprinderea de reductoare si ventilatoare Vaslui, iar apoi trece in subordinea Intreprinderii 1 Mai Ploiesti.
In anii 80, sub conducerea maistrului Teodor Loghin, SUC Husi inregistreaza cea mai mare dezvoltare. Prin eforturile lui Teodor Loghin, SUC Husi reuseste sa obtine contracte de export a utilajului petrolier in China.
Ca urmare, intreprinderea inregistreaza o dezvoltare remarcabila, avand in 1990 cca 2000 de salariati, iar un muncitor de la SUC Husi- care lucra in acord global- putea sa ajunga si la un salar de 4500 lei/luna.
Tot SUC Husi sustinea financiar si echipa de fotbal a orasului- Steaua Mecanica Husi.
Dupa 1990, cand chiar propriul sau cumnat (ajuns apoi senator), prin manevre dubioase, il inlatura pe Teodor Loghin de la conducerea unitatii, aceasta decada puternic.
Dupa 1990, cand au venit chinezii sa reinoiasca contractele cu SUC Husi, au spus ca vor sa discute cu domnul Loghin! Noua conducere a unitatii a incercat sa le explice ca domnul Loghin nu mai este la conducerea unitatii si sa negocieze cu ei. Insa chinezii nici nu au vrut sa auda, spunand ca discutam numai cu domnul Loghin! Cand au aflat ca acesta nu mai este la conducerea unitatii, chinezii au intors spatele, au plecat si au reziliat contractele.
Astfel, intreprinderea a decazut puternic, astazi chinuindu-se sa supravietuiasca!


-Sectia lemn (astazi SC Cantemir SA), care exporta piese de mobilier in Olanda. Mai exista si functioneaza.

-Un MAT, astazi desfiintat.

-ICIL, astazi desfiintat. Dupa 1990 este privatizat , la conducerea sa ajungand fosta ultima prim-secretara a orasului Maria Roman. Aceasta, printr-o politica manageriala total dezastroasa, duce fostul ICIL la faliment.

-Doua mori (Ceahlaul- situata in zona garii, si Vasuta-situata in cartierul Corni), din care astazi numai una mai functioneaza.

-Doua centre de panificatie (unul situat in zona garii, altul pe strada Stefan cel Mare), din care astazi numai unul functioneaza.

-Un abator a fostului IRIC, astazi inchis.

-Combinatul de vinificatie, situat in cartierul Brosteni. A fost cumparat de un om de afaceri din Republica Moldova.



Dezvoltarea industriala a orasului, dupa 1974, a generat anumite schimbari si in viata sociala, in constructii, lucrari edilitare, etc!

Astfel, pentru a asigura locuinte si a face fata exodului din mediul rural in cel urban, cand foarte multi oameni din mediul rural, au venit sa lucreze in fabrici la oras, s-au construit in anii 70- 80 cca 4500 de apartamente si garsoniere in oras, dar si cateva camine de nefamilisti (Husana si SUC au avut camine de nefamilisti), cantine in intreprinderi industriale (Husana, SUC si SMA-ul aveau cantine proprii).

Pe de alta parte, trecerea brusca de la viata in mediul rural (la casa, cu toaleta in fundul curtii) la cea in mediul urban (la bloc), a facut de multe ori dificila adaptarea oamenilor veniti de la tara (si obisnuiti cu o anumita mentalitate) la traiul in comun la bloc.

In plus, existau si foarte multi oameni care locuiau la tara, dar faceau naveta zilnic la oras la servici. Pe traseele interurbane a ITA spre Ghermanesti, Stanilesti si Broscosesti se utilizau 3 autobuze articulate tip DAC-117-UD, care faceau cu greu fata traficului de naveta.

In plus, se mai manifesta un fenomen, in intreprinderile industriale din Husi.

Multi din cei care lucrau acolo- atat barbati cat si femei- sustrageau produse pe care le fabrica respectiva intreprindere, pentru a le schimba cu alte produse sau pentru a le vinde (mai rar, de obicei se practica trocul direct in produse).

De exemplul: cel sau cea care lucra la Moldotext, la iesirea din schimb, baga pe sub haine un tricou, un maieu, o pereche de ciorapi, o camasa, chiloti, etc.

Cel sau cea care lucra la Husana, cu o pereche de papuci intra incaltat in schimb, si cu alta pereche iesea din schimb.

Cel sau cea care lucra la Fabrica de conserve, baga pe sub haine conserve, un borcan cu suc de rosii, etc
.
Nu mai zic de aia care aveau norocul sa lucreze la MAT, ICIL sau Abator, care aveau acces la diverse produse alimentare.

Mai greu era pentru cel sau cea care lucra la filatura de bumbac sau la SUC (nu putea iesi cu foaia de tabla in spinare pe poarta fabricii).

Apoi toti acestia dupa iesirea din schimb se intalneau la fostul restaurant Carpati din apropierea zonei industriale, unde se facea trocul in produse.

Aceasta mentalitate si acest fenomen- daunator pentru fabrici si inainte de 1989 (dar atunci se mergea pe ideea ca este de unde, ca la cata marfa produceau fabricile nu se cunoastea aceasta mica ciupeala), cat mai ales dupa 1989, a fost generat in parte si de propaganda oficiala de atunci- ca fabricile ar fi avutia intregului popor.

Din pacate aceasta mentalitate s-a mentinut printre muncitorii din fabricile husene si ani buni dupa 1990, fiind unul dintre motive (dar nu singurul) care a dus aceste fabrici la un puternic declin si chiar la disparitie.

In total in 1989, in industria huseana, lucrau cca 10.000 de salariati.

Dezvoltarea industriei a dus implicit si la cresterea populatiei orasului Husi, de la 20.715 locuitori in 1966, la 32.673 locuitori in 1992.

3. Trasporturile si telecomunicatiile


Transportul feroviar era asigurat prin linia ferata secundara 604 Crasna- Husi, in lungime de 33 km, linie simpla neelectrificata.

In anii 70- 80, traficul feroviar- in special cel de marfa- inregistreaza o puternica crestere pe linia 604, in statia Husi fiind primite si expediate foarte multe vagoane de marfa, in fiecare zi sosind si plecând din statia Husi cate 3-4 trenuri de marfa.

In statia Husi soseau vagoane de marfa incarcate cu: tabla pentru SUC, ciment pentru santierul Constructorul, produse petroliere (benzina, motorina, combustibil CLU pentru centralele termice din oras) pentru depozitul PECO, bumbac pentru filatura, ambalaje, adezivi pentru Husana, bunuri de larg consum si electrocasnice, materiale de constructii , ulei, zahar, etc pentru cooperatia de consum si ICSM.

In statia Husi erau incarcate vagoane de marfa cu: busteni de lemn, incaltaminte, textile, vinuri, conserve de legume, piese de mobilier, produse ale industriei mici si mestesugaresti, cereale, etc.

In ianuarie 1990 erau garate in statia Husi cca 100 vagoane de marfa.

Traficul de calatori era deservit prin 4 perechi trenuri Cursa/zi, doua din acestea fiind grupe directe Husi- Bucuresti Nord. Trenurile erau compuse din cate 3 vagoane (apartinand seriilor 20-57, 20-57, 19-40) apartinand statiei de domiciliul Bucuresti-Grivita. La unele trenuri circula si un vagon de bagaje (apartinea statiei de domiciliu Bârlad).

Tractiunea trenurilor de calatori era asigurata intre Husi- Crasna/Bârlad de locomotiva clasa 80 (040-DHC), apartinand depoului Bârlad.

Exista remiza de locomotive Husi, utilizata pana prin anul 2003.

Intretinerea liniei 604 era asigurata de districtul de linii nr. 7 Husi si districtul de linii Crasna, ambele apartinand de Sectia Linii L2 Bârlad.

Statia Husi era prevazuta cu o instalatie SCB de tip SBW, cu semnalizare mecanica.

Circulatia pe linia 604 se realiza in sistemul intelegerii telefonice a caii libere.

VS era de 40 km/h intre Husi si Cretesti, respectiv de 80 km/h intre Cretesti si Crasna.

In anii 1987-1988 apare proiectul de constructie a caii ferate spre zona industriala a orasului Husi.

In anii 80, se efectuiaza ample lucrari de extindere a capacitatii statiei CFR Husi, prin: marirea la 8 linii a dispozitivului de linii, prelungirea liniilor in capatul infundat al statiei (pentru care a fost necesara dinamitarea unui deal), realizarea rampei de marfa, a statiei de containere mici, amenajarea instalatiilor de descarcare din vagoane-cisterna a produselor petroliere in capatul infundat al statiei (fosta linie Competrol) si legarea acestora (printr-o conducta subterana pe sub strada Saca) cu fostul depozitul PECO de pe strada Saca.

In anii 1992-1994 linia 604 a beneficiat de RK (refactie capitala).


In 1990 in statia CFR Husi lucrau in total cca 150 de ceferisti, pe fiecare tura fiind: un impiegat de miscare, doi acari, partida de manevra, un casier, un magaziner, echipa de intretinere linii.

Seful statiei CFR Husi era in 1990 Roman Stelica, un om de mare caracter moral, si prieten foarte bun cu tata.

Acesta a fost numit ca sef al statiei CFR Husi in anul 1987, atunci când sotia sa (Maria Roman) a fost numita prim-secretara a orasului Husi.

Dintre cei care au lucrat mult timp in statia CFR Husi si pe care i-am cunoscut: Roman Stelica (sef statie), Dumitru Ailenii, Marcel Apostolache (impiegati de miscare), Mariana Apostolache (casiera), Carare Ioan (mecanic locomotiva) si multi altii.


De asemenea, mai exista HM Podgoriile Husului (pana in 1995) si fosta halta Dobrina hc (pana in 1984).



Transportul interurban auto de calatori era asigurat de ITA Vaslui- autocoloana calatori Husi, care in 1990 aveea in parc autobuze interurbane de tipul: RD-111, RDM-109-Montana, DAC-112-UDM si 3 DAC-117-UD.

In 1981 este inaugurata actuala autogara Husi, pe actuala locatie (strada Dobrina, nr.15, langa a doua bariera de cale ferata).

Aceasta deservea peste 20 de trasee interurbane, care lega satele si comunele din jurul orasului cu orasul.

Exista si cateva trasee spe alte orase: Iasi prin Raducaneni (circula cu aviz special), Iasi prin Bunesti (circula cu aviz special), Vaslui via Crasna, Vaslui via Padureni (circula cu aviz special), Bârlad via Murgeni (circula cu aviz special) si Galati via Murgeni (circula cu aviz special).

Din pacate in 1989 nu exista o cursa auto Husi- Chisinau care sa fi fost deservita de ITA Vaslui.

Datorita traficului de naveta foarte intens, autobuzele interurbane faceau cu greu fata acestui trafic, circulandu-se dupa principiul inghesuiti precum sardelele.

In plus, in anii 80, datorita politicii de economie, a restrictiilor in aprovizionarea cu carburanti, piese de schimb, a calitatii slabe a bateriilor de acumulatori, etc, intretinerea si exploadarea autobuzelor interurbane (dar si a celor urbane a IJTL) se facea in conditii dificile, cu multe lipsuri.



Pentru transportul auto de marfa exista autocoloana marfa Husi a ITA Vaslui, cu garajul situat pe strada Carpati (astazi Calea Basarabiei) nr. 163, care aveea in dotare autocamioane tip Carpati, Bugegi si dupa 1971 si Roman-Diesel.



Transportul urban in comun in Husi apare la începutul anilor 80, ca urmare a constructiei fabricilor din zona industriala a orasului.

Acesta era efectuat de IJTL Vaslui- autocoloana Husi, pe doua linii de oras (1 Gara- Zona si 2 Corni- Zona), cu autobuze de tip Roman-112-UD.

Garajul acestora era situat pe Soseaua Husi-Stanilesti nr.2, unde existau urmatoarele dotari: garaj acoperit pentru 5 autobuze, platou betonat pentru parcarea autobuzelor, atelier mecanic, birouri.

Pe linia 1 s-au amenajat oarecum statiile de autobuze urbane (cu alveole, banci, acoperis, indicatoare), insa pe linia 2 (care strabate preoponderent o zona de case- cartierul Corni) nu s-au amenajat corespunzator statiile, din lipsa spatiului necesar (casele fiind construite foarte aproape de trotuar).

A existat un proiect de constructie a unei linii de troleibuze in Husi, intre statia meteo si campingul Dobrina.



In privinta telecomunicatiilor, acestea erau realizate prin intreprinderea PTTR (Posta, Telefon, Telegraf, Radiorelee).

In anul 1976 este inaugurat sediul PTTR Husi (dupa 1990- sediul Romtelecom/Telekom), care aveea o centrala telefonica semiautomata tip Pentaconta, iar in mediul rural existau centrale telefonice manuale, deservite de operatoare.

In 1994 in Husi existau cca 4800 abonati la telefonie fixa.

In 1989 municipiile Vaslui, Bârlad si orasul Husi erau conectat la sistemul automat national de telefonie fixa, dar coonvorbirile internationale trebuiau facute prin operatoare- serviciul comenzi internationale.

Seful echipei de interventii telefonice- deranjamente in orasul Husi era domnul Zizi Donciu, foarte bun prieten cu tata.

In anii 80, ca urmare a politicii de economie, reparatia si intretinerea instalatiilor de telefonie fixa se realiza cu mare greutate, datorita lipsei acute a pieselor de schimb si a materialelor (cositor, capsule telefonice, cabluri, etc).

In plus, inca de la constructia blocurilor, instalatiile telefonice din interiorul blocurilor au fost prost concepute si subdimensionate de la inceput. In multe blocuri exista celebrul cuplaj intre mai multe posturi telefonice, astfel incat unii vecini mai curiosi isi faceau o adevarata ocupatie din a asculta convorbirile telefonice ale vecinului cu care aveau cuplat postul telefonic!

Transportul corespondentei postale se realiza cu: vagonul de bagaje, autoutilitare Roman si TV, iar, in mediul rural, postasii erau dotati cu biciclete.



Orasul dispune si de un releu radio-tv, construit in anii 50 pe dealul Dobrina, dar care permitea doar receptionarea canalului 1 a TVR.

Insa- mai ales in anii 80, când programul TVR se reduce la doar doua ore/zi si devine total neatractiv, unii locuitori isi instalasera antene confectiona artizanal, cu care receptionau programele de televiziune din fosta URSS.



Orasul dispune si de un serviciul de radioficare, infiintat in 1955.

4. Comertul

Inainte de 1948, in Husi exista o intensa viata comerciala, aceasta activitate fiind in general dominata de cetateni de etnie evreiasca. Acestia aveau un fel aparte de a face comert, prin aceasta reusind sa-si atraga clientii.

Insa nationalizare din 1948 a lovit puternic in aceasta activitate.

Apoi, ma tarziu, multi evrei au plecat din Husi, atunci când Gheorghe Gheorghiu Dej le-a permis cetatenilor romani de etnie evreiasca sa plece in statul Israel.


In plus, atunci când s-a infiintat ICSM-ului (comertul de stat), si evreii care mai ramasesera in oras au fost obligati sa lucreze la stat, sa practice preturi fixe, nu s-au putut adapta deloc la acest stil de comert, renuntand sa mai practice aceasta activitate.


Astfel, Husul a pierdut o parte insemnata din farmecul sau antebelic.


Dupa 1968, comertul in orasul Husi era realizat prin doua entitati:


-ICSM-ul, sau comertul de stat, care se ocupa cu comertul cu amanuntul

In 1989 directorul ICSM Husi era domnul Hristea, care, datorita unei relatii puternice pe care o aveea la Ilie Ceausescu, a reusit sa determine, chiar si in anii 80, ca magazinele ICSM-ului din Husi sa fie bine aprovizionate, astfel incat in Husi nu prea s-au simtit restrictiile in aprovizionarea cu produse alimentare, nici chiar in anii 80, când in restul tarii erau probleme grave sub acest aspect.

Desi existau numeroase magazine, chioscuri, etc, din pacate in 1989 Husul nu aveea un magazin general.

In schimb se realizeaza doua depozite pentru marfuri a ICSM, situate langa autogara.




-UJCC Vaslui (Uniunea Judeteana a Cooperatiei de consum)- Grup depozite Husi.

In anul 1960 sunt inaugurate depozitele cooperatiei de consum din Husi (situate pe strada Alecu Ghitescu, in apropierea statiei CFR), foarte moderne pe atunci, prevazute cu: depozit pentru marfuri cu subsol, lift pentru marfa (primul lift instalat in Husi), cale ferata proprie (fosta linie ICR), magazii , ulterior adaugandu-se: camere frigorifice, cisterna pentru ulei comestibil in vrac, parc auto propriu (format in principal din dubite si autoutilitare TV, dar si autocisterna, tractoare cu remorci, autocamion Roman-Diesel), cladire pentru birouri (inaugurata in 1989 prin reamenajarea unei foste magazii).

De asemenea, Grup depozite Husi mai aveea si alte cladiri si deozite din oras in patrimoniu: fostul depozit de ambalaje de la capatul strazii Garii, fostul depozit pentru achizitia de produse alimentare din mediul rural, depozit care era situat in zona industriala, fosta cladire de birouri de pe strada A.I.Cuza.

De asemenea, cooperatia de consum controla intreg comertul din mediul rural, magazine ale cooperatiei existând in aproape fiecare sat.

Intre anii 1986- 1994, seful grupului depozite Husi a fost Onose Valerian (tatal meu). In 1989 Grup Depozite Husi numara (numai in orasul Husi) cca 70 de salariati: seful de grup, contabili, merceologi, sefi de depozite, gestionari, vanzatori, soferi, muncitori, paznici.


Insa, si in activitatea cooperatiei de consum, au existat unele aspecte negative inainte de 1990:


-In primul rand, desi cooperatia de consum era conform statului proprietate privata de grup (asociativa), totusi ingerinta statului in activitatea cooperatiei era destul de mare.

Astfel, statul stabilea planul de achizitie si vanzari a cooperatiei de consum, iar aceasta putea achizitiona marfa de la fabrici in limita unor planuri stabilite la nivel central.

Astfel, desi cererea de marfa era foarte mare, aceasta cerere nu putea fi acoperita in totalitate, deoarece cooperatia de consum nu aveea posibilitate sa achizitioneze suficienta marfa incat sa acopere toata cererea.


-Acest fapt genera- mai ales in anii 80- o penurie de marfuri care puteau fi puse in vanzare


-Aceasta situatia a generat -inclusiv printre gestionarii cooperatiei de consum- o atitudine de a distribui marfa preferential sau de a accepta mici ciubucuri pentru vânzarea unei anumite marfi.


-Desi legile erau deosebit de dure in privinta speculei in aceea perioada, desi exista militia economica, iar un gestionar gasit cu un plus in gestiune mai mare de 3 salarii tarifare i se intocmea automat dosar penal, furtul din avutul obstesc fiind sever pedepsit, totusi multi gestionari lua mici ciubucuri, dar aceia care exagerau si sareau calul cum se zice riscau puscarie.

De exemplul, atunci când un cetatean se prezenta la gestionarul cooperatiei si dorea sa achizitioneze sa zicem un frigider, i se spunea- Da, va servim, nici o problema, dar stiti, am primit si noi putine si trebuie sa asteptati la rand! Cetateanul intelegand apropoul, spunea- Ei, lasati, sunt si eu atent cu dumneavoastra! Iar atent insemna un mic ciubuc de sa zicem 150- 200 lei (daca frigiderul costa sa spunem 4500 lei). Si astfel toata lumea era multumita: omul ca-si cumpara frigiderul, gestionarul ca lua si el un mic ciubuc, iar conducerea de la Vaslui ca marfa era vanduta si cooperatia incasa contravaloarea marfii.


-In plus, in mediul rural, gestionarul cooperatiei neavând practic concurenta (in mediul rural singurele magazine erau cele ale cooperatiei ), profita de acest lucru, si nu-si dadea interesul sa atraga clienti, sa imbunatateasca calitatea serviciilor.
De multe ori, intr-o comuna, gestionarul cooperatiei se considera mai tare si decat primarul, presedintele de CAP, seful de post sau invatatorul ori profesorul.


Aceste fenomene s-au manifestat din pacate si in zona Husi, dar cu unele particularitati, tinand cont de faptul ca Husul era atunci o puternica zona agricola.


Intr-un reportaj publicat in ziarul Vocea Husului din februarie 1991, se poate citi:

-La Grup depozite Husi, pe care l-am vizitat doar, stam de vorba cu domnul Onose Valerian (tatal meu), seful de grup, si cu doamna Dumitrasca Maria, contabila-sefa a cooperativei de consum Husi.

Am aflat urmatoarele: UJCC Vaslui are 3 grupe de depozite, la Vaslui, Bârlad si Husi. Fondul de marfa este repartizat astfel: 50% la Vaslui, 30% Bârlad si 20% la Husi.

De la inceput deci se porneste de la o eroare.......legala! Fondul de marfa intre cele 3 grupe se repartizeaza asa-zis echitabil, in functie de numarul de consumatori ce sunt inclusi in una din grupe, dar nu de sadisfacerea integrala a cererii acestora! Putin am, putin iti dau! Ajunge, nu ajunge, te descurci, atat a fost planificat!

Si planul se realizeaza, caci din capul locului cererea a fost ciuntita prin accelasi plan.

Domnul Onose Valerian, comerciant inimos si priceput, ne vorbeste chiar de realizari deosebite: planul de desfacere a marfurilor a fost depasit in 1990 cu 18 milioane lei.

Carentele pernicioase ale planului au fost partial inlaturate de domnul Onose, obligat insa sa foloseasca argumente si metode specifice zonei, care l-au costat!

O situatie asemanatoare este si la cooperativa de consum Husi: in 1990 cooperativa a depasit planul la urmatorii indicatori: comert (154%), productia industriei mici (112%), achizitii (256%), la alti indicatori insa situatia nu este imbucuratoare.




-UJCM Vaslui (Uniunea Judeteana a Cooperatiei mestesugaresti).

In Husi existau doua cooperative mestesugaresti- Zorile si Rasaritul, care se ocupau cu diverse prestari-servicii pentru populatie (frizerie, pedichiura, manichiura, reparatii ceasuri, foto, depanare radio-tv, reparatii obiecte electrocasnice, etc) si cu productia industriei mici si locale.

In oras exista 3 complexe mestesugaresti. In 1972 este inaugurat complexul mestesugaresc Rasaritul de pe Bdul. 1 Mai, iar intre 1973-1975 sunt inaugurate cele doua complexe mestesugaresti Zorile.

Exista si un magazin Romarta.


-Pentru alimentatia publica, existau 4 restaurante (Podgoriile Husului, Cina, Intim si Carpati), terase, cofetarii, baruri.

Restaurantele erau in general pline, iar, in zilele de sarbatori legale (1 Mai, 23 August, 1 Decembrie, etc), campingul Dobrina, terasa Motoc se umpleau de lume, iesita la gratare si iarba verde.

Restaurantul Cina era locul preferat (fiind situat in imediata apropiere a stadionului) unde veneau microbistii dupa un meci castigat de Steaua Mecanica Husi.



-De asemenea, in oras exista o piata agro-alimentara (care din anul 2010 beneficiaza de o cladire noua, moderna) bine aprovizionata, o hala pentru produse lactate si din carne (care functioneaza intr-o cladire veche din 1890, dar renovata)


-In fiecare an, pe 14 septembrie, are loc balciul, si exista si obor pentru animale.

5. Turismul

Din pacate potentialul turistic al zonei a fost foarte slab valorificat inainte de 1990.


a. In primul rand, cadrul natural foarte frumos in care este situat orasul (inconjurat de dealuri, plantate cu vita de vie, iar la iesirea spe Crasna dominat de padurea Dobrina), nu a fost pus in valoarea!

S-a realizat doar un camping destul de fad la Dobrina, de catre OJT, mult prea putin fata de frumusetea acelor locuri!

S-a mai realizat (de catre IAS) si castelul dintre vii, dar era rezervat mai mult pentru delegatii oficiale, accesul cetatenilor de rand acolo fiind destul de dificil .



b. Ca zone de agrement in aer liber, existau 3 mai renumite:

-Padurea si campingul Dobrina

-Parcul si terasa Motoc, care ofera o panorama frumoasa asupra orasului. Era locul preferat de iesire la iarba verde a husenilor, fiind situat si aproape de centru.
Astazi acolo spatiul verde a fost distrus in mare parte, multi copaci au fost taiati, pentru a face loc unui restaurant si a unui asa-zis club.


-Strandul Recea

Din pacate cele iazurile care existau acolo s-au colmatat in timp, astazi ele aproape disparand!


Din pacate dupa 1990 si strandul de acolo a fost inchis si lasat in paragina, fostele bazine ale strandului arata ca dupa bombardament, fostul restaurant de acolo nu mai exista!


In schimb in ultimii ani primaria a amenajat un parc acolo, unde un topogan a costat- oficial- vreo 15.000 euro!


Acolo se poate amenaja un loc de agrement foarte frumos, daca s-ar decolmata si curati iazurile, s-ar taia stuful crescut, s-ar realiza o baza nautica cu barci si hidobiciclete, s-ar moderniza fostul strand!


In oras exista doua parcuri- Rodina si Cuza-Voda, destul de bine amenajate.



c. Un alt aspect negativ inainte de 1989 a fost faptul ca, acele cladiri vechi care mai existau, cu valoare istorica si arhitecturala, au fost fie lasate in paragina (unele din ele fiind afectate si de cutremurele din 1977 si 1986) fie chiar au fost demolate!

Desi daca ar fi fost renovate, ele puteau atrage un numar important de turisti!



d. S-a ignorat complet importanta de oras de granita a Husului, si faptul ca este siituat pe drumul dintre Bucuresti si Chisinau.

Desi in 1956 este inaugurat actualul pod rutier peste Prut la Albita (pod consolidat in 1978) si vama Albita, totusi trecerea prin aceasta vama era restrictionata, pe aici trecând frontiera inspre URSS inainte de 1989 doar unele delegatii oficiale si tiruri-le (in special cele care transportau legume proaspete din Bulgaria in fosta URSS).



e. Pentru deservirea turistilor, a existat un vechi hotel pe strada Stefan cel Mare, denumit Dobrina.

Dupa 1983 (când este inaugurat actualul hotel), fostul hotel Dobrina este abandonat, cladirea degradandu-se puternic, in 2010 fiind demolata.

In anul 1983 este inaugurat actualul hotel Dimitrie Cantemir din centrul orasului, care are doua stele, o capacitate de 108 locuri. Are lift. In prezent apartine (sau apartinea) de firma SC racova com agro pan, al carui patron este (sau era) fostul arbitru vasluian de fotbal Adrian Porumboiu.

Dupa 1990 au mai aparut si alte unitati de cazare:

-Motelul Sc Club T, situata pe strada Dobrina, aproape de a treia bariera de cale ferata, din 1994

-Pensiunea Dobrina, situata tot pe strada Dobrina, la iesirea din oras spre Crasna.



f. Muzee

In Husi au existat 3 muzee:


-Muzeul orasenesc (municipal din 1995) Husi, infiintat in 1957, avand sediul initial in incinta palatului episcopal, din curtea Episcopiei Husilor.

In anul 1990 sediul muzeului este mutat in incinta Casei Adam Mitache, poate cea mai frumoasa cladire din oras, ea insasi-prin arhitectura sa-un obiectiv turistic.

Insa la scurt timp peretii cladirii sunt afectati de o ciuperca, si ca urmare in 1993 muzeul este inchis publicului.

Apoi cladirea se degradeaza semnificativ, de-abia in 2007 începând lucrarile de renovare a ei, in prezent oprite!



-Muzeul de arta veche bisericeasca , singurul de acest fel din Romania si singurul muzeu deschis publicului in prezent din Husi.

Functioneaza in incinta casei Iorgu Berea, o cladire veche, frumoasa, construita in 1889 si renovata in 2004.

A fost deschis in 2004 si apartine Episcopiei Husului.



-Muzeul viei si vinului.

Se afla intr-o cladire aflata in prezent in proprietatea Colegiul agroindustrial Dimitrie Cantemir. Din pacate in ultimii ani cladirea s-a degradat, muzeul nefiind deschis de obicei pentru public (cu exceptia grupurilor organizate si anuntate din timp).

6. Retele edilitare


a. Alimentarea cu energie electrica

In anul 1936, din intiativa primarului de atunci I.G.Vantu, este dat in exploadare primul grup electrogen din Husi, in cladirea in care astazi este atelier de reparatii.

In anul 1950, productia de energie electrica a grupurilor electrogene din oras era de 340 Kwh, reprezentând numai 15% din necesar.

In anul 1962 Husul este racordat la Sistemul energetic national, iar in anul 1976 este data in exploadare statia de transformare de 110 Kv de la Dric.

In anii 80, restrictiile in aprovizionarea populatiei cu energie electrica s-au facut simtite si in Husi.

De-a lungul timpului, reteaua de distributie a energiei electrice din Husi a fost administrata de urmatoarele entitati: IRE (Intreprinderea Retele Electrice, din subordinea Ministerului Energiei Electrice), RENEL (Regia Nationala de Electricitate 1990-1998), CONEL (Compania Nationala de Electricitate 1998-2000), SC Electrica SA (2000- 2002), Electrica-Moldova (2002- 2005), care, in anul 2005, este privatizata, fiind cumparata de firma germana EON, care-i schimba numele in EON Moldova.

In anul 1998 este inaugurat modernul sediu comercial al fostei RENEL in Husi, dar din pacate, in preajma anului 2005, aceasta este inchis!

Dupa privatizare, numarul personalului TESA si administrativ este redus, dar din pacate este redus si numarul personalului operativ de interventie, astfel incat se constata intarzieri in interventiile la reparatia instalatiilor electrice.

In plus, datorita consumului crescut de energie electrica din ultimii ani, instalatiile electrice- cabluri, posturi de transformare- construite in mare parte inainte de 1990, nu mai fac fata consumului tot mai mare de energie electrica, aparand relativ dese cazuri de intrerupere a alimentarii cu energie electrica a consumatorilor.

Totusi, in ultimii ani, s-a modernizat parcul auto de interventie, si s-au mai facut unele lucrari de modernizare a liniilor electrice si posturilor de trasformare, dar si la sistemul de iluminat public.




b. Sistemul de apa-canalizare

*Date gasite pe site-ul Aquavas

La început localitatea Huşi s-a alimentat în mod individual sau în grupuri din fântâni construite din piatră şi ulterior din tuburi de beton.

Începând din anii 1930 s-au executat câteva puţuri de adâncime pentru captarea apei subterane cu bazine de captare din beton ingropate la nivelul terenului. Tot atunci se executa o captare a unor izvoare din zona cartierului Corni.

Distribuţia apei se realiza prin tronsoane de conducte din beton cu lungime de 2,00 – 4,00 m, fără presiune.

In anul 1942 s-a realizat prima captare de apă prin drenuri – “Ochi” cu o lungime de aprox. 3,00 km. Captarea se făcea într-un rezervor circular din beton cu o capacitate de înmagazinare de 250 mc.

Odată cu acesta a început reţelele de distribuţie, realizate din tuburi din tuburi din beton (fără presiune), conducte din fontă, ţeavă galvanizată, cu diametre de la 1 ź” la 100 mm.

A doua captare mai importantă pentru alimentarea cu apă în localitatea Huşi a fost realizată în anii 1960, având o lungime de cca 3, 8 km, ce alimenta cartierul Corni.

S-a dezvoltat şi reţeaua de distribuţie a apei pe care s-au instalat ciuşmele publice şi hidranţi de incendiu. Pentru rezerva de incendiu s-au realizat bazine din beton ingropate la nivelul terenului.



În 1970 - 1974 (cand prim-secretar al orasului Husi era Gheorghe Croitoru) s-au derulat lucrările din prima etapă a sistemului de alimentare cu apă centralizat a localităţii Huşi, cu capacitatea de 200 l/s, sistem ce avea în componenţă :

-Captarea din sursa de suprafaţă râul Prut cu staţie de pompare;

-Conducta de aducţiune de la staţia de pompare Pogăneşti la staţia de tratare Huşi, din azbociment Dn 400 mm, L= 12,6 km;

ˇ Staţia de tratare, avînd în componenţă:

- camera de amestec şi distriibuţie;

- 2 decantoare suspensionale de 50 l/s;

-1 sală cu 3 filtre rapide cu nisip;

- 2 rezervoare tampon de câte 500 mc fiecare;

-staţie de pompare apa tratată şi de spălare filtre;

-bazine de dizolvare sulfat de aluminiu;

-staţie de clorinare

ˇrezervoare pentru zona de joasă presiune 2 x 2000 mc;

reţea de distribuţie realizată din azbociment, fontă, oţel şi zincată cu diametre cuprinse între 2” si 300 mm.

În anul 1982 a început a doua etapă de modernizare a sistemului de alimentare cu apă, intervenindu-se la înlocuirea coloanei de aducţiune din azbociment cu conductă din OL

Dn 600 mm, completarea cu decantor lamelar de 100 l/s, extinderea cu încă o sală cu 3 filtre rapide. Capacitatea de înmagazinare a fost suplimentată cu un rezervor de 5000 mc, care asigură distribuţia apei potabile gravitaţional, în zona superioară.


Din pacate, in cursul anilor 80, se manifesta unele fenomene negative si in privinta sistemului de apa-canalizare:

-Datorita politicii de economie, avariile din retea erau reparate cu greutate, din lipsa materiale necesare (tevi in special), fiind situatii când furnizarea apei potabile- chiar la blocuri- era intrerupta zile intregi! Multi locatari stateau tot timpul cu cazile din baie umplute cu apa.

-Apoi calitatea apei furnizate lasa mult de dorit (si datorita tehnologiei invechite folosite pentru tratarea apei- cu clor), multi huseni- chiar cei care locuiau la blocuri- aducând apa de baut de la fantanile din oras, din fericire destul de numeroase!

Pe aceasta tema, la un moment dat, chiar s-a facut haz de necaz, spunandu-se ca Husul este singura localitate din tara pe cale de trecere de la oras la sat!




Canalizare-epurare

Primele retele de canalizare datează din anii 1955 -1960 si erau realizate din tuburi din beton cu diametre de Dn 200 – Dn 300 şi au continuat ulterior pe timp ce se dezvolta reţelele de distribuţie a apei.

Construcţia Staţia de epurare în oraşul Huşi s-a derulat în perioada 1978– 1984, an în care a fost pusă în funcţiune. Staţia de epurare era prevăzută cu două trepte de tratare a apelor uzate, o treaptă mecanică şi o treaptă biologică şi cuprindea :

ˇgrătarul; camera de distribuţie;deznisipatorul;separatoare de grăsimi;

ˇ decantor primar;bazinele de aerare şi decantoarele secundare;bazinul pentru stabilizarea nămolului;staţia de pompare de pompare a nămolului;platforma de uscare nămol;reţele tehnologice din incintă. O dată cu dezvoltarea construcţiilor de locuinţe în Huşi s-au extins reţelele de distribuţie a apei potabile şi a reţelelor de canalizare menajeră şi pluvială.





După anul 1990 s-au întocmit mai multe studii de fezabilitate şi proiecte tehnice pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă din municipiul Huşi.

În anul 1995 s-a întocmit proiectul tehnic “Modernizare alimentare cu apă oraş Huşi, judeţul Vaslui”- întocmit de SC HABITAT PROIECT S.A. IAŞI, proiect la care a fost aprobat finanţarea şi de altfel s-au început lucrări, înlocuiri pe coloana de aducţiune din OL

Dn 600 mm, construire unei noi staţii de pompare a apei brute, lucrari de imprejmuire la rezervoarele de 2 x 2000 mc şi 5000 mc.

Deasemeni s-au întocmit studii de fezabilitate pentru modernizarea statiei de epurare si extinderea reţelelor de canalizare, pentru care s-au aprobat derularea investiţiei.

De altfel s-au început lucrări de construcţie a o parte din obiecte din staţia de epurare şi a o parte din extinderea reţelelor de canalizare.

Din lipsă de fonduri aceste investiţii au fost întrerupte.Au urmat Studii de fezabilitate pentru programul SAMTID investiţie la care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici şi finanţarea prin Hotărâre de guvern. Investiţia nu s-a mai derulat deoarece s-a dorit ca pe lângă lucrările pentru alimentare cu apă să fie realizate şi lucrări de canalizare şi epurare, prin programul ISPA.

S-a întocmit Studiul de fezabilitate şi Proiectul tehnic pentru “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, sistemul de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din municipiilor Vaslui,Bârlad,Huşi şi oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” care a fost aprobat prin H.G. nr.536/2006, modificată prin H.G. nr. 1683/2008. În acest prioect s-au prevăzut:

ˇReabilitare reţele de distribuţie a apei = 32,11 km;

Extindere retele de distribuţie = 16,27 km;

ˇExtindere reţelelor de canalizare menajeră = 48,27 km;

ˇStaţii de pompare ape uzate = 7 buc.

Parte din lucrările de reabilitare reţele alimentare cu apă şi extindere canalalizare sunt în curs de execuţie.

În anul 2008 s-a întocmit Studiul de fezabilitate “Reabilitarea sistemului de apă potabilă, a sistemului de canalizare şi a staţiei de epurare în municipiul Huşi, judeţul Vaslui” urmat de prioectul tehnic si detalii de execuţie, investiţie aprobată prin H.G.1275 / 2008.

Investiţia s-a derulat pin Compania Naţională de Investiţii – S.A. şi Primăria Municipiului Huşi în perioada 2009 – 2011, în prezent fiind finalizate. Lucrarile realizate prin această investiţie se referă la :

ˇ Captare în albia râului Prut;

ˇ Dotarea staţiei de pompare apă brută Pogăneşti;

ˇ Înlocuirea a 9,4 km coloană aducţiune staţie Pogăneşti – staţie de tratare Huşi cu PAFSIN Dn 600 mm;

ˇ Reabilitări a obiectelor şi instalaţiilor tehnologice din staţia de tratare;

- Camera amestec

- Decantor suspensional lamelar Dn=16m

- Decantoarele suspensionale cu Dn = 10 m (2buc)

- Camera suflante, cu 2+1 suflante avand caracteristicile: Q=1500mc/h, H=4mca

- Bazin tratare (filtre rapide cu nisip) – Sala 1

- Bazin tratare (filtre rapide cu carbune activ) – Sala 2

- Dozare clor (statie clorinare) – depozit clor

- Statii pompare (obiecte noi)

- Statie pompare recuperare apa de la spalarea filtrelor – SPR1

- Statie de pompare apa recuperata de la spalare filtre – SPR2

- Statie pompare apa filtrata din R1 compartimentul 1 la sala 2 de filtre-

- Statie pompare apa potabila provizorie – SP2

ˇ Retele tehnologice (obiecte noi-Rezervoare 2x2000mc

ˇ Lucrari realizate:

- inlocuirea pompelor care trimit apa de la rezervoarele 2 x 2000 m3 la rezervorul 1 x 5000 m3 cu pompe performante ;

- inlocuirea instalatiilor hidraulice de la cele doua grupuri de rezervoare;

ˇ Rezervor 5000mc

ˇ Reabilitarea a 12.410 m reţele de distribuţie a apei;

ˇ Modernizarea staţiei de epurare a apelor uzate :

Epurarea apelor uzate cuprinde urmatoarele doua mari grupe de operatii:

- retinerea si transformarea substantelor nocive in produsi nocivi

- prelucrarea substantelor rezultate, sub diverse forme, in prima operatie.

Procedeele de epurare a apelor uzate se impart in :

- procedee mecanice – in care procesele de epurare sunt de natura fizica

- procedee chimice – in care procesele de epurare sunt de natura fizico-chimice

- procedee biologice – in care procesele de epurare sunt de natura fizica cat si chimica.

Componentele din staţia de epurare sunt urmatoarele :

- camera de distributie nr. 1

- camera gratar

- statie de pompare ape uzate

- desnisipator si separator de grasimi cu aerare

- camin colectare

- bazin de defosforizare / denitrificare

- camera de distributie nr. 2

- bazine de aerare

- statie de suflante

- statie de pompare recirculare interna

- decantor secundar

- statie de pompare namol recirculat si in exces

- compartiment de ingrosat si deshidratat namol

ˇ Extinderea cu 2940 m a reţelelor de canalizare menajeră;

ˇ Extinderea cu 2940 m a reţelelor de canalizare pluvială.

În prezent reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă si de canalizare si a staţiei de epurare din municipiul Huşi este cuprins în analiza în cadrul Programului “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, sistemul de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din municipiilor Vaslui,Bârlad,Huşi şi oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” prin finanţare din POS Mediu – Axa Prioritară 1 – Fonduri de Coeziune.

La nivelul anului 1994, lungimea retelei de distributie a apei din Husi era de 55 km, iar cea a retelei de canalizare menajera de 37,2 km. iar cantitatea de apa pompata in retea era de 15.000 mc/zi.

Lungimea retelei de alimentare cu apa din Husi este de 76,1 km (din care 17 km retea de aductiune si 59,1 km retea de distributie), iar lungimea retelei de canalizare este de 42 km (din care 33 km retea de canalizare menajera si 8 km retea de canalizare pluviala).

Sistemul de apa-canalizare din Husi a fost administrat de urmatoarele entitati: IGO (Intreprinderea de gospodarire oraseneasca, intre 1957- 1990), SC Goscomloc SA Husi (1990-2010), iar din aprilie 2010 de catre SC Aquavas SA Vaslui (aflata in subordinea consiliului judetean Vaslui).

c. Alimentarea cu energie termica (caldura si apa calda) in sistem centralizat in Husi

Aceasta apare la sfarsitul anilor 60, cand se construiesc blocuri de locuinte, in special in zona centrala si in cartierul Stadion.

Astfel, in 1989, IGO Husi aveea un numar de 10 centrale termice de cartier, functionand pe baza de CLU.

In anii 70, cand centralele si retelele de distributie a agentului termic erau relativ noi, si nu erau probleme in aprovizionarea cu combustibil, serviciul de termoficare era furnizat in parametri acceptabili.

Insa, in anii 80, ca urmare a restrictiilor in aprovizionarea cu combustibil, incalzirea la blocurile conectate la centralele termice a IGO era din ce in ce mai deficitara.

Apa calda (programata trimestrial) era furnizata tot mai rar, iar in 1989 mai era furnizata doar de doua ori pe an (de Pasti si de Craciun).

Tot in anii 80, se incearca trecerea a doua centrale termice de cartier, de pe combustibil tip CLU, pe combustibil - carbune inferior- lignit! Insa rezultatele au fost dezastroase, puterea calorica si implicit randamentul termic al lignitului fiind slabe, generând in plus si o poluare importanta, datorita fumului rezultat din arderea lignitului.
Cei care locuiau atunci la blocurile situate in apropierea acestor doua centrale termice de cartier (poreclite de fochisti ca si Cernobalu-rile), isi gaseau rufele puse la uscat in fata blocului aproape negre, datorita fumului rezultat din arderea lignitului.

Se preconiza ca si calea ferata care urma a fi construita spre zona industriala sa treaca si pe la aceste doua centrale termice de cartier, iar carbunele (lignitul) sa fie adus pana la aceste centrale termice de cartier in vagoane, pentru reducerea costurilor legate de transport.

In 1989 existau in Husi cca 5000 de apartamente si garsoniere bransata la sistemul centralizat de termoficare.

Dupa 1990, ca urmare a unei politici total gresite a conducerii Goscomloc (fosta IGO), nemultumirile populatiei fata de sistemul centralizat de termoficare cresc, multa lume debransandu-se de la acest sistem.

La aceasta a contribuit si: lipsa investitiilor in modernizarea sistemului, costurile mari de producere a energiei termice, pierderile mari pe retele de agent termic, vechimea instalatiilor si a retelelor, preturile mult prea mari fata de calitatea serviciilor oferite, etc.

Dupa 2004, cand este inaugurata aductiunea de gaz metan in Husi, unele centrale termice a Goscomloc sunt trecute de pe CLU pe gaz metan, si se mai fac unele modernizari la unele centrale termice (cazane, arzatoare, etc).

Insa era deja prea tarziu! Multa lume se debransasera deja de la sistemul centralizat de termoficare, multi preferand- cand au avut posibilitatea financiara- sa-si puna centrale termice de apartament pe gaz metan.

Prin 2006 sistemul de termoficare din Husi trece in administrarea unei societati nou-infiintate- SC Urban Calor SA, dar care, in scurt timp, ramane fara obiectul muncii, dupa ce ultima centrala termica de cartier din Husi- centrala nr.1 din cartierul Stadion- este inchisa!




d. Servicii de salubritate

Acesta apare dupa 1950, pana in 1990 fiind in subordinea fostei IGO (apoi Goscomloc).

Inainte de 1989 se utilizau: autogunoiere Carpati/Bugeci si Roman, o autostropitoare, maturarea strazilor se realiza manual.
Exista o groapa de gunoi la iesirea din Husi spre Bunesti.

In anul 2006, prin desprinderea de Goscomloc, se infiinteaza Serviciul Public Local de Salubritate Husi, devenit in 2011, SC Ecosalubrizarea Prest Srl Husi, actionar majoritar fiind Consiliul local Husi.

Dupa 2006 se fac investitii importante: sunt achizitionate doua autogunoiere Renault, o autostropitoare, alte utilaje pentru maturatul automat al aleilor si trotuarelor, sunt achizitionate containere si cosuri noi de gunoi, etc.

Ar mai trebui achizitionate si automaturatoare.

O problema este cea a depozitarii si transportului gunoiului. Dupa inchiderea fostelor gropi de gunoi de la iesirea spre BUnesti si de la Recea, din cauza faptului ca noua si moderna groapa de gunoi ecologica de la Rosiesti (care ar urma sa deserveasca toate cele 4 localitati urbane din judetul Vaslui) intarzie sa fie data in exploadare, gunoiul de la Husi este transportat tocmai la o groapa de gunoi de la Braila, cu costuri mari.


e. Aprovizionarea cu butelii de aragaz si aductiunea de gaz metan

In 1989, judetul Vaslui era unul din cele 4 judete din tara, alaturi de judetele Tulcea, Bihor, Mehedinti, care nu erau aprovizionate cu gaz metan.

Aprovizionarea cu butelii de aragaz era una deficitara.

Exista un depozit PECO (pe strada Saca) si o singura statie PECO pentru autovehicule.


In anul 1996 incep lucrarile de aductiune a gazului metan in Husi, prin începerea constructiei conductei de gaz metan Crasna-Husi.
In 1997 lucrarile sunt oprite.
In 2003 lucrarile sunt reluate.
La 29 octombrie 2004 este inaugurata aductiunea de gaz metan in Husi.

7. Invatamant

In 1990 existau in Husi urmatoarele unitati de invatamant:

-O singura cresa

-Gradinite si camine , multe din ele functionand insa in cladiri vechi, nationalizate in 1948

-Un numar de 6 scoli generale, astfel:

-Scoala generala nr. 1, situata in zona centrala.
Localul actual al acestei scoli a fost inaugurat in 1975, avand: 20 sali de clasa, 3 laboratoare, doua cabinete, 6 ateliere, centrala termica si teren de sport.

-Scoala generala nr. 2, situata in zona centrala, dar deserveste si cartierul de case Plopeni.
Localul actual a fost inaugurat in 1950, avand 15 sali de clasa si doua ateliere.

-Scoala generala nr.3, situata in cartierul Stadion, dar deserveste si cartierul de case Brosteni si cartierul Gara-Saca.
In februarie 1990 este inaugurata actuala cladire, dupa un proiect al inginerului Constantin Maria. Initial, era vorba de consolidarea unei cladiri mai vechi, dar, printr-un artificiu, autoritatile locale de atunci (prima secretara Maria Roman- cladirea a inceput sa fie construita inainte de 1989) pacalesc intr-un fel autoritatile centrale, si in loc de consolidarea unei cladiri mai vechi, construiesc o cladire complet noua.
Cladirea are: 14 sali de clasa, doua laboratoare si 4 cabinete.
Unul dintre directorii acestei scoli a fost Petrica Baltag.

-Scoala generala nr.4, situata in cartierul de case Bulgari, care deserveste si cartierele de case Raiesti si Dric.
In 1961 este inaugurat actualul local.

-Scoala generala nr.5, situata in cartierul de case Corni. In prezent este inchisa.
Localul actual a fost construit intre anii 1930- 1932.

-Scoala generala nr. 6, situata in cartierul de case Dobrina. In prezent este inchisa.
Localul actual a fost construit in 1961.


Insa numarul locurilor disponibile in aceste 6 scoli generale in 1989 era cvasi-insuficient , la unele scoli invatandu-se in 3 schimburi!

Desi calitatea invatamantului, a disciplinei din scoli, a respectului pentru profesori erau mult mai bune inainte de 1989, totusi existau si unele aspecte negative, in special ideologizarea invatamantului si îndoctrinarea politica a elevilor.


-O scoala profesionala, care functiona intr-o cladire veche


-Un liceu cu profil agro-industrial, astazi Colegiul National Agricol Dimitrie Cantemir.

Infiintat in 1908, ca scoala de viticultura.

Intre 1910-1912 este construit localul vechi, din cartierul Brosteni.

In perioada interbelica, sub conducerea lui Constantin Hogas, liceul inregistreaza o dezvoltare notabila: in 1924 este extins vechiul local, intre 1935-1938 este construita crama-pivnita, laboratorul, uzina electrica, statia de avertizare a manei la vii, atelier de dogarie, bucataria, sufrageria de vara. intre 1942-1943 mai sunt construite laboratorul si locuinta directorului ("Istoria Husilor" 1995).

Dupa 1961, cand se termina colectivizarea agriculturii, liceul inregistreaza o dezvotare notabila. In 1966 este ridicat la rang de liceu, iar, in 1974, prin unirea cu fostul Liceu Mihail Kogalniceanu, devine "Liceul Agroindustrial".

Cu concursul IAS Husi si in special a directorului acestuia, renumitul Ioan Neamtu, baza materiala a liceului se dezvolta constant. In 1967 este inaugurata sera de flori si legume. Se realizeaza: ferma scolii (in suprafata de 65 ha), microcomplex viticol, microcomplex zootehnic, parcul de masini si tractoare, 25 de cabinete si laboratoare tehnologice, in 1980 fondurile puse la dispozitia liceului de catre IAS Husi ajungand la 1.500.000 lei.

Din pacate, dupa 1990, datorita situatiei dezastroase din agricultura romaneasca, a aberantei legi 18/1991, si situatia acestui liceu se degradeaza. Intr-o zona cu un potential agricol enorm precum cea a Husului, acest liceu ar trebui sa fie unul de top. Insa, din pacate, astazi multi absolventi nu profeseaza in meseria in care s-au pregatit (mecanici agricoli, zootehnisti, horticultori, etc)!



-Un liceu teoretic, astazi Colegiul National Cuza-Voda Husi

A fost infiintat initial ca si gimnaziu, in anul 1889. In 1913 este inaugurata cladirea veche si sala de sport.

Din 1918 devine liceu.

In 1933 este inaugurata si fosta casa a directorului, astazi biblioteca liceului.

In 1959 la cladirea veche se adauga alte doua corpuri.

Intre anii 1969-1970 este construita cladirea noua, in 1970 se introduce incalzirea centrala cu calorifere, in 1972 se construiesc vestiarele langa sala de sport.

Cladirea veche este grav afectata de cutremurele din 1977 si 1986, fiind ulterior consolidata.

Pentru o scurta perioada de timp, in anii 80, au existat cateva clase cu profil industrial, care pregateau muncitori calificati (strungari, frezori, etc), practica acestora facandu-se la SUC/Petalul.

In 1990 directorul liceului era Gheorghe Hoha, dupa 1990 fiind un timp senator si astazi consilier local.




-Clubul Elevilor- pe atunci Clubul Pionerilor

Functioneaza intr-o cladire veche, frumoasa, situata langa sediul primariei.

Desi inainte de 1989 existau multe ingerinte politice si ideologice in activitatea acestei institutii, totusi s-au realizat atunci si cateva lucruri bune, existând cercuri tehnico-aplicative, artistice, de desen, de muzica, sportive, etc, unde elevii isi puteau dezvolta sau insusi diverse aptitudini.


8. Institutii de cultura

Si inainte de 1940 Husul a fost un important centru cultural al tarii (este adevarat- nu de talia Bârladului) , in Husi nsau in jurul sau nascandu-se mari personalitati din istoria poporului roman, precum: A.I.Cuza (desi locul nasterii acestuia este discutat cu Bârladul) , Dimitrie Cantemir, Alexandru Giugaru, Nicolae Malaxa, Mihai Ralea, Mina Dobzeu, Stefan Dimitrescu, , fara ca lista sa fie epuizata.

Din pacate insa, potentialul cultural al orasului a fost foarte slab valorificat, neexistant nici macar o casa memoriala!

Principalele institutii de cultura din oras erau in 1989:


-Casa de cultura Alexandru Giugaru, care functioneaza (din 1968) intr-o cladire veche, construita in 1892, cladire cu valoarea istorica si arhitecturala.

Inainte de 1989 era relativ bine intretinuta, dar astazi se afla intr-o stare de degradare avansata.

Desi chiar si Gheorghe-Gheorghiu-Dej, când a fost intr-o vizita la Husi, a promis ca va aloca fonduri pentru constructia unui local nou si modern pentru casa de cultura, acest lucru nu s-a realizat.

In 1989 in incinta casei de cultura functionau diverse formatii si brigazi artistice, coruri, trupe de dansuri populare si moderne, etc.

Se remarca activitatea ansamblului muzical Trandafir de la Moldova, sau a ansamblului muzical Stejarelul din comuna Padureni, condus de primarul de acolo Temistocle Diaconu (care a fost cu acest ansamblul in turnee artistice in Europa si inainte de 1989).




-Biblioteca municipala Mihai Ralea

Initial a functionat intr-una din cea mai frumoasa cladire din oras, care era situata langa actuala cladire a postei.

In 1986 cladirea in care functiona biblioteca este afectata de cutremur.

In 1988, motivandu-se ca nu se gasesc chipurile fonduri pentru consolidarea cladirii, autoritatile locale de atunci (prima secretara Maria Roman) comit o adevarata crima impotriva culturii husene, demoland cladirea! Pe locul ei a inceput constructia unui bloc, si aceasta abandonata dupa revolutie. Astazi, pe locul unde era vechea biblioteca, exista terasa La Posta!

Actualul sediu al bibliotecii municipale a fost inaugurat la 15 ianuarie 1991, fiind situat la parterul unui bloc de pe strada A.I.Cuza.




-Fostul teatru de vara, care era situat in incinta parcului Cuza-Voda. Cu ocazia lucrarilor de modernizare a parcului din ultimii ani, acesta a fost din pacate desfiintat.




-Fostul cimematograf

Primul cinematograf din Husi a fost instalat inainte de 1940, in cladirea care astazi gazduieste Casa Armatei, si s-a numit Rodina.

In anul 1983 se da in folosinta cinematograful Dacia care are doua sali (A-300 locuri, B-180 locuri) si avea conditii excelente pentru aceea vreme: hol spatios pentru expozitii, scena cu patru culise, sali capitonate in lemn, ecrane absorbante si fotolii tapitate). Din pacate, in anii 90 este inchis, ulterior in aceea locatie functionand diverse activitati fara nici o legatura cu viata culturala (sali de jocuri mecanice, discoteca).

Astazi fostul cinematograf se afla intr-o stare de degradare accentuata, locatia fiind practic abandonata, desi a fost trecuta din administrarea RADEF in cea a primariei Husi.




9. Institutii de cultura spirituala.

Husul a fost numit intr-un timp orasul scolilor si al bisericilor. Regimul ateist comunist instalat in 1945 nu a reusit sa invranga credinta religioasa a majoritatii locuitorilor din oras.

In 1989 in Husi existau:

- 9 biserici ortodoxe (Sfintii Petru si Pavel, Sfantul Nicolae, Sfintii Voievozi, Inaltarea Domnului, Sfantul Ion, Sfantul Dumitru, Sfantul Gheorghe, Sfantul Toma, cea din Dobrina).

Dupa 1990 se vor adauga inca doua biserici ortodoxe (Sfantul Ilie, Sfintii Ioachim si Ana- ultima construita in 1990 cu sprijinul financiar a lui Ioan Neamtu, fostul director al IAS) si o manastire ortodoxa (Schimbarea la Fata, inaugurata in 1996).


-Doua biserici catolice (Sfantul Anton si Sfanta Maica Maria).


-O sinagoga


-Doua cimitire ortodoxe


-Un cimitir catolic (in cartierul Corni)


-Un cimitir evreiesc (abandonat)


La sfarsitul anilor 80, preotul Mina Dobzeu i trimite 7 scrisori destinate personal lui Nicolae Ceausescu, in care critica ateismul si degradarea moralei ortodoxe a poporului roman. Nu stiu daca Ceausescu a citit acele scrisori, dar preotul Dobzeu a fost anchetat pentru acest gest.

In septembrie 1996 este reinfiintata Episcopia Husilor, reparandu-se astfel o mare nedreptate facuta in 1949.

10. Asistenta sanitara

Primul spital din oras a fost inaugurat la 1/13 octombrie 1863, in casa donata de Dimitrie Castroian.

La 2/15 noiembrie 1897 este inaugurat (in prezenta medicului Radu Kernbach) un nou local pentru spital (actuala cladire de boli contagioase).

In 1937 este inaugurat (in stil cubist) noul spital (vechea cladire a sectiei chirurgie).

Dupa 1950 au loc modificari importante in organizarea asistentei sanitare.


-Se construieste o cladire pentru policlinica, pe strada 1 Decembrie, pe locul fostei cladiri a primariei, distrusa in luptele din al doilea razboi mondial, de catre trupele germane in retragere.

-Sunt infiintate doua dispensare medicale, ambele functionand in cladiri vechi: unul in cartierul Bulgari, in casa unde s-a nascut Mihai Ralea, si altul in cartierul Corni.

-Sectia de pediatrie este mutate in casa "Iorgu Berea", situate la intersectia strazilor 1 Decembrie si Mihail Kogalniceanu.

-Sunt infiintate mai multe cabinet medicale stomatologice.


Dintre realizarile evidente in privinta asistententei sanitare din aceea perioada, se pot aminti:

-Eradicarea unor boli "istorice"

-Asigurarea gratuitatii asistentei medicale pentru toti cetatenii romani (totusi, lumea se mai ducea la doctor cu in pachet de Kent)

-O profilaxie imbunatatita in domeniul sanitar, vaccinarea elevilor si prescolarilor



Insa cutremurele din 1977 si 1986 au efecte grave asupra asistentei medicale din Husi. Ca urmare a acelor cutremure, casa "Iorgu Berea" unde functiona sectia de pediatrie, este grav afectata, astfel sectiile de pediatrie si boli interne (in lipsa spatiului sufficient in localul construit in 1937 de pe strada 1 Decembrie) sunt mutate la caminul de batrani, in zona industrial, la marginea orasului!


Astfel apare necesitatea stringenta de constructive a unui local nou si modern pentru spitalul din Husi. Insa, in conditiile politicii de "economie" a anilor 80, aprobarea unor asemenea investitii era destul de dificila.

Prin diverse metode- mai "neortodoxe"- inclusive prin produse agricole carate de la Husi la Bucuresti (numai Ioan Neamtu cred ca stia cate produse agricole s-au carat la Bucuresti pentru obtinerea aprobarii constructiei unui local modern de spital la Husi), si dupa unele zvonuri chiar printr-o mica "scamatorie" (se spune ca printre hartiile date la semnat Elenei Ceausescu a fost strecurata si cea privind necesitatea constructiei unui local nou de spital la Husi), in final aceasta investitie este aprobata.


Astfel, in anul 1988, incep lucrarile effective de constructive a unui nou local de spital la Husi- fosta sectie de pediatrie. Aceasta este inaugurata in 1994.


Din anul 1993 incepe constructia unui mare si modern local pentru spitalul din Husi, proiectul prevazand o cladire cu 3 corpuri, 4 etaje si cu o capacitate de 250 paturi, cuplata cu o pliclinica.

Dupa foarte multi ani, aceasta cladire este complet terminate si data in folosinta in totalitate (inclusiv noua policlinica, bucataria, spalatoria, sala de mese) in anul 2011!


Darea in folosinta a noii cladiri duce din pacate la abandonarea foste cladiri (inaugurata in 1994) in care a functionat sectia de pediatrie.


Astazi spitalul municipal Husi are in patrimoniu urmatoarele cladiri (in ordinea constructiei lor):


-Cladirea sectiei de boli infectioase, inaugurata in 1897, dar renovate

-Cladirea sectiei de psihiatrie, inaugurata in 1937 si renovate

-Cladirea principala cu policlinica, construita intre anii 1993- 2011.

-Alte anexe , precum: centrala termica, magazii, etc.

-Cladirea care a adapostit pana in 2011 sectiile de pediatrie si boli interne, cladire construita cu mari eforturi si sacrificii intre anii 1988-1994.
In present este abandonata, degradandu-se (in special la interior) semnificativ (nu am mai intrat acolo de foarte mult timp, insa din ce am auzit in interior este jale, furandu-se aproape tot ce inseamna instalatii).



De asemenea, in domeniu asistentei sanitare, in 1989 mai existau:

-Doua dispensare medicale

-Sanepidul, functionand la parterul unui bloc de pe strada 1 Decembrie
In prezent este din pacate desfiintat.

-Statia de salvare, care era atunci dotata cu autosanitare TV.
In ultimii ani, aceasta a fost modernizata, fiind dotata cu autosanitare noi, performante.

-Mai multe farmacii

-Cabinete stomatologice

-Un dispensar sanitar-veterinar, functionand intr-o cladire veche (renovate recent)



O problema serioasa in anii 80 in special era lipsa aparaturii medicale performante, o problema nici astazi rezolvata in totalitate.


Desi Husul beneficiaza de in local nou si modern pentru spital astazi, totusi persista lipsa aparaturii medicale performante, dar si insuficienta personalului medical .


Desi si printre medicii din Husi uscaturile nu au lipsit (si as spune din pacate la fel este si azi), totusi Husul a beneficiat si beneficiaza de serviciile unor medici foarte bine pregatiti profesional, dintre care pot aminti: Nicolae Hortolomei (creatorul unei valoroase scoli de chirurgie), Constantin Holicov (chirurgie), Puiu Viorel (fostul sef al sectiei de pediatrie si foarte bun prieten cu tata, amandoi fiind fosti colegi de liceu), Boris Pinteac si Aurel Chirea (obstretica-ginecologie), Tudor Stafie (boli interne si fost primar al orasului intre 2004-2008), Melania Ursu, Nelu Tataru si multi altii.


11. Asistenta sociala

Pentru asistenta sociala in Husi exista urmatoarele institutii:


-O cantina de ajutor social


-Serviciul de asistenta sociala, functionand in cadrul primariei Husi. Incepand din anul 2011 acest serviciu are sediul in incinta cladirii fostei policlinici. In 2011 (cand s-a inaugurat noua cladire a spitalului si implicit noua policlinica), spitalul cedeaza cladirea in care a functionat veche policlinica catre primaria Husi, care renoveaza cladirea si muta in ea asistenta sociala, un centru consultativ si politia locala.


-Un camin de batrani, situate la iesirea din Husi spre Stanilesti.
Desi proiectul initial prevazusera ca acolo sa fie cazati numai batranii fara sustinatori, totusi, din lipsa spatiilor suficiente, tot acolo au fost si sunt cazate si persoanele care sufera de deficient locomotorii sau psihice.
Aceasta masura a creat si creeaza o atmosfera destul de stresanta si nepotrivita pentru batranii cazati acolo, care ar aveea nevoie de liniste, si nu galagie, etc!


-O scoala profesionala speciala, pentru fete cu deficiente psihice.
Este situate imediat dupa prima bariera, pe strada Dobrina, si a fost infiintata in anul 1963, in locul fostului penitenciar.
In 1965 cladirea in care functioneaza scoala a fost consolidata, iar intre anii 1970-1980 sunt realizate: cantina, caminul, sala de sport, sera-lot pentru horticultura, etc.
In 1989 numarul elevelor de la aceasta scoala a ajuns la cca 400.

12. Activitatea sportiva


Stadionul din Husi a fost construit in anii 50, prin defrisarea unor vii apartinand atunci unui preot.

Ulterior, este modernizat, adaugandui-se noi anexe si dotari: tribune, tabela de marcaj, parcare, vestiar+cantina, centrala termica, instalatie de radiomplificare cu megafoane.

In anii 80 echipa de fotbal Steaua Mecanica Husi, sustinuta financiar de Sectia de Utilaj Complex (condusa de maistrul Teodor Loghin), activa in divizia C, si chiar in divizia B. Atunci la un meci de fotbal veneau si 3000 de spectatori. Pe acest stadion a jucat un meci si renumitul fotbalist Nicolae Dobrin.

Pe stadion ateriza si elicopterul care l-a adus de cateva ori pe Nicolae Ceausescu la Husi, iar in 1995 pe prim-ministrul de atunci Nicolae Vacaroiu.

Insa, pe de alta parte, incepand din anii 70, in jurul stadionului se construiesc mai multe blocuri, mult prea ingramadite, fapt care va impiedica extinderea stadionului.

In anii 80 a aparut chiar un proiect de desfiintare a stadionului (chipurile pe motivul ca se va construi un alt stadion mai mare in zona Dric), iar pe terenul ocupat de stadion urmau a fi construite blocuri sau chiar amenajata o orezarie! Din fericire acest proiect nu a mai apucat sa fie aplicat!

Dupa 1990, stadionul se degradeaza semnificativ, iar desfiintarea echipei de fotbal Steaua Mecanica Husi (ca urmare a retragerii sprijinului financiar oferit de SUC/Petalul) duce la o utilizare tot mai slaba a stadionului.

Ba mai mult, in ultimii ani, sub tribunele stadionului au aparut tot felul de societati si firme, fara nici o legatura cu activitatea sportiva.



Din pacate in 1989 Husul nu beneficia de o sala de sport moderna, singura sala de sport cat de cat acceptabila din oras fiind cea a liceului teoretic Cuza-Voda.

De-abia in anul 2004 (in cadrul unui program national de constructive a unor sali de sport) este construita si la Husi o sala de sport adecvata, dar care din pacate, in ultimii ani, este intretinuta necorespunzator (se afla in administrarea primariei).



Un fapt pozitiv inainte de 1989 a fost sistemul de selectionarea a copiilor care manifestau aptitudini sportive, profesorii de educatie fizica din scoli urmarind si preocupandu-se de acest lucru.



De asemenea, prin organizarea unor competitii sportive de masa, precum "Daciada", se urmarea si promovarea sportului si a miscarii fizice, ca in important mijloc de fortificare a sanatatii fizice.




13. Institutii ale ministerului de interne, apararii nationale si de justitie


a. Sediul militiei se afla intr-o cladire noua, situata pe strada Stefan cel Mare.

Insa dotarea tehnica a acesteia era precara, in unele cazuri militienii trebuind sa impinga autoturismele ARO din dotare, ca sa porneasca!

Ca si autoturisme de interventie, militia era dotata cu autoturisme ARO si Dacia-1300, dar si dubite TV.

In privinta mentinerii ordinii si linistii publice, Husul era un oras destul de linistit, in care nu se inregistrau in general fapte antisociale grave, militienii de la ordine publica facandu-si relativ bine datoria.

Totusi, in zona cartierului Corni, cateodata mai aveau loc unele altercatii sau batai, datorita unor cetateni care locuiau acolo si care mai faceau scandal.

O reputatie mai proasta o aveau militienii de la circulatie, acestia avand in unele cazuri un comportament arogant fata de conducatorii auto.

In privinta represiunii politice, trebuie spus ca in general aceasta nu a existat la Husi, dupa 1964. Orasul fiind mic, si practic toata lumea cunoscandu-se cu toata lumea- inclusiv toti cei care erau cadre de securitate erau cunoscuti ca atare in oras- nici cei de la militie sau securitate nu s-au angajat , dupa 1964, in actiuni represive.

Pe stadion, in restaurante, la iesirile la gratar sau iarba verde la Motoc sau Dobrina, se spuneau deschis glume despre regimul politic, uneori se critica regimul, si in general nimeni nu a patit nimic din cauza asta.



b. In incinta sediului militiei exista si un birou a securitatii, insa in Husi erau foarte putine cadre de securitate.

In mediul rural munca de securitate era realizata de seful de post.



c. Unitatea de pompieri

Este situata pe strada Stefan cel Mare, in imediata apropiere a sediului politiei.

In 1989 aveea in dotare 6 autospeciale Roman-Diesel si o dubita TV.

Astazi dotarea tehnica s-a imbunatatit, fiind achizitionate doua autospeciale noi (de tip Volvo) si alte echipamente.



d. In oras existau doua unitati militare:

-UM chimie, situata in apropierea garii.
In Romania existau numai doua unitati militare cu specific chimie- una la Oradea si alta la Husi.
Cea de la Husi a fost infiintata in acest oras, pentru a fi cat mai aproape de frontiera cu fosta URSS.

-UM graniceri, situata pe strada Dobrina, imediat dupa a doua bariera.
Astazi este Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Vaslui.


De asemenea, exista si Casa armatei.

Dupa ce in 1968 este infiintat actualul judet Vaslui, cu resedinta in orasul Vaslui, judecatoria si tribunalul raional din Husi sunt desfiintate, si astfel se elibereaza cele doua cladiri (construite in 1892) de pe strada Alexandru Giugaru.

In una din cladiri este mutat sediul Casei de cultura (unde exista si azi).

Cealalta cladire este trecuta in administrarea Ministerului Apararii Nationale, care muta acolo Casa armatei.

In 1996 Ministerul Justitiei reintra in posesia acestei cladiri (si reinfiinteaza judecatoria la Husi), astfel incat MAPn a trebuit sa gaseasca o noua locatia pentru Casa armatei.

Astfel, MAPn preia cladirea din centru, unde a functionat in perioada interbelica primul cinematograf din oras denumit Rodina, stabilind din 1996 in aceea cladire Casa Armatei.

De asemenea, mai exista un depozit vechi de munitii in zona Recea, dar si un poligon militar.




e. Justitia

Dupa 1950, la Husi a functionat o judecatorie si un tribunal raional.

In 1968, cu ocazia reorganizarii administrativ-teritoriale , acestea sunt desfiintate, Husul ramanan fara judecatorie pana in 1996!

In 1989 in tot judetul Vaslui existau numai doua judecatorii- la Vaslui si la Bârlad!

Astfel, cetatenii din Husi care vroiau sa se adreseze justitie, trebuiau sa se duca la Vaslui.

Aceasta situatia anormala a durat pana in anul 1996, când este reinfiintata judecatoria Husi, in incinta cladirii de pe strada Alexandru Giugaru care, cu aceasta ocazie,este renovata. Din pacate in ultimii ani cladirea nu a mai fost intretinuta corespunzator, începând sa se degradeze.

Dupa 1990 apar si in Husi mai multe birouri notariale particulare.

14. Institutii de protectia mediului


a. Ocolul silvic Husi a functionat initial intr-o cladire veche (dar frumoasa) care era situata pe strada 1 Decembrie.

Dupa ce aceea cladire este demolata, construindu-se blocuri, ocolul silvic este mutat in locatia actuala, pe strada Dobrina, unde este realizata o cladire noua (cu etaj) si alte dotari-anexa.

Tot acolo se afla si sediul Sectorului de exploadare forestiera.

Acesta aveea si o rampa de incarcare a materialului lemnos in vagoane de cale ferata, rampa situata in capatul liniei 17 (linie care deservea si santierul Constructorul).


Ocolul Silvic Husi aveea si alte unitati si amenajari in oras sau langa oras:


-O plantatie de zmeura, la iesirea din oras spre Padureni
Astazi nu mai exista.

-Fazaneria situata in apropierea campingului Dobrina, unde se cresteau fazani, care apoi erau exportati si uneori dati si catre angajatii ocolului silvic.
Astazi este abandonata, fiind scoasa la vanzare!

-Cantonul silvic Valea Teiului, situat intr-un cadru natural foarte frumos, in padurea Dobrina (la iesirea spre Tatarani). Era folosit si ca loc de organizare a unor evenimente festive, petreceri, sedinte, etc, la care participau angajatii ocolului silvic.

-Un fel de rezervatie pentru caprioare, in padurea Dobrina.



b. Statia meteo

Era situata la iesirea din oras, spre Albita.

In ultimii ani cladirea a fost renovata, insa statia meteo Husi a fost desfiintata, astazi aceea cladire apartinand directiei apelor romane.



c. In Husi exista si o filiala a AGVPS (Asociatia generala a vanatorilor si pescarilor sportivi), la parterul unui bloc de pe strada A.I.Cuza




15. Institutii economico-financiare


a. In 1989 in Husi exista o singura banca, si anume filiala Husi a Bancii Nationale, care functionau in cladirea situata pe strada General Gheorghe Teleman, cladire cu valoarea istorica si arhitecturala, inaugurata in 1940.
Dupa 1990 in aceea cladire a functionat Banca agricola, iar astazi Raifaissen Bank.


b. Trezoreria si finantele publice locale erau situate in incinta primariei.

In anul 2007 actualul ANAF (nu mai stiu cum se numea atunci) isi muta sediul din Husi intr-o cladire noua, ultramoderna (pentru a carei constructie s-au cheltuit sume mari de bani, desi nu cred ca era neaparat necesara realizarea pentru sediul ANAF de la Husi a unei asemenea cladiri), situata pe strada General Gheorghe Teleman.


c. In Husi exista si o filiala a ADAS (Administratia asigurarilor de stat), situata la parterul unui bloc, pe strada Florilor. astazi se numeste ASIROM.


d. De asemenea, la parterul unui bloc de pe strada Stefan cel Mare, este sediul CEC si al Agentiei loto-prono.


Dupa 1990 apar mai multe banci (astazi toate cu capital privat) in Husi: BCR (care-si construieste o cladire noua, ultramoderna), BRD, Banca Transilvania, Carpatica, etc.

De asemenea, apar mai multe societati de asigurari si alte servicii financiare.



16. Alte institutii publice



a. Sediul primariei se afla intr-o cladire construita in anii 1963-1964, care din cate am inteles urmeaza a fi renovata. Primaria dispune si de o sala de sedinte.


b. Evidenta Populatiei

In 1989 si mult timp dupa aceea a functionat in incinta sediului militiei (dupa 1990- politiei).

In anul 2011 primaria preia vechea cladire de pe strada 1 Decembrie (unde in trecut a functionat un laborator de analize medicale), o renoveaza (partial) si muta in aceea cladire sediul evidentei populatiei.


c. In anii 50 este construita cladirea in care a functionat policlinica.

Dupa ce in 2011 se termina constructia noii cladiri a spitalului municipal Husi si implicit a noii policlinici, cladirea vechii policlinici este cedata de Ministerul sanatatii primariei Husi, care o renoveaza, si muta acolo asistenta sociala, un centru consultativ si apoi si politia locala.


d. In Husi exista si o filiala a AJOFM Vaslui, situata la parterul unui bloc de pe strada A.I.Cuza.


e. De asemenea, exista si o filiala a ITM Vaslui.

17. Cateva aspecte privind sistematizarea urbana, constructia de locuinte si alte obiective edilitare.


a. Cartiere de blocuri

La începutul anilor 60, este construit primul bloc din Husi, situat pe strada Mihail Kogalniceanu, in cartierul Stadion. Alte cateva blocuri sunt construite in accelasi cartier, in imediata apropiere a stadionului, tot in aceea perioada.

Aceste prime blocuri construite in Husi au fost prevazute cu sobe cu lemne, pentru incalzire!


Apoi, spre sfarsitul anilor 60 si in prima parte a anilor 70, sunt construite si alte blocuri, tot in cartierul Stadion, si pe strada 1 Decembrie, spre gara.

Intre anii 1972-1974 se realizeaza si primele blocuri proprietatea personala din Husi. Este vorba de 3 blocuri cu cate o singura scara si 20 de apartamente fiecare, realizate in cartierul stadion, pe Aleea-Stadion.
Spre deosebire de celelalte blocuri din oras, acestea au fost realizate cu o calitate mai buna: pereti din caramida (si nu din placi prefabricate de beton), camere spatioase si decomandate, finisaje mai bune, spatiu verde in jurul blocului, etc!
Intr-un astfel de bloc locuiesc si eu.


Tot in aceea perioada, de-a lungul Aleii Mihail Kogalniceanu (tot in cartierul Stadion), se realizeaza si doua blocuri tip vila (cu un singur etaj si doar cate 4 apartamente, cu teren in jur), dar si cateva case tip duplex (cu cate 3 camere, baie,, bucatarie). Intr-o astfel de casa locuia in anii 70 si fostul prim-secretar al orasului Husi Gheorghe Croitoru.




Constructia de blocuri in zona centrala incepe in a doua parte a anilor 70.

Desi constructia acestor blocuri era necesara, totusi s-au facut si unele greseli :


-In primul rand, s-au demolat unele cladiri vechi, de mare valoare arhitecturala si istorica, care ar fi trebuit pastrate si restaurate (fostul sediul al postei construit in 1934, fosta biblioteca-era una dintre cele mai frumoase cladiri din oras, unele case vechi, dar cu valoare istorica si arhitecturala)


-Apoi, din cauza politicii de a nu se lua din terenul agricol si a nu se extinde prea mult perimetrul construit al oraselor, in zona centrala (dar si in cartierul Stadion) blocurile au fost construite mult prea inghesuite, mult prea aproape unul de altul, nelasandu-se loc suficient intre blocuri, pentru amenajarea unor spatii verzi, etc.

Acest aspect este vizibil mai ales in jurul pietii sau in jurul stadionului.


-Nu s-au prevazut spatii suficiente a fi lasate pentru parcari, astfel incat astazi, când numarul de autoturime personale a crescut foarte mult si in Husi, parcarea acestora a devenit o problema.


-Datorita modului cum au fost proiectate si amplasate blocurile din zona centrala, unele strazi au ajuns sa fie strazi infundate la un capat, alte au fost scurtate sau au capatat un traseu in zigzag, in loc de unul drept cum aveau inainte de constructia blocurilor, îngreunând astfel circulatia rutiera in centrul orasului.

Un exemplul negativ in acest sens este traseul strazii General Gheorghe Teleman (in 1989- Republicii).

Inainte de constructia blocurilor din zona centrala, aceasta strada aveea un traseu drept, facand legatura intre strada A.I.Cuza si strada Stefan cel Mare.

Dupa constructia blocurilor din zona centrala , aceasta strada a capatat un traseu ciudat: Dupa desprinderea din strada A.I.Cuza, se opreste brusc in fata unui bloc (la parterul caruia se afla fostul cinematograf Dacia), dupa care face o curba stransa la dreapta, dupa care se opreste din nou brusc in fata altui bloc (la parterul caruia se afla sediul SC Gaz Est Vaslui filiala Husi), dupa care face o curba stransa la stanga, si abia apoi face legatura cu strada Stefan cel Mare!

De asemenea, si Bdul. 1 Mai se termina brusc in fata unui bloc.

Strada Stefan cel Mare are un traseu modificat in apropierea sediului politiei, ca urmare a constructiei unor blocuri . Insa prin aceasta s-a urmarit si o idee ascunsa atunci- ca Biserica episcopala Sfintii Petru si Pavel (simbolul orasului) sa nu mai poata fi vizibila de la capatul dinspre scoala nr.2 a strazii Stefan cel Mare!



In anii 80 sunt demolate cateva case vechi (dar frumoase) care erau situate de-a lungul strazii A.I.Cuza, dupa biserica sfantul Gheorghe. Acolo urmau a fi construite blocuri, dar a venit revolutia.


Alte blocuri s-au construit intre Bdul. 1 Mai si Strada Stefan cel Mare, unele din acestea (desi construite in anii 80) fiind prevazute cu sobe cu lemne pentru incalzire!



De asemenea, si in zona industriala s-au construit cateva blocuri, inclusiv de garsoniere.

Camine de nefamilisti au avut urmatoarele intreprinderi: Husana (in zona industriala, astazi acel fost camin de nefamilisti fiind cunoscut in oras ca locul la chilotii zburatori), SUC/Petalul (pe strada Stefan cel Mare, doua camine de nefamilisti) si fostul santier Constructorul/Recon (pe strada 1 Decembrie, in apropierea garii).


Ultimile blocuri construite in Husi inainte de revolutie au fost cele situate intre strada A.I.Cuza si asa-zisa sosea de centura, si pe strada A.I.Cuza.

Aici s-au realizat si singurele doua scari de bloc din Husi cu 6 etaje si lift. Astazi nici unul din cele doua lifturi nu functioneaza!



La momentul revolutiei, se mai aflau in constructie alte cateva blocuri:


-Unul pe Bdul. 1 Mai (va fi terminat de construit de catre ANL abia in 2004-2007)

-Altul pe locul fostei biblioteci , langa cladirea postei. Constructia lui a fost abandonata, astazi pe acel loc fiind terasa La Posta.

-Altul pe strada Stefan cel Mare

-Si unul situat langa bazarul de pe Bdul. 1 Mai (va fi terminat dupa 1990)



Dupa 1990 s-au mai construit foarte putine blocuri in Husi:


-Blocul ANL de pe Bdul. 1 Mai, terminat in 2004-2007 (constructia lui incepusera inainte de 1989)

-Blocurile ANL din zona industriala

-Blocul de pe strada Stefan cel Mare

-Blocul de langa bazarul de pe Bdul. 1 Mai

-Pana cel tarziu in toamna acestui an urmeaza a fi date in folosinta blocurile ANL construite pe locul fostei rampe de descarcare a prefabricatelor din beton din vagoane, situate in imediata apropiere a fostei HM Podgoriile Husului.


O problema ar fi si lipsa spatiilor libere, in special in zona centrala , in acest moment , pentru dezvoltari imobiliare si constructia de blocuri/ansambluri rezidentiale.

Un spatiul liber care ar putea fi valorificat in acest sens ar fi cel situat la est de strada Episcop Grigore Leu si de Soseaua Husi- Stanilesti (Falciu).
Acolo ar fi spatiu arhi-suficient pentru constructia de blocuri/ansambluri rezidentiale.

b. Cartiere de case


Din pacate, trebuie spus ca acestea au fost neglijate inainte de 1989, aici facandu-se foarte putine investitii.

Majoritatea strazilor din cartierele de case erau doar pavate cu piatra de rau (putine strazi din aceste cartiere fiind asfaltate), reteaua de canalizare era foarte putin extinsa in aceste cartiere, iar cea de apa nu exista pe toate strazile din aceste cartiere.

Astazi aceste probleme au fost in mare parte rezolvate- multe din strazile din aceste cartiere au fost asfaltate, a fost extinsa reteaua de apa si canalizare, dupa 2004 a aparut reteaua de gaz metan.

Cartierele de case din Husi sunt:


-Dobrina
Este situat la intrarea in Husi dinspre Crasna.
Casele din aceast cartier au inceput sa fie construite dupa 1890, cand s-a dat in functiune linia ferata (pe atunci-ingusta) Crasna-Husi .
Aici se afla autogara, districtul intretinere drumuri nationale, ocolul silvic, o scoala speciala, depozite de marfuri (ale fostului ICSM), sediul politiei de frontiera, santierul Constructorul, un rezervor de apa, un motel si o pensiune, manastirea Schimbarea la Fata (inaugurata in 1996) , o biserica si un cimitir ortodox, dar si o fosta scoala generala (nr.6).
Este strabatut de strada Dobrina, alte strazi importante fiind: Soseaua Husi-Iasi, Strada Gheorghe Balan (care face legatura cu strada Sara si cu cartierele Cotroceni si Corni), Aleea Dobrina, Strada Garii.


-Gara-Saca
Cuprinde casele situate de-a lungul strazilor Saca si Drum Combinat, dar si cateva blocuri situate de-a lungul strazii 1 Decembrie (in fata spitalului).
De-a lungul strazii Saca au existat/exista si cate obiective economice importante: fostul depozit Peco/Petrom, moara Ceahlaul, baza de receptie a cerealelor.
La capatul strazii Saca, cartierul urma a fi strabatut si de calea ferata spre zona industriala.


-Cartierul Brosteni
Cuprins intre strada 1 Decembrie (de la intersectia cu strada sergent erou Arhire Stefan) si asa-zisa sosea de centura. Cartier predominant de case (dar exista si cateva blocuri- de-a lungul strazii 1 Decembrie si in zona Electrosanit. In acest cartier se afla cladirea veche a liceului agro-industrial, combinatul de vinificatie, iar de-a lungul asa-zisei sosele de centura si sediile câtorva institutii (cresa, baia publica, scoala profesionala cu un sediu nou, sediul EON Moldova, un depozit si magazin de materiale de constructii).
De-a lungul strazii 1 Decembrie se afla si un cabinet stomatologic, fosta policlinica (construita in anii 1950. Acum centrul consultativ si de asistenta sociala), clubul elevilor (intr-o cladire veche frumoasa), primaria, cantina de ajutor social, Protopopiatul Husi (intr-o cladire veche renovata).
Principalele strazi care strabat acest cartier sunt- Capitan Carp, Fundatura Viilor, Drum Combinat, Drum Donea, Calea Calarasilor, strada Dimitrie Castroian, strada sergent erou Arhire Stefan, strada Nicolae Cisman si strada Sfantu Gheorghe.
In ultimii ani in acest cartier au aparut numeroase vile, ale unor vamesi, politisti de frontiera, a primarului, a fostului viceprimar, etc.
Cartierul urma a fi strabatut de calea ferata spre zona industriala.


-Cartierul Plopeni
Situat la sud de strazile Sfantu Gheorghe (asa-zisa sosea de centura) si A.I.CUza. Aici se afla doua biserici ordodoxe (Sfantu Gheorghe si Sfantul Ion), doua foste centrale termice (in apropierea asa-zisei sosele de centura), garajul serviciului de salubrizare, dar si fostele birouri ale cooperatiei de consum . Langa acest cartier se afla si intreprinderea Petal SA (fosta SUC).
Principalele strazi ce strabat acest cartier sunt Ioan Voda cel Cumplit (Viteaz, fosta strada Draslavat), Nicolae Balcescu- Locotenent Gavril Teodoru, strada Arion si strada Iancu Postu.
Cartierul urma a fi strabatut de calea ferata spre zona industriala.


-Cartierul Bulgari
Cuprins intre strazile Toma Kisacoff (care-l separa de cartierul Raiesti), Ana Ipatescu (care-l separa de zona industriala) si Calea Basarabiei. Aici se afla o scoala generala (nr. 4) si un fost dispensar medical (acum cabinete ale medicilor de familie)(care functioneaza in casa unde s-a nascut omul politic si filozoful Mihai Ralea).
Denumirea cartierului provine de la colonistii bulgari stabiliti initial aici, care se ocupau cu legumicultura.
Principalele strazi care strabat cartierul sunt: Anton Sarbu, Locotenent Dragulet si Stefan Popa Iliescu.

O extensie a acestui cartier este si zona cuprinsa intre strada Calea Basarabiei, strada Moldovei si un parau.


-Cartierul Raiesti
Cuprins intre strazile Paul Barais, maior Popescu, Gheorghe Frent (care-l desparte de cartierul Corni), Ana Ipatescu (care-l desparte de cartierul Dric), Toma Kisacoff (care-l desparte de cartierul Bulgari), Calea Basarabiei (fosta strada Carpati) si strada Stefan cel Mare. In acest cartier se afla doua biserici ortodoxe- Sfantul Dumitru si Inaltarea Domnului.
Principalele strazi care strabat cartirul sunt: Anton Sarbu, Gheorghe Bucur si Octav Hagiu.


-Cartierul Corni
Cuprins intre strada Corni (de la al doilea pod pana la Episcopie aceasta strada separa cartierul Corni de cartierul Cotroceni), strada Stefan cel Mare (care-l separa de zona centrala), strada Paul Barais, strada maior Popescu , strada Gheorghe Frent (care-l separa de cartierul Raiesti) si fostul terasament al fostei cai ferate inguste Podgoriile Husului HM- Albita- Bucovat si DC Husi-Duda-Arsura, in partea sa nordica.
Principalele artere rutiere din cartier sunt strada Corni , strada Bariera Pascal si strada Mos Ion Roata.
In cartierul Corni se afla un fost dispensar medical (astazi cabinete ale medicilor de familie), o scoala generala (nr.5, astazi inchisa), doua biserici catolice (majoritatea locuitorilor de aici sunt de religie catolica) , cimitirul catolic, o moara (Vasuta).
Cartierul este strabatut de linia nr. 3 de transport urban in comun (Sat Epureni- Statia meteo).
De-a lungul strazii Stefan cel Mare, exista sediile câtorva unitati- birourile Episcopiei (intr-o cladire veche renovata), unitatea de pompieri, circumscriptia sanitar-veterinara, un camin de nefamilisti a Petalul SA, un complex mestesugaresc si unul din cele doua bazare a orasului.

De asemenea, tot in aceasta zona, exista- un orfelinat catolic, o cladire veche (dar renovata) apartinand scolii nr. 3 si un fost internat scolar (acum in paragina).

Tot de-a lungul strazii Stefan cel Mare, exista cateva foste case evreiesti. Dupa plecarea masiva a evreilor din Romania in anii 1960, acestea au fost lasate in paragina, degradandu-se. Acestea ar trebui demolate (toate casele vechi, insalubre, paraginite si nesigure situate de-a lungul strazii Stefan cel Mare, de la magazinul Agricultorul si pana la bazar, in locul lor putandu-se amenaja parcari (foarte necesare in zona, unde traficul din zona bazar-piata este foarte aglomerat). Tot aici se afla si fostul hotel Dobrina, demolat in 2010.

La începutul anilor 90, in acest cartier au avut loc numeroase fapte antisociale- batai, scandaluri, etc. De obicei, cei care locuiau in acest cartier se bateau cu cei care locuiau in alte cartiere sau cu cei care veneau din satele Duda si Epureni, si care pentru a ajunge in centru orasului, inevitabil trebuiau sa treaca prin cartirul Corni.



-Cartierul Dric
Este un cartier aparut dupa 1946.
Este cuprins intre strazile Gheorghe Frent, Ana Ipatescu (care-l separa de cartierul Raiesti), Toma Kisacoff (care-l separa de zona industriala).
Pana in anii 70, la marginea acestui cartier exista o pista inerbaiata, unde aterizau avioane usoare a Aviasan sau pentru stropirea culturilor agricole. Apoi aceea pista a fost desfiintata, platandu-se vita de vie.

In ultimii ani cartierul s-a extins mult, prin acordarea de catre primarie a unor loturi in vederea constructiei de case (un lot avand o suprafata de 300 mp), aparand astfel cartierele Dric-2 si Dric-3, inclusiv pe fostul teren al fostei fabrici de conserve (teren care era cultivat cu legume inainte de 1989).

In apropierea cartierului se afla cimitirul municipal (cimitirul ortodox Eternitatea).



-Cartierul Nou
Situat la marginea zonei industriale, constructia acestui cartier incepand din anii 1994-1995, când primaria a concesionat aici locuri pentru constructia de case, in suprafata de 300 mp/loc de casa.
Toate strazile din acest cartier sunt asfaltate si exista retele de apa, canalizare si gaz metan.
Este marginit la est de strada Episcop Grigore Leu, care face legatura intre Soseaua Husi-Stanilesti (Falciu) si Soseaua Husi-Albita.
Este deservit de linia 2 de transport urban in comun Cartier Dobrina- Cartierul Nou (linie infiintata dupa 2005).



-Cartierul Cotroceni
Cuprins intre strada Corni (care-l separa de cartierul Corni de la al doilea pod la Episcopie), viile Episcopiei, unitatea militara de chimie, si santierul constructorul. Principalele strazi care strabat acest cartier sunt- strada Sara, strada Gheorghe Balan , respectiv strada Alecu Ghitescu, strada Deal Cotroceni, dar si strada Petru Filip. In acest cartier se afla fostul (acum asociatie agricola) CAP-Corni, dar si cateva case tiganesti (situate de-a lungul strazii Episcopiei)
Prezenta tiganilor in zona apropiata Episcopiei se explica astfel: in perioada medievala, bisericile si manastirile aveau robi tigani. Dupa ce acestia au fost eliberati din starea de robie, au ramas tot in acele locuri.

c. Cladiri vechi, de patrimoniu, cu valoarea istorica si arhitecturala


Din pacate in acei ani, aceste cladiri au fost lasate in paragina, sa se degradeze, nefiind renovate. Ba mai mult, unele din ele au fost chiar demolate.

Cladirile vechi, de patrimoniu, care mai exista inca in oras si care au fost renovate sau ar trebui renovate sunt:


-Casa Adam Mitache, poate cea mai frumoasa cladire din oras, construita in secolul 19.
Pana in 1950 aici a functionat Prefectura Judetului Falciu.
Intre 1957- 1990 in aceasta cladire a functionat sediul IGO (Intreprinderea de gospodarire oraseneasca)
Din 1990 aici este mutat sediul Muzeul Orasenesc (Municipal din 1995) Husi.
Insa la scurt timp, peretii cladirii sunt atacati de o ciuperca, in 1993 cladirea fiind inchisa publicului vizitator.
Apoi se degradeza semnificativ.
In anul 2000, directoarea de atunci a Muzeului Municipal Husi ( Violeta Teodoru Bazarciuc) este ucisa in incinta cladirii, autorul sau autorii crimei nefiind descoperiti nici pana azi.
In 2007 incep lucrarile de renovare a acestei cladiri, dar astazi acestea sunt oprite.


-Casa Iorgu Berea.
Cladire construita in 1889.
Dupa 1950 a adapostit sectia de pediatrie a spitalului.
Grav afectata de cutremurele din 1977 si 1986 este abandonata.
In 2004 este preluata de Episcopia Husilor, renovata si utilizata pentru mutarea Muzeului de arta veche bisericeasca (singurul muzeu care functioneaza astazi in Husi).


-Cladirea in care functioneaza Clubul elevilor.
Ar trebui renovata.


-Casa Armatei (fostul cinematograf Rodina).
Cladirea se afla in administrarea MAPn, care din pacate nu a renovato corespunzator.


-Cladirea fostei banci Albina, situata la intersectia strazilor A.I.Cuza si Florilor, aflata intr-o stare avansata de degradare.


-Doua case vechi, cu o arhitectura deosebita, situate pe strada Florilor.


-Cladirea fostei cofetarii Macul Rosu. Ar trebui renovata.


-Sediul Raifeissen Bank. O cladire construita in 1940, bine intretinuta.


-Restaurantul Podgoriile Husilor, care functioneza intr-o cladire veche, bine intretinuta.


-Cateva case vechi situate de-a lungul strazii General Gheorghe Teleman (intre hotel si restaurantul Podgoriile Husului). Una a fost renovata (functionand o farmacie in incinta ei) alta se afla in curs de renovare.


-Casa de cultura Alexandru Giugaru.
O cladire construita in 1892, aflata in prezent intr-un stadiu avansat de degradare.


-Sediul judecatoriei, construit tot in 1892.
Dupa ce cladirea a fost retrocedata Ministerului Justitie in 1996, a fost renovata. Dar in ultimii ani nu mai este intretinuta corespunzator, începând a se degrada.


-Cladirea veche a liceului teoretic Cuza-Voda
Construita in 1913, in 1959 este extinsa.
A fost renovata.


-Hala de carne si lactate.
O cladire construita in 1890. A fost renovata.


-Cladirea situata pe strada Stefan cel Mare, care adaposteste birourile Episcopiei Husilor. A fost renovata.


-Cladirea care adaposteste Protopopiatul Husi, situata pe strada 1 Decembrie. A fost renovata.


-Biserica episcopala Sfintii Petru si Pavel, monument istoric


-Biserica ortodoxa Sfantul Gheorghe, monument istoric.


-Palatul episcopal
Cladire construita in secolul 19, cu valoare arhitecturala.
Intre 1957- 1990 aici a functionat muzeul orasenesc Husi, iar intre 1990- 2004, aici a functionat Muzeul de arta veche bisericeasca.
Astazi cladirea necesita a fi renovata.


-Cladirea situata pe strada A.I.Cuza, care a adapostit in trecut birourile cooperatiei de consum.
A fost renovata in ultimii ani.


-Cladirea statiei CFR Husi
Initial era netencuita la exterior, fiind realizata din caramida rosie de Ciurea.
Din pacate in 1990 sefii regionalei CFR Iasi (chipurile pentru a moderniza cladirea) decid tencuirea ei la exterior, pierzandu-se astfel farmecul dat de caramida rosie de Ciurea.
In anul 2004 cladirea este partial modernizata, prin montarea de usi si geamuri termopan. Insa lucrarile de modernizare a cladirii se opresc brusc, neterminate, atunci când fostul sef al CFR-Infrastructura Mihai Necolaiciuc este destituit din functie si acuzat de fapte grave de coruptie.
Dupa 2012 cladirea incep sa se degradeze, nemaifiind intretinuta si nici pazita.



Asadar, Husul are destule cladiri vechi care pot si trebuie sa fie renovate, realizarea acestui lucru ar reda orasului un anumit farmec (pierdut in mare parte dupa razboi), dar ar contribui si la atragerea de turisti.




Din pacate dupa 1970 in special, au fost demolate unele cladiri vechi, de mare valoare istorica si arhitecturala, care nu trebuiau demolate:


-Fostul sediul al postei din zona centrala, construit in 1934 si demolat in anii 70

-Fosta cladire a bibliotecii, care era situata langa actuala cladire a postei.
Dupa ce cladirea a fost afectata de cutremurul din 1986, prima secretara Maria Roman, motivând chipurile ca nu se gasesc fonduri pentru consolidarea cladirii, decide demolarea ei in 1988.

-Casa unde se presupune ca s-a nascut Alexandru Ioan Cuza (desi locul nasterii acestuia este disputat cu Bârladul)

-Unele case situate pe strada A.I.Cuza, dupa biserica Sfantul Gheorghe.



Insa unele cladiri vechi care exista si care se afla intr-o stare avansata de degradare si nu mai pot fi renovate ar trebui demolate, deoarece strica aspectul localitatii si chiar pun in pericol viata sau integritatea fizica a celor care trec pe langa ele, iar in cazul unui cutremur mai puternic pot provoca situatii dramatice.

Aceste cladiri ar fi:

-Doua cladiri foarte vechi, din curtea spitalului

-Cladirile vechi din curtea fostului spital de copii (fosta locatie a sectiei de pediatrie), care in prezent sunt abandonate

-Vechile case evreiesti de pe strada Stefan cel mare, cuprinse intre magazinul Agricultorul si bazar.

d. Aspecte privind circulatia rutiera si pietonala in interiorul orasului


In aceasta privinta, existau si in 1989, dar se manifesta pregnant astazi (când numarul de autovehicule din oras a crescut foarte mult) cateva probleme majore, generate de:


-Lipsa unei sosele de centura adevarate a orasului.

Tinand cont de faptul ca orasul este strabatut de drumul european E581 care asigura traficul rutier spre vama Albita si spre Chisinau- Odessa, tranzitul autocamioanelor, autocarelor, etc prin interiorul orasului Husi are multiple efecte negative.

In anii 80 s-a incercat o solutie de carpeala pentru rezolvarea acestei probleme, prin realizarea unei asa-zise sosele de centura, pe strazile Sergent erou Arhire Stefan, Nicolae Cisman, Sfantul Gheorghe.

Solutia optima ar fi- asa cum s-a propus- constructia unei adevarate sosele de centura a orasului, care sa se desprinda din DN24B/E581 in zona campingului Dobrina, sa urmeze spre nord valea paraului Lohan, apoi sa se indrepte spre est, sa intersecteze DJ Husi- Bunesti in dreptul fostei gropi de gunoi, apoi sa intersecteze DC Husi-Duda , dupa care sa reintre in DN24B/E581 inainte de satul Valea Grecului.
Lungimea soselei de centura a Husului pe acest traseu ar fi de 8 km, dar din pacate aceasta sosea de centura nu se numara printre prioritatile CNADNR astazi.



-Lipsa unor strazi de legatura intre cartierele de case, fapt care duce la suprasolicitarea strazilor din zona centrala si la aglomerarea acestora.

In acest sens ar trebui construite urmatoarele strazi de legatura intre cartiere:

-O strada care sa se desprinda din strada Dobrina inainte de a patra bariera, apoi sa faca legatura cu capatul strazii Saca, apoi cu Drum Combinat, sa intersecteze Calea Calarasilor (drumul spre castelul dintre vii) si sa faca legatura cu Drum Donea.Apoi, de la intersectia cu Drum Donea, construita o strada care sa faca legatura cu Fundatura Viilor. Apoi construita o strada care sa faca legatura directa intre Fundatura Viilor si Strada Capitan Carp. Apoi, de la capatul strazii Capitan Carp, realizata o strada care sa faca legatura directa cu cartierul Plopeni, strada care sa ajunga la intersectia strazilor Ioan Voda cel Viteaz si Iancu Postu. Apoi amenajate strazile Iancu Postu si Arion, pana la intersectia cu DN2A , la iesirea din oras spre Stanilesti (in zona statiei de asfalt)

Realizarea acestei artere rutiere in partea de sud a orasului ar imbunatati semnificativ legatura intre cartierele Dobrina, Brosteni si Plopeni, si ar duce in accelasi timp la descongestionarea strazilor Dobrina, 1 Decembrie, A.I.Cuza si Calea Basarabiei.



-Prelungirea strazii A.I.Cuza (care acum se infunda la poarta depozitului de materii prime a Petal) si legarea ei cu strada Arion


-Amenajarea Drum Voloseni, pentru a se realiza o legatura directa din zona industriala cu strada Arion


-Amejarea strazilor Alecu Ghitescu si Deal Cotroceni, pentru realizarea unei legaturi directe intre zona autogarii si a garii cu cartierul Corni.
Acest lucru ar duce la descongestionarea strazilor 1 Decembrie, Mihail Kogalniceanu si Corni.


-Amenajarea strazilor Gheorghe Balan si Sara, care asigura legatura intre cartierele Dobrina, Cotroceni si Corni


-Amenajarea strazii Mos Ion Roata, ca o alternativa la strada Corni.


-Amenajarea strazii care face legatura intre zona padurii si fostei halte Dobrina, a manastirii Schimbarea la Fata, a Castelului dintre vii si cartierul Brosteni.


-Prelungirea strazii existente, care se desprinde din Calea Basarabiei, trece pe langa fostul garaj de marfa a fostei ITA si pe langa blocurile din zona industriala, trece pe langa cimitir.

Aceasta strada- care acum se opreste in dreptul cimitirului- ar trebui prelungita pe langa cimitir si legata cu strada Costache Olareanu, pentru a se asigura o legatura directa cu cartierul Dric-2 si Dric-3.


-Prelungita strada Gheorghe Frent pana la fosta groapa de gunoi de la Recea, si de acolo realizata o strada noua care sa ajunga la statia meteo, in contextul extinderii cartierelor Dric-2 si Dric-3.


-Asfaltat si eventual largit in intregime Drum Recea, apoi, din dreptul parcului si fostului strand Recea, realizata o strada noua care sa intersecteze drumul spre Poganesti si apoi sa ajunga in DN24A, in zona statiei de asfalt.


-Datorita traficului intens, in jurul pietii sau a stadionului (pe Aleea Stadion) ar fi utila introducerea unor sensuri unice.


Constructia acestor noi strazi ar descongestiona traficul rutier din oras, dar ar oferi si posibilitatea extinderii orasului pe orizontala.


Din pacate astazi Husul nu are un plan urbanistic general, care sa precizeze clar si sa delimiteze strict zone functionale ale orasului.

In 1989 nu exista nici un semafor in Husi, primul fiind montat in noiembrie 2011 la intersectia strazilor Florilor si A.I.Cuza.

Ar mai trebui montat cel putin inca unul, la intersectia strazilor A.I.Cuza, Bdul. 1 mai, Stefan cel Mare si Calea Basarabiei, unde sunt probleme deosebite cu asigurarea vizibilitatii pentru conducatorii auto.


In ultimii ani s-au amenajat in mare parte trotuarele, dar si unele piste de biciclete.



O problema serioasa a orasului este reprezentata de diverse magazii, anexe gospodaresti si alte maghernite, construite si inainte de 1989, dar mai cu seama dupa 1990, pe langa blocuri!

In anii 90, multa lume chiar isi construisera diverse anexe pe langa blocuri, unde cresteau gaini, curci sau in unele cazuri chiar porci!

Aceasta situatie cu totul aberanta intr-un oras a fost partial eliminata in ultimii ani, când o mare parte din astfel de constructii neautorizate , insalubre si care stricau imaginea si aspectul orasului, de pe langa blocuri au fost demolate.

Insa cateva tot au mai ramas, si aici ar trebui aplicate masuri ferme.



18. Cei care au condus orasul Husi intre anii 1968- 1989

In aceea perioada orasul Husi a fost condus de 3 prim-secretari:


-Ioan Croitoru (1968-1979), originar din localitatea Lunca Banului.
A fost in general apreciat de locuitorii orasului.


-Aneta Slivneanu (1979-1987)
Desi nu era originara din Husi (inainte de a fi numita la Husi a fost sefa organizatiei de partid la fabrica de confectii Bârlad), a ramas totusi cu o amintire placuta in memoria husenilor.
S-a remarcat prin spiritul de initiativa si perseverenta sa, fiind o fire mai autoritara. Pentru aprobarea unor investitii pentru oras, nu ezita sa bata cu pumnul in masa, inclusiv in fata primului secretar al judetului Vaslui.
De multe ori, nu ezita inclusiv sa se duca personal pe santierele din oras, sa vada cum lucreaza muncitorii si daca-si fac bine treaba.
In 1987 este din pacate schimbata din functia de la Husi si numita la comitetul de partid din Braila.
A murit in urma cu cativa ani, in orasul natal la Bârlad.


-Maria Roman (1987-1989)
A lasat o amintire cu totul neplacuta pentru huseni, avand o fire aroganta si dispretuitoare fata de locuitorii orasului.
Inainte de a veni la Husi, era sefa de CUASC la Tanacu, o comuna de langa Vaslui.
La revolutie a fost cam fugarita din incinta primariei.

In schimb sotul sau- Roman Stelica (a fost seful statiei CFR Husi)- a fost un om de mare caracter moral, deosebit de apreciat si respectat in oras, pe care am avut onoarea sa-l cunosc personal, acesta fiind si foarte bun prieten cu tata.


In 1989 secretarul cu propaganda in orasul Husi era Vasile Munteanu, un om detestat de majoritatea husenilor, datorita firii sale arogante si dispretuitoare.
In timpul revolutiei a fugit din incinta primariei.



Intre anii 1968-1989, judetul Vaslui a fost condus de 3 primi-secretari: Gheorghe Tanase, Ion Fratila si Ioan Pavel (ultimul de loc din Timisoara!).

19. Revolutia la Husi si sfarsitul regimului comunist


Desi fara violente si fara varsare de sange, si la Husi a avut loc o mini-revolutie!

In ziua de 22 decembrie 1989, mai multi cetateni s-au adunat in fata primariei, scandând diverse lozinci si tinand discursuri. Apoi au intrat in sediul primariei, unde din pacate prima secretara a orasului Husi- Maria Roman- s-a manifestat intr-un mod arogant si jignitor , spunând- Ce cauti aici, ce vreti ?! E primaria voastra ?!
Pana la urma a fost evacuata din incinta primariei.


Apoi, mai multi cetateni din oras s-au adunat in fata sediului militiei, solicitând eliberarea unor presupusi detinuti politici, desi la aceea ora nu existau astfel de detinuti in arestul militiei Husi.

Cu mult tact si calm, comandantul de atunci al militiei orasului Husi- Constantin Grigoras- le-a explicat revolutionarilor ca in arestul militiei Husi nu exista detinuti politici (cativa reprezentanti ai revolutionarilor au fost lasati sa intre in sediul militiei si sa se convinga ca nu exista detinuti politici in arest), si i-a asigurat ca toate cadrele de militie si de securitate din Husi sustin revolutia si ca nu vor intreprinde nici un fel de actiune represiva impotriva revolutionarilor.

Insa, cativa cetateni mai recalcitranti, din cartierul Corni, nu au inteles acest lucru, insa au fost repede calmati de unii militieni cu care erau vecini de cartier.

Apoi, conducerea militiei si a securitatii din Husi a fost preluata de cadrele militare de la UM Chimie, acestea preluând si armamentul din sediul militiei.


Insa, dupa 22 decembrie 1989, si in Husi au aparut unele zvonuri despre celebri teroristi (care chipurile urmau sa vina dinspre Dobrina), iar pozitionarea Husului foarte aproape de frontiera cu- pe atunci-URSS, dadea nastere la tot felul de presupuneri despre o posibila interventie sovietica.

La vama si la podul de la Albita cadrele din trupele de graniceri se aflau in stare de alerta.

20. Atmosfera sociala in Husi dupa momentul revolutiei

A fost atunci o euforie generala, s-au descatusat multe energii si toata lumea spera ca va fi mai bine!

Au fost schimbati unii conducatori si directori de unitati, a aparut si in Husi un comitet provizoriu al FSN, au renascut partidele politice, s-au infiintat numeroase ligi, fundatii, asociatii, etc, dintre care s-au remarcat Liga Judetelor Abuziv Desfiintate (multi sperau atunci in reinfiintarea fostului judet Falciu cu resedinta la Husi) si Asociatia Pro Basarabia si Bucovina.


Au aparut si la Husi magazine private, dar in accelasi timp a inflorit specula si bisnita!

Unul dintre primii investitori privati din oras a fost regretatul Dan Filip (cunoscut in oras ca si Bitu), care inainte de 1989 lucrasera la cooperatie! Acesta s-a orientat imediat, a adus diverse marfuri din Turcia, cu care a pornit primele afaceri.

In 1990- 1991, in contextul prabusirii URSS, frontiera pe la Albita-Leuseni s-a deschis, lumea trecea Prutul numai cu buletinul. In euforia generala a podurilor de flori de atunci, unii sperau si isi doreau sincer unirea cat mai rapida cu Republica Moldova, insa altii (si din pacate acestia au fost mai multi) au vazut situatia creata doar ca o posibilitate de castiguri materiale.

Se aduceau de peste Prut tot felul de marfuri (de la chiloti pana la alimente, televizoare, drujbe, fierbatoare, haine, etc), cozile in vama Albita se intindeau pe kilometri intregi, iar micul sat Rasesti din apropierea vamii se transformasera intr-un fel de bazar, de unde se vindea si se cumpara aproape orice!

De aceasta situatia au profitat si vamesii si granicerii care lucrau atunci in vama Albita, pe dealurile din jurul orasului rasarind ca ciupercile dupa ploaie numeroase vile.

O data cu afluxul de locuitori din Republica Moldova in tranzit prin Husi au aparut si povestile si zvonurile legate de celebri raketi.


Au inceput retrocedarile de terenuri, cu mari intarzieri, nemultumiri si scandaluri, casa de cultura a intrat pentru multi ani intr-o stare de letargie, au aparut salile de jocuri video, din 1994 televiziunea prin cablul, librarile au disparut pentru o perioada, apoi mai tarziu au aparut si internet-cafe-urile.




La final, sper ca cele spuse in acest topic sa fie interesante si sper ca am reusit sa creez un portret obiectiv al orasului din aceea perioada, asa cum a fost, cu bune si rele!

Dintr-un articol publicat in Ziarul de Iasi, de catre Paul Zahariuc, sub titlul- Decembrie 1989- ultimile planuri si rapoarte ale varfurilor comuniste vasluiene, citez:


La capitolul vestitei "griji fata de clasa muncitoare", raportarile de atunci ne releva cateva adevaruri crude despre ceea ce insemna aprovizionarea populatiei cu bunuri alimentare. Desigur, la vremea aceea, aceste documente de o exceptionala importanta istorica, din care vom cita astazi, nu au fost facute publice in ziarul de partid "Vremea noua" si nici aiurea, din ratiuni lesne de inteles. Marea noastra sansa a constat in faptul ca aceste rapoarte, procese verbale si planuri de munca nu au fost secretizate fata de alte fleacuri bine pecetluite sub eticheta "secret" sau "strict secret", care nu ne-ar fi permis cercetarea lor pentru 30 sau 50 de ani de la emitere, conform HG 585/2002.

"Din varza recoltata vom face o cantitate apreciabila de varza murata"

Fraza din intertitlu reprezinta finalul unui raport elaborat si semnat de secretarul Petru Demeter. De fapt, acest raport viza "...preocuparea organelor si organizatiilor de partid, consiliilor populare, organelor agricole si comerciale pentru infaptuirea INDICATIILOR (subl.ns.) conducerii partidului in vederea realizarii programului de aprovizionare toamna-iarna a populatiei din localitatile urbane si centrale muncitoresti cu produse agroalimentare".

O scurta observatie: grija fata de taranimea muncitoare pe unde o ascunsesera tovarasii de atunci?! Dupa introducerea specifica oricarui raport intocmit in acele vremuri ("in lumina indicatiilor si orientarilor date de tovarasul Nicolae Ceausescu"), Petru Demeter a trecut la atacarea subiectului propriu-zis: aprovizionarea populatiei urbane. Totusi, pe primul loc era pusa "...constituirea fondului centralizat al statului", iar pe planul al doilea "...asigurarea fondului de consum (local, probabil - n.r.)". Raspunzatoare pentru infaptuirea acestor deziderate erau facute "...unitatile socialiste", dar si, mai ales, "...gospodariile populatiei (rurale - n.r.) care au fost antrenate in obtinerea unor productii necesare satisfacerii nevoilor proprii si valorificarea surplusului pe calea contractarii si achizitiilor".

Dupa cum se poate observa, despre piata libera nu se sufla nicio vorbulita. Mai departe, Demeter scria urmatoarele: "...s-a constituit un comandament judetean cu cadrele de conducere din domeniile implicate care a urmarit sistematic evolutia productiei agricole, evaluarea, recoltarea, PRELUAREA LA FONDUL DE STAT A ACESTORA (subl.ns.) si asigurarea fondului de consum si a celui destinat rezervelor ce afecteaza aprovizionarea de toamna-iarna". Pana aici, se poate spune ca raportul fusese tras frumos din condei, dar, cum spiritul "epocii de aur" impunea si prezentarea ditirambica a unor realizari, iata care au fost ele: "...fata de perioada similara a anului precedent (1988 - n.n.) am reusit sa realizam la fondul de stat cresteri cu 38% la carnea de ovina, cu 21% la lapte de vaca, cu 247% la oua de consum, cu 131% la legume total, cu 183% la cartofi, 254% la struguri". Daca aceste procente erau reale, atunci unde se duceau toate aceste produse care ar fi acoperit necesarul populatiei urbane, deoarece prin macelarii nu se gasea mai nimic, iar la lapte si produse lactate faceau "oamenii muncii" si pensionarii cozi interminabile imediat dupa miezul noptii?!

Potrivit acestui raport, se statea bine la conserve de mazare, fasole pastai, tocana de legume si fructe, asa ca, vrand-nevrand, orasenii trebuiau sa manance mai putin "de dulce" si mai mult "de post", ca doar si tov. Ceausescu era crestin ortodox! Ajungand si la alineatul dedicat verzei, Demeter scria sau o fi pus dactilografa sa scrie: "...in aceasta perioada se continua activitatea in domeniul recoltarii si insilozarii la produsul varza de toamna din care o cantitate apreciabila va fi transformata in varza murata pentru ca impreuna cu celelalte sortimente de muraturi sa acopere cererea populatiei pentru sezonul urmator".

Mai spunea Demeter pe atunci ca "...s-au luat masuri ca in cele 116 sate mai indepartate cu drumuri greu accesibile pe timp nefavorabil sa se asigure stocuri de marfa mai mari", dar nu ne-a spus ce fel de marfuri, daca nu cumva va fi fost vorba de atica, stamba, america si biscuiti mucegaiti!

Pe aproape de final, autorul raportului isi face si oleaca de autocritica, nedand, totusi, cazuri concrete. Adevaratul si grandiosul finis a fost urmatorul: "...suntem hotarati a lua noi masuri (...) asa cum ne-o cere IUBITUL NOSTRU CONDUCATOR, NICOLAE CEAUSESCU (subl.in orig.), secretarul general al partidului, presedintele Republicii Socialiste Romania". Chiar asa!

Bilantul spunea altceva...

La acest raport triumfalist se anexase si un tabel din care reiesea cu totul altceva, si anume ca tov-ul nu fusese chiar asa de sincer, daca nu cumva, pudic fiind, ascunsese undeva realitatile ce priveau cea mai draga leguma a romanului: CARNEA, precum si ale altor produse la fel de importante pentru a putea trage la saiba (tovarasii muncitori) sau la razboiul de tesut (tovarasele muncitoare), ca sa nu mai vorbim despre soimii patriei sau pionerii, fiii "mamei unice - Elena Ceausescu"!

Iata, in citat, cateva extrase foarte importante din aceste anexe, intocmite pentru luna octombrie a anului 1989: "...carne-total: plan - 2394 tone; realizat - 1.462. Carne bovina: plan (fondul centralizat) - 372; realizat - 574; plan (fondul de consum) - 220; realizat - 60. Carne porcina: plan (fondul centralizat) - 651; realizat - 315; plan (fondul de consum) - 180; realizat - 50. Carne pasare: plan (fondul centralizat) - 283; realizat - 85; plan (fondul de consum) - 230; realizat - 203". Potrivit documentului, nici la oua nu se statea prea bine, de vreme ce judetul Vaslui era dator fondului centralizat cu 1,7 milioane bucati, iar fondului de consum, cu 669.000. In pofida raportarii unei depasiri cu 254% la struguri, anexa spune ca la fondul centralizat deficitul era de 5.960 de tone, iar la cel de consum, de 1.410 tone. La paine, faina de grau si malai, treaba mergea excelent, dar nu acelasi lucru se putea spune si despre preparatele din carne, unde, fata de planul de 1.060 de tone, se realizasera numai 580 de tone. Prin "fond centralizat" trebuie sa intelegem "fondul de stat", iar prin "fond de consum", ceea ce ar fi trebuit sa mai ramana vasluienilor. Dupa cum s-a vazut de mai sus, la ambele capitole se statea prost si de aici penuria cronica inregistrata la produsele de baza.

Deoarece 1989 era ultimul an al "cincinalului" in vigoare atunci, cei de la conducerea judetului Vaslui isi facusera deja planul ca tiganul (pardon, ca romul!) pentru perioada urmatoare, adica 1990-1995. Astfel, ei previzionau urmatoarele, relativ la exporturi: "...va spori substantial ponderea marfurilor destinate pietei externe. Volumul exportului va creste in anul 1995 fata de 1990 cu 69,6% pe relatia CTS (comert cu tarile socialiste - n.n.) si cu 74,6% pe relatia DC (tarile capitaliste - n.n.)". Urmau si alte ramasaguri puse cu viitorul. Din cate se stie, toate au cazut balta, iar ruinele fostelor intreprinderi industriale vasluiene pot fi "admirate" in toata trista lor splendoare, la cele doua foste platforme (nord si vest) unde oamenii muncii mancau o bucata de paine, mai alba sau mai neagra, daca nu cumva intermediara.

Problemele Centralei de Termoficare Urbana (CTU) Vaslui

Actualmente, aceasta unitate se numeste SC "Termica" SA si se afla in ograda Consiliului Local (CL) Vaslui. In pofida (falselor) nostalgii de care se mai lasa cuprinsi unii, documentele descoperite la DJAN Vaslui ne releva faptul ca, inca de la inceputul activitatii sale, acest mamut energofag prost proiectat si cu surse de aprovizionare cu combustibili aflate la foarte mare distanta, a devenit in scurt timp o mare durere de cap atat pentru autoritatile de atunci ale judetului si orasului, cat si pentru cele de acum, mai ales. Dreptu-i ca au fost create cateva locuri de munca, dar ce folos ca acum oamenii stau cu jarul concedierii deasupra capului!

Iata ce se scria intr-un raport intocmit la data de 13 noiembrie 1989: "...la Uzina de termoficare Vaslui tunelul de dezghet pentru carbune are ca termen de realizare anul 1990, dar stadiul de realizare actual este sub graficul de executie stabilit de comun acord cu constructorul, T.A.G.C.Ind Iasi". Motivul invocat de constructor era "...lipsa materialelor de constructie". Oare unde-si luasera zborul aceste materiale de constructie? Catre lumi mai vestice sau mai estice? Cine mai stie... Dar asta nu era singura belea. Mult mai grave erau cele referitoare la combustibilul folosit: carbunele inferior. Citat din raport: "...principalul neajuns (...) il constituie neasigurarea stocului de carbune pentru perioada friguroasa, de 60 de mii de tone". Era si normal, de vreme ce lignitul in doua cu pamant vegetal era adus tocmai din celalalt capat al tarisoarei! Cat despre calitatea mizeriei ce urma a fi arsa in cuptoarele "uzinei" vasluiene, iata ce se consemna in raport: "...se intampina greutati si in asigurarea calitativa a carbunelui livrat. Astfel, C.E.U.C. Motru livreaza carbune cu putere calorica intre 1050-1200 kcal./kg., cu mult sub nivelul minim de 1450 kcal/kg."

Un segment foarte important al acestui raport fusese alocat capitolului "Cu privire la folosirea rationala a energiei electrice, termice si a gazelor naturale". Autorul, secretarul Mircea Simovici, a specificat ca singura unitate din judet care consuma gaze naturale este "...Intreprinderea de rulmenti din Barlad in sectoarele tratament termic si forja". Potrivit documentului din care citam, nici aceasta importanta unitate industriala nu a fost scutita de rationalizarea si folosirea chibzuita a gazului metan. Astfel, "...Consiliul oamenilor muncii din aceasta intreprindere a adoptat si pus in aplicare un program de masuri speciale care sa conduca la incadrarea in normele de consum aprobate si utilizarea rationala a gazului metan". Tot in spiritul economiei drastice care se abatuse asupra Romaniei, Simovici mai "indica": "...s-a stabilit ca unitatile comerciale, cu exceptia celor de prima importanta (alimentare), sa functioneze in orele din afara varfurilor de sarcina (10-18), iar unitatile de alimentatie publica sa reduca consumul energetic la strictul necesar". Cat despre privatiunile la care a fost supusa populatia, le stiu toti cei care au trecut prin ele.

Listele activistilor Partidului Comunist Roman din judetul Vaslui

Inainte de a cita aceste liste din documentele oficiale existente in arhive, merita sa aflam si statistica partidului, intocmita la jumatatea anului 1989. Iat-o: "...Organizatia judeteana de partid Vaslui. Membri de partid: 66.014 din care: muncitori - 32.342 (49%); tarani cooperatori - 18.974 (29%); intelectuali si functionari - 9.904 (15%); altii - 4.794 (7%)". La toate aceste categorii femeile aveau o pondere de maximum 43% (tarani cooperatori) si minimum 31% (altii). Comitetul judetean de partid era compus din: "121 de membri si membri supleanti din care: muncitori - 35% (42 de tovarasi); tarani cooperatori - 25% (30 de tovarasi); conducatori de intreprinderi, activisti de partid, ai organizatiilor de masa si obstesti, specialisti - 40% (49 de tovarasi)". Dintre toti acestia, 35% (49 persoane) erau din sexul gingas.



In structurile judetene de stat si de partid a judetului Vaslui, orasul Husi era reprezentat de putine persoane:

-Elena Avadanii- maistru la Filatura de bumbac Husi

-Georgeta Giosu- profesor la LIceul teoretic Cuza-Voda Husi (astazi consiliera locala)

-Maria Roman- prim-secretara la comitetul orasenesc de partid Husi

-Vasile Munteanu- secretar cu probleme de propaganda la comitetul orasenesc de partid Husi

-Aurel Caciula- rectificator la SUC Husi (dupa 1990- fost viceprimar)

-Elena Dimitriu- lucratoare comerciala la ICSM Husi

-Ioan Neamtu- director la IAS Husi

-Jana Tiron- controloare de calitate la Intreprinderea de tricotaje Moldotext Husi

-Teodor Loghin- maistru , sef de sectie la SUC Husi

-Maria Mocanu- secretara la comitetul de partid orasenesc Husi