Transfuzia de sange scurteaza...de fapt viata?
 

Cand eram mic auzeam: nu tot ce zboara se mananca!

Pe urma am citit in reclame: Donati sange, transfuzia de sange salveaza vieti.

Acum dupa 70 de ani de transfuzii se spune: de fapt transfuzia este un mini-transplant. Se formeaza anticorpi iar foarte multi mor. La un anumit timp dupa transfuzie. Dar este salvatoare pentru cazurile de urgenta.

Oare care sunt experientele voastre cu transfuzia. Ati primit sau ati avut cunostiinte care au primit.

Uite ca Martorii lui Jehova aveau aici dreptate, ei refuzau categoric transfuzia.

Nu, nu aveau dreptate.

Nu stiu din ce studiu ati vazut concluziile acestea asupra efectelor transfuziei de sange! Daca este un studiu medical serios, ati putea sa-l postati pe forum (ori macar un link unde sa-l putem gasi) ?

esti cumva un simpatizant de-al lor?

Martorii lui Ebola mananca cacat cu excavatorul: nu exista vreo baza stiintifica pentru delirul asta. Iar daca, prin absurd, ar fi pacat transfuzia, ce importanta are? Pacat sau nu, salveaza vieti, asta e cel mai important.
A propos, am vazut pe diverse bloguri si forumuiri diversi tipi, care se autodefineau ca si ortodocsi si care ziceau de...transplantul de organe si protezare si altele de genul ca sunt si acestea pacatoase. Cica trebuie sa fii la judecata de apoi exact cumm te-a adus viata sa fii, fara "retusari" si fara organe donate. Prosti oameni! Nu isi dau seama ca in acest fel ei neaga, desi subtil, invierea mortilor.

Transplantul de organe nu e pacatos, doar recoltarea de la morti-nu-atat-de-morti este :)

Biserica n-a emis o condamnare morala, mergandu-se oarecum pe mana doctorilor, dar daca s-ar uita indeaproape, lucrurile ar deveni destul de problematice.

Practic stiinta nu poate spune cand sufletul s-a desprins iremediabil de trup, ceea ce altfel ar fi un asasinat, dar sunt destule cazuri de oameni pregatiti pentru recoltarea organelor si care si-au revenit, unii chiar cu cateva momente inainte sa fie casapiti.


http://www.truthaboutorgandonation.com/Survivors.html

It was exactly midnight when Colleen Burns eerily opened her eyes and looked at the operating lights above her, shocking doctors who believed she was dead and were about to remove her organs and donate them to patients on the transplant waiting list.

http://abcnews.go.com/Health/patient...ry?id=19609438

etc.

Chiar este, dar e ”legalizat” in asa fel incat organul prelevat sa fie in flux sanguin.

Sufletul se desprinde de trup dupa 3 zile (insa stiinta nu poate spune nimic despre suflet); de aceea inmormantarea se face abia dupa 3 zile.

De unde ai scos-o pe asta cu "desprinde de trup dupa 3 zile"?

Si pana atunci ce face? Daca e inmormantat mai degraba ramane prizonier acolo?:)

chestia asta de unde ai scos-o?

Aşa invăţăm în Biserică, Demetrius?

P.S. Cum să nu spună ştiinţa nimic despre suflet? De mii de ani o face, prin oamenii care s-au dedicat, în nesfârşite moduri, cercetării sufletului omenesc!
Găseşti aici puţintică istorie a cunoaşterii sufletului: https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie

Lasa bre sufletu' psihologului ca in esenta ultime e altceva decat ce zice teologia crestina.

Nu aveau dreptate pentru că refuzul categoric al lor a dus la decese, dacă era o alternativă fezabilă transfuziei de sânge s-ar fi folosit, mai ales că în unele locuri este lipsă de sânge.

Ca să nu mai vorbim de plasma din sânge, am înţeles că la victimele de la Colectiv a fost nevoie, deci de unde se extrage plasma ?

Şi chiar de ar fi tehnici alternative, oare care e costul lor raportat şi la sumele pe care şi le permite un stat sau altul, că nu au toate statele pibul unei ţări dezvoltate unde apar metode inovative.

Până la "esenţa ultimă" psihologia şi Teologia fac casă foarte bună, sufletul fiind obiectul comun al preocupărilor lor. Iar esenţa aia de care zici nu e treaba psihologului, după cum ar fi trebuit să ştii. Şi iarăşi ar fi trebuit să ştii că preoţii buni sunt şi buni psihologi (reciproca nefiind valabilă).
În ce mă priveşte am comentat doar expresia colegului care zicea că ştiinţele nu cunosc deloc sufletul omenesc şi i-am arătat că de fapt unele ştiinţe îl cunosc destul de bine.

P.S. Ce înţelegi prin expresia "esenţa ultimă a sufletului"? Tradu-ne şi nouă, ca să ne luminăm un pic şi să verificăm de nu cumva psihologia şi Teologia se întâlnesc chiar şi în acest punct.

Psihologi...bleah.

A trait omenirea sute de mii de ani, de cand dateaza ea, fara psiho-etc.; pe vremuri samanul era mai mult decat e azi psiho-etc-ul si duhovnicul de cartier, fiecare in parte.
Psiho-etc-urile sunt produsul catabolismului spiritual al progresismului occidental, care progresism si care occident miop in laicitatea sa fanatic-tampa primesc laude catifelate de la multi arivisti din partile mai provinciale ale globalizarii, sa zic asa, De pilda, de prin nordul peninsulei balcanice.

Aşa băieţi, pe rând! Cum se cuvine unor oameni civilizaţi.

In perspectiva crestina, sufletul omului este vazut sub raportul legaturii lui cu Dumnezeu si miscarile lui tind sa fie "normalizate" din aceasta perspectiva.

In psihologie, Dumnezeu e o ipoteza inutila, normalitatea este destul de "fluida", nici nu exista o perspectiva unitara practic, ci diverse curente, pareri, etc. unele stralucite, altele mai putin ca sa nu zic mai rau.

Nu am sustinut niciodata ca psihologia ar fi inutila insa un psiholog bun nu stiu daca e usor de gasit.

In ceea ce priveste duhovnicul e cam la fel cu diferenta ca spovedanie si dezlegare ti-o poate acorda oricare, cu indrumarea insa e mai greu.

Părerea dvs., stimate domn.
Nu arătaţi altceva decât ignoranţă. Şi obrăznicia infantilă de a-i da lecţii de psihologie unui psiholog.
Cum voiţi....

. . .unui pisălog bolnav :)))

Vreau sa va marturisesc un lucru. Asa ingaduit Dumnezeu sa fiu internata la Institutul de Oncologie in aceasta vara. Avand o problema de sanatate am suferit o interventie chirurgicala destul de ampla..drept care a fost nevoie de transfuzie.
Fratilor, vorbesc din postura pacientului.. DA!!! TRANSFUZIA SALVEAZA VIETI!
Ba mai mult, nu stiu daca va puteti imagina cum este acolo... cata lume bolnava, cancere, metastaze, trupuri aproape inerte..pe care un donator il poate salva.
Cred din toata fiinta ca nu exista nimic mai mare decat a darui ceva din tine pentru aproapele. Credeti-ma, totdeauna se schimba situatia si intelegerea...cand esti de partea cealalta..

Cat despre psihologi..sunt si psihologi crestini, care incearca (macar) sa priveasca omul, prin prisma Bisericii. Desi, e foarte greu.. Adesea omul alearga la psiholog intai apoi (daca..) la duhovnic!
Bine ar fi sa avem cat mai multi duhovnici si cat mai putini psihologi...

Dar acolo la Oncologic nu aţi avut parte de un grup de suport?
Nu aţi discutat împreună cu alţi pacienţi despre situaţia dvs., atunci când vă era foarte greu?
Şi nu a fost condus grupul de un psiholog clinician specializat în treaba asta?
Şi nu v-a ajutat procesul de grup, mai ales pe plan emoţional?

Iar dacă a fost aşa (pentru că ştiu foarte bine ce se întâmplă acolo, din amară experienţă personală), de ce spuneţi ce spuneţi despre psihologi?
Îmi pare rău că nu aţi înţeles încă tot ce trebuia din experienţa teribilă prin care aţi trecut.
În ce mă priveşte, sper să o scoateţi cu bine la capăt şi să dobândiţi un strop de recunoştinţă, din necazul ăsta, pentru cei care v-au fost alături în zilele acelea cumplite.
Doamne ajută!

Nu vă jenaţi, uneori, să vă priviţi în oglindă? Dvs. vă consideraţi în continuare ... om creştin? Aflat în Postul Naşterii Domnului, cum ziceaţi?... Sărmane om... Să vă ajute Bunul Dumnezeu, că aveţi mare nevoie din câte se vede pe aic

Ca să îl găseşti şi să te convingi că e bun sau rău, trebuie ca mai întâi să îţi accepţi situaţia şi apoi să îi treci pragul.
Acolo, doar acolo în relaţia directă cu terapeutul şi în travaliul la care te angajezi, vei putea evalua cât e de eficient psihologul respectiv. În baza propriei tale evoluţii.
În rest, mecanisme de apărare...

Cristiboss, din păcate (şi din fericire) eu ştiu destul de bine ce şi cum este cancerul. Iar rolul unui grup de suport pentru pacienţii din Oncologic este decisiv, adeseori.
Dacă nu cunoaşteţi despre ce e vorba, mai ales în problema asta, vă recomand cu tărie să vă abţineţi de la comentarii absurde.

Aş propune şi o listă de subiecte pentru dezbateri întru clarificare:
1. Domeniul Psihologiei; limite. Este acesta o provocare sau o stânjenire a Bisericii?
2. Motivele şi scopurile activităţii psihologilor.
3. Metode (căi) de cunoaştere şi intervenţie în Psihologie. Comparaţie cu activitatea Bisericii.
4. Problema sensului vieţii - comparaţie şi relaţii între abordarea Bisericii şi cea a psihologiei.
5. Moartea - comparaţie şi relaţii.
6. Mântuirea - este, oare, de competenţa psihologilor???
7. Păcatul - este oare de competenţa psihologiei?
8. În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii? Exemple concrete.

Ei, aşa mai veniţi la mal!
Dar niţel cam târziu, totuşi...
Trecînd peste asta, puteţi deschide un topic separat şi particip cu plăcere la dezbatere.

In primul rand multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa ajung acolo. Asa am avut ocazia sa cunosc oameni minunati. Doctori si pacienti. Cu adevarat, nu stiu daca exista mai mare intelepciune decat sa stai la capataiul unui muribund..
Precizez acestea, frate drag, nu ca sa par "grozava" ci pentru ati da posibilitatea sa ma 'simti" dincolo de ecran..
In al doilea rand, da! Stiu exact ce spui. Acolo unde am stat, eram jumatate paleative jumatate "putin mai norocosi".
Nu stiu parerea sau trairea prietenilor mei din spital, stiu insa ca eu, slava Domnului am avut prieten, ajutor, psiholog pe parintele meu duhovnic. Ca sa parafrazez pe parintele Rafail Noica (conferinta de la Iasi "Intalnirea cu duhovnicul"), duhovnicul este ca un telefon.. el, transmite ceea ce tu vrei sa spui Lui Hristos..
Atata dragoste, pace, bucurie mi-a ingaduit Maica Domnului sa primesc prin purtarea de grija a parintelui ca prezenta psihologului nu a fost necesara. Eu am ales pe Hristos. Deci nu pot fi recunoscatoare de ceva ce nu am cunoscut.

Acum, ca sa intelegi punctul meu de vedere. Sant mama. Traiesc in lume. Particip la sedintele cu parintii, ma intalnesc cu alti parinti si VAD cat rau face psihologia..dar vom reveni la acest subiect cand se va deschide un nou topic. Sa lasam aici spatiul pentru tema aleasa. "Transfuzia de sange"

Nu psihologia face rău, doamnă, ci oamenii care se folosesc prost de ea.
Psihologia, ca şi uneltele duhovniceşti dealtfel, e o sabie cu două tăişuri. Depinde cine o foloseşte şi în ce scopuri.

P.S. Foarte bine că aţi ţinut strâns de Maica Domnului! Cred că aţi făcut cel mai bun lucru cu putinţă. Dar să ştiţi că Ea îi iubeşte şi pe unii psihologi. Chiar şi pe psihologii atei, uneori! Pentru că aceştia aduc bucurie Fiului Ei, aplicîndu-I Învăţătura şi Porunca, prin munca jertfelnică pe care ei o fac şi prin pasiunea cu care cercetează omenescul din oameni.

Doctore, vindeca-te pe tine insuti!
ps: orice este bun pe lumea asta, difera doar intrebuintarea (buna sau rea) omului de acel ceva. Sa nu uitam care a fost scopul pentru care Alferd Nobel a inventat dinamita, si la ce scop a fost folosita de mare majoritate a lumii: la razboi!

Încă un cugetător sfătos...
Bre, da mulţi sunteti!

Inainte de fiecare transfuzie, primitorului i se fac teste pentru determinarea grupei sangelui si rh-ului; si in functie de acestea doua, primitorul va primi sange compatibil cu al sau. Deci, daca se respecta protocoalele, transfuzia nu face nici un rau.
Nu va luati dupa martorii lui iehova... ei manipuleaza intr-un mod grosolan.

nu ai inteles nimic din ceea ce am scris!

Da, exista ceea ce spune respectivul dar se intampla foarte rar:

https://en.wikipedia.org/wiki/Blood_...dverse_effects

Acute hemolytic reactions are defined according to Serious Hazards of Transfusion (SHOT) as "fever and other symptoms/signs of haemolysis within 24 hours of transfusion; confirmed by one or more of the following: a fall of Hb, rise in lactate dehydrogenase (LDH), positive direct antiglobulin test (DAT), positive crossmatch" [26] This is due to destruction of donor red blood cells by preformed recipient antibodies. Most often this occurs due to clerical errors or improper ABO blood typing and crossmatching resulting in a mismatch in ABO blood type between the donor and the recipient. Symptoms include fever, chills, chest pain, back pain, hemorrhage, increased heart rate, shortness of breath, and rapid drop in blood pressure. When suspected, transfusion should be stopped immediately, and blood sent for tests to evaluate for presence of hemolysis. Treatment is supportive. Kidney injury may occur due to the effects of the hemolytic reaction (pigment nephropathy). In the USA in 2011 there were 48 episodes of acute hemolysis due to a mismatch in ABO blood type (1 in 495,207 blood components transfused) and 168 episodes of hemolysis due to other causes (1 in 124,525 blood components transfused).[27] In the UK in 2014 there were 18 episodes of hemolysis due to other causes (1 in 147,972 blood components transfused).[26]
Delayed hemolytic reactions occur more than 24 hours after a transfusion,[26] and occur more frequently (1 in 20,569 blood components transfused in the USA in 2011).[27] They are due to the same mechanism as in acute hemolytic reactions. However, the consequences are generally mild and a great proportion of patients may not have symptoms. However, evidence of hemolysis and falling hemoglobin levels may still occur. Treatment is generally not needed, but due to the presence of recipient antibodies, future compatibility may be affected.
Febrile nonhemolytic reactions are the most common type of blood transfusion reaction and occur due to the release of inflammatory chemical signals released by white blood cells in stored donor blood. This type of reaction occurs in about 7% of transfusions. Fever is generally short lived and is treated with antipyretics, and transfusions may be finished as long as an acute hemolytic reaction is excluded. This is a reason for the now-widespread use of leukoreduction – the filtration of donor white cells from red cell product units.[14]
Allergic reactions may occur when the recipient has preformed antibodies to certain chemicals in the donor blood, and does not require prior exposure to transfusions. Symptoms include hives, itching, low blood pressure, and respiratory distress which may lead to anaphylactic shock. Treatment is the same as for any other type 1 hypersensitivity reactions and includes administering intramuscular epinephrine, glucocorticoids, antihistamines, medications to keep the blood pressure from dropping, and mechanical ventilation if needed. A small population (0.13%) of patients are deficient in the immunoglobulin IgA, and upon exposure to IgA-containing blood, may develop an anaphylactic reaction.
Posttransfusion purpura is a rare complication that occurs after transfusion of red cells or platelets and is associated with the presence antibodies in the patient's blood directed against the HPA (human platelet antigen) systems (only one case was reported in the UK in 2014).[26] Recipients who lack this protein develop sensitization to this protein from prior transfusions or previous pregnancies, and develop thrombocytopenia about 5 to 12 days after subsequent transfusions. Treatment is with intravenous immunoglobulin.[28]
Transfusion-associated acute lung injury (TRALI) is a syndrome of acute respiratory distress, often associated with fever, non-cardiogenic pulmonary edema, and hypotension, which may occur as often as 1 in 2000 transfusions.[29] Symptoms can range from mild to life-threatening, but most patients recover fully within 96 hours, and the mortality rate from this condition is less than 10%.[30] Although the cause of TRALI is not clear, it has been consistently associated with anti-HLA antibodies. Because these types of antibodies are commonly formed during pregnancy, several transfusion organisations have decided to use only plasma from men for transfusion.[31] TRALI is typically associated with plasma components rather than packed red blood cells (RBCs), though there is some residual plasma in RBC units.[31]

Manipularea provne de la faptul ca se generalizeaza, absurd, il lasa pe ala sa moara cu zile dupa "logica": mai bine sa moara sigur decat sa moara eventual prin transfuzie cu o sansa de 1 la 100.000.

Minciuna e unul din simptomele fratiei cu "tatal minciunii" iar asta e una dintre cele mai penibile tentative.

Majoritatea celor care ajung acolo au slabe capacitati in a se evalua obiectiv pe sine (de altfel e si una din cauzele principale pentru care ajung), pe altii chiar mai putin.

Mai rau, in unele cazuri unii isi evalueaza terapeutul dar o fac spre rau, opunand rezistenta terapiei.

Cand sunt lipsite de argumente, astfel de afirmatii din partea celui care se pretinde a fi chiar ceva autoritate in domeniu, denota doar infatuare, nimic mai mult.
Pardon, poate si o doza de incompetenta in domeniul discutat?

A cunoaste scolastic domeniul psihologiei e una, a fi psiholog e cu totul altceva, presupune in primul rand un proces de slefuire a propriei personalitati pentru a se adapta intr-un mod fericit la eventualele "inadapatari" ale celorlati.

Insa, iarta-ma ca ti-o spun public si direct, istoria banarilor tale de pe forum, tocmai pentru iesiri neadecvante (probabil foarte virtuoase indignari in perspectiva ta subiectiva) arata ca mai ai un sac de sare de mancat pana sa ajungi cu adevarat cunoscator (si mai ales practicant pe propria persoana) a domeniului pe care eventual ai o diploma.
De alte aspecte mult mai personale nici nu mai pomenesc, desi le stim cu totii si tu cel mai bine.

Sunt cazuri in care din pacate ar trebui sa mearga SI la un psiholog daca nu chiar psihiatru nu doar la duhovnic.

Avem si pe forum cel putin 2 cazuri din astea, oameni cu duhovnici (zic ei) dar a caror probleme sunt evident peste aria de competenta a duhovnicului si tin mai degraba de sfera psihiatriei.

Insa, e adevarat, un psiholog nu-ti va vorbi niciodata de virtutile iubirii care implica jertfa de sine.
Pentru ca asa ceva e nebunie din perspectiva psihologului.

Prima parte a adresarii a fost civilizata, a doua o agresivitate nejustificata si mai ales in necunostinta de cauza.

In primul rand nu stii de unde si daca a primit asistenta.
Poate a fost si un pshilog dar credinta in Dumnezeu i-a fost mai de ajutor (cum a si confirmat).

De altfel, poate ne lamuresti tu ce abordare poate avea un psiholog vizavi de un om care se afla in pragul mortii si nu se poate impaca cu asta?
Are psihologia o solutie pentru moarte?
Ia lumineaza-ne tu.

In al doilea rand din ce a postat nu se vedea o lipsa de gratitudine asa cum insinuezi.

Deci niste scuze ar fi fost binevenit, ca de la un om asa titrat in cele ale psihologiei umane ..ca si crestin nu mai vorbesc.

De acord. Şi tocmai în acest punct, când are loc un transfer negativ asupra terapeutului, intervine măiestria acestuia de a-l ajuta pe client/pacient.

Ai experiat cumva astfel de situaţii? În ambele ipostaze.
Că de n-ai făcut-o, ar fi bine să te abţii de la comentarii atât de "docte".

Să te lumineze Bunul Dumnezeu, nu eu!
Cât priveşte întrebarea ta, ai la îndemână mii de cărţi profesioniste (nu fiţuici de popularizare care umplu piaţa pe la noi) pentru a vedea cum abordează psihologii problema oamenilor copleşiţi de perspectiva morţii.
Începe cu vreo lucrare legată de anxietate şi apoi treci la terapia bolnavilor incurabili, dacă ai vreme şi interes. Aminteşte-ţi şi de logoterapia lui Frankl, evreul acela care a traversat experienţa lagărelor naziste.
Eu nu pot, din păcate, să rezum aici toate abordările pe care le practică terapeuţii în lucrul cu bolnavii respectivi. Şi nu e locul pentru astfel de discuţii.
Îţi mai sugerez să răsfoieşti, alături de psihoterapie, şi câteva pagini din psihanaliza clasică. De pildă o lucrare de pionierat, naivă acum, intitulată "Eros şi Thanatos".
Spor la studiu, supremă înţelepciune!

Da ce, medicina are vreo soluţie pentru moarte ?! La gunoi cu doctorii !!!

Nu pricepusi, bre.