27 de ani de la schimbarea regimului totalitar comunist !
 

Se împlinesc 27 de ani de când românii şi‑au câştigat prin jertfă libertatea, în decembrie 1989, dându‑şi viaţa pentru schimbarea regimului totalitar peste 1.000 de oameni, iar alţi aproximativ 3.000 fiind răniţi. În aceste zile au loc ceremonii în memoria eroilor căzuţi pentru victoria Revoluţiei din 1989, iar în bisericile din întreaga ţară şi din străinătate vor fi oficiate slujbe de pomenire.
Izbucnită la Timişoara pe 15 decembrie 1989, continuată la Bucureşti şi extinsă apoi în toată ţara, Revoluţia Română din Decembrie 1989 a dus la căderea regimului comunist, soldându‑se cu 1.142 de morţi şi 3.138 de răniţi. 21 decembrie 1989 a fost ziua în care bucureştenii au strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!” şi „Libertate!” la mitingul în care Nicolae Ceauşescu a încercat să liniştească populaţia cu promisiuni de măriri salariale. În aceeaşi zi, la Bucureşti a început represiunea demonstranţilor şi au apărut primii morţi. După fuga cuplului dictatorial, împreună cu întreaga conducere comunistă, pe 22 decembrie, au urmat trei zile de lupte de stradă, cu numeroase victime, cu incertitudine în întreaga ţară. Intensitatea luptelor armate a scăzut brusc după difuzarea, pe 25 decembrie, pe postul naţional de televiziune a procesului soţilor Ceauşescu, însă s‑au mai înregistrat atacuri până pe data de 27 decembrie.
În memoria eroilor Revoluţiei Române, în fiecare an se organizează ceremonii militare şi religioase, de pomenire şi de aducere aminte. Așadar, astăzi, reprezentanți ai Ministerului Apărării Naţionale participă la evenimentele de comemorare programate la Cimitirul Eroilor Revoluţiei, „Troiţa” de la Spitalul Colţea, Piaţa Universităţii, Sala Dalles, Piaţa Romană şi Monumentul „Aripi” din Piața Presei Libere. Mâine, 22 decembrie, eroii Revoluţiei Române vor fi comemoraţi la Monumentul din Piaţa Revoluţiei, Radiodifuziunea Română, „Troiţa” de la Televiziunea Română, „Troiţa Paraşutiştilor” de la Televiziunea Română şi Palatul Telefoanelor. „Alături de alte instituţii ale statului, şi Armata a plătit tributul său de sânge, 221 de militari şi civili dându‑şi viaţa şi 633 fiind răniţi pentru victoria Revoluţiei Române”, aminteşte, într‑un comunicat, Ministerul Apărării Naţionale.
De asemenea, rudele timişorenilor morţi în decembrie â89 şi incineraţi la crematoriul din Capitală vor veni în pelerinaj până la Popeşti‑Leordeni, acolo unde a fost aruncată cenuşa a zeci de oameni care s‑au jertfit pentru libertate în Timişoara. În memoria acestor eroi vor fi depuse coroane de flori şi lumânări.
Pentru buna desfăşurare a evenimentelor de comemorare, Brigada Rutieră a Capitalei a anunţat mai multe restricţii de circulaţie. Astfel, astăzi, între orele 8:45 și 10:30, vor fi impuse restricţii pe Calea Şerban Vodă, între Şos. Olteniţei şi breteaua de legătură dintre Calea Şerban Vodă şi Şos. Viilor, între orele 11:30 și 14:30 pe Bd. Nicolae Bălcescu, între Piaţa Universităţii şi Str. Batiştei, sensul de mers către Piaţa Romană şi banda IV pe sensul spre Piaţa Universităţii între Str. Batiştei şi Piaţa Universităţii, precum şi banda I de circulaţie între Str. Batiştei şi Str. Dem I. Dobrescu, sensul către Piaţa Romană. De asemenea, între orele 13:15 şi 13:45 se va restricţiona circulaţia rutieră cu intermitenţă în Piaţa Romană.
Mâine, 22 decembrie 2016, între orele 7:30 și 10:00 se va restricţiona traficul rutier în zona Monumentului pentru Cinstirea Eroilor din Piaţa Revoluţiei, între orele 9:30 și 11:00 - pe Str. Gral Berthelot, iar între orele 10:30 și 12:00 - pe Calea Dorobanţilor.

Dumnezeu sa-i ierte!

Insa construita mai dinainte incepand cu fuga lui Pacepa din tzara si sustinuta
politic si militar de Gorbaciov personal si financiar de administratia Regan (implicit Ronald Regan), caderea blocului comunist a fost facuta pentru a evita prabusirea capitalismului deoarece nu mai aveau piete de desfacere.Astfel
tarile din fost bloc sovietic aveau bani multi dar putin resurse. Cu alte cuvinte
aceste tari aveau o putere mare de cumparare.
Si iata ca paradoxal
Putem spune ca a fost o revolutie la nivel de societate nu si la nivel de sistem. Sistemul a ramas acelasi si va ramane acelasi si in viitor.
Dupa 27 de ani de liberate CEDO condamna procesele DNA .Romania are cele mai multe cazuri la CEDO de incalcare a drepturilor omului.

Prin revolutie la nivel de societate înţelegi şi schimbări de mentalitate? Că o societate ar trebui să aibă şi aşa ceva.
Sau te referi la o simplă rotaţie a cadrelor.... Adică pleacă-ai noştri, vin ai noştri.
Sau cum?

adica schimbarile au avut loc doar in mediul civil si la nivel de cetatean, dar
schimbarile nu au avut loc in sistem compus din subsistemul politic, subsistemul serviciilor de informatii si armata.

Daca inainte sistemul cauta si gasea solutii pt a ascunde coruptia si furturile fata de Ceasusescu, acum sistem cauta si gaseste solutii pt a ascunde coruptia si furturile fata de societatea civiala (poporul).
Practic obiceiurile nu s-au schimbat si nu se vor schimba.

Exemplu: pt cine credea ca Ciolos este un tehnocrat din societetea civila, se inseala. Ciolos este nepotul lui Virgil Ardelean "Vulpea" de la 2 si un sfert,
generalul de brigada sef al Direcției Generale de Informatii si Protectie Internă (DGIPI - UM 0962)

Iar daca vei cauta mai cu vointa vei afla ca mai toti cei care au functii de putere si decizie, cat si cei care sunt interfata intre Bruxelles si poporul roman sunt fie fii /fiice sau nepot/nepoate sau rude cu generali de securitate, sefi de servicii de informatii, adica cu securistii care si-au facut carierea in regimul lui Ceausescu.

Deci putem vorbi fara dar si poate de o casta, o adevarata societate cam secreta care este peste popor si face cu el ce vrea ea, desi oficial aceasta
societate nu exista in nici un act si nimeni din aceasta societatea n-ar recunoaste ca face parte sau ca exista aceasta societate(un fel de "omerta").

Aceasta societatea de obicei traieste paralel cu poporul din Romania.Nu frecventeaza spitalele romanesti ci cele straine, cumparaturile le fac la Paris,Milano, iar cel mai sarac din aceasta societate are fie un audi a8, fie
un mercedes AMG ultimul model si conturi in banci de minim 300.000 de euro. De asemnea majoritatea lor detesta si urasc acest popor, si ne considera pe noi crestinii inapoiati mental, dar ne baga in seama odata
la 4 ani, cand vin sa cerseasca votul.
De asemneni aceasta societate controleaza justitia si sterge pe jos cu judectorii si procurorii.Nici un membru activ al acestei societati pseudo-secrete nu va face niciodata puscarie indiferent ce ar face. In schimb
fac puscarie fosti membrii ai aceste societati pseudo-secrete care tradeaza
"familia" lor.

cu alte cuvinte nici pomeneala sa-si doreasca romanii caderea regimului, a fost vointa gorbaciovreganiana doar...

ba da , romanii si-au dorit cadarea regimului insa nu aveau suportul.
Amintesc de o revolta adevarata a poporului in regimul Ceausescu a fost
revolta muncitorilor de la fabrica de tractoare din Brasov, insa atunci nu a avut
suportul securitatii care avea alte obiective.In plus securitatea din acea vreme
executa ordinile lui Ceausescu atat timp cat ordinile lui nu intrau in conflict cu interesele lor.Iar la vremea respectiva interesele lor era sa o duca bine si foarte bine si sa aiba de toate, si putin ii pasa de popor.
De asemnea securitatea a fost interfata de legatura cu Gorbaciov si Regan.
Adica ca sa-l rastoarne pe Ceasusescu, securtiatea in primul rand trebuie sa aiba suportul de afara.
Reamintesc ca dupa 89, imediat au inceput inauntrul securitatii asasinate pt a scapa de martori cat si de generali fideli si loiali principiillor nationalist-comuniste ale lui Ceasusescu. Notabil in acest sens , a fost anul 1995 cand securitatea si-a eliminat multi memebri ai sai prin asa-zisul accident de la Balotesti.

ia-o mai... copacel asa, cand comentezi evenimentele de atunci.
in decembrie '89 era suficient sa se traga un glonte si gata, regimul se prabusea. o eventuala baie de sange nu ar fi salvat regimul si, dealtfel, nici nu a fost ordonata. securistii nu erau, si nu-s nici acum, prosti, l-au lasat din mana imediat pentru ca altfel ar fost fost omorati toti, cand stanculescu a trimis unitatile in cazarmi toata lumea a stiut ca e gata asa ca au disparut toti securistii, exact cum au disparut si comunistii cateva zile mai tarziu.

Au disparut si au reapărut masiv in PSD ( fost FSN ), si in mai toate partidele :)
Nu dispar ăstia asa usor . . .:)

Cum nu?


Baia de sange s-a ordonat, s-a executat, doar ca nu de Ceausescu.

La robinet au fost chiar militari si securisti. Cand n-au dat arme la civili sa impuste militari, au pus militari sa traga in militari.

Au trimis la moarte sigura autocare pline cu copii aflati inca in stagiul de pregatire militara anuntand ca "vin teroristii".

Sa mai vorbim de cum l-au executat pe colonelul USLA Gheorghe Trosca, probabil printre putinii care nu se inrolase in noul sistem?

Sigur ca securistii nu sunt prosti, sunt la carma afacerilor si politicii de dupa '89, doar nu erau sa faca treaba asta gratis.
De pensiile grase ale militarilor nu mai vorbim.

Dosarul revolutiei? Ingropat.
Iliescu, care chema oamenii sa moara ranjind si fluturand din maini, in timp ce altii cadeau impuscati la picioarele lui, e bine mersi si acum.

Parintilor si copiilor celor ucisi li s-a cumparat tacerea si multi altii traiesc bine mersi de pe urma certificatelor de "revolutionari".

Acum, cusca s-a largit ceva, dar pentru cine are ochi sa vada, mare lucru nu s-a schimbat. In bine. Ca de rele..

Corectă observația ta , dragă Alin , dar Ceausescu nu era chuar străin de baia de sânge.
Foarte corectă observația ta cu securistii :)

evident ca n-au disparut, doar ca n-a mai fost niciunul! bine, a incercat ceva tartorul Iliescu cu "Ceausescu doar a intinat idealurile comuniste...", dar au disparut instantaneu toti politrucii bolsevici din tara.

eu am participat pe 21 dec in Bucuresti, o singura salva in plin si era jale, eram la 4-5 metri de ei... nici nu s-a ordonat si nici nu s-a executat, nu a fost foc in plin pe nicaieri.

Dar cei mai toxici au reaparut in PNL , USR, PMP, UDMR.

Un regim de cativa mii de oameni care a putut teroriza cateva miloane nu poate pica cu un glonte bre.

Nenene, n-ai fost la fizica sa inveti principiul ca nimic nu apare din nimic, nici nu dispare in nimic ci totul se transforma?

Nu au disparut, acum sunt oameni de afaceri si politicieni. au format FSN, PSD, etc. si-au insusit prin "privatizari" majoritatea bunurilor Statului iar acum fura miliarde de $ din taxe aratand prin trusturile media conduse de ei ca din cauza bisericilor nu sunt spitale.

Si prostii cred, ca generatia facebook tot de ei a fost educata, parintii fiind plecati in Italia, Spania, etc. dupa bani iar modelul social promovat este pitipoanca proasta curva si plina de bani. Si "vedeta" sa nu uitam.

Ei, mai trebuie sa intrebi si prin alte parti, sa mai citesti..

Sau te pomenesti ca mortii si ranitii aia au fost calcati de autobuz?

Erau stive de cadavre in spitale, atunci s-au dat si filmari, binenteles pentru a da vina pe Ceausescu, acum au disparut pentru ca oamenii au inceput sa-si faca o idee cine sunt adevaratii vinovati.

vrajeli... in romania nu a fost un regim de teroare, poate doar cativa ani in perioada Dej, realitatea cruda e ca, de fapt, mare parte din populatia Romaniei era de acord cu regimul de atunci.

Regimul de teroare a fost si dupa, doar ca mai cu prudenta, manusi pentru ca erau presiuni internationale in directia asta, Romania avea nevoie de imprumuturi, sa faca export, etc.

Majoritatea erau supraveghetati, parintii isi invatau copii sa aiba grija ce vorbesc si sa tina capul jos, ca Secu' e cu ochii pe ei si informatori peste tot.

Si acum arhiva Secu dinainte de '89 se masoara in zeci de kilometri de dosare.

Cine iesea din rand, o incasa, mai intai era chemat sa dea socoteala, pe urma era marginalizat social, profesional, iar daca nu se potolea ajungea la puscarie ca par. Calciu.

Realitatea cruda este ca nu li s-a cerut niciodata parerea.
Si nu era nevoie de un referendum pentru asta, era de ajuns sa se deschida granitele.

In '89 toti aplaudau venirea capitalismului.

Acum da, cand s-a vazut ce inseamna de fapt "capitalism" adoptat la specificul authton si directivele UE, le-a iesit pe nas, sigur ca "era mai bine inainte".

Adevărul e că se putea mult mai rău.
Dealtfel cei care au murit (o mie, două, nouă... câţi or fi fost) au murit toţi din motive care de care mai casnice: unul s-a împiedicat de şenila unui tanc şi a făcut fractură de femur, hemoragia rezultată fiindu-i fatală; altul a pierit de spaimă, când lătrau mitralierele pe la geamuri în loc de "leruiler"; o fată a căzut de emoţie de la etaj, când admira nesăţioasă artificiile; un student s-a înnecat cu pixu, când a auzit la radio că a fost prins Tiranu etc. etc.
Tot felul de morţi naturale, care de care mai comice, au fost puse în cârca "securiştilor" şi "teroriştilor".
Rămâne de explicat cum de unii au murit, totuşi, împuşcaţi.
Ei bine, asta a fost din pricina indisciplinei şi poftei de perindare a tinerilor înfierbântaţi.
Pentru că, deh, cine îi punea pe oameni să meargă prin Drumul Taberei şi pe la Academia Militară, noaptea, când se ştia bine din presă că un roi imens de meteoriţi sub formă de gloanţe se aciuase deasupra Capitalei şi cădea, când şi când (sub comanda unor evidente forţe UFO), în capul/jugulara/cârca trecătorilor?

au "disparut" ca adepti ai PCR-ului si ai ideologiei comuniste. uitandu-ne in urma observam cu lejeritate ca Romania a avut numai doi comunisti, pe Elena si Nicolae Ceausescu, un critic din interior, Iliescu, si un filozof marxist, Brucan.

eu ma refer strict la perioada 16-22 decembrie, pana la fuga cu elicopterul, restul evenimentelor intra la alta categorie. din nefericire chiar au fost striviti de camioane langa sala Dales niste oameni, dar repet, foc in plin nu s-a tras pe nicaieri, nici la Timisoara, nici la Cluj (nu cred ca se poate spune asa ceva in cazul lui Nemes), nici la Bucuresti.

Gresit, au fost chiar 3, unul era probabil in scutece la caderea regimului, a fost indoctrinat prin laptele matern, dar acum e bine mersi si plin de entuziasm propagandistic, il avem aici printre noi, pe forum, Florin din Vaslui alias FlorinVs :24:

Pai atat timp cat dai o definitie buna pentru "impuscat" poti sa spui ca n-a murit nimeni "impuscat". :21:

Ce Dumnezeu, dar n-a fost razboi, doar asa mai zburau nsite gloante si din intamplare unii le-au stat in cale..

Doar la Otopeni n-a tras nimeni in plin, intamplator soldatii de acolo isi curau armele si s-au descarcat din greseala in autobuzele pline cu copii trimisi pe post de carne de tun ...

Ca deh, daca nu mureau oameni, dadea cam prost sa moara doar Ceausescu si tocmai de Craciun..

Alin , care este părerea ta in legătură cu cele 40 de cadavre arse la crematoriul din Bucuresti la ordinul dat de Elena Ceausescu .
Sunt cele 40 de trupuri aduse de la Timisoara .

repet, dupa fuga lui Ceausescu din CC evenimentele intra in alta categorie, de altfel ele sunt definite aici:

"Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin
acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere
politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a
determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea
integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui
număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale
infracțiunii contra umanității prevăzute de art. 439 alin. 1 lit. a,
g, i și k Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal", informează PÎCCJ."

vezi pe net intreg rechizitoriul, nu-l mai caut.

Proabil ca e singura actiune care i se poate imputa direct.
Oricum, mort fiind, nu se mai poate apara.
Cam asta a fost probabil si ideea.

Sa nu uitam si de acuzatiile cu "sabotarea economiei nationale" :)

Urmand regula de 3 simpla, daca a fost executat pentru asa ceva, majoritatea politicienilor de dupa '89 ar trebui prajiti la foc mic, timp de o vesnicie si un pic.

Si cati condamnati pentru asta?

Multumesc pentru raspuns :)

asta e alta discutie.

E ca in fazele alea recente: "a luat pentru o hotie de 100 milioane de euro cat a luat unul pentru ca a furat o gaina, dar nu putem recupera banii ca deh......"

Ce spune tovarăsul :)
 

Fostul preşedinte Ion Iliescu trăieşte cu speranţa, la împlinirea a 27 de ani de la Revoluţie, că românii vor "vedea mai clar şi fără clişee", cu trecerea timpului, ce lucru important am făcut în acele zile şi cât de mult am înfăptuit de atunci".
"Azi se împlinesc 27 de ani de la un moment definitoriu din istoria României, un moment de demnitate şi curaj, de solidaritate al poporului român. Căderea regimului ceauşist, o dictatură personală, care a făcut imposibilă o schimbare paşnică la nivel politic şi economic, este simbolul căderii 'comunismului' în Estul Europei. Cred că noi toţi ne-am schimbat în aceşti ani scurşi de la evenimentele din 16 - 22 decembrie 1989. Evenimente care, prin consecinţele lor, chiar dacă au pornit ca o revoltă populară, s-au transformat într-o veritabilă revoluţie, de care avem tot dreptul să fim mândri. Cu trecerea timpului, sper eu, vom vedea mai clar şi fără clişeele cu care încă judecă unii Revoluţia Română, ce lucru important am făcut în acele zile şi cât de mult am înfăptuit de atunci", afirmă fostul preşedinte, într-un comentariu postat miercuri pe blogul său.
El le-a mai transmis românilor că nu a existat "o baghetă magică" care să ducă România din comunism spre democraţie.
"(...) tot ceea ce am împlinit a însemnat muncă, sacrificii, uneori suferinţă, aşa cum de suferinţă şi de sacrificii a fost nevoie pentru a ne despărţi de regimul ceauşist. Nu tot ce am trăit în comunism a fost rău, nu tot ce trăim acum este bine. Acum însă avem ceva în plus: libertatea de a schimba ceea ce este rău. Depinde de noi să folosim această libertate, şi, din nou solidari, ca în decembrie 1989, să schimbăm ceea ce trebuie schimbat, cu instrumentele politice pe care ni le pune la îndemână democraţia", arată Iliescu.
El menţionează că Revoluţia trebuie să îi unească pe români.
"În aceşti 27 de ani ne-am atins câteva mari obiective strategice, în special prin aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO. Acum avem o altă bătălie de dus, pentru o viaţă mai bună pentru toţi românii: modernizarea instituţională şi dezvoltarea durabilă, în plan economic şi social. Este prea multă sărăcie în ţară, avem probleme în sistemele de educaţie, sănătate, protecţie socială. Nu vom realiza nimic din ceea ce ne-am propus dacă nu vom fi uniţi, dacă nu vom folosi inteligent munca şi gândirea tuturor românilor. Revoluţia Română trebuie să ne unească, nu să ne dezbine. Să ne înclinăm în faţa tuturor celor care, în agitatul secol XX, au purtat lupta cu regimurile totalitare care, din păcate, au marcat viaţa românilor atât de multă vreme. Fiecare, în felul său, şi-a iubit ţara şi a făcut supremul sacrificiu pentru binele ei", concluzionează fostul preşedinte în mesajul său.

După ce a fost clasat iniţial, dosarul Revoluţiei a fost redeschis în acest an după ce judecătorii au constatat, în iunie, superficialitatea cu care s-au făcut cercetările. În noiembrie, procurorii militari au anunţat extinderea urmăririi penale, in rem, cu privire la infracţiuni contra umanităţii. Magistraţii arată că „pentru păstrarea puterii, noua conducere politică şi militară de după 1989 a determinat uciderea, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane”. Procurorii mai arată că, prin dezinformările şi manipulările lansate în acea perioadă de la nivel oficial, „s-a creat aparenţa unui război civil”. Divizarea conducerii Armatei, difuzarea de ordine şi informaţii false care au avut drept urmare lupte între armată şi miliţie sau între unităţi ale aceloraşi arme, ar fi avut ca scop „preluarea puterii şi legitimarea noilor lideri”. Pe 18 decembrie 1989, oameni mureau seceraţi de gloanţe pe treptele Catedralei de la Timişoara. Ziua de 18 decembrie 1989 rămâne în memorie ca fiind cea în care s-a murit pe scările Catedralei Mitropolitane din Timişoara, unde armata a tras în tinerii care manifestau. A fost şi ziua în care zeci de trupuri au fost furate de la morgă şi duse în Capitală, incinerate, iar cenuşa aruncată în canal. Operaţiunea „Trandafirul”, aşa cum a fost ea denumită, s-a desfăşurat sub coordonarea generalului Constantin Nuţă, ajutat de Emil Bobu şi de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, şeful MJ Timiş. Gândul propune o imagine completă a zilelor din decembrie 1989.
18 decembrie 1989. Începută cu o zi înainte, reprimarea manifestanţilor de la Timişoara a continuat pe 18 decembrie, zi care, dincolo de confruntări permanente din stradă, va rămâne în memoria colectivă drept data celei mai odioase crime îndreptate împotriva timişorenilor, a poporului, în general: ridicarea fără autorizaţie, transportul la Bucureşti şi incinerarea a 40 (43) dintre morţii Timişoarei la crematoriul „Cenuşa”, din ordinul Elenei Ceauşescu.
Operaţiunea „Trandafirul”, aşa cum a fost ea denumită, s-a desfăşurat sub coordonarea generalului Constantin Nuţă, ajutat de Emil Bobu şi de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, şeful MJ Timiş. Inginerul Dan Rotariu va pune la dispoziţia lui Deheleanu o autoizotermă, în care locotenent-colonelul Ioan Corpodean, locţiitorul comandantului MJ Timiş, va încărca cadavrele aflate la morga Spitalului Judeţean, împreună cu ofiţerii de miliţie Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Laurenţiu Preda, Tiberiu Grui, Eugen Mişea, Eugen Peptan.
Au mai participat la operaţiunea de incinerare a cadavrelor şi la aruncarea cenuşii Grigorie Ciupagea, şeful Secţiei Cimitire Bucureşti, Gheorghe Zâmbroianu, Mihai Mititelu, Bociagă Ştefan Nicolae, Cîmpean Grigor şi Iordan Gheorghe, muncitori. Căpitanul de miliţie Dorel Marian Nuţu a transportat cu o autospecială, cele patru pubele cu cenuşă pe care le-a deversat, în data de 20 decembrie, la o gură de canal din comuna Popeşti-Leordeni
Ziua de 18 decembrie 1989 rămâne în memorie ca fiind cea în care s-a murit pe scările Catedralei Mitropolitane din Timişoara, unde armata a tras în tinerii care manifestau. A fost şi ziua în care zeci de trupuri au fost furate de la morgă şi duse în Capitală, incinerate, iar cenuşa aruncată în canal.

19 decembrie 1989. Timişoara a intrat în grevă, Armata în cazărmi
20 decembrie 1989.Ziua în care revoluţionarii ies în balconul Operei, iar Timişoara e primul oraş liber de comunism
21 decembrie 1989. Ziua în care mii de bucureşteni au strigat „Jos Ceauşescu!” şi „Libertate!”. Baricada de la Intercontinental, primii morţi la Universitate
22 decembrie 1989. Ziua în care se naşte Consiliul Frontului Salvării Naţionale, avându-l, ultimul pe listă, „cu voia dumneavoastră”, pe Ion Iliescu
23 decembrie 1989. Lupta cu" teroriştii" se înteţeşte. În ţară, mor sute de oameni nevinovaţi
24 decembrie 1989. Soarta lui Ceauşescu e pecetluită. Iliescu semnează înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional
25 decembrie 1989. Ziua în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi
Dosarul Revoluţiei, redeschis. Cercetările extinse: Pentru păstrarea puterii, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea, lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane
După cum a relatat gândul, în 2011 România fusese obligată de CEDO să investigheze cu celeritate Dosarul Revoluţiei. După patru ani însă acesta a fost clasat, pentru ca în iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să decidă redeschiderea lui pe motiv că ceercetările au fost făcute superficial. În noiembrie 2016, procuroriI militari ai Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus extinderea urmăririi penale, in rem (asupra faptelor), în Dosarul Revoluţiei, cu privire la infracţiuni contra umanităţii. „Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane”, arată procurorii, într-un comunicat de presă. Procurorii susţin că a existat un atac generalizat, care se circumscrie infracţiunii contra umanităţii, prin faptul că au avut loc incidente armate într-un număr mare de localităţi.
„Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime”, arată procurorii.

E bun daca dupa atatia ani macar se poate spune lucrurilor pe nume.

Dar cred ca trebuie sa mai treaca inca pe atati ca vinovatii sa fie pedepsiti. Post mortem?

Cu siguranță, vorba răposatului tov. Brucan , încă cam 20-30 de ani :)

Haideti sa va explic cum a fost cu revolutia!


In aprilie 1989 , Nicolae Ceausescu anunta la TVR ca Romania a terminat plata intregii datorii externe!

A fost ultima sa sansa de a se mai salva, deoarece dupa acest anunt, toata lumea sa astepta sa se termine si cu restrictiile la mancare, energie electrica, energie termica, etc!

Multi se gandeau atunci- "Bun nea' Nicu, te-am inteles, am rabdat pentru tara, am inteles ca trebuia sa facem sacrificii, dar acum s-a terminat!"

Insa Nicolae Ceausescu, complet dezinformat si rupt de orice realitate din tara, crezand orbeste in activul de partid, in lingaii din jurul sau si mai ales in sotia sa, credea ca lumea este alaturi de el ca in august 1968, si continuua acceiasi politica!

A urmat vara anului 1989, cu evenimente cruciale! Rand pe rand, dupa regula dominoului, regimurile socialiste din sud-estul Europei se prabusesc (schimbari aprobate evident de Mihail Gorbaciov): preluarea puterii de reformisti in Ungaria (dupa ce in 1988 Janos Kadar demisionasera), Victoria "Solidaritatii" in alegerile din Polonia, demisia fortata a lui Todor Jivkov in Bulgaria, caderea Zidului Berlinului in RDG si demisia lui Erich Honecher, primavera de la Praga- consumata in chiar zilele congresului al 14 lea al PCR!

La sfarsitul lunii noiembrie 1989 are loc Congresul al 14 lea al PCR, care nu aduce nici o schimbare! Poate singurul om care a plecat cu in mare regret in suflet de la acel congres a fost Nicu Ceausescu.

Singurul lucru bun, pe care probabil l-a facut Nicolae Ceausescu la acel congress, a fost cand a zis: "Consideram ca trebuie sa se treaca la adoptarea de masuri practice, concrete, pentru lichidarea consecintelor tuturor tratatelelor si pactelor- inclusive a pactului Ribentrop-Molotov- incheiate in trecut intre URSS si Germania nazista". Prin aceasta, Ceausescu anunta public ca Romania are litigii teritoriale nerezolvate cu URSS.

Fostul ministru de externe Stefan Andrei a spus ca Ceausescu a ridicat aceasta problema si la ultima intalnire cu Mihail Gorbaciov, din 10 decembrie 1989, la Moscova.

La 1 decembrie 1989 are loc intalnirea de la Malta dintre Mihail Gorbaciov si George Bush.

Aici se ajunge la in accord, a carui termeni a fost:

-URSS are mana libera in Romania pentru indepartarea lui Nicolae Ceausescu de la conducere (dar atentie- termenii intelegerii nu prevedeau si schimbarea regimului socialist din Romania, ci numai a lui Ceausescu)

-SUA are mana libera in Panama, pentru indepartarea lui Manuel Noriega de la conducere.


Discutiile de la Malta sunt interceptate de cadrele securitatii romanesti, si aduse la cunostiinta lui Iulian Vlad (dar nu si a lui Nicolae Ceausescu).


Cunoscand termenii acestei intelegeri, cunoscand starea de profunda nemultumire a populatiei din Romania (baietii de la Securitate stiau starea de spirit din tara), si cel putin banuind (daca nu acceptand tacit) cine I va urma lui Ceausescu, Iulian Vlad da ordin tuturor cadrelor DSS-ului sa adopte o pozitie de non-combat si sa se abtina de la orice act de represiune!

Astfel, se poate spune ca securitatea a fost prima institutie de forta care l-a abandonat pe Ceausescu, inaintea armatei (unde sovaiala si nehotararea lui Vasile Milea si-a spus cuvantul).

Apoi, la inceputul lunii decembrie 1989, se semnaleaza intrarea pe teritoriul Romaniei, a multor cetateni sovietici si maghiari, care s-au prezentat ca venind in scop "turistic".

Conform celor observate si documentate de organelle de graniceri, de vama, s-a remarcat ca acesti "turisti" sovietici (care in realitate erau cadre ale serviciilor special sovietice), erau numai barbati tineri, atletici, calatorind fara a fi insotiti de femei sau copii!

Deplasarea lor pe teritoriul Romaniei a fost supravegheata de cadre ale securitatii si militiei rutiere, remarcandu-se faptul ca in general se deplasau in directia Timisoarei, si evitau sa se cazeze in unitatile hoteliere (unde ar fi trebuit sa prezinte acte de identitate la receptie), preferand sa se cazeze in hanurile si motelurile turistice ale cooperatiei de consum.

Apoi posturile de radio si tv maghiare incep o intense propaganda mincinoasa antiromaneasca, inventand situatii imaginare, ce cetateni romani de etnie maghiara care chipurile ar fi fost "persecutati" de autoritatile romane!

Pe teritoriul Ungariei se creeaza tabere clandestine (cu stiinta si sprijinul evident al autoritatilor de la Budapesta) , in care sunt antrenate elemente diversioniste in actiuni de gherila urbana.

Conform marturiilor colonelului Remus Gherghulescu, care a condus un detasament al batalionului 404 cercetare de la Buzau, din cadrul armatei, la Timisoara au actionat in zilele de 16-20 decembrie 1989, de tineri bine organizate înarmate cu bâte şi lanţuri îşi schimbau parole. De asemenea, totul era filmat, ba chiar şi grupurile cercetaşilor au fost luate în prim-plan de o echipă de filmare sârbă.

Investigând de ce s-a decupat drapelul, militarii infiltraţi au primit răspuns că aşa a avut succes şi Revoluţia ungară din '56. Colonelul Remus Ghergulescu dezvăluie că toată această coordonare venea pe filieră sârbă, motivul fiind uşurinţa cu care se trecea graniţa ca urmare a unui acord între cele două state. Cercetaşii au avut un om deghizat în centralist chiar în Spitalul Judeţean şi acesta aflase ce victime făcuseră forţele de represiune în zilele din urmă.

Ulterior, cercetaşii au transmis şefului Armatei că urmau să iasă în stradă, de data aceasta masiv, muncitorii de la uzinele din Timişoara pentru a protesta faţă de regim. La Bucureşti, un detaşament al cercetaşilor condus de celebrul Truţulescu a fost prins într-o ambuscadă şi patru militari de la Buzău au fost ucişi. Exact în acelaşi loc în care aveau să fie ucişi şi USLA-şii conduşi de colonelul Trosca.

Relevanta este in acest sens marturia acestui colonel, publicata sub forma unui interviu in ziarul Jurnalul National.

● Jurnalul Naţional: În decembrie 1989 eraţi comandantul misteriosului Batalion 404 Cercetare prin Paraşutare. Cum aţi ajuns la Timişoara?

● Remus Ghergulescu: Batalionul 404 era subordonat şefului Marelui Stat Major prin Direcţia de Informaţii Militare. M-a sunat la 17 decembrie '89 şeful DIM, viceamiralul Ştefan Dinu. Eram intraţi deja în alarmă parţială. Viceamiralul mi-a spus să pregătesc 100 de oameni îmbrăcaţi în civil cu care să plec de urgenţă la Timişoara cu un avion AN 24. Habar n-aveam ce se întâmplă la Timişoara şi nu mi s-a spus nimic.

● De ce îmbrăcaţi în civil?

● M-am întrebat şi eu atunci acelaşi lucru, dar m-am gândit că e vreo aplicaţie. Viceamiralul Dinu mi-a spus că vom primi indicaţii ulterior. Am avut două obiecţii referitoare la misiune.
În primul rând că într-un AN nu intră 100 de oameni, ci cel mult 40. Mi-a mai spus şeful Direcţiei ca detaşamentul să fie condus de Truţulescu, dar eu îl ştiam mai repezit. Aşa că i-am propus să merg chiar eu la Timişoara, mai ales că acolo se aflau rudele soţiei mele. Viceamiralul a fost de acord.

"NU ŞTIAM NIMIC DE CE SE ÎNTÂMPLA LA TIMIŞOARA"

● Şi nu vi s-a mai spus nimic altceva despre misiune?

● Am discutat cu colonelul Anghel Constantinescu, coordonatorul nostru din Direcţie, care mi-a spus că nu ştie nici el ce e la Timişoara. Dar mi-a zis să avem hrană rece pentru două zile şi să avem fiecare câte-un pistol cu 12 cartuşe. Am făcut opt echipe a câte cinci oameni, încât în fiecare echipă să fie câte două cadre şi trei militari în termen. Am plecat a doua zi dimineaţă, la 18 decembrie, la ora 5:00, de la Bobocu spre Timişoara 17 cadre şi 24 de militari în termen. Drumul a durat două ore, pentru că au fost condiţii meteo deosebit de grele şi avionul a eschivat o furtună.

● Deci aţi ajuns la ora 7:00 pe Giarmata, lângă Timişoara unde e Aeroportul.

● Da, mă aştepta acolo un autobuz de la Divizie cu un căpitan. Acesta nu mi-a spus nimic tot drumul, însă imediat ce ne apropiam de oraş am văzut urmele dezastrului: vitrine sparte, locuri fumegânde. "Am împărţit oraşul în opt zone de cercetat."

● Dar aţi spus că aveaţi rude la Timişoara. Nu le-aţi întrebat?

● În seara zilei de 17 l-am sunat pe socrul meu, care mi-a zis că nu ştie nimic. Zicea că e vânzoleală prin oraş, dar se şi trăgea. Chiar am auzit împuşcături în telefon. Când am ajuns în faţa Diviziei, am văzut o Dacia arsă, era chiar maşina şefului de Stat Major. M-am prezentat la generalul Ştefan Guşe, care era acolo. Mi-a spus: "Bine-ai venit, dar nu ştiu ce cauţi tu aici!". Un ofiţer de stat major mi-a semnalat că sunt multe grupuri care acţionează în multe părţi ale oraşului, care sparg, dau foc şi încearcă să disperseze forţele în toate părţile.

● De ce v-a spus generalul că nu ştie ce căutaţi acolo? Nu ştia că urmaţi să veniţi?

● Ba da, însă credea că noi suntem pregătiţi pentru altceva. Am hotărât să fac o cercetare generală a oraşului. Am împărţit oraşul în opt zone şi am trimis cele opt echipe ale mele în fiecare dintre ele. Nu aveam mijloace de comunicaţii, dar aveam pistoalele la noi. Legătura cu echipele o ţineam prin cabinele telefonice din oraş care mai funcţionau. Către prânz au revenit la Divizie, unde de altfel eram şi cazaţi, şi mi-au raportat situaţia.

● Ce au urmărit cu precădere echipele dumneavoastră?

● Le dădusem sarcina să urmărească locurile unde se întâlnesc oameni, baruri, cafenele, restaurante. Au remarcat că în aceste locuri se întâlnesc grupe de tineri care-şi dădeau bileţele unii altora. Unii dintre ei aveau genţi, aveau sacoşe în care oamenii mei au văzut clar că purtau lanţuri, bile, bastoane, sticle şi umbrele. Am tras concluzia că acţiunile sunt coordonate.

● Vorbeau româneşte acei tineri?

● În principiu, vorbeau româneşte. Ştiţi, Timişoara este un oraş în care trăiesc multe etnii. Am vrut să vedem ce era cu acele bileţele. Pe ele erau scrise ora şi locul în care acţionau grupurile, eventual numere de telefoane de legătură. L-am informat pe generalul Guşe despre aceasta şi am realizat că situaţia urma să se dezvolte. Dar n-am putut să precizăm în ce zone anume. Atunci el a dispus să fie pregătite detaşamente mobile, să mai aducă şi alte forţe din Arad şi Lugoj, pentru protejarea obiectivelor militare şi economice importante, precum Elba şi Solventul etc.

"ERAU GRUPURI DE TINERI ORGANIZATE CARE SPĂRGEAU ŞI DĂDEAU FOC"

● Prognoza dumneavoastră s-a îndeplinit?

● În seara zilei, într-adevăr, au apărut focare. Tinerii respectivi erau foarte circumspecţi cu persoanele străine din jurul lor. Am avut situaţia când un ofiţer s-a apropiat prea mult de cercul suspecţilor, a fost luat la întrebări şi n-a reuşit să iasă din situaţie decât rupând-o la fugă, altfel ar fi fost linşat. Atunci am hotărât să nu mai iasă în oraş cu armamentul la ei, era pericol să fie găsiţi, dar era pericol să-l şi folosească.

● Cum arătau grupurile acestea de tineri pe care le-aţi semnalat în Timişoara?

● Aceste grupuri erau agresive şi cuprindeau 6, 7, 10 tineri. Ei spărgeau vitrine, dădeau foc. După ei se adunau curioşi, iar în urma acestora erau hoţii. Am făcut în rândul populaţiei sondaje dacă ştiu ce se întâmplă cu adevărat în oraş. Răspundeau cam la fel: "Nu ştiu nimic, parcă au înnebunit!". În dimineaţa de 19 decembrie i-am propus lui Guşe să fac investigaţii în marile întreprinderi, să vedem care este starea de fapt în rândul oamenilor care continuau să meargă la lucru. Am trimis pentru acest lucru doar cadre militare. Spre prânz s-au înapoiat şi mi-au spus că se pregăteşte ieşirea masivă în stradă.

● Cine îi organiza?

● Se alegeau conducerile din rândul muncitorilor, directorii nu mai veneau la serviciu. Şi-au stabilit coordonate de acţiune, planuri, trasee, ore la care coloanele de muncitori să se întâlnească, lozinci, afişe.

"PLECAM ÎN MISIUNI NU PE POARTĂ, CI PE FEREASTRĂ"
● Ce lozinci au inventat?

● Mi-aduc aminte una: "Vrem saloane de Crăciun/ Nu conducător nebun!". În Banat, saloane se spune la bomboanele de pom pentru Crăciun. Era clar că la 20 decembrie vor ieşi pe coloane, compacţi, şi s-a stabilit că în jurul orei 11:00 vor ajunge în zona centrală a oraşului, în Piaţa Operei. În după-amiaza lui 19 decembrie l-am informat pe Guşe despre aceste lucruri. Reieşea că Guşe acţiona indepen*dent, pentru că Stănculescu şi Coman erau la Comitetul Judeţean. Guşe a ordonat în acea seară convocarea comandanţilor de unităţi, i-a informat despre ce s-ar putea întâmpla şi le-a dat ordin ca dispozitivele din oraş să fie pregătite să se retragă. A ordonat ca în nici un caz să nu se riposteze cu foc. Noaptea a fost mai liniştită, era teama că totuşi sediul Diviziei va fi atacat. Am luat măsuri de protecţie, ni s-au dat acolo pistoale-mitralieră.

● Dar cum vă trimiteaţi oamenii pe teren?

● Când plecam în misiuni, nu ieşeam pe poartă, fiindcă ar fi dat de bănuit şi ne-ar fi luat la ochi. Ieşeam prin Restaurantul Militar, clădirea alăturată. În dimineaţa de 20 decembrie am trimis echipele în locurile în care mă aşteptam să treacă muncitorii începând cu ora 9:00. Într-adevăr, au început să se organizeze, la steagurile tricolore au tăiat stema. Coordonatorii şi-au pus banderole albe pe braţ şi au început deplasarea, ca la defilare, câte 8-10 în rând. Au fost cam 6-7 coloane de pe platformele industriale. Ne-a fost clar că şi acţiunea aceasta a fost coordonată de cineva, pentru că toate coloanele au procedat la fel. Lozincile pe care le strigau nu aveau nici o legătură cu comunismul, se refereau doar la conducere şi în special la Ceauşescu.

● Armata a reuşit să-şi retragă toate dispozitivele din oraş?

● În unele locuri, dispozitivele nu au reuşit să se retragă şi militarii au fost nevoiţi să meargă printre demonstranţi. De la balconul Diviziei, către prânz, am văzut un TAB pe care erau urcaţi demonstranţii. Când au ajuns în faţa Diviziei s-a scandat atunci, pentru prima dată, "Armata e cu noi!". Cei din balconul Diviziei au făcut semne de liniştire.

Demonstranţii s-au grupat în faţa Comitetului Judeţean de Partid şi Pieţei Operei. Acţiunea cercetaşilor a continuat în mijlocul demonstranţilor. Am sesizat că printre autoturismele care circulau cu steaguri şi claxonau erau şi numere sârbeşti. În continuare, dispozitivele s-au retras în cazărmi fără incidente. Am făcut o investigaţie şi asupra decupării drapelului. Ni s-a răspuns că aşa a avut succes şi revoluţia din Ungaria.

"REVOLTA AR FI FOST ORICUM, CHIAR DACĂ NU LA TIMIŞOARA"

● Cam câţi oameni erau în piaţă?

● Erau cam 2.000. În balconul Operei şi-au ales un comitet de coordonare şi au început să apară diverse persoane care vorbeau populaţiei. Toată treaba a durat până la 21 şi 22. Zi şi noapte, demonstranţii aveau ştiute zonele în care staţionau, pe întreprinderi, pe schimburi, ca la serviciu, încât au rămas permanent în piaţă. Li se organiza aprovizionarea cu pâine şi produse din carne, şi distribuţia acestora nu era haotică. Maşinile de aprovizionare veneau la locul ştiut şi îi aprovizionau pe cei ştiuţi. În noaptea de 21 decembrie, o femeie a născut în Piaţa Operei, a venit salvarea şi fetiţa a fost botezată de mulţimea care striga: "Victoria, Victoria!". Tot ce s-a întâmplat referitor la demonstraţie a fost filmat permanent, 24 din 24. Din datele culese de noi, casetele erau trimise foarte operativ în fosta Iugoslavie.

● De ce acolo?

● Un răspuns ar fi acela că era foarte uşor să treci graniţa. Era o înţelegere cu sârbii să poţi trece cu "PASS-ul". Totul se transmitea acolo. La 18 decembrie, generalul Ilie Ceauşescu a venit şi a prezentat o telegramă de la ataşatul militar la Belgrad, în care se preciza că se preconizează că se vor amplifica acţiunile de revoltă, coordonate de serviciile de informaţii străine. Ulterior, Ilie Ceauşescu a prezentat acea telegramă şi la Cluj. Din datele noastre reieşea că erau vizate oraşele din vestul ţării, iar întâmplarea a făcut ca să apară la Timişoara incidentul cu Tokes. Dacă ar fi fost în Arad, Oradea sau în Cluj vreun prilej, acolo s-ar fi declanşat revolta.


"TREBUIA SĂ-I CAPTURĂM PE CEI DIN BALCONUL OPEREI"

● Cum vi s-a părut în acele ore populaţia?

● La 20, 21 decembrie, populaţia era foarte entuziastă, iar la geamuri apăreau persoane care strigau: "Curaj, a ieşit Braşovul, a ieşit Iaşiul!". N-am auzit zicându-se de Bucureşti. Îi încurajau pe oameni să rabde. Urmăream în paralel Europa Liberă, care transmitea ce era în Timişoara cu o întârziere de circa 24 de ore. În după-amiaza zilei de 21 decembrie am fost chemat de generalul Guşe, care mi-a spus că se va constitui o echipă care să pregătească un plan de capturare a liderilor din balconul Operei şi eliberare a pieţei. Pregătirea aceasta a fost ordonată de Coman, personal.

● Şi s-a constituit acea echipă?

● Într-adevăr, seara a venit şeful Detaşamentului de Intervenţie al Securităţii, comandantul Detaşamentului de Paraşutişti din Caracal, un reprezentat al Ministerului de Interne, eram cred că şase. Ne-am strâns în anticamera biroului comandantului Diviziei, unde era ge*neralul Guşe şi, în urma unor discuţii preli*minare, am concluzionat că ne trebuie planul clădirii Operei. Voia infiltrarea, pentru a se ajunge în apropierea liderilor. Un comandant de la un regiment mecanizat a propus varianta intervenţiei în forţă. Am intervenit atunci şi am făcut o evaluare exagerată a pierderilor umane, am spus 2.000 de oameni. Am exage*rat afirmând că ştiu precis că în clădirea Operei exista şi armament.

● Aveaţi vreun indiciu?

● Nu ştiam acest lucru. Cel de la Securitate a spus o altă minunăţie: intervenţia să fie făcută prin desant din elicoptere. Fiecare exagera în felul lui, tocmai pentru a nu ajunge la un plan concret. Am plusat, am zis să vină şi şeful de la PSI, că poate putem băga gaz pe la aerisiri. Guşă l-a sunat pe Coman, care a ordonat să reluăm planul. Guşă mi-a zis atunci: "Remi, am făcut tot posibilul ca să-l amânăm".

● Şi v-aţi reîntâlnit pentru a pregăti acest plan?

● Pe 22, ora 9:00, ne-am reîntâlnit, inclusiv cu şeful Pompierilor. Generalul Guşă ne-a dat un pachet de Kent şi ne-a zis: "Eu îmi văd de treabă, vedeţi voi ce faceţi". Discuţiile s-au reluat şi încercam să găsim soluţia. Noi încercam să aruncăm responsabilitatea pe reprezentantul Securităţii, iar ei pe noi. Guşă a deschis la un moment dat uşa şi ne-a zis: "Ascultaţi!". Televiziunea transmitea comunicatul cu sinuciderea generalului Milea. Imediat ne-am ridicat şi am plecat fiecare.

Ca stare de spirit, era aproape aceeaşi şi la militari, ca şi la civili. Numai că militarii nu depăşeau incinta, demonstranţii aveau cuvinte de reproş pentru 16-17-18. Am avut chiar o situaţie delicată, colonelul Ioniţă de la Direcţia de Informaţii Militare a ieşit în stradă ca să discute cu oamenii. Avea asupra sa şi pistolul la brâu. Am constituit o echipă, în civil, în care eram şi eu, şi echipa a intrat în mulţime. Cercetaşii au ajuns până la ofiţer, l-au înconjurat şi am simulat arestarea lui, ca revoltaţi, şi ducerea în comandament. Mulţimea striga "Armata e cu noi!", dar, dacă erai în militar, pe stradă era groasă. Şi totul s-a întâmplat şi din cauza excesului de zel al unor comandanţi.

Am trăit chiar eu un asemenea moment la 19 decembrie. Împrumutasem maşina cumnatului meu ca să fiu mai operativ şi mă îndreptam spre un focar de revoltă pe platforma industrială. M-am dus cu maşina şi în faţa mea era un TAB. Din turelă a ieşit un ofiţer, care mi-a făcut semn să opresc. Când am ajuns în dreptul lui a început să vireze ca să se urce cu blindatul pe maşină. Am ieşit rapid în marşarier, dar fără aripa din dreapta. Nu era îndreptăţit să facă asta.

"DISPARIŢIA CADAVRELOR, BINE ORGANIZATĂ"
● Aşadar, coordonatorii cine sunt?
Indiferent de unde au venit coordonatorii revoltei din Timişoara, cert este că au venit pe filieră iugoslavă. Când s-a făcut Proclamaţia de la Timişoara s-a cerut deschiderea graniţelor şi foarte operativ s-a deschis graniţa cu Iugoslavia.

● Ce ştiţi despre morţii Timişoarei?


● În ziua de 22 decembrie a ajuns informaţia că se caută morţii Timişoarei şi se dezgroapă morţii. Am trimis o echipă care a văzut cadavrele scoase şi a concluzionat că nu erau aceia. Permanent am avut în Spitalul Judeţean un om care a urmărit situaţia de acolo, deghizat în centralist. A aflat numărul morţilor, îi ştia pe sexe, pe vârste, a urmărit tentativele de invadare a spitalului pentru scoaterea morţilor, dar nu a putut să-şi dea seama când au dispărut. A fost totul foarte bine organizat.

● Practic, la 22 decembrie nu mai aveaţi ce face la Timişoara.

● Am urmărit la tv ce se întâmpla în Bucureşti şi am hotărât că era cazul să ne întoarcem acasă, la Buzău. Am cerut un avion, pentru că nu aveam foi de drum la noi şi nici bani. Nu am putut obţine avionul şi am apelat la comandantul Diviziei să ne dea foi de drum ca să ne întoarcem cu trenul. A acceptat, şi în seara de 22 decembrie am fost duşi la gară. Pe timpul îmbarcării am fost filmaţi de câţiva indivizi, la vedere, cu reflectorul pus şi pe fiecare în prim-plan.
Era o echipă sârbească, i-am auzit vorbind între ei. Am făcut eschive cu autobuzul ca nu cumva să ştie că plecam la gară.
N-am văzut niciodată acele imagini la nici o televiziune...

● V-aţi suit în tren şi aţi plecat spre Bucureşti.

● La plecarea din Timişoara am apreciat că este periculos să ne întoarcem cu armamentul şi l-am predat la Divizie, pentru a-l prelua ulterior. Am venit în Bucureşti cu un vagon de dormit, bucuroşi că am terminat şi că e linişte. În dimineaţa de 23 decembrie, Gara de Nord era pustie şi un grup de persoane care se aflau pe peron ne-a aplaudat. Era trenul care venea dinspre Timişoara şi reprezenta un simbol. Aveam un personal spre Buzău în vreo două ore şi am încercat să vedem ce e în jurul Gării. Ne-a uimit că se auzeau focuri de armă. Am plecat spre Buzău cu personalul şi ascultam la un radio ce îl aveam cu noi, cu stupoare, ce e în Bucureşti.

La sosirea în Buzău m-a aşteptat înlocuitorul la comandă. Plângea. M-a informat că pe 22 plecaseră un detaşament de 50 de cercetaşi, condus de Truţulescu, şeful de stat major, care a fost prins în ambuscadă şi avem, probabil, patru morţi şi şapte răniţi. Au murit acolo locotenentul Filote, plutonierul Grădinaru, fruntaşul Onet şi soldatul Mărunţiş. Am sunat la eşalonul superior, mi s-a confirmat numărul morţilor, dar numărul de răniţi era incert. De asemenea, mi s-a mai spus că totul s-a petrecut la intrarea în Ministerul Apărării. Mi s-a ordonat să mai pregătesc un Detaşament de 50 de oameni şi să mă deplasez la Bucureşti cât mai repede. Eram echipaţi în militar, înarmaţi ca pentru război. Am hotărât să iau tot Detaşamentul care fusese la Timişoara. Am plecat în seara zilei de 23 decembrie, pregătind detaşamentul ca la ordinul meu, în caz de atac, să riposteze cu foc, cu două camioane şi două autoturisme.

Revolta de la Timisoara a fost declansata de Lazlo Tokes, care era cunoscut ca agent al serviciilor secrete maghiare AVO, si deci tradator de tara!

In zilele de 16- 20 decembrie 1989 apar la Timisoara grupuri organizate, care comit actiuni huliganice, spargand si incendiind magazine si alte bunuri obstesti, blocand circulatia mijloacelor de transport in comun, pentru a provoca o stare de panica si haos.

Reactia celor de la militia a fost una slaba, militienii de la ordine publica nereusind sa opreasca actiunile huliganice si antisociale ale acestor grupuri.

La aceasta s-a adaugat si inabilitatea primului secretar al judetului Timis, Radu Balan.

La aceea data, seful militiei judetene Timis era Ion Deheleanu, iar seful securitatii judetene Timis era Traian Sima.


Incercarea autoritatilor de a-l evacua pe Laszo Tokes declanseaza protestele multimii, care s indreapta apoi in masa spre sediul comitetului judetean de partid, cerand sa-si prezinte revendicarile catre primul secretar Radu Balan. Insa din pacate acesta refuza initial dialogul cu multimea.

Unii indivizi din multime se dedau apoi la acte huliganice, aruncand cu pietre si alte obiecte contondente in sediul comitetului judetean de partid, fapt care provoaca riposte armatei.


La Timisoara sunt trimisi generalii: Stefan Gusa (seful marelui stat-major), Ion Coman (secretar CC al PCR), Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac.


Insa decisiva pentru Victoria revolutiei la Timisoara a fost intalnirea dintre generalul Stefan Gusa si muncitorii de la ELBA. Deplasandu-se in ziua de 19 decembrie 1989 la ELBA, insotit doar de in ofiter din garzile patriotice, cu gandul de a-I convinge pe muncitori sa reia lucrul, generalul Stefan Gusa I-a intrebat pe muncitori- "De ce ati distrus magazinele ?"

Replica muncitorilor a fost- "Nu noi am facut asta"

A fost momentul decisive, cand, dupa propriile declaratii, generalul Stefan Gusa a spus: "Cand am inteles amploarea si sensul manifestatiilor populare, am oprit orice amestec al armatei "

Apoi, in ziua de 20 decembrie 1989, la Timisoara armata fraternizeaza cu demonstrantii, strigandu-se "Armata e cu noi".


Apoi se constituie "Frontul Democratic Roman", in frunte cu (Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Ioan Chiș, Maria Traistariu).


La 17 decembrie 1989, in cadrul sedintei CPEx, Nicolae Ceausescu I critica dur pe Iulian Vlad (seful DSS-ului), pe Tudor Postelnicu (ministru de interne) si pe vasile Milea (ministrul apararii), reprosandu-le ca ce au facut ei se cheama "pactizare cu inamicul" si ca "ar merita pusi la zid"!

Apoi, Ceausescu pleaca pentru o vizita de 3 zile in Iran, lasand puterea de decizie la Bucuresti in mainile sotiei sale si a lui Manea Manescu.

La 20 decembrie 1989, la Timisoara se deplaseaza Emil Bobu si prim-ministru Constantin Dascalescu, care se intalnesc cu o delegatie a revolutionarilor ( Ioan Savu, Petre Petrisor si altii), dar intalnirea nu duce la nici in rezultat !

gata, de-aici incolo e clar cum sta treaba in ceea ce te priveste, nimic din ce-ai fi putut scrie mai departe nu mai are cum sa fie corect.

ps.doar asa, pentru informarea ta si a altora, la bucuresti primii care au deschis focul au fost unitatile de la securitate, singurii care nu erau bibani, toti aveau in jur de 40 de ani. prima oara pe academiei, pe la 2 jumate, apoi la dalles pe la 4 si ceva. dar a fost si o chestie de tactica, populatia ii ura si prezenta lor intarata, de aceea au stat mai in umbra. in bucuresti, insa, man-ul nu a facut fata presiunii si au adus trupe din unitatile speciale ale securitatii.
ps2.un punct de vedere personal in ceea ce-l priveste pe milea. eu cred ca acesta s-a sinucis nu pentru ca nu a vrut sa traga in populatie ci dimpotriva! pentru ca in noaptea de 21 spre 22 a dat ordin sa se traga. i-a fost frica de ceausescu.

Chiar ma interesa vad "revolutia" prin ochii tovarasului Ceausescu Nicolae.
Dar ala adevaratul, nu tu.